4 martie 1977, in oras (2)


Pentru ultimul episod din seria dedicata cutremurului din 1977, am pastrat inca niste cazuri de imobile care astazi nu mai exista. Daca nu ati apucat sa cititi si celelalte „capitole”, aici il gasiti pe primul, aici pe al doilea si aici pe al treilea. –>

BLOCUL BELVEDERE se gasea pe strada Brezoianu nr. 7, la intersectia cu strada Domnita Anastasia. Fusese ridicat in anii ’30 si pentru perioada aceea, era o constructie foarte inalta. Proiectul initial prevedea 10 etaje, fiind apoi modificat cu aprobare la 11 etaje. Fara aprobare ulterioara, s-au mai ridicat inca 2 etaje, ajungandu-se la 13 (!). Calitatea betonului folosit la acest imobil era si ea indoielnica.

Structura blocului Belvedere era foarte ciudata: stalpii si peretii nu erau in acelasi plan, peretii erau foarte subtiri si fusesera lasate foarte mari spatii pentru usi si ferestre.

Pe 4 martie 1977, prabusirea a fost totala, imobilul fiind redus la un maldar de moloz si praf.

Pe locul fostului bloc s-a ridicat dupa 1977 unul nou, de 10 etaje, in adevaratul spirit socialist.

Desi mai sigur, nu se poate vorbi de prestanta in cazul noului imobil Belvedere, el potrivindu-se exact ca nuca in perete intre casele vechi negustoresti de pe strada Domnita Anastasia si Primaria Capitalei, de putin mai departe.

BLOCUL NESTOR era situat pe Calea Victoriei, oarecum vis-a-vis de Hotelul Athenee Palace (Hilton). Fusese construit in doua etape. Primul corp, ridicat la inceputul anilor ’30, includea hotelul Splendid Parc (bombardat in 1944) si borda o parte a strazii Pictor Grigorescu (disparuta), care cobora din Calea Victoriei inspre strada Luterana.

1 – primul corp Nestor este gata, Hotelul Athenee Palace avea inca vechea infatisare.
2 – Hotelul Splendid Parc.
3, 4, 5 – Nestor si Splendind Parc dupa bombardamentele din 1944.

Mai apoi, in a doua jumatate a deceniului 4, s-a ridicat si partea care a inclus cofetaria Nestor la parter. Pe locul Hotelului Splendid Parc distrus in 1944 s-a ridicat in anii ’50-’60 un bloc stalinist, ca parte a ansamblului „Piata Palatului R.P.R.”.

Cofetaria Nestor era una selecta si decorata in stilul cafenelelor interbelice, cu pereti captusiti cu catifea rosie. Din nefericire, la renovarea din anii ’70 s-ar parea ca au fost taiati niste stalpi de sustinere pentru a castiga mai mult spatiu.

La cutremur in 1977, primii care s-au rupt au fost stalpii dinspre Calea Victoriei, cladirea prabusindu-se inspre strada, la fel ca portiunea din blocul de la Lizeanu, numai ca la Lizeanu prabusirea nu a fost atat de mare.

Dupa curatarea molozului, au fost demolate toate resturile de cladire care mai ramasesera din Nestor. Ceausescu avea alte planuri cu zona.

Hotelul Bucuresti si blocurile construite pe langa el.

In locul fostului imobil interbelic s-a ridicat hidosul Hotel Bucuresti, un monolit masiv, intinzandu-se si pe locul caselor vechi de langa Nestor, disparute dupa 1977. La pachet, in zona au mai rasarit blocuri socialiste in locul unor imobile interbelice, aceleasi blocuri despre care am spus ca au fost spoite cu ocazia Summitului NATO din 2008. Nu stiu daca si respectivele imobile vechi au cazut in ’77, dar cert este ca zona de langa Hotelul Athenee Palace si-a schimbat radical aspectul.

Recent, Hotelul Bucuresti a fost preluat de un lant hotelier din afara si s-a transformat in Hotel Radisson SAS. A fost modernizat si intr-adevar, arata mult mai bine.

La Hotelul Lafayette, pe Calea Victoriei, in interbelic.

HOTELUL FRANCEZ se gasea intre Palatul CEC si Magazinul Victoria, pe Calea Victoriei. Arhitectura belle-epoque si stilul pur parizian faceau din aceasta cladire o adugire perfecta pentru partea terminala a Caii Victoriei, incadrandu-se perfect in zona respectiva. S-a numit, pe rand, Hotel de France, Hotel de Franta, Hotel Lafayette si apoi Hotelul Francez.

Stanga: cuplul prezidential inspecteaza zona; dreapta: hotelul inainte de demolarea definitiva.

Desi a suportat cutremurul din 1940, frumosul palat a fost avariat la cel din 1977, prabusindu-se latura dispre intersectia strazilor Lipscani si Domnita Anastasia. Desi nu cazuse toata cladirea, s-a considerat ca este subreda, asadar a fost golita, au fost scoase geamurile si a fost in cele din urma demolata.

In anii ce au urmat, intre Palatul CEC si Magazinul Victoria a ramas un teren viran „valorificat” abia dupa 1989, cand aici a aparut o cladire-mamut – Bucharest Financial Plaza.

Comparatie de aici.

Este cunoscuta pentru turnul care a stricat pur si simplu armonia zonei, asa-numitul turn Bancorex. O comparatie intre anii ’30 si prezent ne arata clar diferenta si cum, dintr-un moft al autoritatilor, o cladire superba nu a putut fi consolidata si refacuta.

BLOCUL DE LA INTERSECTIA STRAZILOR ROSETTI SI CALDERON facea parte dintr-un ansamblu de trei imobile lipite unul de celalalt, ridicate tot in anii ’30, in perioada de modernizare a Capitalei. El era cel din mijloc.

La vremea lor, cele trei blocuri au generat controversa, ele aflandu-se intr-o zona populata preponderent de case si vile foarte elegante, de inceput de secol 20. O comparatie intre anii ’30 si prezent este mai mult decat graitoare. De fapt, blocul despre care discutam a fost construit pe locul frumoasei case dintre celelalte doua imobile moderniste, aparute deja la acea data.

Pe 4 martie 1977, blocul median al ansamblului de la intersectia strazii C. A. Rosetti cu strada Alexandru Sahia (actuala Jean Louis Calderon) s-a prabusit in totalitate, neramanand decat o gramada de moloz in locul lui. In urma miscarii generate de socul seismic, planseele etajelor au cazut unul peste altul, strivind totul in cale.

Ca si in cazul altor imobile disparute, pe locul fostului bloc interbelic a rasarit un bloc de factura socialista, care nu se distinge prin nimic. Are cam aceeasi inaltime ca predecesorul sau.

In prezent, nimic nu mai aminteste de tragedia petrecuta aici in urma cu 32 de ani, iar pentru trecatorul grabit, cele 3 blocuri par din nou un ansamblu.

BLOCUL SAHIA, numit asa dupa denumirea comunista a actualei strazi Jean Louis Calderon, se gasea in zona Universitatii, chiar in spatele Teatrului National. Era o constructie interbelica inalta, care la acea vreme oferea o panorama fantastica a intregii zone. Ulterior, cladirea a fost pusa in umbra de cladirea TNB.

Cele trei decupaje din stanga provin din ilustrate de aici.

Blocul Sahia apare in ilustratele din anii ’50-’60 cu Piata Universitatii, intotdeauna in spatele cladirii CEC (cu cupola), fost Minister de Razboi si in prezent un departament al Ministerului Agriculturii, de peste drum. O imagine mai clara a blocului am gasit intr-o poza cu prima varianta a Teatrului National comunist, inainte de remodelarea din anii ’80. Chiar si la acea data, imobilul din strada Sahia avea o vedere buna inspre Universitate.

S-a prabusit in 1977 la cutremur, nu am aflat daca total sau partial, cert este ca, in urma curatarii zonei, a fost rasa si o serie de case, pana inspre Piata Rosetti. S-au ridicat apoi blocuri utilitare proletare, fara identitate, culminandu-se cu blocul „Avantul”, de la Piata Rosetti. Inceputul strazii Calderon este, asadar, in zilele noastre, absolut banal. Multi nici macar nu stiu ca strada Calderon incepe de aici, strecurandu-se pe langa TNB si mergand apoi inspre strada Rosetti.

Bineinteles, au mai fost prabusiri si in alte zone ale orasului, tragedii pe care nu le-am documentat. Un exemplu este un imobil modernist din strada Colonel Poenaru Bordea (foto stanga), bloc prabusit pe jumatate. Strada Poenaru Bordea se intinde intre strada Apolodor si strada Gheorghe Danielopol, in zona vitregita in anii ’80 de constructia bulevardului Unirii si a noului Centru Civic. In cazul fotografiei din dreapta, este vorba tot de blocul Sahia, dupa prabusire (multumiri pentru indicatie cititorului “Gruia”).

Ca o observatie generala, cele mai multe imobile cazute datau din interbelic, cand se construia dupa norme anti-prabusire germane, elaborate dupa 1900. Acestea luau in calcul doar greutatea etajelor pe verticala. Dupa seismul din 1940, putine din aceste cladiri au fost consolidate, asadar multe au fost tinte sigure in 1977. Miscarile pe verticala combinate cu cele pe orizontala au determinat un efect de forfecare, care a spulberat pur si simplu etajele.
In cazul cladirilor socialiste care au cazut, construite in anii ’60, nerespectarea normelor la materialele de constructie a fost elementul-cheie al dezastrului.
Din nefericire, multe din cladirile construite in timpul boom-ului imobiliar din anii 2000 sunt mai subrede din punct de vedere al riscului seismic decat unele blocuri comuniste. Pentru detalii mai in amanunt, cititi si comentariile de mai jos, pentru ca unii cititori au completat cu informatii foarte utile in acest context.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

23 thoughts on “4 martie 1977, in oras (2)”

  1. La blocul Belvedere nu a scapat nimeni. Am auzit ca au murit zeci (sute??) de oameni, caci cine nu a murit la prabusire a murit in incendiul ce a urmat.
    E ff bine ce ai facut. Despre majoritatea blocurilor nu stiam iar pe unele nu le localizam in spatiu.

    FF misto poza cu Teatrul National. Ce grozav era!!

  2. Bun articol, inc-o data! Am aflat cu ocazia asta si unde fusese Hotelul Splendid Parc; nu stiusem locul si momentul in care-a disparut!

  3. Printre primele poze despre Bucuresti cu care am avut contact se afla si una a hotelului Splendid Parc. Imi placea foarte mult, probabil ca era si de calitate dar nu reuseam sa o identific. Foarte ok articolul.

  4. Am locuit langa blocul Belvedere si stiu sigur ca au scapat niste oameni de la etajul intai. Iar prin prabusirea acestui bloc a fost afectat si blocul de vis-a-vis, de pe strada Domnita Anastasia. Si imi mai aduc aminte ca a fost si un incediu dupa cutremur ceea ce ne-a impiedicat sa ne intoarcem acasa cateva zile. Pana sa se construiasca blocul nou, locul a fost un maidan unde oamenii aduceau flori pentru rudele si prietenii decedati.

  5. Referitor la “altele”, imaginea din stanga (bloc partial prabusit) este a imobilului din Str. Apolodor, se vede dinspre vest “blocul scriitorilor” de pe aceeasi strada (existent si azi). Blocul de la intersectia Poenaru Bordea/Artei arata cu totul altfel, s-a prabusit total si era capatul unui unghi ascutit de siruri de blocuri. In locul sau exista azi un alt imobil construit recent. Imaginea din dreapta este a ruinei blocului “Sahia”, din spatele Teatrului National.

    Cat priveste cazul “Nestor”, dati-mi voie sa aduc cateva lamuriri si corecturi. Nu exista nici o legatura intre blocul care a avut cofetaria si ultimul din sirul de blocuri de pe fosta Str. Grigorescu, doar ca erau alaturate si probabil ultimul a cazut ca urmare a “efectului de domino”. In privinta celui cu cofetaria, acesta a fost al societatii “Mica”, construit in 1937 dupa un proiect de arh. Duiliu Marcu. El s-a lipit de un alt bloc, tot la fel de inalt, al aceleiasi societati si de acelasi autor, care fusese ridicat in spatele curtii in anul 1931. Acel bloc a scapat in 1977 si a fost inglobat, cu modificari si consolidari, in noul Hotel Bucuresti, existand si astazi in miezul ansamblului Sas Radisson!!! Blocul din fata, de la Calea Victoriei, era deosebit de elegant, atat la interior cat si la exterior, si pe sub el se accedea intr-o curte interioara cocheta, cu o fantana (terasa de vara a cofetariei). Cofetaria s-a numit mai apoi “Republica”, iar la etaje a functionat si Ministerul Industriei Bunurilor de Consum. Inainte de cutremur, tocmai fusese evacuat pentru transformarea sa intr-un hotel, dar nu cred ca modificarile facute au dus la prabusirea sa. Din planuri si fotografii (vezi cartea “Duiliu Marcu – Arhitectura, Ed. Tehnica 1960), se vede clar ca avea stalpi foarte rari si firavi, grinzi de mare deschidere, cu reazeme concentrate multiple de stalpi si alte grinzi pe ele. Nu cred ca modificarile facute, ci conformarea sa nepotrivita cu zona seismica i-au adus sfarsitul.

    La fel trebuie vazute lucrurile si in cazul blocurilor construite in perioada 1940-1963, care, in ciuda evenimentului “Carlton”, nu au fost nici ele proiectate antiseismic, caci statul nu avea interesul unor costuri prea mari. Asta a fost principala deficienta si a blocului Lizeanu, si a Centrului de Calcul al CFR, prabusit total si apoi reconstruit asemanator. Blocul OD16 a fost singura surpriza adevarata, caci sistemul cu diafragme are de regula rezerve de rezistenta mari, fata de ce se considera in calcul. Nu lipsa stalpilor era problema (nici nu aveau ce cauta la acesta), ci neobligativitatea ca diafragmele sa fie bordate pe margini cu bulbi si centuri. Nu era insa cu nimic mai prost calitativ decat alte mii de cladiri asemenea. La fel cum nici Carltonul nu era cu nimic mai prost in 1940 decat multe alte blocuri interbelice, care totusi (atunci, sau chiar in 1977) nu s-au prabusit – vezi si Ing. Emil Prager, Betonul armat in Romania, Ed. Tehnica 1979.

    Lucrurile au intotdeauna un inceput. Din pacate, oamenii tind sa repete aceleasi greseli. Pentru a ascunde realitatea si a dilua raspunderile, s-au inventat si difuzat tot felul de povestiri ce nu mai puteau fi verificate de nimeni, cum ar fi modificari ale stalpilor, calitate proasta a executiei, interferente ale undelor, teren cu falii in profunzime etc etc. Imi pare rau ca acest folclor circula si astazi sub diverse forme. Regretatul profesor ing. Alex. Cismigiu, o somitate in materie de inginerie antiseismica romaneasca, a demontat in anii 80 toate aceste “scuze”, atragand atentia asupra gravitatii adevaratelor probleme. Calitatea executiei in anii 60 era chiar mai buna decat cea din zilele noastre, insa normativele de proiectare si de incadrare in costuri, precum si lipsa de experienta la nivel national si chiar mondial, nu permiteau realizarea de constructii sigure. De abia dupa dezastrul de la Skopje (1963), s-au luat ceva masuri si in Romania, totusi mult insuficiente. Dupa 1977, masurile antiseismice s-au imbunatatit mult, totusi nu peste nivelul rezistentei fara colaps la doar un cutremur mare, si nici acesta de magnitudine la limita maxima admisa de specialisti pentru Vrancea. Abia din 1990 si 1996 avem prescriptii antiseismice mai adecvate situatiei reale. Riscul nu poate fi insa eliminat niciodata in proportie de 100%. Problema consta in a se gasi un compromis acceptabil intre costuri si siguranta.

    Felicitari pentru efortul de a rememora aceste clipe dureroase de istorie recenta. Exista si o lucrare scoasa in Editura Academiei (singura completa, de altfel), care prezinta toate cazurile in detaliu, cu bogata ilustrare, inclusiv a cladirilor care au supravietuit, dar cu mari avarii. Poate ar fi bine sa dati de urma ei.

    Cert este ca o mare parte din frumusetea arhitecturala moderna a Bucurestiului a disparut si va continua sa dispara. Sub ea se ascunde un trist adevar: acela al ignorarii, voite sau nu, a riscurilor adevarate.

  6. @ Gruia – Wow! Cate detalii! Multumesc mult pentru completari. Da, la o privire mai atenta, este blocul Sahia… Casa cu cupola de langa a disparut si ea la refacerea zonei.

  7. @ Gruia – Eu am vrut doar o trecere in revista a majoritatii cladirilor prabusite/avariate, fara a insista pe detalii tehnice sau drama umana. Informatiile pe care le-am prezentat sunt de uz general.

    Pur si simplu consider ca o minima cunoastere a dezastrului de atunci este de bun-simt.

    Foarte utile si corecturile pe care le-ati facut. De exemplu, de Centrul de Calcul al CFR nu am auzit. Buna si clarificarea cu Nestor, care era un complex de cladiri, se pare.

    Daca aveti corecturi/adaugiri si in ce priveste cazurile de pe bd. Balcescu-Magheru, sunt binevenite.

  8. Ar mai fi inca multe de spus, dar poate intram in detalii prea tehnice. Nici nu stiu daca folosesc cuiva, atat timp cat nu cred ca putem influenta cu nimic atitudinea fatalist-mioritica a romanului, ce se manifesta din plin si in acest domeniu, precum si apetenta sa in a se refugia in mituri de factura moderna.

    Vreau doar sa ma corectez putin, nuantand cele deja scrise: blocul ingust, cu decoratii, de pe coltul Calea Victoriei / Str. Pictor N. Grigorescu nu s-a prabusit in 1977, ci a fost doar grav avariat. Puteti vedea acest lucru si in imaginea “Nestor 3”. Starea sa insa era probabil destul de proasta, intrucat era “capat de sir” al blocurilor de pe doua directii. Fusese grav avariat si la bombardamente. Mai importanta insa decat starea sa cred insa ca a fost in luarea deciziei dorinta lui Ceausescu de a elibera o mare suprafata necesara construirii unei insule pentru cazarea pe termen mediu a diversilor oameni de afaceri straini. A fost demolat deci dupa cutremur, la fel ca si tot perimetrul construit dintre Calea Victoriei si Luterana, cu exceptia – repet – a vechiului tronson al fostului bloc “Mica”, pe care va invit sa-l vizitati si sa va convingeti ca inca mai exista.

  9. Da, normal ca nu se prea stie de Centrul de Calcul CFR, pentru ca nu convenea autoritatilor sa discute acest subiect. Era o cladire aproape noua (nu avea cinci ani) si foarte frumoasa, insa planseele fara grinzi de contravantuire si fara ciuperci in zona stalpilor, ca si incarcarea mare data de calculatoarele acelei vremi, i-au fost fatale. La reconstructie, s-a respectat forma in mare, doar fatadele sunt diferite. Cred ca s-a evitat tragerea la raspundere a inginerilor, fiindca oricum vina principala era in proasta legiferare din acel moment.

    Despre Balcescu – Magheru pot sa spun ca se stia ca blocurile Scala, Casata, Wilson si altele care nu au cazut totusi aveau mari avarii neremediate, provenind de la cutremurul din 1940. Chiar fusesera nominalizate ca si candidate la colaps, de catre profesorul Aurel Beles, in literatura de specialitate. Nimeni nu l-a prea luat in seama. Acest reputat inginer a murit pe 3 martie 1977, dupa ce afirmase candva ca nu ar dori sa mai prinda in Bucuresti un cutremur ca si cel din 1940…

    Ca o completare, blocul din Piata Romana, la fel ca si Wilsonul, a pierdut o parte din el prin prabusire partiala (capatul de pe colt), aceasta nemaifiind refacuta odata cu consolidarea.

    Sunt cu totul de acord ca refacerile nu au fost la calitatea avuta inainte, dar pot sa confirm ca s-au facut mari derogari de la limitarile legale ale vremii, dar si mari eforturi de catre arhitecti, pentru a face ceva cat de cat multumitor. Erau insa alte conditii si trebuiau construite cat mai repede un numar mare de apartamente.

    Ca o curiozitate, in final as spune ca au existat doar doua cazuri in care, in urma prabusirii partiale, noua structura refacuta s-a legat intim de cea veche ramasa: Edgar Quinet/Academiei si Magheru/Franklin. Probabil erau locatari cu pile mai mari, care au pledat cu succes pentru nedemolarea acestor blocuri. Viitorul ne va arata daca acest tip experimental de consolidare a fost unul fericit. Se stie ca toti cei care au primit locuinte nu s-au mai putut intoarce in blocurile nou construite pe amplasamentele din centru. Asa ca bietii oameni ar fi incercat orice, doar sa nu fie mutati din centru.

    Ar mai fi de mentionat blocul de caramida din Str. Lipscani (Piata Sf. Gheorghe), care s-a prabusit pe jumatate si a fost refacut din beton, dar in acelasi stil istoric. Un bloc prabusit total a fost si pe Str. Galati (V. Lascar). Am impresia ca abia de curand s-a construit ceva pe terenul ramas viran. Cineva afirma ca s-ar fi prabusit un bloc nou si in zona Progresul, dar ca nu ar fi fost locuit. Eu nu m-am ocupat de acest gen de inventariere, dar am prins inceputul anilor 80 in zona de interes arhitectural, si atunci amintirile erau inca vii.

    1. Centrul de calcul CFR nu s-a prabusit in intregime in seara de 4 martie 1977. I s-a prabusit intreaga fatada, insa restul cladirii a ramas in picioare. La cateva zile – doua sau trei – dupa 4 martie 1977 , l-am vazut in picioare, dar parca sectionat de un cutit gigantic. Se vedea tot interiorul, privind dinspre bulevardul Garii de Nord. Daca Gruia (exceptionale explicatii, felicitari sincere!) sustine ca a fost reconstruit in totalitate, probabil ca asa o fi fost. Insa asta inseamna ca s-a decis daramarea restului cladirii ( practic, mai bine de 80%, cat ramasese in picioare dupa prabusirea fatadei), apoi reconstructia intregrala, pastrandu-se aparenta vechiului imobil (mai putin fatada, diferita si ca aspect, nu numai – banuiesc – structural).
      Subliniez ca am vazut cladirea in picioare, la scurta
      vreme dupa 4 martie 1977. Cladirea (mai putin fatada), nu un morman de moloz.

  10. Later edit:
    Studiind iarasi imaginile de mai sus, vad ca blocul de colt Victoriei/Grigorescu a suferit totusi prabusire partiala, asa cum banuiam. Partea ramasa, vizibila in poza, era de fapt capatul sau dinspre vest, care seamana izbitor de tare cu cel de pe coltul care era lipit de Nestor. Mea culpa.

  11. Cartea de care vorbeste Gruia este “Cutremurul de pămînt din România de la 4 martie 1977”. O am si eu acasa, am luat-o de pe okazii.ro in stare foarte buna, posibil sa mai fie pe la vreun anticariat.

  12. Pentru domnul Radu Oltean( si nu numai):
    La blocul Belvedere, situat pe Brezoianu/Domnita Anastasia, prabusit la cutremurul din ’77 au scapat cu viata 6 oameni.Asta este informatia pe care o detin.Pe doi dintre supravietuitori sot si sotie i-am cunoscut.Se numeau Locar.Doamna Locar Ortansa mi-a fost colega de birou vreo 15 ani si inainte si dupa cutremur.Era plecata intr-o vizita in seara aia.Cind s-a intors acasa impreuna cu sotul a vazut agitatie pe strazi dar nu si-a dat seama de proportiile dezastrului.Venind dinspre Primaria generala a vazut masini de pompieri care incercau sa stinga un incendiu.Cind a realizat ce incercau sa stinga si ca lipsea blocul din peisaj,a lesinat.Eu,atunci, eram in armata si o faceam linga Cismigiu, la Comisariatul sector 7(erau 8 sectoare pe vremea aia).A fost primul bloc prabusit de care am auzit si pe care l-am vazut chiar in noaptea aia.Desi gazele au fost taiate imediat, tot a apucat sa ia foc ceva ,perdele,draperii, covoare, parchet si a ars mocnit vreo saptamina cred.

  13. @Leugen
    Teribil!! Nu-mi pot imagina ce a fost acolo!! Mersi mult pentru completari…
    Eu sunt mai tinerel, aveam 7 ani atunci, deci, ce stiu, stiu din auzite.

  14. Foarte interesanta si informativa serie, din pacate generata de o tragedie de asemenea magnitudine. Ani de zile am locuit numai citeva numere mai sus de, si trecut pe linga, Belvedere insa nu i-am stiut numele.

    Pre-cutremur, au existat restrictii calitative arhitecturale pt. a adresa pericolul seizmic? Si, in urma tragediei s-au intarit restrictiile necesare pt. (re)constructii sau …. tamiie? Mai ales precum observ ca noile cladiri sint (mult) mai inalte decit cele prabusite.

    Nu-mi amintesc a cunoaste ca Bucuresti era locat pe o fisura seizmica. Era ceva cunoscut pre-cutremur de geologi, arhitecti si alte profesii necesitind a cunoaste asemenea detalii?

    Multumesc anticipat pt. raspuns(uri).

  15. multumesc!pentru toate informatiile oferite!
    …ma ajuta sa pot trage concluzii obiective legate de ‘de ce’…si este bine sa existe cat mai multe informatii despre cladirile avariate atunci si cat mai accesibile…
    @gruia…pe cand un blog?…cu restul de detalii ‘tehnice’ care pentru altii ar fi plictisitoare?…

  16. @Gruia ; exceptional ! intr-adevar e vorba de blocul cu fatada principala pe Cazarmii colt cu Apolodor din care s-a “rupt” la cutremur o parte si apoi a fost complet demolat. Fotografia este luata de pe str.Cazarmii – in dreapta sunt: nr.17- curtea cu caisul inflorit si o “bucatica” din casa nr.19 colt cu Logofatul Nestor.
    Cutemurator -fara nicio ironie !!!
    mi-a adus aminte de copilarie.
    Blocul de colt de la Poenaru Bordea-colt cu str. Artei a cazut complet ( acum e blocul Loteriei Nationale)si acolo a fost salvat unul dintre cei mai “longevivi” supraviatuitori ai seismului …

  17. @ gruia: Nu vreau sa supar pe nimeni, doar cateva mici precizari:
    Primele norme de proiectare antiseismica din Romania au aparut in timpul razboiului, anii ’42 sau 43, parca. Erau bazate (copiate 90%) dupa normele seismice americane create special dupa cutremurul din California 1902 (L.A. sau San Fran., nu mai stiu). Normativul romanesc sa numea P63, parca. A fost actualizat ulterior de multe ori, cam odata la 10 ani si rebotezat P100. Din pacate, ipotezele si prezumtiile de calcul au ramas aceleasi. Cutremurul din Vrancea 77 a adus primele accelerograme si a dovedit ca toate ipotezele din P100 sunt total gresite. Cutemurele din California sunt total diferite de Vrancea. Normativul P100 a fost rescris total. Cutremurele de California afecteaza cel mai rau cladiri mici, cu etaje putine, cutremurele Vrancea afecteaza cel mai rau caldirile inlate, cu multe etaje.
    Asadar, proiectarea antiseismica viabila in Romania a inceput dupa aparitia Normativului P100, editia ’79. Editiile ulterioare (’92, ’96, 2004, 2008, 2010) au inasprit succesiv conditionalitatile de proiectare. Dupa 2007 (aderarea la UE) s-a inceput armonizarea si unificarea normelor antiseismice romanesti cu cele europene. Aici a aparut o noua schimbare de directie in proiectare, normele europene fiind mult mai rafinante si amanuntite decat vechile norme romanesti.

  18. Excelenta inspiratie de a pastra pentru anii si generatiile urmatoare imagini din Bucurestiul indragit ! Am locuit pe Maria Rosseti aproape de Ion Luca Caragiale , zona in care mi-am petrecut copilaria.
    Multumiri din toata inima !

  19. Din cate stiu, cauzele prabusirii celor 3 imobile construite dupa 1960 au fost :
    – in cazul blocului de la Lizeanu, armatura unei grinzi de la un etaj inferior nu a fost ancorata in stalpul de pe colt
    – la blocul OD16 s-au efectuat turnari la temperaturi foarte scazute la indicatiile si amenintarile unui tovaras de la partid insarcinat cu realizarea planului. Seful de santier nu a avut curajul sa se opuna, apa a inghetat in beton si betonul nu a mai avut rezistenta necesara
    – Centrul de calcul a cedat in zona capitelurilor stalpilor, acestea nefiind fretate corespunzator
    Are cineva alte informatii sau completari legate de aceste cladiri?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *