Nomenclatorul Stradal: Partea II


Deoarece introducerea a fost deja facuta, trec direct la subiectele de astazi:

  • Piata Charles de Gaulle
Este interesanta pentru faptul ca a ramas ultima piata importanta din Capitala care pastreaza pavajul cu piatra cubica, specific perioadei interbelice.
Aceast loc se numea la inceput Piata Jianu, dupa unul din pandurii lui Tudor Vladimirescu la 1821. De fapt, portiunea din Calea Dorobantilor si stradutele adiacente purtau denumirea generica de Parcul Jianu (ma refer in special la zona unde se gaseste Televiziunea Romana).
Piata era foarte aerisita, caracteristica pastrata pana in ziua de azi.

La 6 septembrie 1940 Regele Carol al II-lea cedeaza puterea Generalului Ion Antonescu. Faptul ca exista o intelegere intre Antonescu si legionari a impus o redenumire a Pietei Jianu, in conformitate cu noua politica externa, cea de apropiere de puterile Axei, in special de cel de-al Treilea Reich. Asadar, Piata Jianu s-a transformat in Piata Adolf Hitler.

Numele Fuehrerului a stat putina vreme pe placute, intrucat dupa 23 august 1944, piata a revenit la numele sau initial.

Totusi, URSS devenise noua prietena a Romaniei dupa razboi, iar „abolirea” monarhiei la 30 decembrie 1947 a „abolit” si Piata Jianu, care a devenit Piata Generalissim I. V. Stalin. La intrarea in Parcul Herastrau (fostul Parc National Regele Carol al II-lea) a fost amplasata o statuie a „tatucului popoarelor”, care mereu avea la baza coroane de flori. Toate acestea ca o dovada a pretuirii pe care romanii anilor ’40-’50 o aratau blandului popor sovietic.

Tatucul Stalin a strajuit piata pana la destalinizarea de la inceputul anilor ’60, cand statuia a disparut in mod misterios, iar Piata Stalin a devenit Piata Aviatorilor, numita asa dupa statuia Eroilor Aerului, ce se gaseste in apropiere. Mai tarziu, si statia de metrou adiacenta a preluat denumirea pietei.

Dupa 1989, s-a considerat ca piata are nevoie de un nou nume, asa ca pe fondul prieteniei traditionale romano-franceze, Piata Aviatorilor a fost redenumita Piata Charles de Gaulle, fost presedinte al Frantei si o figura importanta a Rezistentei Franceze din timpul ocupatiei naziste. In rondul din centrul pietei a aparut in anul 2000 Crucea Mileniului, cunoscuta printre bucuresteni drept „banutul” sau „nasturele”, o forma circulara simpatica, in centrul careia este o cruce alcatuita din romburi.
Recent, in piata s-a ridicat o cladire inalta de birouri, care strica toata armonia locului.

Ocupantii pietei, de ieri si de azi: Stalin (st.) si Charles de Gaulle (dr.)

Cu ocazia Sommet-ului Francofoniei care s-a tinut la Bucuresti in toamna anului 2006, la intrarea in Herastrau, pe locul de odinioara a Generalissimului, a aparut o statuie a Generalului Charles de Gaulle. Statuia este cel putin ciudata, intrucat Generalul arata bolnav si este extrem de slab (deh, arta moderna!).

  • Bulevardul Iancu de Hunedoara
Acest drum se situa inspre periferia Bucurestiului intrebelic si se numea initial Soseaua Bonaparte, dupa imparatul francez. Zona adiacenta caii Dorobantilor cu stradute care poarta nume de capitale (Atena, Sofia, Washington, Madrid, etc.) purta denumirea de Parcul Bonaparte. Denumirea era foarte chic, mai ales pentru o sosea periferica.

Un celebru monument prezent pe acest bulevard sunt Atelierele Tipografice “Cartea Romaneasca”, la intersectia cu Calea Dorobantilor, o cladire veche, impozanta, din caramida rosie.


3 oameni, un bulevard. De la stanga la dreapta:
Napoleon Bonaparte, Ilie Pintilie, Iancu de Hunedoara.

Odata cu venirea comunistilor la putere, Regele a fost alungat din tara, iar Imparatul a fost alungat de pe placute. Noua denumire a Soselei Bonaparte era Bulevardul Ilie Pintilie, activist comunist mort la cutremurul din 1940, cand s-a prabusit celebra inchisoare Doftana. Aici erau inchisi in timpul monarhiei comunistii ilegalisti agitatori. Ulterior, ruinele inchisorii au devenit un templu sacru pentru Romania socialista, si generatii intregi de pionieri erau duse sa vada ororile ticalosului regim burghezo-mosieresc.

O poezioara din anii aceia suna cam asa:

Tu, Ilie!
Pintilie,
Credeai s-ajungi asa departe
Sa-l darami pe Bonaparte?
Dupa 1989, bulevardul a fost redenumit Iancu de Hunedoara, iar recent vechea tipografie a inceput sa fie demolata partial.

Vechea tipografie, in curs de demolare.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

9 thoughts on “Nomenclatorul Stradal: Partea II”

  1. Nu stiu cat de “simpatic” si indragit e respectivul monument din Piata Aviatorilor avand in vedere ca a costat o poala de bani la vremea, a trezit vii controverse fiind adeseori numit Crucea lui Halaicu si a marcat startul unei curse de inarmare cu monumente moderniste dubioase culminata cu expresiva Tzeapa din Piata Revolutiei.

  2. E mai simpatic decat Tzeapa oricum 🙂 Si personal nu mi se pare oribil, avand in vedere ce statui urmeaza sa se amplaseze in Buc… stai sa vezi!

  3. Cu dinţii mai strânşi, cu faţa mai suptă
    Doftana rezistă mai crâncenă ‘n luptă.
    Învaţă Doftana. Luptând se căleşte.
    Noi arme partidul în foc făureşte.
    Noapte şi fum. Un opaiţ de gaz.
    Tu scrii până ‘n ziuă. Visezi şi eşti treaz..
    Mică, subţire, cât o pleoapă,
    Câte nu pot pe-o foiţă să ‘ncapă ?
    Istoria luptei şi-a marii victorii,
    Lenin şi Stalin. Lumina şi zorii.

    De-ar fi un ochian fermecat să priveşti,
    Peste mări, peste ţări, prin închise fereşti,
    Ai vedea: în magherniţi, la mese umile»
    Sub becuri sărace, în fum de feştile,
    Ai vedea cum, în clipa când tu te apleci,
    Deasupra foiţei, sub gratiile reci,
    Departe, Ia Shanghai, Paris ori Madrid»
    Mii de mâini, o singură carte deschid.

    Şi trecem prin reci şi pustii coridoare.
    Aici, comuniştii, la gratii’n picioare
    Strigau. Pe-aici era dus cel lovit,
    Şi lanţul, pe-aici, pe ciment a scrâşnit.

    A fost un cutremur atunci şi-un prăpăd.
    Ochii minţii chiamă trecutul şi văd.
    Văd cum se surpă putredul zid.
    Văd cum ochii striviţi, în chinuri, se ‘nchid.
    Ochii prin care o lumină trecea.
    Văd; Pintilie, sub pietre, murea.
    Văd cum expertul spunea măsurat:
    «Da, domnii mei, era de-aşteptat.
    Zîdurile-astea deabia se ţineau.
    Deţinuţii voştri ştiau ce ştiau.
    De~aş fi un neghiob ori de n’am fi amici,
    Âş spune: e vorba de-o crimă aici.
    Dar un gentleman — nu-ţi spune totul pe nume.
    Crimă ? Nu. Forţă majoră-i spune.
    Şi-apoi Doftana asta prea-i deochiată. . .

    «El râvneşte ce-a fost să fie la loc.
    Ţara şi lumea ar trece-o prin foc.
    Fără milă, prin foc: pruncii, bătrânii, femeia,
    Fără milă cum u’a ştiut ce-i mila ‘n Coreea.

  4. Auzi, Raiden? Incep si eu sa citez din Buciuman, asa, mai pe sarite:

    “Cu dintii stransi, speranta in cuget,
    Dau clic pe poza din post.
    O, vai, ce nashpa:
    Nimica deschide, ma uit ca un prost.”

    Hai, bai fratilor, ca nu e chiar filozofia rachetei albe…ce dracu’! Ca e pacat de munca, zic.

  5. Păstorel:
    ” Mare-ai fost tu măi Ilie
    Mare-a fost și Bonaparte;
    Nu aici – în altă parte
    Dac-ar fi cumva să fie
    Strada alt nume să poarte…
    Ori Napoleon Pintilie
    Ori Ilie Bonaparte

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *