4 martie 1977, pe Magheru (1)


Este deja inutil sa mai vorbesc despre cat de devastator a fost seismul din data de 4 martie 1977. Este la fel de inutil sa mai spun ca in momentul in care un asemenea fenomen se va repeta, centrul Bucurestilor va fi ras de pe fata pamantului. Este un fapt stiut, dar ignorat inadins.

Cu toate acestea, mini-serialul (patru episoade) dedicat comemorarii a 32 de ani de la cutremurul din 1977 se vrea mai mult a fi un tur al principalelor puncte “fierbinti” din Capitala la acea data. Incepand cu bulevardele Balcescu si Magheru si extinzand apoi aria la restul centrului si nu numai, am incercat sa creez o imagine compozita a unor imobile care au existat, inca mai exista, sau au fost modificate. Observatii punctuale, scurt si la obiect. –>

Bulevardele Bratianu si Take Ionescu (dupa 1947, Balcescu si Magheru) au constituit avangarda constructiilor moderniste ale anilor ’30-’40 ai secolului trecut. In locul caselor inconjurate de gradini generoase cu verdeata, au aparut imobile inalte, neobisnuite pentru Bucurestii din acea epoca. Desi Calea Victoriei ramanea o artera importanta, bulevardul ce lega Piata Bratianu (Universitatii) de Piata Lascar Catargiu (Romana) era si el, brusc, “la moda”.

Apartamente elegante, forme geometrice simple dar rafinate, tramvaie, trasuri si masini compuneau peisajul Bucurestilor moderni. Au urmat apoi cutremurul din 1940, cand s-a prabusit imobilul Carlton (foto sus), razboiul cu bombardamentele si cutremurul din 1977. Turul cladirilor avariate incepe de la Universitate.

Blocul Dunarea (st.) si Biserica Enei in 1939, pozate de pe actuala esplanada a TNB. Foto: Willy Pragher.


BLOCUL DUNAREA era o constructie modernista situata intre acum disparuta biserica Enei si Facultatea de Arhitectura, vis-a-vis de Maidanul Primariei (actualul amplasament al Teatrului National).

Comparatie 1956-2008, de Alex Galmeanu.


Dupa 1977, locul vechiului bloc Dunarea a fost luat de altul nou, mult mai urat si mult mai mare. Toate cladirile vechi de pe strada Biserica Enei au fost demolate (inclusiv Baia Centrala) pentru a se ridica noul bloc, anost si anonim.

Partea stanga a cladirii vechi s-a prabusit pe 4 martie 1977.


“Dunarea” nu mai putea fi salvata, era mult prea subreda, asa ca reconstructia pe vechea structura a fost exclusa.

Dupa ce a fost indepartat molozul, s-a trecut la dezasamblarea a ceea ce mai ramasese din blocul Dunarea. S-a trecut apoi si la demolarea parsiva a bisericii Enei, din ordinul Secretarului General al PCR.

Pe locul vechiului bloc si al bisericii se ridica astazi noul bloc Dunarea, o mandrie a epocii Ceausescu, numai bun de pus pe el cearsafuri cu reclame si firme luminoase.

IMOBILUL DE LANGA BISERICA ITALIANA, tot pe bulevardul Bratianu (Balcescu), era o prezenta interesanta, cu o arhitectura deosebita si doua turnulete. Data din anii ’20 si incepuse sa fie eclipsata de mai inaltele cladiri moderne din jurul sau.

In 1977, si-a pierdut definitiv vechiul aspect mai impunator, fatada si acoperisul suferind schimbari notabile. Turnuletele, cazute, nu au mai fost reconstruite si s-a optat pentru o varianta mai simpla.

Chiar si asa, cladirea, recent renovata, este o prezenta placuta in peisajul prafuit al Bucurestilor actuali.

Despre BLOCUL WILSON, situat la intersectia strazii omonime (actuala Dem. I. Dobrescu) cu bulevardul Bratianu (Balcescu), am mai vorbit intr-un articol in care faceam o comparatie intre atunci si acum.

Comparatie 1956-2008, de Alex Galmeanu.


Dupa cutremur, blocul Wilson nu a disparut complet, insa fatada a devenit din concava, convexa, in urma consolidarii si recompartimentarii apartamentelor.

Practic, la cutremur, fatada centrala s-a decalat cu un etaj, astfel ca dupa indepartarea molozului si reconstructie, blocul masura cu un etaj mai putin.

Noul stil al fatadei nu se imbina cu cel al partilor laterale, asa ca blocul Wilson este in prezent doar un hibrid oarecum interesant.

Foto: Willy Pragher.


BLOCUL SCALA
, situat la intersectia strazii C. A. Rosetti cu bulevardele Balcescu si Magheru era o reusita a scolii interbelice de arhitectura de la noi.

Blocul Scala in 1939, diverse perspective (foto: Willy Pragher). Poza color este din 1941 (foto: Arhiva revistei “Life”).


Foarte bine proportionat, blocul arata bine din orice unghi era privit. Denumirea consacrata a primit-o de la cinematograful Scala (ulterior “Republicii”), de peste strada.

Comparatie 1949-2009.


Dupa 1977, in locul lui a aparut alt imobil, iar autoritatile comuniste au profitat si au mai demolat cateva case pe strada Rosetti, pentru a “planta” inca un bloc si acolo. Exemplu este comparatia de mai sus – numai imobilul vechi mai inalt s-a pastrat.

Comparatie 1956-2008, de Alex Galmeanu.


Pe latura dinspre bulevard, blocul Scala vechi se invecina cu o casa cocheta, sediul sindicatului “Sanitas” in interbelic. Casa a disparut intre 1956 si 1957, pentru a face loc unui bloc stalinist care “inchidea frontul de cladiri”.

Zona blocului Scala in preajma anului 1960. Se vad urmele cutremurului din 1940.


Din nefericire, vechiul bloc Scala fusese construit fara a se tine cont de norme seismice.

Avariat la cutremurul din 1940 (crapaturile erau vizibile, tencuiala exterioara cazuse in anumite locuri) si nereparat la timp din cauza razboiului, s-a facut praf si pulbere in 1977. Din el a ramas doar un morman de moloz.

Evident, noul bloc Scala urmeaza liniile generale ale arhitecturii utilitare si este o nulitate din punct de vedere al impresiei pe care o produce. Pare teleportat direct dintr-unul din cartierele muncitoresti.

Turul continua in episodul urmator de-a lungul bulevardului Magheru, pana la Piata Romana.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

28 thoughts on “4 martie 1977, pe Magheru (1)”

  1. @ teoctist, Cornel – Multumesc!

    @ Cornel – da, mai degraba blocul stalinist (construit la finele anilor ’50, parca) ocupa spatiul verde din fata cladirii interbelice. Fatada ei a fost distrusa si in interior, scarile pe care le urci sunt de fapt fostele scari exterioare.
    S-a considerat ca era prea mult loc liber si ca “frontul trebuie inchis”.

  2. Vis-a-vis de blocul Scala, peste stradă, nu este un bloc foarte asemănător cu cel adineauri amintit? E creat de Horia Creangă, dacă nu mă înșel – parcă e pe undeva mai spre Romană sau chiar la trecerea de pietoni care duce la Mec… Îmi pare că seamănă tare mult cu blocul Scala…

    Dar blocurile interbelice dispre Pța Romană nu au fost afectate (mă refer la cele de la Pța Romană până la intersecția cu actuala Amzei-Tache Ionescu)? Nu de alta, dar văd că stricăciuni au fost cu precădere în partea sudică a arterei.

  3. A fost afectat si blocul care adapostea candva beraria “Turist” devenita intre timp cafenea BCR. Si la el a suferit coltul. Se vede daca te uiti la balcoane ca nu se potrivesc neam cu restul cladirii.

    Rabdare, Lucian, nu vreau sa-i stric serialul omului, ai sa afli si de alte stricaciuni.

  4. “s-a facut praf si pulbere in 1977. Din el a ramas doar un morman de moloz”. Si sub moloz gramada MARE de oameni ce iesisera la cofetarie sa manance o prajitura…
    Multa lume a murit la Scala, in apartamente si in cofetarie. A fost u carnagiu.

  5. @ Lucian Vasile – rabdarea este o virtute rara 😀 Asteapta si vei vedea.

    Blocul “ARO” (Patria), de la intersectia bd. Magheru cu str. Verona, este al lui H. Creanga si a scapat teafar, dar astazi e intr-o stare avansata de degradare.

    Si in zona strazii Take Ionescu au fost stricaciuni, voi trata cazurile in episodul urmator.

    @ Loredana – Ai dreptate, va fi in viitorul episod si de asemenea voi da si denumirea interbelica a acelui imobil, inainte de “Turist”!

    1. Blocul Patria ca și Hotelul Ambasador au fost consolidate după cutremur de către Institutul de proiectare ISCAS (ulterior ISLGC) din strada N: Filipescu nr, 40. Unul din marii proiectanți ai țării, victimă ca și multe alte embleme ale intelectualitâții românești sacrificate după decembrie 1989 pe butucul marilor decapitâri neo-comuniste.

  6. @ Radu Oltean – am incercat un articol doar despre cladiri, evitand tragedia umana, pentru a nu cauza disconfort unor cititori care poate au trait dezastrul/stiu despre ce e vorba/isi aduc aminte exact/nu le plac macelurile, etc.

  7. Nu stiu, de ce, nu mai putem trece de chestiunea cu ce a hotarat abuziv dictatorul sau nu. Dupa acesti 20 de ani capitalisti in care m-am framantat aidoma celor care au postat comentarii numai intr-o singura directie, am gasit intr-o zi un material despre cartierul Uranus pe http://www.rauwoitorul.ro. Desi nu era la inaltimea a ceea ce s-a muncit pe acest blog, concluzia respectivului autor al carui nume nu-l cunosc a fost una care m-a cam pus pe ganduri. Piatra pe piatra nu mai ramanea in zona cartierului Uranus dupa ce Bogart ar fi cumprat masiv prin interpusi olandezi, si cine stie cum ar fi aratat azi Piata Constitutiei, asta daca s-ar fi gandit careva sa lase loc si de o piata.
    Cat despre imobilul de langa Italiana, categoric nu se poate da vina pe comunisti, pentru ca schimbarea sa la fata seamana drastic cu cea de la Athenee Palace schimbare care nu le apartine comunistilor si asta ma face sa cred ca alte ratiuni de structura au primat. Pe de alta parte daca dictatorul cel mai dictator a fost atat de dictator de ce nu a arat terenul de la Unirii pana la Romana ca sa faca ce a facut pe Victoria Socialismului (asta intreb in contextul bisericii de la Dunarea)?

  8. @ Dragos – sunt absolut sigur ca s-ar fi intamplat lucruri grave in zilele noastre in Uranus sau pe la Sf. Vineri, in cazul ipotetic in care ar fi scapat de demolare. Eu fac referire la actiunile autoritatilor comuniste de dupa 1977, atat.

    Despre imobilul de langa Biserica Italiana: a fost refacut intr-un stil smai simplu probabil in urma consolidarii si a standardelor epocii.

    Referitor la ultima ta intrebare: zona mentionata de tine (de la Unirii pana in Romana) nu intra in proiectul de sistematizare. Cel putin bd. Balcescu-Magheru nici gand sa fie rase. Daca te uiti cum este trasat bd. Unirii, o sa intelegi care era arealul vizat.

  9. Asadar am oaresce dreptate. Pe de alta parte am ajuns sa regret uniformitatea cenusie de la comunisti fata de kitchul combinat popescu-ionescu-becali-castravete-tantareanu-etc, pe care-l indura azi Bucurestiul. Asta ma irita foarte mult, ne tot vaitam despre ce a facut odiosul fara sa facem nimic fata de ce se intampla chiar acum.
    AJUTOR! sunt cam batran si poate nu ma pricep sa gasesc. De mai bine de 10 ani caut poze cu hanul Galben (intersectia Dr. Felix – Banu Manta – 1 Mai) demolat fara motiv (culmea, nu din ordin Ceausist ci din eroarea demolatorilor si el si vestita fantana). Cele mai apropiate fotografii le-am gasit pe tramclub.ro – colectia Lacriteanu dar acesta nu s-a intors cu obiectivul si spre locatia batranului han. Ma inspira careva, va rog? Multumesc anticipat.

  10. Felicitari pt articol once again;cateva intrebari am insa daca nu provoc deranj. 1.Blocul Simu e pe fosta locatie a muzeului. 2 .Stie cineva numele imobilului dintre Scala si Ambasador, precum si a cladirii foarte similare Blocului Scala chiar vsv de acesta, blocul de la T. Vuia cu Balcescu, multumesc. Am observat la aticolele tale ca nu prea “inghiti” blocurile gri cosntruite in epoca de aur :))(poate din aceasta cauza ai omis pleaia de astfel de imobile). Ca parere personala , cele mai “atractive” zone sunt zona lido si poertiunea dintre bis. Amzei si G. Enescu pe partea opusa fast-food-urilor. Cred insa ca un face-lift masiv al Bvd-ului( disparitia cearsafurilor, reclamelor, anunturilor,reabilitarea tuturor blocurilor) ar putea readuce o parte din farmecul pierdut. Am 24 ani si sunt masterand , contabil( asta asa ca prezentare) .TAKE CARE.

  11. @ ZEIN-VLU – Multumesc! cateva raspunsuri si precizari:

    1. Muzeul Simu s-a aflat pe spatiul verde din fata blocului Eva, deci nu are legatura cu imobilul interbelic avariat la cutremur (blocul este numit dupa str. Anastase Simu, din apropiere):

    http://art-historia.blogspot.com/2010/05/unde-era-muzeul-simu.html

    2. Imobilul dintre Cinema Scala si Hotel Ambasador este parcarea supratejata Bragadiru (denumita de comunisti “Ciclop”) – prima parcare de acest fel (cu service inclus) din Capitala, ridicata in anii ’20 (cred);

    3. Blocul de pe coltul strazii Traian Vuia cu bd. Balcescu a fost construit in anii ’30 de compania britanica de asigurari “Sun London”.

    N-ai sa vezi ca dispar cearsafurile din centru, e prea mare miza. Oricum, sper ca te-am mai lamurit.

    1. Am locuit pe strada Nicolae Iorga (fosta Benito Mussolini,pana la capitularea Italiei in 1943) din 1937 si pana in 1961.La numarul 31,si imi amintesc constructia cladirii in care se afla sectia serviciul de pasapoarte,lipita de blocul nostru.Acolo era adapostul nostru in timpul bombardamentelor,are un adapost exceptional.
      Garajul Cyclop se numea astfel totdeauna.Cel putin asa mi-l amintesc eu. “Alimentara” se numea inainte “Leonida” si era o sucursala a lui General Motors-automobile Buick,Chevrolet,Plymouth,etc.
      Unde tramvaiul 16 cotea spre piata Lahovary era o reprezentanta a lui Fiat.
      Si in piata Romana era un magazin de automobile,unde prezentau automobile scumpe, de ocazie-Hispano Suiza,de exemplu,imediat dupa razboi.
      Eu locuiam peste drum de casa ultimului prim ministru de dinainte de Antonescu,casa lui I.P.Gigurtu,o casa superba construita probabil la sfarsitul secolului 19,si care i-a fost facuta cadou de societatea Minaur,al carei director era.Avea un portar albanez care era spaima copiilor din cartier.Un timp casa a fost ambasada Canadiana.
      Blocul in care am locuit-si astazi pretind apartamentul,proprietatea mea-a rezistat cu succes in 1940
      insa la cutremurul din 1977 a fost grav avariat si nu l-a reparat nimeni.Probabil ca la viitorul cutremur va cadea si vor fi circa 100 de morti.L-am vizitat cu cativa ani in urma si este intr-o stare deplorabila.Era considerat un bloc luxos.
      Construit de arhitectul Ciorapciu.Caldura,apa calda electricitatea,instalatii generale, inginer M.Abramovici-unchiul meu.

  12. Excelent blog.. Am trecut de mii de ori pe acolo si cunostam toate cladirile )minus blocul Carlton). Poti cumva sa afli cine a construit Dunarea veche precum si blorul de langa bisrica italiana, de fapt ar fi interesant de stiu cine au fost arhitectii la toate blocurile disparute. ma voi uita si eu in ghidul pe care il am. Numai de bine, si felicitari pentru tot ce scrii. Nicole, semnata Anonim.. haha

  13. Eu aici am copilarit . Aici mi-am petrecut adolescenta . Eram un copil neastimprat . Cred ca am parcurs 10 mii de k pe magheru si imprejurimi . Nu era cladire sa nu fi deschis usa si sa nu fi intrat poftit sau nu .

    1. Nicidecum. Cel cu cinematograful e Palatul Scala. Blocul Scala e cel despre care vorbim în articolul ăsta.

  14. …sa-mi fie, va rog, iertata nota discordanta a comentariului, caci nu voi ataca probleme de arhitectura. Acolo am crescut, acolo am prins si cutremurul din ’77 (in blocul ‘ONT-ului, stalinistul alaturat blocului geaman ‘Eva’), cunosc povesti de la bunicii mei, cateva si de la parinti… Nu mai locuiesc in tara, si citind acest material – foarte bine realizat, tin sa felicit autorul – nu pot sa va prezint emotia si valul de amintiri si nostalgii ce m-au lovit. Stiti, in vremurile respective, era saracie, se vorbea in soapta, dar dincolo de astea exista amintirea vie a trecutului frumos, liber, demn, de dinainte de comunisti si in special de dinainte de criminalul ceausescu. Ultima data cand am trecut pe acolo am fost surprins de tiganiaincredibila, de decaderea in care a ajuns bietul meu centru de Bucuresti. Imi face impresia ca lipsa – impardonabila – a unui proiect functional de consolidare nu este chiar asa intamplatoare, cred ca sunt interse imobiliare… cu alte cuvinte, se asteapta caderea acestor imobile pentru a putea fi valorificata zona. Mi-e groaza sa ma gandesc ce mall-uri si hoteluri vor aparea pe Magherul meu iubit, cum se va face ‘ordine’, ca intr-un cosmar ceausist, cum va fi rasa si ultima fararma de amintire a unui Bucuresti candva tanar, frumos, bogat, romantic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *