Vama Bucuresti Antrepozite


In arhitectura bucuresteana veche, stilul industrial ocupa un loc aparte, deoarece „rupe” cu tendintele generale ale imobilelor „de locuit”. Caramida este predominanta, alaturi de volumele mari ale spatiilor, definite ca hale industriale si cladiri administrative. Nu prea se intalnesc ornamente elaborate sau „inflorituri”, se pune accent pe functionalitate.

Pentru multi ar putea parea suprinzator ca intr-o zona destul de rau-famata, Calea Rahovei intersectie cu strada Uranus, sa se gaseasca o „bijuterie industriala” a unor vremuri apuse: ansamblul Vamei Bucuresti Antrepozite. –>

In anii de dupa venirea lui Carol I pe Tronul Romaniei, tara s-a dezvoltat rapid, iar pe langa fabricile existente au fost construite unele noi, de catre marii industriasi. La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, si Capitala era in plina expansiune si transformare. Pe langa edificiile publice remarcabile din centru, s-au pus bazele unor zone industriale de renume. Prin Mahalaua Calicilor (cartierul Rahova) treceau deja negustori sau industriasi in calatoriile lor spre Orient.

Strada Uranus pornea de la actualul Pod Izvor, traversa Dealul Arsenalului si se oprea in Calea Rahovei. La aceasta intersectie, a fost ridicat, la 1894, ansamblul Vamii Bucuresti Antrepozite. Proiectul facea parte din planurile de dezvoltare a orasului initiate de primarul de atunci, Nicolae Filipescu (medalion), cu acordul Suveranului. Strada Uranus a fost prelungita special pentru a deservi cum trebuie noua zona industriala.

Hala Traian in 1976 (foto Dan Vartanian).

 

Ing. Anghel Saligny si celebrul sau pod.

Cel care a conceput cladirile care alcatuiesc complexul Antrepozitelor a fost arhitectul italian Giulio Magni, ajutat de inginerul roman Anghel Saligny, autorul Podului „Regele Carol I” de la Cernavoda. Nici Magni nu este mai prejos, el fiind raspunzator pentru o serie de alte cladiri, printre cele mai notabile figurand si Hala Traian din Bucuresti.

Dintre imobilele ansamblului, de departe cea mai faimoasa este Bursa Marfurilor, Controlului si Locuintei, cu vedere la Calea Rahovei. O fotografie de sfarsit de secol 19 ne-o infatiseaza in toata splendoarea, cu tot cu zeitatea din varf.

Demne de mentionat sunt si restul cladirilor, usor de identificat pe o schita din jurul anului 1900, care mi-a parvenit prin amabilitatea lui armyuser. Astfel, aflam ca Vama Bucuresti Antrepozite cuprindea inca o cladire, a administratiei, vamei si accizelor. Aceasta se situa in spatele Bursei Marfurilor.

Pe fatada halelor dinspre str. Uranus, se mai gaseste inca vechea stema a Bucurestilor.

In continuare, erau doua depozite centrale si doua laterale. Cele centrale – dedicate marfurilor supuse doar accizelor sau si vamei, si accizelor – erau conectate la cladirea administrativa, iar intre ele se gaseau sine. Cele laterale erau destinate unor marfuri bine definite. Inspre Soseaua Doamnei (actual bd. Tudor Vladimirescu) era depozitul pentru vinuri, iar inspre strada Epicol (actuala str. Gheorgheni) era cel pentru marfuri magazinale si de termen lung. Existau, in capatul perimetrului, spatii de depozitare a carbunilor, metalelor si masinilor.

Se spune ca unul dintre primele castele de apa din tara a fost ridicat aici. Turnul este o prezenta inedita in peisajul destul de dezolant al locului.

Deschiderea oficiala a avut loc in vara anului 1899, dar munca la complex a continuat, mereu mai adaugandu-se cate ceva, astfel incat la o forma „finala” s-a ajuns abia in jurul anului 1945. La aceasta s-a adaugat si necesitatea remedierii unor stricaciuni cauzate de un incendiu, in 1918.

In perioada interbelica, Vama Bucuresti Antrepozite s-a invecinat cu prospera fabrica de bere si conserve a industriasului Dumitru Bragadiru si a fiilor acestuia. Tramvaiele aveau capat la Antrepozite, aducand muncitorii si functionarii la lucru. Astfel, de la Mosi (Obor) se putea ajunge foarte usor la Vama Rahova.

Titulatura s-a mentinut si in perioada comunista: Vama Bucuresti Intreposite.

Vremurile bune au apus dupa al Doilea Razboi Mondial. Fabrica Bragadiru a devenit Fabrica de Bere Rahova, iar Bursa de Marfuri si cladirile adiacente si-au pierdut importanta intr-o economie socialista centralizata, transformandu-se in hale „obisnuite”.

Deasupra intrarii, denumirea initiala inca supravietuieste.

Urmatoarele informatii despre complex vin de-abia in teribilul deceniu 1980-1990, marcat de demolari masive. La nivelul anului 1983, Vama era locul unde se organiza santierul Casei Republicii, de aici plecau muncitori cu instructiuni precise.

Aspect din interiorul Bursei Marfurilor, dupa incendiu (de aici).

Edificiile, cazute in paragina, au fost si mai mult avariate in 1990, in urma unui incendiu. Vama Bucuresti Antrepozite a trecut de la Stat la privati, care au tergiversat inceperea lucrarilor de reabilitare, fapt ce a adus cladirea in stadiul de colaps iminent.

Desi este monument istoric de clasa B, ansamblul care include Bursa de Marfuri s-a aflat pana recent intr-o stare deplorabila. Dupa 2000, au inceput sa se miste lucrurile, insa interventiile asupra cladirilor nu au fost, initial, unele fericite.

De-abia in 2004-2005 proprietarii s-au apucat serios de treaba. „Vedeta” este, ca si in trecut, Bursa de Marfuri, cladirea centrala. Ea a suferit o reconversie mai mult decat interesanta. Fatada din caramida a fost pastrata, acoperisul inlocuit si inaltat, iar spatele cladirii completat in stil modern.

Astazi, aici este un centru de expozitii si organizari evenimente. Exista insa un element cu care nu ma pot impaca: zeitatea din varf, disparuta dupa 1945, a fost refacuta. Toate bune si frumoase, numai ca actuala statuie pare un kitsch de duzina, e pusa stramb in varf si, in loc de sabia initiala, tine un toiag in mana, dublat de un neon pentru stralucire nocturna. Superb.

Complexul Vamii Bucuresti Antrepozite in prezent (Bing Maps, ex-Live Maps).

 

Hala Bragadiru, spoita ca pentru Circ.

Celelalte cladiri, in special depozitele, administrate de Romtrans, isi asteapta resemnate soarta. Culmea, chiar si fabrica Bragadiru a inceput sa fie transformata, deja una din halele ei devenind un magazin de decoratiuni interioare.

Bursa de Marfuri se invecineaza cu Piata de Flori „George Cosbuc”, aparuta in perioada comunista. Culmea, piata blocheaza mai vechile planuri de a face strapungerea Calea Rahovei – bd. George Cosbuc (fost Regina Maria) printr-o strada.

In rest, din scuarul format de strada Uranus si Calea Rahovei, se vede restul cladirilor din complexul Bragadiru…

…si, bineinteles, bifurcatia: in stanga, se ajunge in Calea 13 Septembrie prin strada Uranus, in dreapta, se ajunge in bulevardul Libertatii, prin Calea Rahovei.

Cazul Vamii Bucuresti Antrepozite nu este singular. Alte monumente de arhitectura industriala sunt in pericol. Cel mai notoriu caz este Moara lui Assan, de pe Soseaua Stefan cel Mare. Ansamblul a fost incendiat in speranta ca va cadea, dar inca se mai tine. Exista interese imense pentru terenul acela. Vecina Morii lui Assan, Moara Dambovita, situata langa Aleea Circului, a fost demolata ilegal si pe locul ei se gaseste un ansamblu de blocuri noi.

Un exemplu de pastrarea a fatadei si reconversie este vechea tipografie „Cartea Romaneasca” din soseaua Bonaparte (actual bd. Iancu de Hunedoara), in spatele careia a crescut un colos de sticla, imobil de birouri.

In fine, un obiectiv industrial (inca) neatins este hala superba de pe strada Gral. Candiano Popescu, intersectie cu strada Frigului. Este administrata de Electrica si langa ea, au disparut deja niste anexe si ramane de vazut ce se va construi acolo.

Vama Bucuresti Antrepozite, aspecte din 2007.

Nu sunt unicele cazuri, mai sunt o sumedenie de fabrici din timpul monarhiei care vor disparea mai mult ca sigur. Cu toate acestea, Bursa de Marfuri, victima a constructiei noului Centru Civic, este un exemplu ca se poate. Despre acest caz gasiti un articol pe Bucurestii noi si vechi. Cu o reabilitare decenta, cladirea si-a inceput a doua viata.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

20 thoughts on “Vama Bucuresti Antrepozite”

  1. Frumos, foarte frumos!

    Am intuit bine că urma să vină tema aceasta! Felicitări pentru publicarea imaginilor de epocă, sunt de mare valoare pentru devianți ca noi.

    Cât despre statuie, mă macină o întrebare: ce zeitate a fost în mintea celui care a desenat-o? Ne ajută vreun specialist în simbolistică mitologică?

  2. Fain de tot articolul! Zona asta merita toata atentia noastra; acus-acus o sa se umple de blocuri si birouri…
    Strazii Epicol s-a numit initial Epicur – numele cica s-a schimbat la cererea locuitorilor.

  3. @ Cornel – nu stiam ca a existat o denumire mai veche a strazii Gheorgheni decat Epicol. Cu toate astea, Epicur nu e obscen, din cate stiu a fost un filosof?

  4. Multumesc dlui. Iluminat Buciuman pt. lamurire 🙂

    Speculatii pe marginea schimbarii numelui strazii se pot face, asa ca si teoria ta este posibila.

  5. Epicur a fost el filosof; dar ce te faci cu pudibonderia lumii? Legenda urbana (daca-i poti zice-asa) asa graieste; nu stiu care e adevarul, dar e o legenda frumoasa.

  6. Raiden, si totusi eu cred ca e bine ca s-a facut si atat la minunea asta de BUrsa a marfurilor. Si daca vor striga destul de multi oameni, zeitatea va putea fi in locuita. Insa ansamblul asfetl renovat cred ca este mai mult decat OK. In legatura cu Palatul Bragadiru sunt total de caord cu tine. Si ma stept din momentt in moment sa vad nunti de manelisti facandu-se acolo. Cred ca se invarte Bragadiru in mormant mai ceva ca ventilatorul nostru din birou, de furie!
    In rest sper ca hala din Candiano Popescu sa fie refacuta de niste artisti si mai sper ca toate acestea sa intre la un moment dat intr-un circuit turistic! Insa cred ca iar dorm si visez frumos! 🙁

  7. @ artistu – nu am zis ca nu e bine ca s-a reabilitat o parte din complex, insa daca tot s-au apucat de ceva, macar sa fie o lucrare de calitate, asa cum a fost Bursa Marfurilor initial.

    Hala din C. Popescu slabe sanse sa intre in circuit turistic sau sa sufere o reconversie, intrucat este administrata de Electrica momentan.

  8. Ref. la povestea transformării lui Epicur în Epicol, legenda urbană (cum e numită de THM) este referențiată de Dl. Constantin Giurescu în ”Istoria Bucureștilor” și este pusă pe seama pudibonderiei funcționarilor din primărie.

  9. Raiden
    Statui urate se faceau si la 1900 o gramada. Asa ca statuia Atena zic eu ca e ok. Incununeaza bine axul central al cladirii.
    Poza cladirii de langa parcul Carol si care apartine Electrica e faimoasa Fabrica de Gaz, prima centrala din Buc care facea electricitate din gaz. Apare si intr-o panorama de pe blogul lui Galmeanu.

  10. După coif și suliță, da, pare Atena, dar ce caută cuțulachele în cadru? O fi fost Artemis plecată în vacanță și a împrăștiat haita pe la vecini și prieteni?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *