Jean Moscopol, cantaretul disident

Foto de aici.

Putina lume il cunoaste astazi pe Jean Moscopol. A fost un cantaret interbelic de romante si muzica “de pahar”. El a lansat cantece celebre precum “Vrei sa ne-ntalnim sambata seara?”, preluat ulterior de Gica Petrescu.

Spre deosebire de acesta din urma, Jean Moscopol nu a vrut sa se supuna regimului comunist instaurat in Romania dupa al Doilea Razboi Mondial si in 1945 a reusit sa fuga in SUA. Era o epoca de mari framantari sociale si ideologice la noi in tara.

Din exil, insa, Moscopol a inceput sa cante si sa promoveze melodii anti-regimul comunist si anti-Republica Populara Romana (denumirea statului roman din 1948 pana in 1965). Comunistii au reusit sa-l faca uitat, iar poporul roman s-a orientat spre maestrul Gica Petrescu, mult mai volubil. Iata cateva din extraordinarele cantece “disidente” ale marelui Jean Moscopol, un cantaret ce trebuie neaparat redescoperit.–>

Groza, de la burghez in joben la premier proletar – diverse aspecte. Foto mare: arhiva revistei “Life”.


PETRU GROZA, SLUGA
– atac direct la varful conducerii comuniste din anii ’50. Petre (Petru) Groza a fost ultimul premier regal si primul premier proletar. A fost unul din “groparii monarhiei”, fortandu-l pe Regele Mihai I sa semneze o abdicare impusa de sovietici. Petru Groza adora sa joace tenis si sa faca glume proaste. Avea si titlul de “doctor”, nu se stie in ce.

Groza la Prezidiul Marii Adunari Nationale (Parlamentul comunist), citind propunerea de prima Constitutie republicana a Romaniei – 1948 (Fototeca Online a Comunismului Romanesc).

Dupa 30 decembrie 1947, Regele nemaifiind seful statului, a fost instituit Prezidiul RPR, organ colectiv de conducere, din care facea parte si “marele” scriitor Mihail Sadoveanu: “Stapane, stapane, mai chiama s’un cane!”.

Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretarul Partidului Muncitoresc (Comunist) Roman era liderul de facto al Republicii Populare Romane. A fost o marioneta a rusilor, pana cand au decis sa-l iradieze si sa-l elimine, in 1965. I-a succedat Ceausescu.

Sediul bucurestean al SovRom se gasea in fostul bloc “Creditul Minier”, apartinand companiei petroliere interbelice, de pe bd. Balcescu (fost Bratianu).

Deoarece statutul Romaniei de tara cobeligeranta nu a fost recunoscut, am fost considerati invinsi in razboi si am avut de platit imense sume catre pagubiti, printe acestia si URSS. S-au infiintat companiile SovRom in diverse domenii (SovRom Aer, SovRom Petrol, SovRom Transport, etc.) si compania TARS (Transporturi Aeriene Romano-Sovietice, precursoarea TAROM de azi), printre altele. Acestea erau cai de scurgere a banilor romanesti in Uniunea Sovietica. Mare sef la SovRomuri era in anii ’50 nomenclaturistul comunist Iosif Chisinevschi.

Carnet de membru ARLUS, anii ’50.

ARLUS SI URSS – Pe langa SovRom si TARS, a aparut dupa 1948 si ARLUS (Asociatia Romana pentru strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica). Sediul ARLUS in Bucuresti era pe strada Batistei, in cladirea care astazi adaposteste sediul ArCub (vis-a-vis de Ambasada SUA).

“Glorioasa” Armata Rosie pe strazile Capitalei – 1944 (cele 3 foto. de calitate slaba – Fototeca Online a Comunismului Romanesc).

Armata Rosie fusese primita cu urale in Bucurestii eliberati deja de Armata Romana dupa 23 august 1944. Propaganda comunista atribuia acest rol Armatei Sovietice. Imaginile surprinse atunci in Capitala uimesc si astazi. S-a dovedit ca au existat agitatori pusi de comunisti sa “incinga atmosfera”.

ARLUS vroia sa mimeze bucuria romanilor ca au intrat in sfera sovietica de influenta si marea dragoste pentru marea prietena de la Rasarit, URSS. Organiza diverse evenimente, de la manifestatii “spontane” pentru aniversarea revolutiei Socialiste din Rusia din 1917, ziua lui Stalin, proiectii de filme rusesti in cinematografele Romaniei, sau “Luna prieteniei Romano-Sovietice”. Actualul Muzeu al Literaturii Romane de pe bulevardul Dacia era in acele vremuri Muzeul Romano-Rus.

Prietenie Romania-URSS, anii ’50-’60.

GHEORGHIU-DEJ SI HRUSCIOV – Dupa moartea lui Stalin in 1953, la putere in URSS a venit Nikita Hrusciov. Evident, conducerea RPR s-a adaptat noilor conditii si Gheorghiu-Dej s-a afiliat repede la noul curent. Melodia arata ce “perfectiune” stapanea Romania Populara in anii ’50. Gheorghiu, de la Presedintia Consiliului de Ministri, telefoneaza sa vada daca totul se petrece dupa cum a ordonat. In final, primeste si el un telefon-surpriza de la Moscova.

Patriarhul Justinian Marina (1948-1977)

PATRIARHUL ROSU – Este porecla lui Justianian Marina, al treilea Patriarh al Romaniei. Daca predecesorul sau, Nicodim Munteanu, se opusese cu indarjire instaurarii comunismului, Justinian, intronizat in 1948 (ce coincidenta – primul an de Republica), a fost dispus sa colaboreze cu noua putere emanata de la Moscova.

Patriarhul Justinian a promis sa se supuna statului democrat-popular si a adus o importanta contributie la desfiintarea Bisericii Greco-Catolice. Pentru marile sale fapte, Facultatea de Teologie din Bucuresti ii poarta numele.

Justinian Marina a ramas in istorie pentru afirmatia: “Cristos este Omul Nou. Omul Nou este omul sovietic. Prin urmare, Cristos este sovietic!”.

Prin umorul fin si batjocura indreptata spre anumite personaje, Jean Moscopol demasca puterea comunista. Din nefericire pentru romanii acelor vreme, nu au existat mijloace ca aceste melodii sa ajunga la ei. De-abia dupa 1989 au fost accesibile publicului larg, insa chiar si in prezent, nu sunt promovate.

Daca v-au placut, Jean Moscopol mai canta despre tara comunista, Radio Bucuresti care minte, farsa alegerilor, falsa amnistie, guvernul comunist sau celebra cartela.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

21 thoughts on “Jean Moscopol, cantaretul disident”

  1. Foarte foarte tare!

    Dar nu te lua de Sadoveanu ca te sfasie cititorii pe aici. Pai cum, daca scoala zice ca e mare scriitor, cum vii tu sa il infirmi?

  2. Foarte misto.
    Am citit i Jurnalul National despre cantecele lui Moscopol scoase in State. Chiar eram curios sa le ascult.
    Ai facut treaba buna de tot.
    Iti dai seama ca din 47 cantece ca astea nu au mai rasunat in Romania. Daca nu le-or mai fi dat Europa Libera sau Vocea Americii…
    Ai zis bine de Justin Marina. Asa!!

  3. Absolut fascinant, felicitari pentru postare, este foarte bine documentata si argumentata! As fi vrut totusi sa aud si acea muzica de pahar a disidentului, care sunt sigur ca nu este singurul si sper din suflet ca a un moment dat sa se faca un disc cu acestia!
    Sunetul muzicilor de atunci este foarte interesant… mai baga postari d’astea caci sunt foarte binevenite!

    Buciuman… dude it looks like you have a problem!

  4. @ Giurgiu – daca dai search pe youtube, sigur gasesti si melodii “normale” de Jean Moscopol. Sunt foarte frumoase 🙂

    In ce-l priveste pe Buciuman, fiecare are dreptul sa se exprime. El si-a spus parerea. “D’aia s-a murit in ’89”, nu?

  5. @ ceilalti (inaintea lui Giurgiu) – multumesc. Favorita mea e “Gh-Dej si Hrusciov” 😀

    @ Eadu Oltean – Justin Moisescu i-a succedat lui Justinian 🙂

  6. bai, oricat de imputit a fost ca om sadoveanu si oricate mizerii le-a facut scriitorilor anti-comunisti (vezi cazul vasile Voiculescu), nu puteti nega ca a scris bine. Sunt cazuri nenumarate e artisti talentati care au lasat o opera valoroasa dar ca oameni au fost caractere infecte…
    Ce sa-i faci?

  7. hai ma radule, in afara de o nuvela, “Ochi de urs”, n-am putut citi cu placere nici o jumatate de roman sadovean…
    Dar deh, de gustibus. Si pe vremea cind era la mine Sadoveanu la impuse nici nu se punea problema de antocomunisti si credeam ca Romania a fost RSR de imediat dupa Burebista (nu, nu eram tuta, aveam doar 9-10 ani si traiam in Epoca de aur, fara acces la informatii potrivnice orinduirii).

  8. Superb! Za revolution will be blogged about :D.

    Dude, pune-ti comentariu inline, adica sa nu apara o noua pagina doar ca sa scriu asta.

  9. @ Radu Oltean & andreanaum – nu as vrea sa discutam despre Sadoveanu, este prea putin important si nu despre el am vrut sa scriu.

    @ TLP – luati legatura cu Departamentul IT al Rezistentei, faceti o cerere si asteptati sa fie aprobata, dupa care mergeti la Secretariatul Consiliului, depuneti-o acolo si in termenul legal de 10 zile veti afla daca problema se solutioneaza sau nu.

  10. Bravo Raiden, foarte interesant articolul! Oricum, Moscopol nu e singurul artist care a refuzat să colaboreze cu regimul comunist – la fel au făcut și Vasile Militaru sau Theodor Pallady. Păcat că de acești disidenți nu se prea vorbește, sau dacă se face, se ocolește acest aspect.

    Foarte fain articolul, inclusiv aspectul cu Patriarhul Roșu (o să scriu pentru Arche un material despre toți patriarhii României, cât bine și cât rău au adus). Nu e bine nici să ridicăm în slăvi orice purtător de sutană, dar nici să facem pe atotștiutorii ateiști. În orice caz, dacă ierarhii ortodocși au colaborat în mare măsură cu regimul comunist, monahii au fost în general anti-comuniști fervenți. Vezi Rugul Aprins.

  11. Comentariu la “Gheorghiu-Dej a fost o marioneta a rusilor.”

    Dupa momentul parasirii teritoriului romanesc de catre trupele sovietice, ceva s-a schimbat profund. Ce s-a intamplat cu adevarat, e inca discutabil. Totusi, fara ca Gh. Gh.-D. sa faca in mod explicit declaratii, se poate usor constata ca a virat macazul spre o dezvoltare intensa si de buna calitate a tuturor laturilor vietii din Romania, pe model vadit pro-occidental. Singurele exceptii ar fi desigur pastrarea (formala?) a ideologiei, a economiei de stat (desi a permis din nou aparitia particularilor in servicii, comert si alimentatie publica – “mandatarii”) si a vigilentei maxime fata de “dusmanul de clasa”. In rest, s-a revenit la promovarea valorilor autohtone in arta, la continuarea arhitecturii cubiste de buna calitate, la tiparirea unor monografii si albume in conditii superbe. In 1964, a eliberat si detinutii politici. Spun toate astea nu ca sa-l laud, ca a avut si o latura criminala binecunoscuta, ci pentru a-mi explica de ce trebuia iradiat. Romania se dezvolta probabil intr-un mod “periculos”.

  12. Intr-adevar, istoria nu se poate intelege cu barda, dar in schimb se poate ascunde si falsifica cu barda. S-a dovedit asta timp indelungat, si vad ca se dovedeste in continuare.

    Chiar nu am deloc pretentia ca, daca am emis in trei minute o parere strict personala, aceasta ar reprezenta cine stie ce intelegere suprema a fenomenelor. Probabil ca mai si gresesc, preferand sa gandesc cu capul meu ala prost, in loc sa iau de bune anumite chestii de-a gata, cu patalama oficiala.

  13. ms pt aritcol Raiden; aduce in vedere niste lucruri interesante de citit.

    @Buciuman a zis : ” Foarte foarte tare!

    Dar nu te lua de Sadoveanu ca te sfasie cititorii pe aici. Pai cum, daca scoala zice ca e mare scriitor, cum vii tu sa il infirmi?
    4:04 AM”

    Buciuma, ce treaba are a fi mare scriitor Sadoveanu, cu faptu ca in “Prezidiul RPR, organ colectiv de conducere” dupa ce regele n-a mai fost seful statului? Nu ii descalifica asta tot ce a scris pana atunci – literatura e literatura; nu a fost nici literatura de propaganda a vremurile respective. Deci nu isi pierde valoarea prin ceva ce a urmat, separat de ea.
    Descalificarea unei persoane pe toate planurile, nu e obiectiva. Lucrurile difera doar de la caz la caz si de la situatie la situtie…sa nu continuam si noi sa ne amagim cu impartirea lucrurilor in alb si negru…asta a fost pana la urma chiar comportamentul regimurilor totalitare in primul rand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *