23 August, dupa 65 de ani


23 August 2009. Multa lume este in concediu, stadionul “Lia Manoliu” este demolat si se chinuie sa renasca, soseaua Aviatorilor e pustie in weekend, iar steagurile tricolore atarna doar pe sediile institutiilor.

Ce legatura au toate acestea? Chiar data cu care am inceput. O sarbatoare comunista care celebra un gest regal, de la momentul zero si pana astazi, vazuta in diverse ipostaze. –>

Maresalul (st.), Regele (centru) si Mihai Antonescu (dr., frac), vicepresedintele Consiliului de Ministri, la o parada de la inceputul anilor’40.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, Romania a fost condusa, pana in 1944, de Maresalul Ion Antonescu, iar in 1944-1945, de comunistii sprijiniti de sovietici. Liderul constitutional ramanea Regele Mihai I.

Tanarul monarh l-a arestat pe Maresal pe 23 August 1944, gestul sau schimband tabara pentru Romania si cursul istoriei noastre. A fost “intoarcerea armelor”.

In Bucurestii eliberati de Armata Romana, trupele “eliberatoare” sovietice au intrat triumfal pe Soseaua Colentina (redenumita apoi Soseaua Armatei Sovietice/Rosii).

Pe bulevardul Magheru (pe atunci, Take Ionescu), un brav ostas sovietic zambea in august 1944.

La Universitate, camioane sovietice.

Pe bulevardul Elisabeta, treceau tancurile in care o parte a populatiei aruncase cu flori.

Coborand bulevardul Brancoveanu (Bratianu de azi) pana la Piata Unirii, rusii erau intampinati cu urale, sau cel putin asa relateaza presa vremii.

23 August s-a impamantenit ca sarbatoare dupa instalarea guvernului Groza, in 1945. Scanteia, organul de presa al PCR, scria in 1947 un elogiu adresat tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dedesubt, se relata cu vie emotie despre 23 August. Era ultimul an de monarhie pentru Romania.

Noua Republica Populara si-a gasit un lider in Gheorghiu-Dej, fost Ministru al Comunicatiilor, fost puscarias, fost agitator.

In 1948, in SUA, intr-o conferinta de presa, Regele alungat al Romaniei denunta abdicarea fortata, alaturi de Regina-Mama Elena.

Pana in 1957, se impamantenise deja Soseaua Aviatorilor (fosta Sosea Jianu) drept locul de defilare unde “oamenii muncii” sa-si exprime bucuria fata de Raiul socialist in care traiau. 23 August era, totusi, Ziua Nationala a RPR. Interesant este faptul ca fotografia mare cuprindea o pleiada intreaga de comunisti notorii.

Arhiva LIFE ne ofera imagini inedite din 1964. Capitala fusese impodobita cu drapele tricolore si rosii (steagul PMR), in onoarea marii sarbatori. Aspect din Soseaua Stefan cel Mare, populata cu blocuri noi.

Pe Soseaua Aviatorilor se desfasura parada.

La Tribuna Oficiala, tov. Gheorghiu-Dej saluta multimea iubitoare.

Oamenii noi, muncitori, cantau “Puternica, libera / Pe soarta stapina, / Traiasca Republica Populara Romina!” – imnul national.

Reprezentantul militar URSS (centru), omniprezent. La dreapta lui, celebrul Emil Bodnarenko (Bodnaras), purtand decoratia “Erou al Muncii Socialiste”.

Taranci cu roade de pe plaiurile republicane si portrete cu Marx-Engels-Lenin, noile pasiuni ale poporului roman.


Tehnica militara – un punct crucial al paradei, menit sa-i impresioneze pe oaspetii bulgari.

Detasamentele cu ostasi ai RPR – mandria neamului, parintii unora din liderii actuali. Se vede si turnul Muzeului Partidului (actualmente, Muzeul Taranului Roman) de la Piata Victoriei.

Portrete transparente cu conducerea (inca) colectiva de Partid. In centru, rasare timid Ceausescu.

De la Piata Victoriei la Piata Aviatorilor (fosta Piata Stalin), parada se desfasura perfect.

Manifestatii sincere de bucurie, cu sloganuri proletare.

O ultima privire spre Tribuna Oficiala, la a 20-a aniversare a Eliberarii Patriei.

Din 1965, Romania, acum Republica Socialista, a intrat pe mana unui ucenic de cizmar, fugit de acasa din sat. Ceausescu Nicolae promitea mult.

Deja in 1967, 23 August, pe langa faptul ca atribuia integral comunistilor evenimentele, era deja denumita “Eliberarea de sub Jugul Fascist”. Care jug? Care fascism in Romania?

Cultul personalitatii isi arata puterea inca din 1977, mai ales dupa devastatorul cutremur. Tot Piata Aviatorilor eracentrul paradei de 23 August, devenita sarbatoarea “Insurectiei Armate Antifasciste”. Ceausescu era acum figura proeminenta a evenimentelor.

Soseaua Aviatorilor – o amintire de 23 August.

In anii ’80, festivitatile, mult mai grandioase, nu mai puteau fi tinute pe o Sosea simpla si s-au mutat la Stadionul 23 August (Lia Manoliu), pentru spectacole fantastice de coregrafie cu trupuri umane.

Ultimul 23 August, in 1989, a fost unul “experimental”. Parada s-a mutat pe strada Stirbei-Voda, sistematizata intre intersectia cu strada Berzei si Podul Eroilor.
Lumea defila prin fata constructiei faraonice Casa Radio, a carei fatada fusese “finisata” de forma, special pentru Ceausesti.

Se sarbatorea Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista, de la 23 August 1944. Atunci, in anii ’40, lumea iesise in strada sa ceara moartea Dictatorului Antonescu si sa denunte imperialismul occidental care impinsese Romania in criminalul razboi antisovietic.

Desigur, adevarul ramanea inchis in biroul Regelui de la Palatul Regal din Bucuresti, unde cateva persoane actionasera pentru intoarcerea armelor.

Sarbatoarea de la 23 August, artificiala prin natura ei istorica, umflata de la an la an de regimul comunist, este astazi uitata. Generatiile de dupa 1990 habar nu au de revolutie, insurectie, sau ce o fi fost. Nu ii intereseaza. Cu toate acestea, exista inca orase din tara care au strazi cu denumirea “23 August 1944”, asadar, sarbatoarea continua. Petrecere frumoasa!

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

27 thoughts on “23 August, dupa 65 de ani”

  1. Nu e tocmai uitata.In fiecare an ii sunt dedicate reportaje consistente de catre televiziuni.Un lucru de altfel bun, in sensul popularizarii istoriei recente si a consecnitelor sale nefaste;numai ca aceasta trecere in revista anuala imi da impresia de o incercare de resuscitare jalnica a unei nostalgii iluzorii.

    -el bereninho

  2. Foarte fain. Sunt multe lucruri pe care nu le stiam, deci, ptr mine cel putin, articolul are un rost 🙂 Din pacate manualele noastre de istorie se opresc la ’44.

  3. Stiu rostul istoric, dar asta si zic, e istoric si atat, istoria nu prea valoreaza nimic, mai ales pentru romani. Noi respectam instinctiv istoriile multor civilizatii dar instinctivul asta e format cumva, nu-si are rostul, nu cand spui ca istoria ajuta viitorul si vezi viitorul atat de…defect. E multa logica si filozofie aici…

  4. diriginta mea, saraca, tot timpul se incurca, ba zicea insurectia, ba revolutia, ba uita de vreunul din epitetele eliberarii. denumirea se schimba mereu, dar trebuia pronuntata intotdeauna dupa ultimele directive, pentru ca istoria nu era scrisa cu marturii si dovezi, ci cu lozinci.

  5. @ ankhtheank – ba e si poza lui Iliescu in manualele de istorie, deci am evoluat, nu?

    @ joe – daca este sa ma iau dupa logica ta, ma las de scris articole pe-aici, pentru ca, nu-i asa, nihilismul este la moda.

    @ radu gonciar – cat de adevarat 🙂

  6. @ joe – satanist? Asta de unde ai scos-o? Am zis doar “nihilist”, adica ceea ce ai fost tu prin comentariul tau (off-topic, btw) la acest articol.

    E clar ca nu ai inteles ce am zis.

  7. Hello.
    Un mic raspuns pentru Joe> de ce a fost scris articolul?
    Pentru ca istoria sa nu fie uitata. Pentru ca indiferent cum a fost ea, buna ori rea, istoria ramane un cumul de amintiri din care trebuie sa invatam ceva.

    Hey Raiden, stii ca am scris si eu ca 2009 este anul fara sarbatoare?

  8. Raiden, am inteles, de aia am si zis ce am zis. Adica par a fi Giga Contra cand vin cu astfel de teorii, dar e doar o parere in care cred.

    Woodisor, ia arata-mi si mie in cazul Romaniei de exemplu, ce s-a invatat! Am zis mai sus, ca oamenii se gandesc la istorie in sens bun doar dintr-o constrangere sociala si educationala…

  9. Nu am spus ca s-a invatat ceva. Cred ca am fost foarte clara. Ideea este ca orice aducere aminte face bine. Mie una da, altora poate nu. Sincer nu ma intereseaza acest aspect. Eu doar spuneam ca rolul unui astfel de articol este amintirea. Atat.

  10. @ joe – si atunci de ce l-ai citit? Prin simpla citire, iti contrazici “ideea”, si cu asta am incheiat discutia, foarte neproductiva de altminteri. Fa-mi o favoare si nu-mi mai citi articolele, ca se cam leaga de istoria asta fara rost.

  11. Cred ca puteai mai mult de atat, in sensul ca e destul de usor sa dai un search “23 august” in imagini, sa alegi cateva mai reprezentative si sa le comentezi. Ar fi fost totusi interesant sa prezinti lumii si ceva opinii legate de insemnatatea zilei, ca na, vorba alora de la Catavencu, cititorii vostri sunt un pic mai iteligenti decat ai multora. Poate cu alta ocazie.

  12. Scopul autorului nu a fost, cred eu, o prezentare sociologico-jurnalistica a parerilor despre 23 august…cu asta se ocupa teveul si presa de obicei. Articolul puncteaza ce a fost de fapt 23 august 1944 si cum a “evoluat” ziua in deceniile de comunism, in fazele Dej si Ceausescu, pana la anonimatul in care a ajuns astazi. Bineinteles intregul construct e legat de capitala de a carui istorie si prezent se ocupa majoritatea articolelor lui Raiden. Articole care btw prezinta evenimente, caldiri si perspective intr-un mod degajat, cu ilustratii sugestive, ceea ce pe unii dintre noi ii ajuta sa inteleaga altfel capitala si istoria ei. Un discurs recuperator care te constientizeaza si asupra problemelor actuale de care orasul nu duce deloc lipsa, din nefericire.

  13. Nu cred ca tehnica aia era menita sa-i impresioneze pe oaspetii bulgari pentru ca si ei aveau armament cam de prin aceleasi parti. Si oricum, atat de impresionati au fost bulgarii, ca de frica ne-au dat inapoi Cadrilaterul si inca 3 judete drept compensatie pentru nedreptatea istorica pe care am indurat-o.

  14. @ joe – Nu cred ca am fost badaran, pur si simplu nu sunt de acord cu ideile tale exprimate mai sus. Atat.

    @ Himmler23 – ce nickname faimos! Deoarece 23/08 nu e sarbatoarea mea favorita, o sa gasesti articole MULT mai complexe despre 1 Decembrie, 10 Mai, 8 Iunie, chiar si 1 Mai, daca vei cauta in arhiva 🙂

    @ Chent – multumesc, nu as fi putut sa zic mai bine.

    @ Tase – imi dadeam cu parerea. Nu stiu chiar toti invitatii la 23/08/1964, erau si bulgari, si asiatici, etc.

    Off-topic: a visa ca vreodata Cadrilaterul ne va fi inapoiat este destul de indraznet, zic eu 🙂

  15. M-ai intele gresit, probabil că au fost şi bulgari invitaţi, dar nu au fost impresionaţi de tehnică din simplu motiv că şi a lor era tot de producţie sovietică. Plus că dacă zici că poza e din 64, pe atunci înca nu incepuse spionajul tehnologic atat de mult adorat şi folosit de Ceauşescu care a dat rezultate destul de spectaculoase şi prea puţin cunoscute.

  16. Ca sa fiu putin carcotas as putea spune ca pe Aviatorilor in we asta au fost destul de multi oameni: a fost un targ al anticarilor pe trotuarul cu parcul ( al 4-lea sau al 5-lea la rand ).
    Iar acum pe subiect: insurectia sau cum o mai denumea clasa conducatoare din regimul comunist, a fost de fapt o lovitura de stat prin inlaturarea conducatorului de atunci a statului – Antonescu, chiar daca dpdv constitutional, Mihai era seful statului. In ceea ce priveste derularea razboiului, specialistii au calculat ca gestul regelui a dus la o scurtare a acestuia cu aproximativ 6 luni. Pentru Romania insa, asta a insemnat semnarea unei Conventii de Armistitiu la 12 septembrie, care ducea la caderea Romaniei din toate punctele de vedere in mana URSS. Prevederile acestei Conventii au fost interpretate de sovietici in scopul de a spolia economia nationala. Incepand din anul urmator au fost infiintate Sovromurile. Probabil ca singura parte pozitiva a acesteia a fost introducerea in text a revenirii Ardealului, cu conditia confirmarii acesteia in Tratatul de Pace. Ar mai fi de amintit ca Romania renunta la Basarabia, Bucovina si tinutul Herta. CU ajutorul Armatei Rosii, comunistii preiau puterea si in decembrie 1947 il obliga pe rege sa abdice. Dar si eliminarea liderilor si partidelor politice. S-a instaurat in Romania un regim stalinist. A fost de fapt o capitulare in conditii grele, insa s-ar fi putut face mai mult: Antonescu negociase cu cateva luni inainte o iesire din razboi in conditii mult mai bune. Ca s-a sarbatorit an de an pana in 1989 de catre autoritati este de inteles.

  17. Dar ce orase mai au strazi ”23 august”?

    Si, Raiden, stii bine care imi sunt optiunile privitoare la monarhie, dar nu poti spune ca actul Regelui a fost unul corect, deoarece armistitiul cu rusii a fost abia la 12 septembrie. Zeci de mii de ostasi romani au cazut in mod stupid in mainile rusilor si au fost trimisi in Siberia.

  18. @ LV – exemple de orase: Otopeni, Floresti, Constanta, Eforie Nord, Timisoara, Targu-Jiu, Iasi, Giurgiu, etc.

    Scopul articolului a fost sa arat “umfoarea” evenimentului de catre comunisti, nu o analiza a gestului MS.

  19. Îmi amintesc că în pregătirea paradei de la 23 august 1989 imobilul cunoscut astăzi sub numele de Casa Radio suferea modificări săptămânal. Astfel au apărut ferestrele de la ultimul nivel, iar modelul de capitel şi de consolă au fost alese dintr-o listă scurtă, cu exemplificări la scara 1:1. Imaginea faţadei cu capiteluri diferite m-a amuzat teribil la vremea respectivă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *