Podul Rahova


Al treilea pod de analizat dupa podul Eroilor si podul Mihai-Voda este podul Rahova, astazi disparut. Pentru multi bucuresteni contemporani, asocierea intre Calea Rahovei si Piata Unirii poate parea stranie, insa, pana in anii ’80 ai secolului trecut,situatia era cu totul alta.

Avand in vedere ca zona Unirii si-a schimbat substantial aspectul de-a lungul deceniilor trecute, este interesant de vazut si ce s-a intamplat si cu podul Rahova:–>

Curtea Judecatoreasca si podul Calicilor la 1856.


Pe cand Dambovita era inca neregularizata si provoca inundatii, drumul lega centrul Bucurestilor – Piata Mare de mahalaua Calicilor se numea Podul Calitei sau Calicilor. Acesta incepea din ce se numeste astazi Centrul Istoric, traversa raul si mergea, mai intai pe langa biserica Domnita Balasa si Curtea Judecatoreasca, apoi printre case negustoresti si cocioabe, pana in afara orasului. Dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), Podul Calicilor si-a schimbat denumirea in Calea Rahovei. In consecinta, podul adiacent a devenit podul Rahova.
Pentru mai multe detalii despre mai vechea istorie a podului, gasiti aici un articol foarte interesant si foarte bine ilustrat de Radu Oltean.

Podul Rahova vazut din diverse unghiuri, in ilustrate de la inceputul secolului 20.


Zona a inceput sa se dezvolte accelerat dupa proclamarea Regatului, in 1881. Sub domnia Regelui Carol I, Dambovita a fost regularizata, Curtea Judecatoreasca a fost demolata pentru constructia Palatului Justitiei, biserica Domnita Balasa a capatat un nou aspect, s-au construit Halele Centrale din Piata Mare (Unirii), iar Podul Rahova a fost adaptat la standardele epocii. Era traversat de tramvaie trase de cai.

Spre podul Rahova, 1917.


La inceput de secol 20, Splaiul Dambovitei era deja loc de promenada, dar si de comert, pentru unii negustori care nu vindeau in Piata Mare la Hale. Dambovita canalizata avea malurile verzi, iar pe margine fusesera montate balustrade elegante.

Podul Rahova si Palatul Justitiei, anii ’20 (foto de aici).


Trecerea pe Podul Rahovei era cu atat mai impresionanta intrucat panorama era dominata de Palatul Justitiei.

Spre Halele Centrale de pe podul Rahova, anii ’20.


De partea cealalta, inspre Piata, fusese construit langa Domnita Balasa corpul nou al Spitalului Brancovenesc, cel mai vechi spital bucurestean, demolat si el de Ceausescu.

Vedere de pe podul Halelor inspre podul Rahovei, anii ’20. In imagine se vad Hotelul Regina, dar si cupolele palatului Postelor si CEC-ului (foto de aici).


Tot la inceput de secol 20, in capatul dinspre Centrul Istoric al Podului Rahova s-a ridicat Hotelul „Regina”, o cladire ce justifica denumirea de „Micul Paris” a Bucurestilor vremii. Dupa venirea comunistilor la putere (1947), numele regale au devenit tabu. Hotelul „Regina” a devenit camin pentru studentii Facultatii „Petrolul”, care in perioada anilor ’50-’70 a avut sediul la Bucuresti, inainte de a fi mutata la Ploiesti. Caminul studentesc a redevenit mai apoi iarasi hotel, sub numele de „Central”. Hotelul Central se gasea la nr. 2 pe Calea Rahovei.

Zi insorita pe Splai, langa podul Rahova si Hotelul Regina, anii ’20.


In anii ’20 ai secolului trecut, intersectia dintre Splai si Calea Rahovei era una aglomerata. Pe langa comertul care avea loc, Podul era traversat si de tramvaie electrice, care veneau de pe Splai sau din Piata.

Bucuresti 1927, zona Caii Rahovei – tronsonul de la Piata Natiunii.


Inainte de a traversa Podul Rahova, Calea Rahovei pornea de la o importanta intersectie de strazi negustoresti: strada Selari, care venea in prelungirea Caii Rahovei, strada Carol (ulterior 30 Decembrie, Iuliu Maniu si actualmente Franceza), care ducea in Piata Natiunii (Unirii) si strada Smardan, care urca in panta spre strada Lipscani. De la Podul Rahova pornea si strada Halelor, din care astazi a ramas doar o mica parte. Strazile Carol si Halelor erau intretaiate de bulevardul Regina Maria, care venea in continuarea Caii Calarasilor, traversa Piata si mergea apoi pe langa Dealul Mitropoliei.

Stanga: vedere inspre Hale de pe podul Rahovei, anii ’20.
Dreapta: acoperirea Dambovitei, anii ’30 (foto Radu Oltean).


Podul Rahova ca atare a disparut in anii ’30. Regele Carol al II-lea a initiat o actiune de curatare a Pietei 8 Iunie (Unirii), sistematizare si reamenajare a spatiului urban. Pentru aceasta, Dambovita a fost acoperita cu un planseu de beton de la Piata Senatului (Natiunile Unite) pana la Piata 8 Iunie. Splaiul Independentei a devenit un bulevard in toata regula, iar podul Rahova a fost distrus.

Bucuresti 1963.


Pe harta Bucurestilor din 1963, pe langa schimbarile de denumiri stradale impuse de dictatura proletariatului, se poate vedea ca zona nu se schimbase substantial, mentinand inca tesatura veche de strazi. Se mai poate observa sectiunea din rau care este acoperita, Calea Rahovei nemaitraversand niciun pod, ci continuand strada Selari pur si simplu si intersectand Splaiul ca o strada normala.

Tramvai pe Splai in anul 1978, tocmai trecut de intersectia cu Calea Rahovei si indreptandu-se spre Piata Operetei (Natiunile Unite).


In anii ’70 lucrurile au ramas la fel. Mijloacele de transport in comun circulau in continuare pe Splai si pe Calea Rahovei.

Situatia Caii Rahovei in prezent si zona adiacenta.


Anii ’80 au fost insa dezastruosi pentru Bucuresti. Orasul a pierdut o cincime din centrul sau istoric, iar ce a ramas a fost inchis in enclave in spatele blocurilor din ansamblul noului Centru Civic. Nenorocirea a facut ca bulevardul Victoria Socialismului (Unirii), care trebuia creat, sa treaca fix peste Calea Rahovei. Desi initial nu era nicio problema, blocurile care trebuiau sa bordeze noul bulevard au sectionat Calea Rahovei si au distrus-o. Portiunea care cuprindea biserica Domnita Balasa a fost redenumita strada Sfintii Apostoli (in prelungirea vechii strazi), pana in bd. Unirii, iar tronsonul inchis intre bd. Unirii si bd. Libertatii poarta azi denumirea de strada George Georgescu.

Privind spre fostul pod Rahova de pe podul Unirii (st.) si de pe fosta Cale a Rahovei – str. Sf. Apostoli (dr.).


Odata cu sistematizarea zonei, a fost decopertata si Dambovita, pentru a fi recanalizata. Placarea cu beton si dublarea in latime a albiei nu au dus si la reaparitia podului Rahovei, din contra, au adus disparitia altor poduri celebre: Mihai-Voda, Serban-Voda, etc.

Incercare puerila de plasare in spatiul de azi a unui pod intre str. Selari si str. Sf. Apostoli.


Privind de sus, se vede clar lipsa unei legaturi intre Centrul Istoric si celalalt mal al Dambovitei si asa cum am spus si in cazul podului Mihai-Voda, reconstructia – chiar si doar in scop pietonal – a podului Rahovei ar insemna un gest de normalitate si o incercare de a repara enormele greseli ceausiste.

UPDATE – Palatul Justitiei si Podul Rahova 3D, la Alex Galmeanu, pe Muzeul de Fotografie.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

19 thoughts on “Podul Rahova”

  1. Bd. Carol I a fost trasat cand strada Carol (de langa Pta. Unirii, actuala Franceza) exista deja. In prezent, bd. Carol I este singura artera cu numele acesta. Mai exista, daca vrei, str. Carol Davila, dar este cu totul altceva si nu in zona Universitatii.

  2. Sal’t
    Bun articol! Imi plac reconstituirile , alea cu traseele vechilor strazi trasate colorat (dar si cu podul verde). Cu verde e str. Franceza (fosta Islicarilor)DOAR pana la Curtea Veche (asta in trecut); Dupa Curtea Veche incepea Podul Beilicului sau Calea Serban Voda, ce urma cotul Dambovitei, trecea podul pe langa Sf Spiridon si pleca la Belu, Giurgiu.
    Podul Calicilor era numit destul de des Calea Craiovei…

    Podul Rahovei ma preocupa si pe mine. Am niste poze ff interesante si iti voi completa in mod fericit articolul.

  3. @ Radu Oltean – Eu ma refer in speta la secolul 20, dar completarile tale sunt f binevenite. Stiu ca se numea si Calea Craiovei, dar nu am mai mentionat pentru ca ma interesa podul, de data asta 🙂
    Astept sa vad pozele!

  4. Calea Rahovei e una dintre cele mai nenorocite strazi de catre Ceausescu, de la Chirigiu in jos e omorita de-a dreptul – sectionata-n doua rinduri, de bd. Libertatii si de bd. Unirii.

    Cite altele s-au mai pierdut! Calea Vacaresti, care-ncepea de la Sfinta Vineri, vechiul Splai al Unirii…

    Te rog sa continui seria dedicata podurilor. As vrea sa-mi pot aduce-aminte de podul cel vechi de la Marasesti; stiu doar ca dupa pod, tramvaiele urcau un delusor (in care azi e sapat pasajul) si ca era o unitate de pompieri acolo.

  5. @ Cornel – Treaba nu a fost gandita ca un serial bridge-related, dar pentru ca vad ca “prinde”, o sa continuu.

    @ Andrei C – Informatiile le iau de ici-colo, nu am o sursa anume. Plus ca mare parte din articol este compus din observatiile mele.

  6. Of, mi se rupe inima când citesc si când vãd imaginile. În 1978 eu aveam 4 ani, îmi amintesc încã de tramvaiul 8 ce mergea spre Operetã, pe malul Dâmbovitei, de vechile grilaje de pe malul râului (rãu mirositor de altfel). Cu un strasnic efort vizualizez si Spitalul Brâncovenesc si Hala Unirii (am stat mereu lânga Parcul Carol, pe 11 Iunie, asa cã toate drumurile spre centru treceau prin acea zonã).

  7. Superb articol! Mi-a amintit de anii copilariei. M-am nascut si am locuit in cartierul Rahova (zona Sebastian) pana in 1986. Poate erau si locuri “rau-famate”, insa eu pastrez in amintire strada Sebastian cu copacii sai, care creau vara o umbra racoroasa, casutele cochete, de oameni gospodari, bunatatea locuitorilor din cartier si scoala in care am urmat primele 8 clase, cu arhitectura ei deosebita.
    Apoi… au inceput demolarile… Durerea provocata de imaginea buldozerelor care daramau casa in care m-am nascut a fost intrecuta doar de cea provocata de moartea tatalui meu.
    Nu doresc nimanui sa aiba parte de asa ceva. Este un cosmar care ma va urmari toata viata. Este ca ruperea radacinilor unui copac.

  8. Si eu am stat tot pe sebastian si povestea mea seamana izbitor de mult cu cea a dvs. Poate chiar ne cunoastem…

  9. Salut, eu am facut liceul nr.14 Electromagnetica intre anii 1977-1981 la clasa de profil electronica. Orele de educatie-fizica le facem la scoala 122 ca aveau teren de sport, tropaiam pe niste stradute cu totii in sort negru si tricou alb pina acolo, uneori singuri fara profesor si jucam fotbal. Cladirea mai exista si azi dar este in paragina. Pun cateva fotografii actuale poate este cineva dintre fostii colegi. Numele meu este Cristian, am fost coleg cu Vacarescu Adrian, Rizea Ionel,Oprica Ion, Tudorache Marin,Raducu Marius,Ene Mures Cristinel,Bujac Adrian,din cati imi amintesc si eu. Din clasa a X-a practica o facem la Electromagnetica la bagat bobine in baia de ulei si montam tole de transformator.
    http://i1112.photobucket.com/albums/k497/incubus62/23032011048.jpg
    http://i1112.photobucket.com/albums/k497/incubus62/23032011047.jpg
    http://i1112.photobucket.com/albums/k497/incubus62/23032011046.jpg
    http://i1112.photobucket.com/albums/k497/incubus62/23032011045.jpg

  10. Faci o munca minunata domnule Raiden! Unele lucruri le stiam .Am locuit din 1959 pana in 1980 in strada Capitan Rafael Fieraru ,intr-o latura a bisericii Sf.Apostoli Petru si Pavel.Desi am aflat din 1979 inaintea multora ca va fi demolata ( distrusa )strada Capitan Fieraru Rafael din spatele vechii Operete ,cu blocuri si case nu am realizat infernul care urma sa fie declansat pentru realizarea viselor megalomanice ale unor Nebuni ! Am sperat desi plecasem ca informatia pe care o primisem va fi falsa desi o primisem dintr-o sursa demna de incredere.Nu puteam sa divulg sursa si nici sa vorbesc cu oamenii ! Cine vorbea prea mult … ehei ! Si nici cu voiam sa-i fac rau doamnei dragute care imi suflase o taina din cercul imediat al lui Ceausescu.Si totusi am avut in 1980 un presentiment ! si am fotografiat o manastire din zona strazii cazarmii ,imi pare rau ca am uitat cum se numea ! Dar atunci la moda erau diapozitivele.! O sa le caut,nu le-am aruncat .Daca intereseaza…
    Faci o munca titanica dar frumoasa .Datorita tie nu se va pierde din memoria poporului nostru Istoria locurilor disparute !
    Sanatate !

    1. Salut! Se numea Mănăstirea Schitul Maicilor. Chiliile au fost demolate în 1982 și biserica a fost translatată în str. Antim (azi în spatele sediului SRI). Dacă ai putea să scanezi diapozitivele, ar fi minunat. Trimite-mi-le pe adresa rezistenta.urbana@gmail.com

      Mulțumesc!

  11. V-as face si eu o precizare: Cladirea cu cariatide din Rahova nr.2 a fost construita in 1875(!!!), dupa proiectul unui arhitect austriac. Am undeva in casa un plan de la AC 1873, de la Arhivele Statului.
    Este prima casa construita in Bucuresti care are plansee din beton armat.
    Proiectul de modernizare 1994 imi apartine. Daca memoria nu ma inseala a fost si primaria sector negru inainte de 1900. Dupa 1910 a devenit hotel, etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *