Teatrul National „Ion Luca Caragiale” din Bucuresti reproduce, la o scara mai mica, istoria zbuciumata a Bucurestilor. A fost bombardat, daramat, reamplasat, reconstruit, modificat, si informatii primite „pe surse” dau la sigur o noua schimbare de aspect a edificiului. O poveste in 2 parti.

Istoria Teatrului se imparte, in conceptia mea, in 3 etape majore:

Etapa I – Vechiul Teatru
Etapa II – Noul Teatru Vechi
Etapa III – Noul Teatru

>> Etapa I – Vechiul Teatru (1852-1944)


Teatrul National si Piata Teatrului in anii ’30.
In poza de jos, se vede si imobilul “Adriatica”.

Calea Victoriei, Podul Mogosoaiei de altadata, era principala artera a Bucurestilor la inceputul secolului XIX. Ca atare, era intesata de hanuri si case boieresti. Totusi, Bucurestii nu aveau Teatru. Domnitorul Gheorghe Bibescu a decis in 1840 ridicarea acestuia pe locul Hanului Filaret, grav avariat de cutremurul din 1838. Pentru elaborarea planului au fost consultati cativa arhitecti. Castigator a fost proiectul arhitectului C. Roesner din München. Totusi, Bibescu Voda s-a arat nemultumit, el preferand planul Villacrosse.


Teatrul avea pe fronton stema Vechiului Regat.

Constructia incepe in anul 1848, dar evenimentele revolutionare din acel an opresc lucrarile. Acestea au fost reluate in 1849, odata cu venirea pe Tron a lui Barbu Stirbei. La nivelul anului 1852, constructia avansa rapid, iar in ultima zi a anului a avut loc inaugurarea Teatrului Mare din Bucuresti.


Istoria Teatrului. In sensul acelor de ceasornic:
la 1866, la 1900, in 1917 si in anii ’20.

Noul edificiu de la mijlocul Podului Mogosoaiei a fost ridicat in stil baroc. In primii doi ani, a fost luminat cu lumanari de seu, iar mai apoi cu lampi cu ulei de rapita. Ulterior, s-a folosit gazul aerian si, in cele din urma, lumina electrica.
Domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, asista la piesele de teatru jucate aici. Mai tarziu, in 1875, sub domnitorul Carol I, Teatrul Mare devine Teatrul National din Bucuresti.


Piata Teatrului. In sensul acelor de ceasornic:
la 1862, in anii ’20, in anii ’30 si in zilele noastre.


Doua ipostaze ce arata transformarile:
Piata Teatrului la 1900 (sus) si in 1930 (jos).

In jurul Teatrului s-a dezvoltat ceea ce s-a numit ulterior Piata Teatrului National, o zona deosebit de prospera. Prin edificiile importante ridicate aici (Hotelul Continental, iar mai tarziu, blocul Adriatica), locul aflat la intersectia Caii Victoriei si strazii Regale (actuala Ion Campineanu) era un nucleu cultural, frecventat de romani si straini deopotriva.


Bucarest, la belle époque.
Piata Teatrului in anii ’30.

Punctul „central” al pietei era balconul de deasupra intrarii principale a Teatrului, folosit pentru numeroase evenimente cultural-mondene.
S-a construit intre timp si Sala de Comedie a Teatrului National, care gazduieste in zilele noastre Teatrul Odeon.

Decaderea incepe in 1940, cand Teatrul este avariat in timpul cutremurului. Desi imobile mai noi au cazut, vechiul Teatru a rezistat. Lovitura finala a venit in august 1944, cand bombardamentele Aliatilor, tintite catre Palatul Telefoanelor vecin, au nimerit Teatrul. Dupa ruinarea cladirii centrale, spectacolele s-au tinut in continuare la salile „Studio” si „Comedia”.

>> Etapa II – Noul Teatru Vechi (1963-1983)


Panorama Pietei Universitatii inainte de 1977 (st.)
si in zilele noastre (dr.). Un TNB la fel de schimbat.

Noua conducere comunista instaurata la 30 decembrie 1947 cu ajutorul tancurilor sovietice a considerat vechiul Teatru o reminiscenta a regimului „burghezo-mosieresc” si al monarhiei in general. Desi fusese avariat aproximativ in aceeasi proportie ca Ateneul Roman, a fost demolat, iar pentru multe decenii, locul de langa Palatul Telefoanelor avea sa ramana viran. Bineinteles, Piata Teatrului a devenit si ea istorie.


Noul aspect al Maidanului Primariei,
din 2 unghiuri, surprins in anii ’30.

Aici e punctul in care atentia se muta de pe Calea Victoriei la Piata Universitatii (fosta Bratianu). Terenul viran situat vis-a-vis de Universitate si de Biserica Enei, cunoscut drept Maidanul Primariei, era folosit de jandarmii bucuresteni pentru antrenamente. Locul gazduia incepand din anii ’30 un complex de agrement, care includea un restaurant cu o gradina de vara (ulterior gradina-cinema „Progresul”), berarii, carciume si pravalii. Ulterior, se instaleaza aici si Cortul Circului Krately, mai tarziu Circul de Stat.

In limitele democratiei populare, ansamblul a ramas asa pana in anii ’60. Circul era acoperit cu o cupola din panza groasa.

Partea a 2-a, aici.

more at http://rezistenta.net

23 COMMENTS

  1. Interesant articol :)

    1. Totuşi, eu ştiam că bombardamentele germane de după 23 august au distrus clădirea de pe Calea Victoriei.

    2. La Teatrul Naţional de pe Victoriei elevii puteau intra gratis şi puteau asista la toate piese. Stăteau înghesuiţi pe nişte băncuţe de lemn. Caragiale, dacă nu mă înşel, era un obişnuit al acestei practici.

  2. @ lucianv:

    1. Daca vrei neaparat, acele bombardamente au terminat ce mai era de terminat. Ideea e ca structura de rezistenta a cladirii putea suporta reparatii majore, deci nu trebuia daramat Teatrul.

    2. Da, stiu si de lucrul acesta, insa am preferat sa ofer o perspectiva generala asupra istoricului teatrului. Ce zici tu sunt detalii. Multumesc pt completari!

  3. @ a.faith: toate pozele de epoca din orasele mari sunt frumoase. Craiova era un oras prin excelenta al boierilor, cu multe conace. In timpul monarhiei, s-a dezvoltat si mai mult.

    In fatza TNB se vor intalni in continuare tinerii, speranta noastra, viitorul nostru.

    @ macabroo, buciuman: in ansamblul respectiv se va regasi si statuia “Muza”, pe care o vor muta din 13 Septembrie, daca n-au facut-o deja. va fi un kitsch exceptional. abia astept.

  4. Anonimule,

    Wikipedia e enciclopedia libera accesibila tuturor, iar articolele nu au autor specificat. Daca ai fi citit atent articolul meu (si sigur nu l-ai citit), ai fi observat ca foloseste in parte niste informatii de acolo, insa restul e documentare proprie, cu unele chestiuni inedite. Daca tu zici ca articolul e luat copy-paste de pe Wikipedia, atunci o sa-i cer scuze doamnei/domnului Wikipedia ca i-am plagiat opera de arta.

    Gandeste-te de 2 ori inainte sa faci niste afirmatii ce nu pot fi sustinute cu argumente pertinente.

  5. Ce stiu eu, din anumite carti de specialitate.
    Vechea cladire a Teatrului , cea de pe Calea Victoriei a fost afectata de bombardament. Nu a fost distrusa. Insa a fost demolata din motive politice.
    Pe Calea Victoriei acum se gaseste Hotelul Novotel, aproximativ pe locul unde era amplasat Teatrul National. intrarea in acel hotel imita fatada teatrului de pe vremuri, restul insa este de sticla. Personal, mi se pare o grosolanie…Cum o si mai mare grosolanie este proiectul celor doua turnuri de sticla ce vor “umili” Palatul stirbey, de pe aceeasi Cale a Victoriei.

  6. Va semnalez un film intitulat Bukarest 1941 (sunt convins ca-l stiti deja): http://foto.agerpres.ro/index.php?q=teatrul%20national&l=bucuresti&d=-2&d1=1900-01-01&d2=1960-01-01

    Între 2’39” si 2’49” pe Maidanul Primariei, pe locul actualului Teatru National si al scuarului din fata se vede o cladire de mare amploare în stilul monumental “mussolinian”, atât de caracteristic marilor edificii construite în Bucurestii anilor ’30. Dupa toate aparentele este o mare sala de spectacole. N-am gasit nicaieri vreo referire la aceasta cladire, desi dupa aspect, marime si plasament va fi fost foarte importanta. În fotografia Dvs. din anii ’30 locul este înca ocupat de ceeace -corect – numiti “complex de agrement”. Dupa razboi locul era ocupat de pravalii la strada în spatele carora era teren viran cu circ pe el. Când a aparut cladirea ce apare în film, cum de a disparut ? Foarte interesant !

  7. Da, ma scuzati, am clickat înainte sa ma semnez.
    Sunt R. Lalu, am mai “convorbit”.
    (Nu ma pot împiedica însa, sa nu notez la Dvs. un ton cam “taios”. Probabil ca m-am dezobisnuit, îmi cer înca o data scuze)

  8. @ Lalu – ma scuzati pentru ton, dar insist ca cei care comenteaza sa se semneze.

    Referitor la constructia de pe maidanul Primariei, este vorba de niste pavilioane temporare, in stil fascist, ridicate la inceputul WW2 pentru a celebra intrarea Transnistriei sub administratie romaneasca.

    Maresalul Antonescu si-a acordat sprijinul pentru ridicarea constructiei, care avea Basarabia istorica drept tematica generala.

    Intreg ansamblul a fost bombardat in 1944, fiind demolat ulterior.

  9. Cel care a scris articolul are informatii aproximative.
    1.Cladirea Teatrului National a fost daramata in urma bombardamentului din 24 august 1944, executat de nemti dupa ruperea aliantei cu ei. Se dorea bombardarea Palatului Telefoanelor, dar bombele au cazut 100 de metri lateral de el.
    2.Dupa daramarea Teatrului, spectacolele Nationalului s-au tinut o buna perioada de timp in sala de festivitati a Liceului Sf. Sava, unde eu -copil fiind- am vazut “Insir-te Margarite”.

Leave a Reply