4 martie 1977, pe Magheru (2)


Daca episodul precedent a tratat exclusiv distrugerile produse de cutremur pe bulevardul Balcescu (Bratianu), in aceasta parte mergem mai departe spre Piata Romana. Este important de vazut ce pagube s-au produs pe bulevardul Magheru (Take Ionescu), dupa seismul din 4 martie 1977.

Desi multi spun ca intre Piata Universitatii si Piata Romana se intinde bulevardul Magheru, nu este chiar corect. Concret, el incepe dupa intersectia bulevardului Balcescu cu strada C. A. Rosetti. Si pe aceasta portiune de drum au cazut imobile, in timp ce altele s-au prabusit doar partial. Cazurile concrete, in aceasta a doua parte a mini-serialului dedicat cutremurului din ’77. –>

BLOCUL SIMU se gaseste in perimetrul delimitat de strazile Franklin, Anastase Simu si bulevardul Magheru. Este un imobil de mai mici dimensiuni, construit in anii ’30 ai secolului trecut. Desi stilul este modernist, intervin si cateva elemente art-deco.

In seara zilei de 4 martie 1977, mai mult de jumatate din blocul Simu s-a prabusit. A ramas in picioare doar partea dreapta, dinspre strada Anastase Simu.

Surprinzator, acest imobil nu a fost demolat dupa indepartarea molozului. A fost refacut si este aproape identic cu originalul! Totusi, ochiul avizat observa ca partea dreapta (veche) este mult mai coscovita, mai imbatranita si mai degradata ca partea stanga (noua).

Elementele care fac acest bloc deosebit sunt cele doua ornamente de pe fatada principala. Doar un singur ornament original s-a pastrat, cel din dreapta, in stil art-deco. Reprezinta muza modernista a inspiratiei, care se sprijina pe blocul Simu, din care se vede doar o parte. Nu am idee cum arata ornamentul original din partea stanga, nu am gasit nicio fotografie. Cel refacut reprezinta un sportiv in maieu si pantaloni scurti, care tine in mana un ciocan. Este, dupa parerea mea, o reprezentare proletara a intrecerii socialiste si a muncii. Diferenta stilistica dintre cele doua ornamente este clara.

BLOCUL CASATA se gasea la intersectia strazii Take Ionescu (fosta Nikos Beloianis inainte de 1989) cu bulevardul Magheru. Ca si blocul Scala, era o realizare modernista frumoasa si care facea cinste bulevardului avangardist. Fusese ridicat tot in anii ’30.

Foto: Willy Pragher.


De pe terasele acestui bloc se putea privi in gradina alaturata, impartita de doua case vechi. Respectiva gradina a devenit cunoscuta drept “Leonida”, dupa blocul modernist de langa Casata (cunoscut azi drept sediu al OTV).

Dreapta: detaliu al unei ilustrate luate de aici.


In anii ’30, langa blocul Casata se gasea statuia lui Take Ionescu, distrusa mai apoi de comunisti. Pe locul ei este astazi gura de metrou “dinspre KFC”, cum o stie majoritatea lumii. Prin anii ’50, la Leonida functiona deja o terasa, pe o parte din fosta gradina. Terasa s-a extins ulterior.

Stanga sus: blocul Casata la putin timp dupa cutremur.


La cutremurul din 1977, partea “mai inalta” din blocul Casata s-a prabusit. Desi casa in care locuise Take Ionescu era lipita de bloc, aceasta a scapat. Blocul, insa, a trebuit sa fie in totalitate demolat, intrucat partea ramasa in picioare nu mai era sigura. Pentru o scurta vreme, Leonida vecina a mai continuat sa functioneze.

Noul bloc Casata, in anul 2009.


Fireste, noul bloc Casata, de dupa 1977, ilustreaza tendintele arhitectonice ale Epocii de Aur, asadar este mult mai urat. S-au incercat acolo niste balcoane curbate pe colt, insa efectul nu e tocmai cel scontat. Pentru cunoscatori, la parter se afla in prezent localul “Everest”.

Comparatie intre anii ’80 si prezent – zona Casata.


“La pachet” cu demolarea ramasitelor vechiului bloc Casata a venit si demolarea gradinii Leonida si a celor doua case. Pe locul lor s-a inaltat un alt bloc socialist semet. In tandem cu noul Casata, acesta a blocat accesul masinilor pe strada Take Ionescu dinspre bulevardul Magheru si a intrerupt accesul cu masina pe acolo catre Piata Lahovari. La parterul acestui bloc se gaseste astazi un restaurant McDonald’s (Mac-ul din Romana).

Detaliu al unei ilustrate de aici.


BLOCUL PALLADIO ar putea suna nefamiliar majoritatii bucurestenilor de astazi. Este vorba de imobilul din Piata Romana, construit in unghiul format de bulevardul Take Ionescu (Magheru) si strada Mendeleev, imobilul “cu BCR”.

Piata Romana cu blocul Palladio in 1952. Statuia lui Lascar Catargiu avea sa dispara in scurt timp din mijlocul pietei.


Blocul Palladio era o alta constructie de anvergura a perioadei moderniste in Capitala si depasea la inaltime Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale (ASE de astazi).

Blocul Palladio in 1955, detaliu al unei ilustrate de aici.


In perioada comunista, la parterul blocului Palladio s-a deschis beraria “Turist”, foarte cunoscuta in epoca. Astazi, in acest spatiu functioneaza BCR Cafe – Turabo.

Blocul Palladio in prezent.


Imobilul a fost afectat de seismul din 1977, pierzand din inaltime si necesitand o consolidare puternica. Aceasta consolidare a schimbat radical aspectul cladirii. In zilele noastre, putine lucruri mai amintesc de vechea infatisare, evident, mai inspirata.
Au aparut balcoane inestetice pe partea dinspre Piata Romana, iar varful blocului pare “neterminat”, deoarece cel vechi nu a mai fost refacut.

In mare, acestea ar fi principalele puncte “fierbinti” de la cutremurul din ’77 de pe bulevardele Balcescu si Magheru. Urmatoarele doua episoade vor fi dedicate altor zone din oras.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

20 thoughts on “4 martie 1977, pe Magheru (2)”

  1. Foarte interesant. 🙂

    Aș fi curios și care au fost arhitecții și constructorii acelor blocuri interbelice. Din câte știu, pe Magheru, Creangă și Antonescu au semnat majoritatea planurilor, dar nu am informații și despre alți arhitecți.

  2. Pe Magheru avem asa: Arghir Culina (Ambasador, nu sunt sigura de Ciclopul de langa), Rudolf Fraenkel – blocul Scala, Horia Creanga – ARO (Patria), Jean Monda (imobilul cu cinema Studio), Marcel Locar – Palladio.

    Pe Balcescu avem Emil Nadejde (blocul Scala), Horia Creanga (Malaxa-Burileanu, vizavi de Scala), State Balosin (Wilson, Creditul Minier), Jean Monda (blocul din trei corpuri distincte care adaposteste intr-unul dintre ele restaurantul Pescarul), G.M Cantacuzino (Carlton), Herman Clejan – Sun London (aici iar nu sunt foarte sigura, n-am la indemana cartulia din care m-am informat).

  3. Adaugiri boieri dumneavoastra, acum am verificat in lucrarea: “Romanian Modernism: The Architecture of Bucharest 1920-1940” de Luminita Machedon si Ernie Scoffham.

    La Sun London este intr-adevar Herman Clejan. Mai avem Casata – Jean Valeanu, Leonida (OTV) – Ion Giurgea. In fotografia cu gradina Leonida si casele, avem in fundal un bloc cu niste dungi subtiri verticale pe fatada. Acela este o creatie Duiliu Marcu.

  4. Loredana, noroc cu tine, ca ma pusese in dificultate dl. Vasile :))

    Multumesc pt. completari, sunt foarte utile in context. Blocul lui Duiliu Marcu era Palatul Magistratilor sau Functionarilor Publici, nu mai stiu exact, dar am citit pe undeva.

  5. Cu placere. 🙂

    Eu aveam numele in engleza de aia nu l-am dat, ceva cu magistrati, asigurare si credit.

    Raiden, e bine ca ai cititori curiosi :). Macar in amintire sa ne ramana cladirile astea, ca dupa urmatorul cutremur nu prea cred ca o sa le mai avem.

    Alt detaliu. La ARO (Patria), Horia Creanga a lucrat in echipa cu sotia, Lucia Dumbraveanu, si cu fratele sau Ion. Ion, din pacate, a murit inainte de terminarea cladirii, in 1931. A fost concurs de proiecte, iar din juriu au facut parte Petre Antonescu si Duiliu Marcu.

    Au mai ramas constructorii pe care nu-i stiu. S-ar putea sa fie unii trecuti in “Betonul armat” a lui Emil Prager. La Patria calculul structurii a fost facut de Cristea Mateescu. Carltonul a fost construit de antrepriza fratilor Carol si Leopold Schindl.

  6. @ Vlahul – zic ca lipseste corpul central al Universitatii, distrus in bombardamentele din ’44 si reconstruit mai apoi in anii ’60. Asadar, nu are legatura cu cutremurul din ’77.

    P.S.: De ce ai micsorat atata ilustratele? Oricum, daca pui watermark, e clar de unde au fost luate 🙂 Eu incerc sa spun intotdeauna sursa.

  7. @ Vlahul – am inteles. Oricum, mai prin august, va fi un articol despre bombardamente, si acolo unele din ilustratele tale ma vor ajuta 😀

  8. Off-topic a bit.

    Am auzit de la arhitecti mai batrani ca in 30-40 opinia publica era scandalizata de modernismul pe care azi il apreciem noi asa de tare la Horia Creanga.

    (i’m a big fan, ma doare faptul ca cladirile lui mai ales malaxa-burileanu au fost bastardizate in ultimul hal – inlocuit geamuri cu total alte proportii – inchis niste colivii de balcoan la etajul 8 – care mascheaza total arhitectura lui cu planuri simple paralele – inlocuit usi de alama de intrare cu niste saracii de PVC – asa parca la ura)

    Are cineva vreo marturie din epoca, despre felul in care a fost primita arhitectura lui? Ce critici au existat…

    thx

  9. @ theTudor – da, stiu ca in epoca erau privite noile imobile cum le privim noi azi pe cele de sticla. Erau considerate criminalele arhitecturii vechi, cu case individuale.

    Probabil in presa vremii se gasesc atitudini contra, desi cred ca mai subtire sub Carol II, ca era Ministerul Propagandei care controla totul.

    Nicolae Iorga a vorbit deschis impotriva noilor blockhausuri, considerandu-le conformism american al epocii.

  10. @Raiden

    Multumesc. Eu auzisem ca noua plastica arhitecturala era cea care deranja, lipsa decoratiilor, liniile simple.

    Dar sunt sigur ca si noul “program” (adica blockhausuri) a nascut si el controverse.

    Am inteles ca era si problema “ruperii traditiilor” pentru ca sigur nu ar fi deranjat la vremea aia o cladire de un gabarit similar daca ar fi fost ceva in stilul lui Petre Antonescu (ma refer la cladiri publice mari – sau administrative)

  11. Nu prea exista poze vechi cu magheru-balcescu inainte de aparitia blocurilor moderinste in interbelic. Era o artera similara cu L. Catargiu ? chiar as vrea sa vad cum arata acum 100 ani bd. Bratianu, Coltei, ce vile erau in zona

  12. @ Gigi – ba da, exista poze, insa nu sunt f promovate. Bd. Bratianu-Ionescu (actual Balcescu-Magheru) nu era chiar ca bd. Catargiu, era mult mai aerisit si populat de vile – unele, somptuoase (ex. Casa Marghiloman, amplasamentul blocului ARO/Patria) – adesea inconjurate de gradini.

    Iti dai seama ce soc era pentru bucurestenii crescuti intr-un oras de case sa se trezeasca cu un profil de inaltime uluitor pentru epoca aceea. Multi erau revoltati de noile blocuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *