Daca intr-un articol precedent vorbeam de cladirea Ministerului Industriei Constructiilor de Masini de pe Calea Victoriei, in acest articol voi aborda un alt imobil modernist inceput in perioada domniei Regelui Carol al II-leaPalatul Monopolurilor de Stat.

Situata intre intersectia Caii Victoriei cu bulevardul Dacia si Calea Grivitei, aceasta cladire, aflata momentan in paragina, are o istorie care merita scoasa „la lumina”. –>

Primele lucrari de amenajare a zonei viitorului Palat au inceput in 1934, pe Calea Victoriei, artera cea mai „la moda” din Bucurestii acelor vremuri. A fost demolat un cvartal de case de vis-a-vis de Ministerul Finantelor (Palatul Romanit / Palatul Ghica, azi Muzeul Colectiilor de Artain renovare).

In acea perioada, Statul Roman detinea monopolul la fabricarea si vinderea tigarilor si tigaretelor, sarii de masa si alcoolului. In 1936, planurile Casei Autonome a Monopolurilor (CAM) au fost elaborate.

Noua cladire urma sa fie un varf de lance al avangardei moderniste. Birourile acestei institutii trebuiau sa se regaseasca intr-o cladire cu o fatada de 50 de metri lungime la Calea Victoriei.

CAM in 1940. Se vad casele din stanga si din dreapta cladirii.

In primele etape ale intocmirii proiectului, s-a observat ca viitoarea fatada, asa cum fusese ceruta de clienti, depasea cei 50 m., asadar prin achizitionarea de terenuri vecine, s-a mai castigat spatiu, pana la 65 m. la Calea Victoriei.

Anul 1957 – CAM si cocheta casa de langa.


Exista o casa cu cupola deosebit de de impunatoare si cocheta in dreapta CAM, privind dinspre Calea Grivitei. In poza de mai sus, se vede ce frumoasa era casa. A disparut la sistematizarea „finala” a zonei din timpul regimului Gheorghiu-Dej. La fel s-a intamplat si cu mai modestele case dinspre intersectia cu bd. Dacia.

Fatada principala, vazuta din curtea Ministerului Finantelor (st.) si din Calea Victoriei (dr.).

In conformitate cu alinierea impusa de regulamentul de constructii al orasului (da, exista asa ceva!) si de planul de sistematizare a zonei, arhitectul Duiliu Marcu a studiat cladirea cu retragere de la Calea Victoriei, cum se vede din planul de situatie, mai jos.

Curtea interioara.

Forma cladirii este in forma de U, lasand posibilitatea de inchidere a curtii interioare cu o eventuala aripa de nord (inspre bd. Dacia), lucrare ramasa nerealizata. A fost organizata o gradina interioara cu covor de iarba si oglinda de apa, pentru agrementul angajatilor.

Constructia cuprindea: la subsol salile arhivei, birourile expeditiei, depozite si instalatii; la parter serviciile si birourile de contact cu publicul; la etaj birourile la care nu avea acces publicul.

Plan de situatie.

Intrarea principala era prin Calea Victoriei, iar intrarea salariatilor pe strada laterala (latura de sud), care urma, conform unor planuri de sistematizare, sa fie largita si sa se creeze ceea ce ar fi putat numele de Piata Academiei Romane (vezi planul de situatie de mai sus).

Scara de onoare de la intrarea principala.

Holul Ghiseelor, doua perspective si elemente de lumina indirecta.

Marele hol public, cu ghisee si galerii, putea servi si ca sala de intruniri, dand spre strada (Piata Academiei Romane). Holul era prevazut cu ferestre-vitrine asezate pe toata suprafata parterului si care permiteau luminii sa patrunda abundent in sala, putand fi utilizata si pentru expozitia produselor CAM.

In vestibulul de onare al cladirii s-a prevazut, pe axa principala, un perete care trebuia sa fie acoperit cu o fresca sau un mozaic, plan nerealizat.

Rampa Scarii de Onoare.

Holul de primire al etajului I.

Din vestibul, pe o scara larga de onoare, se ajungea la primul etaj, unde se gaseau birourile conducerii (directorul general, presedintele Consiliului de Administratie, sefii cabinetelor si secretarele, etc.) care dadeau si ele spre strada.

Birourice celorlalte servicii erau asezate in celelalte etaje, de-a lungul coridoarelor. Patru scari, cu patru grupuri de ascensoare, asigurau circulatia verticala in cele mai bune conditii.

La etajul VI, spre strada, s-a proiectat un mare bufet pentru functionari, cu oficiul, bucatarie, anexe si terase. La acelasi etaj, pe latura de sud, s-a construit o terasa pentru sporturi.

Imobilul a fost realizat cu schelet de beton armat. Peretii exteriori au fost placati cu travertin, stalpii dintre ferestre si o parte din fatada principala sunt din piatra de Dobrogea. Peretii interiori ai incaperilor principale, cei ai scarii de onoare si ai holurilor au fost placati cu travertin romanesc. Peroanele si treptele exterioare s-au executat din marmura de Carrara.

Pardoseala coridoarelor s-a realizat cu placi de gresie si in general, s-au folosit materiale de cea mai buna calitate, dupa standardele epocii.

Incalzirea in intregul imobil se facea cu aer conditionat, aerul proaspat, incalzit (sau racit in timpul verii si umezit) fiind injectat in partea de sus a birourilor, iar aerul viciat fiind absorbit prin partea de jos. Toate conductele instalatiilor erau ascunse in spatele corniselor sau plafoanelor.

Regele Carol al II-lea nu a mai apucat sa vada aceasta mareata constructie finalizata, intrucat acest lucru s-a petrecut in 1941 (la un an dupa plecarea lui definitiva din tara), cu finisajele continuandu-se pana in jurul anului 1946.

CSP in anii ’50-’60. Casele din continuarea imobilului CAM, pana in bd. Dacia, inca existau. Casa dinspre strada Biserica Amzei disparuse deja.

In perioada regimului comunist, economia Romaniei a fost una planificata, de tip socialist. Cine facea planificarea cincinalelor? Cine stabilea normele si ce obiective mai trebuiau indeplinite? Fireste, o institutie a Statului Comunist – Comitetul de Stat al Planificarii (CSP).

1969. Spatiul inconjurator al CSP fusese “curatat” si aparusera blocurile staliniste de pe str. Biserica Amzei.

CSP s-a stabilit in Palatul CAM si a ramas acolo pana in 1989. La nivelul anului 1969, deja casele din stanga si dreapta CSP fusesera demolate, si, desi Piata Academiei Romane nu a mai fost realizata, s-a obtinut un scuar in fata unui mini-ansamblu de blocuri staliniste ce dadeau si spre strada Biserica Amzei (pe atunci, strada Gladiolelor). Scuarul este pe locul fostei case despre care am vorbit. Inspre bd. Dacia, a ramas un spatiu liber ocupat dupa anul 2000 de un hotel modern.

Ce mi-au placut dintotdeauna ca „accesorii” ale acestui imobil sunt cele doua ceasuri masive (azi nefunctionale) de la laturile de nord si de sud ale „turnului” Palatului.

Imobilul CAM si imprejurimile, via Bing Maps.

Dupa 1990, aici si-a stabilit sediul Ministerul Industriilor, care a patronat degradarea inceata dar sigura a cladirii. Pana recent, in Palatul CAM si-a avut sediul Ministerul Economiei si Comertului. Dupa inceperea lucrarilor de consolidare si reabilitare (care merg foarte greu), aici a ramas doar Domeniul Economic al Ministerului Economiei si Finantelor.

In zilele noastre, CAM este o cladire prafuita, considerata de mult necunoscatori socialista, care pare abandonata. Treptele de marmura de la intrare s-au spart, la fel si placile de marmura care faceau legatura cu trotuarul. Gropile aparute astfel erau atat de hidoase incat peste toate s-a turnat asfalt, in preajma Summitului NATO. Nu de alta, dar daca inaltii oaspeti se uitau din masina, trebuia sa se vada frumos. Nu conta ca „cioburi” de marmura au fost inglobate in asfalt. Numai timpul va dovedi daca Palatul Monopolurilor de Stat va reveni la stralucirea de odinioara.

In final, o mentiune importanta: acest articol nu ar fi putut exista fara contributia esentiala a lui armyuser, care mi-a furnizat aproape toate datele si fotografiile de epoca. Multumesc! Era oricum evident ca am fost „ajutat”, intrucat de obicei ma concentrez pe istoria unei cladiri, nu neaparat pe aspecte tehnice, de proiectare, etc.

In aceeasi nota, daca va intereseaza cladirile moderniste, gasiti la armyuser pe blog istoria imobilului MICA, imobilului Banloc-Goodrich, a Palatului Functionarilor BNR sau a Cazinoului din Mamaia.

more at http://rezistenta.net

17 COMMENTS

  1. una din cladirile mele preferate din bucuresti! foare fain, multumesc.
    daca tin bine minte portiuni de cladire au fost renovate la exterior, si materialul si-a recapatat stralucirea calda originala. sau ma insel? (din pacate nu sunt in romania ca sa dau o tura pana la cladire si sa verific).

  2. @ radu – din fericire, eu nu am “bucurii” d’astea. Cand vad cladirea, ma gandesc la contrastul adanc cu nulitatile arhitecturale contemporane.

  3. Nu a ieșit rău deloc articolul! :) Felicitări, Raiden!

    Și mie îmi place foarte mult accentul vertical cu ceas. Sistemul de fațadă în grile cu profiluri a fost exploatat şi de T. Ricci, arhitect în echipa de atelier a lui D. Marcu, la Palatul Radiodifuziunii. Pe lângă efectul optic al umbrelor, desenul fațadei determină și o metaforă a ordinei instaurate în timpul Restaurației.

    Piața Academiei, nerealizată, era doar unul dintre proiectele cu care a fost premiat arhitectul oficial, subordonate ideologic proiectului Monarhiei de sistematizare a Capitalei.

    Așa cum am mai spus, opinia mea este că refacerea laturilor de sud și est nu a respectat întru totul spiritul original al imobilului, cel puțin din punctul de vedere al materialelor folosite. Modernismul folosea rareori finisaje lucioase.

  4. @ armyuser – nu am pus planurile si nu am mers cu detaliile materialelor mai pe larg, dar e ok si asa, zic eu.

    Ma intreb cum ar fi aratat Bucurestii daca ar fi avut o domnie normala Regele Carol II…

    Multumesc inca o data si da, nici mie nu-mi plac materialele “moderne” folosite pe un astfel de imobil.

  5. Stiu ca e Palatul Romanit, dar i se spune si Palatul Ghica, din cate stiu. Ghica a avut mai multe palate prin zona.

    Pun o mentiune in articol, totusi.

  6. Da,faina cladire,dar eu nu mai inteleg un lucru de mult timp.Facand abstractie de stilul arhitectural, de ce constructiile comuniste sunt atat de blamate la capitolul demolari?De ce nu se face comparatie cu epoca lui Carol al II-lea?De ce demolarile lui erau/sunt/par acceptabile?

    Nu cred k Bucurestii ar fi avut o domnie normala(d.p.d.v urbanistic) cu acelasi Caraiman in frunte.Daca se mai tinea de tron vreo 10 ani si Romania nu intra in razbel, cred ca am fi avut parte de demolari masive pentru implementarea Noului Plan din 1935/36…ala cu macheta aia uriasa care a ascuns’o Ceausescu si pe kre a transpus’o in realitate(in propriul stil) in anii’ 80.

    Arhitectura si urbanismul reflecta politicul si puterea sa.Manifestarea, mai ales din ultimii 2 ani de domnie, se vede in cladirile “carliste”/”fasciste”.Daca ramanea (semi-)dicator, Bucurestii deveneau oglinda ambitiilor sale.Ramaneau in picioare doar cladirile emblematice,restul dispareau.

    Asta nu inseamna ca nu as fi vrut sa vad Bucuresiul in viziunea completa a lui Carol al II-lea.Orice mai bine dekt acum.

    P.S.:Oricum,misto articol,imi place cladirea,dar ar fi fain sa pui la articole de gen,dak ai, si un “before picture”;cred k de fapt asta voiam sa zic.

    -b.r.n

  7. P.P.S.:Ar fi tare sa se gaseask,dak nu exista deja, planuri,schite,proiecte,machete al “Planului Director de Sistematizare al Municipiului Bucuresti”(am gasit,asa’i zicea) din 1935 si sa fie luat in considerare(makr la nivel de planifikri peisagistice,estetice…).Nu stie cineva ceva,poate si de macheta aia de kre ziceam;stiu doar k a fost afisata impreauna la “Luna Bucurestilor” in 1935 impreuna cu planuri si imagini.

  8. @ Beren – iti dai seama ca daca gaseam o poza cu frontul de case demolat pentru constructia CAM, o publicam :)

    Demolarile comuniste sunt blamate pentru ca au fost facute FARA LOGICA. In timpul lui Carol II, cat s-a sistematizat, s-a sistematizat corect si in folosul orasului. Chiar si cu noul complex din Dealul Arsenalului si demolarile aferente, daca ar fi avut loc in anii ’30, nu ar fi fost nenorocirile din anii ’80.

    Te asigur ca am fi avut in continuare Manastirea Mihai-Voda, Vacarestii, Biserica si Piata Sf. Vineri, vechea Calea Mosilor, Halele Centrale, Asezamintele Brancovenesti… sa mai zic?

    Regele nu ar fi demolat patrimoniul cultural. Diferenta dintre Rege si Ceausescu este ca Regele era educat si stia la ce se inhama.

  9. Felicitari Raiden ! Pt articol si pt cum gandesti, in comentarii :)
    Din articol reiese insa ca denumirea corecta a imobilului, folosita in epoca, este CAM, nu cum ai scris in titlu (similar cu ce am stabilit eu pe wikipedia). Ar trebui deci sa schimb si eu pe wikipedia, adik sa schimb intre ele denumirile PMS si CAM. Dar, merge si asa…

  10. cladirea asta are o greselea pe care duiliu marcu nu si-a iertat-o toata vitaza….cum il putem ajuta?haide-ti sa ii facem un bine….

  11. Da, o parte este renovata, din pacate acea parte nu se vede, se vede doar cea de la strada, amanata la consolidare si renovare. Ceasurile insa sunt functionale, si unul din ele canta zilnic de la ora 9 la 21 :)

    Cladirea de langa, unde este azi un bloc, era superba, mi se rupe inima cand ma uit la poza si stiu ca acum nu mai exista. Blocul care a aparut in partea aceea nu se compara, dar, cu siguranta, este muult mai frumos decat blocurile construite apoi la norma prin anii 70-80.

    Absurd este ca au demolat repede in anii 50 casele de pe locul unde acum e Hotelul Tulip Inn…si 50 de ani a ramas gol.

  12. @ Anonim – da, cladirea de langa CAM era frumoasa, insa era destinata sa dispara, pentru ca ingusta Calea Victoriei.

    Si mie imi pare rau, insa era un rau necesar. Cu ce nu sunt de acord – blocul absolut detestabil aparut in loc.

Leave a Reply