Palatul Justitiei

Cu totii trecem pe langa el, in drumul nostru din sau inspre Piata Unirii. Pe Splaiul Independentei se gaseste una din cladirile-simbol ale Bucurestilor si totodata un exponent al modernizarii galopante a tarii de la finele veacului al 19-lea – Palatul Justitiei.

Curtea Judecatoreasca si Podul Calicilor (foto: L. Angerer, 1856).

In Bucuresti exista deja un „Tribunal”, al carui sediu era un conac mai aratos de pe malul Dambovitei, la acea vreme, inca neregularizata. Era perioada in care raul curgea chiar pe langa zidurile Hanului lui Manuc, fatada dinspre Piata Mare (Unirii). Cladirea Judecatoriei se afla acolo unde Podul Calicilor (ulterior Podul Rahova, locul de unde incepea Calea Rahovei – astazi disparut) traversa Dambovita. Locul era central, langa principala piata de desfacere si langa ceea ce este astazi Centrul Istoric.

Palatul Justitiei, proaspat inaugurat (1895).

Cum deja vechea Curte Judecatoreasca devenise necorespunzatoare pentru un Regat tanar cum era Romania, Regele Carol I a luat decizia de a construi un Palat demn de o Capitala regala. Decizia a venit oarecum si dupa prima regularizare a Dambovitei, cand cursul apei a fost modificat. Zis si facut, vechiul sediu a fost demolat si s-au demarat lucrarile de constructie pentru viitorul Palat al Justitiei in 1890.


Palatul Justitiei in jurul anului 1900.

Regele l-a desemnat pe arhitectul Albert Ballu pentru a alcatui planurile pentru exteriorul cladirii. Stilul ales a fost cel al eclectismului francez – Renaissance, intrucat arhitectul Ballu concepuse si Palais de Justice din Paris.


Podul Rahova si Palatul Justitiei, in ilustrate de epoca.

In 1895, pe Splaiul Regele Carol I (astazi Splaiul Independentei), a fost inaugurat Palatul Justitiei din Bucuresti, una dintre cele mai frumoase cladiri de acest gen din Europa acelei perioade, dupa cum notau reporterii straini prezenti la eveniment. Corpul central al cladirii, construit integral din piatra, are la baza o scara masiva.


Colaj mai mult su mai putin reusit cu cele 6 statui.

Fatada principala se remarca prin ornamentele bogate: exista 6 statui alegorice asezate in nise speciale, care decoreaza pilastrii. Statuile reprezinta, in ordine, Legea, Dreptatea, Justitia, Adevarul, Forta si Prudenta.


Fatada din spate (st.) si ceasul din varf (dr.)

Alte doua strajuiesc ceasul din varful partii centrale. Toate sunt opera fratilor Carol si Frederic Storck, fiii celebrului sculptor de origine germana Karl Storck.

Coroana, tablita si fascia.

Alte elemente deosebite sunt cele laterale. Comunistii ar fi innebunit sa vada coroana de otel inclusa in ornamente (daca ar fi observat-o) si probabil ar fi indepartat-o, cum s-a intamplat cu cea din varful intrarii principale a Garii de Nord. Tot pe lateral sunt reprezentate si niste tablete cu legi, probabil, iar in spate se deosebeste clar fascia – simbolul roman al Justitiei.


Curtea interioara si aspecte din holurile si salile Palatului.

De interioare s-a ocupat marele arhitect roman Ion Mincu, care a conceput sali de sedinta si birouri, precum si doua scari monumentale din marmura. De departe, cea mai interesanta incapere sala este Sala Pasilor Pierduti. La subsol, se gasesc arhivele si salile de arest.


Vedere catre Palat din Piata Senatului: anii ’20 (sus) si anii ’30 (jos). Dambovita a fost acoperita in acel interval.

Palatul, vazut dinspre Piata Natiunii (sus), cu Dambovita neacoperita – anii ’20 si vazut dinspre Piata Senatului (jos), cu Dambovita acoperita – anii ’30.

In anii ’30, s-a luat hotararea ca o parte din Dambovita sa fie acoperita, din ratiuni edilitar-urbanistice. In acest sens, raul a fost plafonat de la Piata Senatului (Natiunile Unite) pana la Piata Natiunii (Unirii) inclusiv. Zona a capatat un alt aspect instantaneu, mai civilizat, Splaiul Independentei devenind un bulevard in toata regula.

Anii socialismului: Palatul in anii ’60 (sus) si la finele anilor ’80 (jos) – Dambovita fusese decopertata intre timp.

Pana in anii ’80 nu s-a schimbat mai nimic in zona Palatului, doar justitia care se practica in interiorul sau era una de multe ori nedreapta. Aici au avut loc celebrele procese-spectacol de dupa 1945, in care membrii Guvernului Antonescu, fosti legionari, dar si multi altii au fost condamnati la munca silnica pe viata sau la moarte, prin vointa „Poporului”.

Doua perspective asemanatoare: anii ’20 (sus) cu vechea configuratie a locului si anii ’80 (jos) cand se construia noul Centru Civic.

Odata cu sistematizarea intregii zone Unirii pentru constructia noului Centru Civic al orasului si a Casei Poporului, s-a demolat masiv. Totusi, Palatul a ramas in picioare. A fost insa bordat, in partea dinspre strada Sfintii Apostoli (fosta Calea Rahovei) de blocul Optinova, care a acoperit si Biserica Domnita Balasa. Arhitectul lui Ceausescu, Camil Rogulski, a dezvaluit dupa 1989 ca, pentru anul 1990, era programata demolarea Palatului Justitiei, intrucat era considerat a fi prea subred si nesigur. Urma sa fie recladit in acelasi loc, in dulcele stil realist-socialist. Bine ca n-a mai apucat Ceausescu anul 1990. Tot in anii ’80 a fost decopertata Dambovita pana la Piata Unirii pentru a fi transformata in canal colector, iar rezultatele se vad astazi mai bine ca oricand, intrucat traficul se aglomereaza foarte mult in zona Palatului.


Palatul, in anii ’90 ai secolului trecut si in anii 2000.

Celebrele garduri portocalii care au dainuit cat a durat restaurarea.

Tot dupa 1990 au fost mai multe incercari de consolidare, dar, ca intotdeauna, nu erau de gasit banii necesari. De-abia in 2003 au inceput lucrarile de restaurare si consolidare, cu respectarea arhitecturii initiale a imobilului. Reinaugurarea Palatului a avut loc in 2006, in Sala Pasilor Pierduti.


O comparatie exagerata: vechiul Palat al Justitiei vs. noul Tribunal.

Tot de atunci, in Palat isi desfasoara activitatea Curtea de Apel si Judecatoria Sectorului 5, intrucat Tribunalul Bucuresti s-a mutat in mai noul si mai modernul sediu de pe bulevardul Unirii, la fostul magazin Junior.


Palatul, vazut din str. Sf. Apostoli (sus) si din str. Palatul Justitiei (jos).

Edificul administrativ este bordat astazi de Splaiul Independentei, strada Sfintii Apostoli (fosta Calea Rahovei), strada Palatul Justitiei si strada Gheorghe Danielopol.


Imagini contemporane.

Palatul Justitiei a fost, este si va fi un punct de reper in arhitectura bucuresteana, chiar daca a ramas printre putinele imobile de epoca intr-o zona vitregita cum este cea cuprinsa intre Splai si bulevardul Unirii. Cu Justitia mai ramane de vazut. Tot oarba e sau a inceput sa se „vindece”?


more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

19 thoughts on “Palatul Justitiei”

  1. Cateva precizari:
    1. Tibunalul Bucuresti nu a fost niciodata in palatul justitiei a fost langa cladirea dintre palat si blocul turn.

    2. ai uitat sa zici de ciuperca de sub palat si motivul tehnic pentru care vroiau comunistii sa il darame.

    3. “Justitia e oarba sau a inceput sa se vindece?” este un apropo ambiguu deoarece justitia trebuie sa fie oarba.

  2. 1. Concret, asa este. Eu vorbesc din punct de vedere al culturii urbane. Daca ziceai “Tribunal”, te refereai la Palatul Justitiei, pana sa se faca noul Tribunal.

    2. Da, am uitat. Mea culpa. Nu stiu totusi cat de “tehnice” erau motivele eventualei demolari, fiind vorba de Ceausescu.

    3. Era o incercare de gluma nereusita 🙂

  3. Deci pana la urma Raiden e cel cu istoria:) Intotdeauna am fost curios cu privire la acoperirea Dambovitei. Bine ca m-am mai lamurit…:) PS: Nu va speriati de afluenta de comentarii…am ramas in urma cu cititul 😛

  4. Referitor la ornamentica ilustrată în articol, îmi permit un comentariu:
    1. Fasciile sunt simbol al puterii și autorității,
    2. Tablele fac trimitere la Tablele Legii, date lui Moise de către Dumnezeu pe Muntele Horab și descrise în Pentateuh. Legile (cele zece porunci) au fost scrise în piatră pe două table pentru a nu putea fi modificate de către oameni și pentru a prevala poruncilor altor zeităților. Cele zece porunci reprezintă fundamentul ideologic al Iudaismului. Există o discuție mai lungă privind numărul de porunci scris pe fiecare tablă și rolul fiecăreia dintre cele două table. În ornamentica de pe Palatul Justiției sunt opt rânduri duble pe fiecare tablă.
    3. Frunzele de stejar nu știu dacă ar avea legătură cu nuielele din fascii (care erau din mesteacăn, rudă a stejarului), ci mai curând ar putea fi considerate ca semn de recunoaștere a virtuților (justiția este una dintre cele patru virtuți cardinale).

  5. A fost mai mult o diversiune pentru dana… 🙂

    Ornamentica este un domeniu supus regulilor, interesant şi pentru cei ce studiază filosofia limbajului (există vocabular şi gramatică a ornamentaţiei).

    Felicitări pentru articol, am aflat aspecte noi!

  6. Razvan.
    Pentru cine nu intelege ce-i cu ciuperca: Palatul Justitiei este construit pe piloni de lemn (e o chestie impresionanta, dupa parerea mea).
    Raiden: apreciez ca esti deschis la critici si poti sa accepti pareri diferite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *