Casa bucătăresei, o delicatesă în Sălăjan!

00 cop

Capitala este plină de legende țesute de-a lungul veacurilor, care de care mai savuroase. M-am hotărât să urmăresc una din ele și am mers în cartierul Balta-Albă, unul dintre primele ansambluri majore de locuit dezvoltate în timpul regimului comunist. Se zvonea că, undeva în sudul cartierului, s-ar găsi un vestigiu interesant din fosta comună Dudești-Cioplea (demolată și înghițită de actualul cartier): o casă despre care se zice că ar fi fost salvată de Nicolae Ceaușescu însuși!

01 bucuresti_anii50București, capitala Republicii Populare Romîne – hartă din anii ’50. Așa cum se poate lesne observa, comuna suburbană Dudești-Cioplea (trecută din jurisdicția județului Ilfov la Capitală în anii ’20) era încă o entitate de sine stătătoare. Planurile erau însă ca, începând din Dristor și până spre Glina, să se dezvolte un cartier muncitoresc care să deservească viitoarea platformă industrială Titan, și nu numai. Continue reading

Să dăm în cap analogiei ăsteia cu calculatorul ca o mașină care merge pe șosele

600px-internet_map_1024[1]

Când SRI a împins în Parlament legile supravegherii, dl. general Dumitru Dumbravă a zis că Internetul este ca o rețea de șosele pe care circulă cetățenii: “Să ne imaginăm că Internetul e ca un sistem de drumuri pe care circulă mașini [...] Nu văd nimic rău în a pune puțină regulă într-un domeniu care acum e oarecum anarhic, adică circulăm ca la începutul secolului cu trăsuri cu cai. Acum circulăm sigur, dar repet, pentru că mașinile noastre au obligația la doi ani să-și facă ITP-ul, să facem revizia, mă deranjează, că mă costă bani, dar atâta timp cât asta înseamnă siguranță… îmi înmatriculez mașina, că așa e frumos, să se știe cine e în spatele volanului,….

Bine, analogia dânsului nu are prea mult sens fiindcă dânsul nu are prea mult sens. Dar Lucian Mîndruță a revenit, în cadrul dezbaterii pe tema Legilor Supravegherii cu această asemănare într-o formulă simplă – toți circulăm pe Internet, de ce nu am avea un număr de înmatriculare ca să știm cine suntem și să prevenim accidentele (sau infracțiunile, mai degrabă).

E o analogie care prinde ușor, dar este complet greșită. Fiindcă deja, și mașinile, și calculatoarele, au un număr de înmatriculare. La calculatoare (sau telefoane, tablete, smart TVs) sunt două numere de înmatriculare – unul primit temporar – adresa de IP și altul permanent – adresa MAC a plăcii de rețea. Și la mașini, și la calculatoare șmecherii pot schimba plăcuța de număr sau adresa MAC.

Ce propun, de fapt, Dumbravă, Mîndruță și alți sustinători ai legii este identificarea utilizatorului. Care în analogie are avea corespondentul cu arătarea buletinului șoferului, la suirea în mașină, unei autorități care ar trece identitatea într-un registru pentru a verifica ce șofer corespunde mașinii.

Bineînțeles, în lumea reală ar fi total nepractic ca o autoritate să legitimeze șoferii când pleacă de la destinație. Cel mai probabil, i-ar legitima periodic undeva pe drum. La niște puncte de control răspândite permanent și aleator, pe toate șoselele.

Doi reprezentanți ai puterii ar opri mașina, și ar striga: “Halt! Papiere, bitte!”

ed_checkPt[1]

 

Dacă-n București e circ, trebuie musai elefanți!

coperta_elefant

Capitala României, în ciuda administraţiei dezastruoase și a mutilării continue a ceea ce putem numi “orașul tradițional”, mai rezervă încă foarte multe surprize trecătorului dispus să deschidă ochii și să privească atent. Eu asta încerc să fac de ani de zile, iar recent am avut satisfacția să descopăr ceva cu totul neobișnuit pentru București și pentru România.

În mod normal, clădirile vechi sunt pline de ornamente, simbolistică și fel de fel de alte elemente de fațadă care intrigă. Practic, elementele de pe fațada unei clădiri ne spun câte ceva despre proprietarul inițial: filosofia lui de viață, credința lui, anumite preferințe culturale, etc. Uneori este greu să intuim ce au vrut să transmită vechii proprietari generațiilor viitoare prin ornamentele alese pentru a le decora locuința.

hristo botev x negustoriUn ornament des întâlnit pe casele vechi din București este leul. Simboliza putere financiară, rezistență și seriozitate. Leul, regele junglei, a fost preluat ca model ornamental din Europa vestică, după ce influențele franceze și germane au început să intre în limbajul arhitectonic românesc, în a doua jumătate a secolului 19. Ca atare, găsim lei pe multe edificii bucureștene. Pe Rezistența Urbană a “rulat” chiar și un serial numit “Articol de 10 lei”, unde prezentam câte 10 lei ornamentali pe episod.

IMG_4489Din categoria elementelor ornamentale care m-au surprins fac parte berzele care ornează fațada unui imobil de locuințe colective de la început de secol 20 localizat astăzi pe colțul bulevardului Corneliu Coposu cu strada Bărăției, chiar la Piața Sfânta Vineri.

Plimbându-mă pe lângă Piața Lahovari, pe strada Dionisie Lupu, am descoperit, în curtea unei case, probabil singurele ornamente-elefant pe care le-am putea întâlni în acest oraș! Să explorăm un pic această apariție: Continue reading