Casa Presei Libere


In Patria socialista condusa de Partidul clasei muncitoare, Partidul care a starpit odiosul regim burghezo-mosieresc, trebuiau ridicate constructii care sa reflecte noua directie a tinerei Republici Populare, aceea de avansare spre societatea comunista. In acest scop, conducerea Partidului Muncitoresc Roman (denumirea Partidului Comunist Roman intre 1948-1965) a decis ridicarea unui Palat imens care sa gazduiasca sediul central al organului sau oficial, ziarul „Scanteia” (din 1953, „Scinteia”).

Primul pas a fost gasirea unui teren. Desi existau numeroase locuri virane ideale pentru constructia unui colos, Partidul a ales locul Hipodromului Baneasa, o fosta glorie a interbelicului. ->>


In 1905, la intersectia Soselei Kiseleff cu Soseaua Nationala Bucuresti-Ploesti (sic), s-a inceput constructia Hipodromului Bucuresti, din ordinul Regelui Carol I. Arhitectul I. Berindey s-a ocupat de constructia complexului care se intindea pe 60 de hectare de teren.
Toata lumea buna bucuresteana iesea la Sosea si, inainte de a ajunge la Bufet, situat un pic mai incolo, se opreau la Hipodrom. Zona de galop cu pista principala au incetat sa mai existe in anul 1950, la un an dupa ce s-a luat decizia de construire a Casei Scanteii. Hipodromul de trap si-a continuat insa activitatea pana in anul 1960, cand aici a avut loc ultima cursa.

De asemenea, locul ales nu era intamplator, intrucat constructia se situeaza pe aceeasi axa cu Arcul de Triumf, unul din monumentele cele mai importante ale Bucurestilor si simbol al monarhiei. Fireste, trebuia sa fie „surclasat” de o constructie socialista.

Combinatul Poligrafic „Casa Scanteii I. V. Stalin” a fost construit intre anii 1949 (unele surse citeaza anul 1950) si 1956 de o echipa de arhitecti in frunte cu Horia Maicu. Complexul se intinde pe 136.000 metri patrati si este alcatuit dintr-un corp central (13 etaje si 85 m. inaltime) si 4 corpuri laterale, mici de inaltime. Corpurile comunica bine intre ele si per ansamblu, complexul are o functionalitate sporita.

Un corp lateral mai putin cunoscut de public.


Mai exista o curte interioara si doua ansambluri in forma de „U”. Acestea trebuiau completate ulterior cu un teatru si o Casa a Sindicatelor, care nu au mai fost niciodata ridicate. Concret, cladirea adapostea o tipografie si multe birouri. Piata din fata complexului a capatat denumirea de Piata Scanteii.

Medalion: tichet de subscriptie; sus: Casa Scanteii in anul inaugurarii; jos: Casa Scanteii pe una din bancnotele R.P.R.


Constructia Casei Scanteii s-a facut prin asa-zisa subscriptie publica. Oamenii muncii donau bani „benevol” pentru indeplinirea visului Partidului. Donatia era atestata de tichete nominale in valoare de 20, 30 sau 100 de lei. Mandria regimului comunist era atat de mare, ca noul sau simbol a aparut pe spatele bancnotelor de 100 lei din 1952.

Sus: Casa Scanteii; jos: inspiratia – Universitatea Lomonosov.


In ce priveste stilul arhitectural, predominant este cel realist-socialist cu puternice influente staliniste. In epoca, era o tendinta de a copia ce se gase la Moscova, pentru ca servilismul tarilor-satelit fata de URSS trebuia dovedit in toate domeniile. Astfel, Casa Scanteii urmeaza fidel arhitectura Universitatii de Stat „Lomonosov” din Moscova si a hotelului „Leningrad”, din acelasi oras.


Detaliile arhitecturale sunt destul de fascinante, incat imbina elemente decorative traditionale cu unele de sorginte comunista. Turnuletele care termina fiecare corp lateral nu au o utilizare practica, ci sunt pur decorative. Sunt ornate insa cu ferestre asemenatoare cu cele ale bisericilor si manastirilor vechi (normal, liderii comunisti nu aveau idee).

Stanga: steaua socialista in 5 colturi a fost inclusa in decoratiuni.
Dreapta: o rozeta banala.



Exista 4 motive repetitive care pot fi intalnite pe peretii cladirilor. In sens trigonometric: alfabetizarea si stiinta pentru intreg poporul, industrializarea generalizata, secera si ciocanul (simbolul universal al comunismului), steaua socialista in 5 colturi.

Turnul central, vedere laterala 9st.) si frontala (dr.).


Un lucru bun este faptul ca la constructie, s-a tinut cont de norme seismice italiene, care erau superioare celor romanesti, intrucat se tinea cont de intensitatea cutremurului, nu de forma imobilului. Varful corpului central este dominat de o antena de 15 m. inaltime. Incepand in 1956, aceasta a sustinut, o bucata de vreme, emitatorul Televiziunii Romane.


De asemenea, pe turnul principal se gaseste cel mai interesant ornament exterior al cladirii: pe fiecare din cele patru fatete, a fost reprezentata, pe fundal de marmura rosiatica, stema Partidului Muncitoresc Roman (PMR), viitorul PCR. Daca in lateral stema se pastreaza aproape intacta, pe fatada principala, este intr-o stare avansata de degradare. Oare sa fi fost „accelerat” procesul de erodare dupa 1989? Nu se stie sigur.

Fiecare corp lateral are la baza un pasaj cu coloane care ofera o perspectiva coerenta.


Tipuri de ferestre. Stanga: boltite; centru: conformiste/staliniste; dreapta: cu iz interbelic.


Diverse perspective asupra unor usi si asupra cladirii in general.
Am inclus si un detaliu al unui ornament gen “impletitura”.


Sus: legatura intre un corp lateral si corpul central.
Jos: fantana din fata Casei, nefunctionala de multi ani.



In aprilie 1960, pe platoul din fata Casei Scinteii a fost dezvelita o statuie a lui Lenin. „Invatatorul proletariatului” statea pe un soclu inalt de marmura rosie si, pare-se, bronzul din care era facuta statuia provenea de la cea a lui Carol I, scoasa din istorie in 1948. La dezvelirea statuii a participat toata conducerea de Partid, in frunte cu liderul Gheorghe Gheorghiu-Dej si viitorul „geniu din Carpati”, Nicolae Ceausescu. Monumentul dedicat lui Lenin era „opera” lui Boris Caragea.

Pentru regimul comunist era de netolerat sa exista o statuie a lui Lenin langa un loc decadent si o ramasita burgheza cum era Hipodromul. Astfel, ceea ce mai ramasese din el (tribuna, grajdurile) a fost demolat imediat. Din vechiul Hipodrom a ramas in picioare doar o singura casa, cu arhitectura specifica Sinaiei, care adaposteste astazi sediul unei Administratii din cadrul Primariei. Casa este bine ascunsa in spatele colosului comunist. Astfel, din 1960, Hipodromul a fost mutat la Ploiesti, iar Bucurestiul a devenit una din putinele capitale europene fara Hipodrom.


Pentru multa vreme, Casa Scinteii a detinut titlul de cea mai inalta cladire din Capitala, cu o inaltime de 96 m. Mai inalta decat mai noul Hotel Intercontinental! Recent, titlul acesta i-a fost rapit de o constructie capitalista de sticla, un turn imperialist situat pe bulevardul Ion Mihalache.

Hegemonia Casei Scinteii a luat sfarsit odata cu evenimentele din decembrie 1989. Aceasta a primit un nume nou: Casa Presei Libere. Aici isi avea sediul Regia Autonoma a Imprimeriilor „Coresi”, devenita Compania Nationala a Imprimeriilor „Coresi” S. A. din 1999. La casa Presei isi au sediul multe publicatii si edituri, dar si Bursa Romana de Marfuri. In aceeasi linie, Piata Scinteii a devenit Piata Presei Libere. Astazi, este un important capat de linie pentru linia de metrou usor 41, autobuzul 330, si altele.

Sus: Casa Presei in anul 1993.
Jos: Lenin se odihneste la Mogosoaia, acompaniat de Petru Groza (foto de aici).


Statuia lui Lenin a fost data jos de pe soclu in 1990 si dusa in curtea Palatului Mogosoaia, unde tovarasul Lenin sta si astazi intins, cap in cap cu un comunist roman de renume – Petru Groza. Soclul din Piata Presei este astazi gol, murdar, neingrijit si napadit de iarba si buruieni. La un moment dat, pe soclu a aparut un coif de fier cu locuri pentru 2 steaguri, care au fluturat o perioada. Momentan, steagurile au disparut. Se aude ca pe soclul rosu va aparea o statuie dedicata luptei importiva comunismului.


Per total, Casa Presei arata jalnic astazi. Este prafuita, neingrijita si nepusa in valoare. De asemenea, prezinta un risc seismic destul de ridicat, intrucat materialele care alcatuiesc structura de rezistenta s-au erodat de-a lungul celor peste 50 de ani de existenta. Ca o parere personala, mie nu imi place aceasta cladire, insa reprezinta o etapa in arhitectura de la noi, care din pacate corespunde etapei celei mai negre din istoria tarii – anii ’50 ai secolului trecut.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

30 thoughts on “Casa Presei Libere”

  1. din cate tin minte, in 1990 s-a urcat un alpinist pe casa scanteii ca sa distruga stema comunista. probabil nu stia ca sunt 4 cu toatele

  2. Si eu tin minte la fel. ca stema cu secera si ciocanul au fost sparte de un alpinist. nici eu nu stiam ca sunt steme pe toate fetele. Pacat ca nu ai poze cu interioarele. foarte specifice epocii, numai piatra masiva, sobre si opulente (in corpul central).

  3. am o grămadă tichete d-alea p-acasă, pe numele bunicului, sunt şi de 50, şi de 10 lei parcă 🙂
    cred ca voia să scape de plecatul în “tabără” la Canal, şi-i trebuia ceva să contrabalanseze Virtutea Militară “pt. lupta împotriva comunismului” 😀

  4. De ce trebuie sa fie Casa Presei LIBERE? Pe mine ma omoara formularea asta. De ce nu Casa Presei si atat? Mai are cineva ceva de demostrat cuiva, cum ne-au omorat si cativa ani buni dupa revolutie cu “Radio TeleViziunea Romana LIBERA”?
    Intr-adevar, cladirea e intr-un stadiu avansat de degradare, sunt sectiuni intregi in paragina, ai putea linsha pe cineva si l-ai putea lasa acolo, nu l-ar mai gasi nimeni in veci.
    Daca dai o tura de jur imprejur o sa vezi pe exterior crapaturi destul de largi cat sa bagi capul sa vezi ce-i inauntru. Foarte ciudat, zic, pentru ca peretii exteriori au pe alocuri si doi metri grosime, atat e pervazul de lat, n-ai nici semnal gsm inauntru! Altfel, mie mi-e frica de cutremur si nu doar odata mi-a trecut prin cap ca as putea muri in cel mai urat mod cu putinta, adica la locul de munca!

  5. @ Radu Oltean: Daca o sa mai am timp, o sa ma uit si la interioare, dar asa cum am spus, nu prea ma atrage cladirea 🙂

    @ ametitul: probabil are si medalia “Cruciada Impotriva Comunismului”. dupa 23 august 1944 era nasol daca aveai asa ceva, iar dupa 30 decembrie 1947, putea fi si mortal.

    @ adriancalarasu: si eu tot Casa Presei ii zic, intrucat am incetat sa mai cred ca presa e libera. TVRL e deja legenda.
    Am vazut crapaturile si m-am cam speriat de stadiul de degradare la care s-a ajuns. Si e vorba de toata zona, nu numai de Casa Presei.

  6. @calarasul – eu ii zic Casa Scanteii frate, elimina confuziile plus ca asta e si asta va ramane 🙂

    Apropo de pierdutul prin incinta imi povestea proful meu de romana din liceu, de altfel critic barosan si autor cunoscut despre cum era el sa petreaca o noapte pe acolo pentru ca s-a pierdut intr-o dimienata prin subsol.

  7. Raiden: Esti sigur ca “Berindey” e cu igrec la coada? Nu dau cu parul, doar mi se pare bizar, fiindca “Berindei” ca nume/familie, e relativ cunoscut(a)… In fine, doar o observatie. Felicitari pt post, esti din ce in ce mai bun.
    Despre alpinisti si daramat/distrus ornamente: asa… bun… si cu ce suntem mai grozavi decat aia care au topit statuia lui Carol sa-l faca pe Ilici, si-au daramat Hipodromul sa faca Casa Scanteii? Rahat, zic; nu ma omor dupa cladire, dar e parte din istorie, de ce sa ne batem joc? Hai sa daramam/stricam, ca asta stim …
    Bine, schimbam imnul, schimbam stema, steagul, constitutia, legile, ce vreti voi… mi se pare normal… dar sa te apuci sa strici tot ce au CONSTRUIT comunistii? Ia, hai sa daramam si metroul, ca s-a facut de catre neanicu, nu?
    @adriancalarasu: cum adica… DE CE e Casa presei “LIBERE”??? Finca … e de capul ei, face ce vrea, fara jena, decenta, rusine ori alte mofturi d-astea…chiar vrei sa desenez? 🙂
    @macabroo: Casa Scanteii a fost, Casa Scanteii o sa ramana; nu inteleg ce avem contra cuvantului “scanteie”… ca “pula” zicem tot timpul, prin ziare si la teveu … 🙁
    Hai, nu zic sa pastram statuia lui Lenin in fata cladirii… dar… de ce sa nu o punem frumos, undeva, un fel de muzeu, alea? De ce trebuie trantita pe jos? Mi se pare ca si cum ne batem joc de MUNCA alora care au facut statuia, cladirea, orice…
    Ok, nici eu nu ma omor dupa cladirea in sine…(cum ziceam si ma repet) dar ia sa te vaz, Raiden… tu ce ai pune in loc? Ce stil, ce FEL de cladire? Asa cum e, stalinista, ori ce zici tu, mie mi se pare ca da bine… daca te uiti din josul bulevardului… nu prea stiu ce ai putea pune in loc, care sa fie la fel de impunatoare.
    Mai bine ne-am simti sa o reparam; ca daca se prabuseste, parca vad alta “Tzeapa” ghildusiana pe teren.

  8. @Blegoo – fyi, din josul bulevardului o sa se vada peste cateva luni nu Casa Scanteii, ci un zgarie-nori care, dupa amplitudinea fundatiei va acoperi si Scanteia si Romexpo. City Gates se va numi.

  9. @ blegoo: ca sa-l completez pe calarasul, City Gate va fi un complex de 2 turnuri care vor “veghea” la intrarea in Romexpo, dar vor fi anacronici cu restul Pietei Presei.

    Cuvantul “Scanteia” va avea intotdeauna conotatii negative in context istoric/literar, din cauza perioadei 1945-1989.

    Corect, statuia lui Lenin ar trebui expusa la un muzeu dedicat dictaturii comuniste, dar eu as propune mai degraba sa o topeasca si sa faca noua statuie a lui Carol I. Reconversie.

    Cat priveste ce as vrea in locul Casei Presei, nu as vrea ceva impunator, intrucat daca te uiti dinspre Arcul de Triumf, aproape il umbreste. Ar trebui Arcul sa domine zona. Asadar, as reconstrui Hipodromul, pentru ca sunt un nostalgic 😀

  10. @ blegoo (iar): am uitat sa spun de Berindey. Da, se poate scrie si cu “y”, si cu “i” la coada. In aceeasi categorie: Lahovari/Lahovary, Stirbei/Stirbey, etc.

  11. @adriancalarasu: “City Gates”?! wtf… asta e pe romaneste? Nu ne mai potolim cu tampeniile…
    Mersi ca ma tii la curent cu nenorocirile… :))
    Cu alte cuvinte… cam cum ma temeam: nu o “tzeapa”… ci DOUA! Zgarie-nori… nu suntem in stare sa aranjam traficul auto, sa reparam ce e nevoie… da’ facem zgarie-nori… pla mea … 🙁
    @Raiden: “… conotatii negative…” Bai, nu stiu, asa o fi…dar mie imi miroase cam a un fel de comunism intors pe dos: ca si chestia cu topitul statuii lui Lenin…pai, asta nu e cam la fel cu ce-au facut aia? comunistii adica?… Ce, s-a ispravit bronzul pe planeta? Nu mai e destul sa refacem statuia lui Carol? In fine… asa mi se pare mie… nu vad nici o diferenta intre ce au facut comunistii si ce propui tu. 🙁 …
    Posibil sa ai dreptate… aia cu reconstruirea Hipodromului… desi, asta implica demolarea Casei Scanteii? :)) …
    Nu sunt nostalgic, nici nu vreau sa ne intoarcem la 1920…epoca aia, zic; dar, cum zicea cineva, cine uita istoria, o sa o repete. D-aia cred ca e bine sa pastram ce se poate din ce s-a facut din ’47 pana la revolutie; sa fie, sa stie lumea. Nu asa, doi-trei, ici-colo: tu, adi, eu si inca cativa. As vrea sa fie pusa statuia lui Ilici undeva, cum zici tu, intr-un muzeu, cu o placutza MAAAAREE… cu toata istoria. Un fel de… “asa nu!”. Fiecare epoca trebuie pastrata si amintita. Fiindca, hai sa zic ca in 40 de ani boii de americani o dau pe socialism, ori chiar comunism, ceva… iar topim statuia? Iar o luam de la inceput?
    Cred ca aia cu igrec versus i normal provine din faptul ca multi care scriau cu igrec in coada erau in diplomatie, Paris, Londra, alea, deci, cumva face sens… nu stiu, dar e interesant, asa, ca fapt divers.
    Inca o data, sincere felicitari pt. articol. Ma rog, tu scrii chestii interesante oricum, dar asta chiar bate recordul.

  12. Foarte interesant articolul şi comentariile. Eu lucrez în Casa Presei şi dacă vreţi pot să fac poze de interior… De exemplu subsolurile sunt interesante.
    Cât despre semnalul gsm, să ştiţi că este full.
    Sunt întrutotul de acord cu Raiden în ce priveşte statuia lui Lenin 🙂
    Dar, ca să fim realişti, Casa nu poate fi dărâmată aşa uşurel… bineînţeles că şi mie mi-ar fi plăcut mai mult vechiul hipodrom, dar asta este…
    Raiden, nu ai menţionat mai multe despre modelul de inspiraţie, Univ. Lomonosov, care datează, ca şi clădire, cu mult dinaintea revoluţiei bolşevice.

  13. casa scanteii se viziteaza sau poti intra oricand pe unde doresti? tare as fi curioasa sa o vad si pe interior cand ajung prin capitala…ce stiti?

  14. @ ioana: din cate stiu, nu exista “circuit turistic” pe-acolo, iar la institutiile de presa se intra cu legitimatii, dar merita incercat!

  15. mercic pt invitatie…dar nu cred ca exista vreun restaurant in casa presei libere…si sunt destul de pretentioasa.. 😉
    eu ma gandeam sa ma plimb putin ziua pe acolo fara sa se ia cineva de mine si sa-mi ceara cine stie ce acte…m-ar interesa cladirea in sine, nu institutiile. credeti ca n-am nicio sansa fara legitimatie? sau, cel putin, nu exista nicio zona in care sa se intre fara legitimatii?

  16. @Raiden: spuneai in articol ceva despre inaltimea cladirii si ca a fost mult timp cea mai inalta din Bucuresti.
    M-ar interesa, daca stii cumva, care este(in prezent:) ) topul celor mai inalte(sa zicem 5)cladiri din Bucuresti. Am tot cautat pe internet si nu am gasit. Poate stii tu.
    Felicitari pentru toate articolele tale, eu lucrez ca ghid iar multe dintre informatiile pe care le-am gasit pe blogul tau sunt foarte utile pentru mine.

  17. @ Ina – Chiar nu am idee, stiu doar ca Tower Center International (bd. Mihalache) e cea mai inalta momentan. Mi se pare ca EvZ a scris un articol pe tema asta. In orice caz, am citit mai demult un top al cladirilor inalte din Bucuresti. Mai cauta pe net prin ziare, sigur gasesti.

  18. @ armyuser – deja prea multe felicitari, s-ar putea sa ma las pe tanjala :))

    Referindu-ma strict la Romania, simbolul stelei in 5 colturi nu prea a fost utilizat inainte de comunism.

    Daca o sa privesti stema Regatului Italian, o sa vezi ca pavilionul care acopera armele Casei de savoia este surmontat de o stea in 5 colturi, iar casa de Savoia nu era comunista 🙂

  19. Mai nostalgic decît mine, nu cred să mai fie cineva (vezi muzica autohtonă cea mai nostalgică: http://www.neogen.ro/mel_negrescu/audio/list/grid) şi totuşi n-aş fi de acord niciodată cu demolarea Casei Scînteii (cum zic, scuzaţi nostalgismul).
    Ce-aş arunca-n aer cu mînuţele mele ar fi faţada ceea de bîlci a Teatrului Naţional, chiar dacă ea acoperă o copie aproape fidelă a edificiului lui Corbusier “Notre Dame du Haut” (afacere în care explicaţia prin povestea cu pălăria e de-a dreptul imbecilă).
    Dacă vreţi mai multe ilustrate cu minunata formă franceză din 73, vă dă mama cîte vreţi!
    Sau intraţi pur şi simplu pe “Fotografiile mele” din albumul meu din Picasa: http://picasaweb.google.com/melus.negrescu

  20. O sa fiu sincer, imi place stilul asta socialist/stalinist. Casa poporului sta bine mersi si ea, uriasa cum e. Statuia de la portile de fier, monumentele comuniste din Iugoslavia, toate “hidoseniile” astea, nu le judec in raport cu ideologia erei.
    Pastrez estetica comunista separat de sistem, plus m-am nascut in 89 si ma doare la basca de propaganda lor.

  21. @ MrEdgar – e bine ca iti place un stil de arhitectura, in felul asta te poti specializa.
    In rest, comentariul tau e ignorant, intrucat nu se poate disocia ideologia de constructiile epocii, pentru ca stilul “socialist/stalinist”, cum ii zici si tu, nu ar fi existat daca nu era ideologia soclialista/stalinista. Intelegi?

  22. uitati fratilor dece anca i se mai spune “CASA SCANTEIA>>>>>”lădirea a fost concepută inițial sub denumirea de Complexul Casa Scânteii, fiind ridicată în 5 ani (1952–1957). Între 1949 și 1954, șef de proiect a fost Panaite Mazilu.[1] Construcția era destinată publicării presei de stat și în special a ziarului Scînteia, „organ” al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Antena de pe această clădire a susținut pentru o vreme, începând din 1956, emițătorul Televiziunii Române.

    După anul 1989, Casa Scânteii a devenit cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere.

    Fostul Combinat Poligrafic „Casa Scânteii” s-a transformat și el, după 1989, în Regia Autonomă a Imprimeriilor „Coresi”. La rândul său, regia s-a transformat în februarie 1999 în Compania Națională a Imprimeriilor Coresi.[2]

    Clădirea este un ansamblu format din patru laturi ce adăpostesc o curte interioară mare, plus încă două ansambluri sub formă de „U”, care sunt legate de corpul din față, ansambluri ce au rămas deschise pentru a se construi după aceea un teatru și o casă a sindicatelor. Deoarece cheltuielile de construcție au fost foarte mari, teatrul și casa sindicatelor nu au mai fost ridicate.[1]
    Tichet de subscripție de 20 lei pentru Casa Scânteii

    O parte din fonduri s-a colectat prin subscripție publică „benevolă”, salariații primind astfel de tichete, care justificau lipsa banilor. Acestea aveau valorile de 5, 10, 20 (în imaginea alăturată), 30, 50, 100, 200, 500 și 1000 de lei.
    Arhitectură

    Casa Scânteii a fost prima lucrare la care constructorul a introdus calculul de rezistență la un eventual seism, luând în considerare niște norme mai vechi, italiene, din timpul lui Mussolini. Aceste norme s-au dovedit a fi mai bune chiar decât cele din 1963, pentru că erau mai simple și se punea mult accent pe intensitatea cutremurului, și nu pe felul clădirii.[1]

    Clădirea fost gândită să fie funcțională, drept pentru care s-au realizat multe săli, dar și spații de birouri.

    Arhitectura a fost inspirată de clădirile înalte din Moscova, precum Universitatea Lomonosov, Leningraskaia Gastinița (Hotelul Leningrad). O altă clădire care a avut aceeași sursă de inspirație este Palatul Culturii din Varșovia.

    Cu toate acestea, clădirea are și o sursă de inspirație autohtonă. Pentru documentare în vederea proiectării s-au vizitat câteva mănăstiri, Curtea de Argeș, Cozia, Horezu, și s-au ales câteva elemente decorative care să fie folosite apoi la Casa Scânteii. Printre acestea, șiragurile de coloane de la baza corpurilor joase din stânga și din dreapta corpului central, dar și așa-numita „ocniță”, cum se numește elementul în arhitectura tradițională, adică o ferestruică dreptunghiulară adâncită în zid, căreia i s-a dat drumul „să urce” de la primul etaj al corpului central până la ultimul. Alte lucrări de specialitate susțin că de inspirație bisericească sunt și cele patru turnuri care fixează limitele exterioare ale ansamblului, preluate, zice-se,[formulare evazivă] din arhitectura Suceviței și a Dragomirnei.[necesită citare] O altă deosebire față de sursa de inspirație sovietică este faptul că la clădirea din București, orizontala este de cinci ori mai mare decât verticala, în timp ce la cea din Moscova, ea este doar de 2,5 ori mai mare. Acest lucru înseamnă că la Casa Presei raportul orizontală-verticală este de două ori mai mare, în favoarea orizontalei. Este o diferență cu un efect considerabil, nu numai vizual, ci și psihologic”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *