Dom’ Profesor

Octavian Soviany citind Dan Sociu – Drumul spre casa

Drumul spre casa Numai drumul spre casa

Intr-o seara Am carat cu nevasta-mea 10 galeti cu cacat;
Cred ca din 98 Nu neam mai simtit, Unul langa altul. Atat de bine.
Vomam si radeam Radeam si vomam Am jurat atunci Sa nu mai mancam nicioadata Printre cainii innebuniti de putoare Printre bibilici In bezna de sub zarzarii infloriti
Lumina lanternelor taia Picioarele ei grosolane In urasii pantaloni de trening Ai lui socramiu
Si cu adevarat, picioarele ei Coborau ca pietrele lui Solomon Direct pana in moarte
Apoi pe nespalate Cum se si face Dupa zdrobitul strugurilor Dupa inmormantari Sau dupa lucrarile cu vidanja
Pe nespalate Am facut dragoste in draci Fiind intuneric Ne fixau ochii albastri Ai fetitei noastre Drumul spre casa N-a fost niciodata drumul spre casa

Inspirat de postu’ Groparului si de faptul ca am dat intamplator peste un filmulet pe Youtube am decis sa prezint un personaj care a influentat cu siguranta cariera academica a membrilor Rezistentei Urbane + Ilau atat in generala (toti), cat si in liceu(eu).
Este vorba de Octavian Soviany, poet, filozof, scriitor, critic literar si din motive necunosocute de noi, profesor de romana la liceul unde am binevoit noi sa ne petrecem tineretile.
Ma obosesc sa scriu despre dl Soviany pentru ca merita, si pentru ca spre deosebire de restul comunistilor din respectiva institutie de invatamant a afisat o atitudine relaxata chiar daca excentrica si ne-a invata ceva. M-as hazarda sa spun ca ne-a influentat un pic si modul de a gandi.

E de ajuns sa spun ca in timp ce alti laimeri citeau mecanic Sarmanul Dionis noi vorbeam la scoala despre kabbala. Omul facea clar minuni daca a reusit sa ne treaca atat pe mine cat si pe Quietric si capacitatea cat si bacul la romana.

Nu putem decat sa ne miram in continuare cum de am avut ocazia sa-l avem profesor atata timp cat numele Soviany este destul de cunoscut in cercurile literare de specialitate, scriitorul si poetul avand mai multe volume la activ.
Cel mai bine raman insa in minte teza la romana pe care o colega de-a mea a dat-o in terasa “Sunteti putini si inauntru e cald, hai la o cafea”, celebrele cuvinte “daca mai vorbesti iti dau foc” si vaza imensa folosita pe post de scrumiera din biroul dansului.

Pe scurt Octavian Soviany este singurul prof pe care l-as invita oricand linistit la o bere pentru ca as sti ca am avea despre ce sa discutam, atmosfera mentinandu-se in acelasi timp una relaxata. Daca stau foarte bine sa ma gandesc probabil m-am apucat de blogul asta tocmai pentru ca Soviany mi-a dat mana libera in scoala sa scriu toate prostiile posibile.

Dom’ Profesor daca ne cititi, dam o bere, de fapt 3.

Alte pareri ale membrilor Rezistentei:

Buciuman: “Presupun ca mintea unui/unei tanar sau tinere se dezvolta cel mai mult in jurul varstei de 14 ani, cand domnul Soviani mi-a gadilat creativitatea literara extraordinar de placut, provocand o criza de ras prozaic pe care inca mai simt nevoia sa il arunc pe paginile acestui blog. A fost perioada in care in loc sa tocesc un comentariu pentru teza ma multumeam sa scriu o poezie, si eram apreciat, ba chiar si criticat sau cand la o lucrare de control ii scriam domnului profesor o compunere fantastic de caterinka, cu senatori, lideri sindicali, dragonul rosu si alte elemente care se plimbau prin paduri si incercau sa o salveze pe frumoasa Teo Trandafir.

Chiar si dupa ce am terminat orele cu dansul si pana in prezent a continuat sa imi influenteze gandirea. Poate nu sunt un mare suporter al modului sau concret “boem” sau “libertin” de viata, dar stilul sau non-conformist, care provoaca etica si morala caduca al societatii, cu certitudine m-a influentat pozitiv.”

more at http://rezistenta.net

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *