1944: Bombardamente in Bucuresti (2)



Partea a doua a articolului dedicat bombardamentelor aliate din primavara lui 1944 continua “turul” zonelor afectate. Fotografiile de arhiva in premiera arata distrugerile, iar cele actuale cat de mult s-a schimbat sau nu respectivul loc.

Foarte important de retinut este faptul ca nu prezint toate zonele si imobilele afectate, ci doar pe cele din setul de poze in posesia caruia am intrat.–>



In prima jumatate, am precizat ca Scoala Superioara de Razboi, proaspat terminata, nu a suferit avarii majore, insa cartierul inconjurator – Cotroceni – da. O zona rezidentiala colorata, cu vile pretentioase si case cochete, prezentata in griurile razboiului.

Palatul Cailor Ferate Romane, actual Minister al Transporturilor, era in constructie cand a inceput razboiul. Situandu-se in vecinatatea Garii de Nord si Caii Grivitei, puternic lovite, cateva bombe au cazut si aici, indeosebi peste casele de langa Palat.

Este convingerea mea ca aceste case ar fi fost demolate de regimul comunist chiar daca nu ar fi fost bombardate. Acest lucru s-ar fi intamplat la sistematizarea din anii ’60 a strazii Garii de Nord si bulevardului Dinicu Golescu.

Un obiectiv industrial de marca al Bucurestilor vechi erau Atelierele “Cartea Romaneasca”, printre cele mai vechi tipografii de la noi. Acestea se gaseau pe Soseaua Bonaparte (azi bd. Iancu de Hunedoara), la intersectia cu Calea Dorobantilor. In poza din 1944, se observa poarta si gardul initiale, disparute.

Reparat dupa razboi, complexul industrial a intrat in paragina dupa 1990 si, in cele din urma, a suferit o demolare partiala (s-au pastrat doar fatada principala si o anexa) pentru a fi transformat in Metropolis Center, pe modelul Casei Paucescu.

Si la Piata Natiunii (Unirii) au cazut bombe. Un exemplu este imobilul cu magazin de coloniale la parter, situat la intersectia bulevardului Maria cu strada Carol (dupa 1947, intersectia bd. Cosbuc cu str. 30 Decembrie, azi aproximativ centrul intesectiei bd. Bratianu cu bd. Coposu).

Astfel, am aflat ca biserica Sf. Ioan-Nou fusese ascunsa de ochii trecatorilor si inainte de comunisti. Imobilul bombardat a fost apoi demolat, iar biserica a capatat vedere la strada. In timpul regimului Ceausescu, casele de pe Calea Calarasilor (azi bd. Coposu) au fost demolate (pe locul lor este sensul de mers spre Sf. Vineri), biserica a fost translata, iar in fata ei, pe colt, a aparut blocul cu magazinul Intersport.

Actiuni de indepartare a urmelor bombardamentelor, la intersectia Caii Mosilor cu strada Gral. Florescu.

O perspectiva identica este imposibila astazi, intrucat pe locul liber din poza veche s-a ridicat un imobil postbelic.

Si Lipscanii au suferit in 1944 de pe urma atacurilor Aliatilor. Astazi, portiunea din strada Lipscani care merge in Splai, spre Mihai-Voda, nu mai pastreaza urmele razboiului.

Daca in cazul imaginii precedente am putut sa reconstitui oarecum perspectiva, in cazul acesteia nu am putut. La noi nu exista notiunea de toaletare a copacilor, acestia cresc aiurea si acopera totul. Privind inapoi pe strada Lipscani cum urca spre Calea Victoriei, de remarcat ca imobilul cu “Imprimeriile Romanesti” la parter a fost reparat (cu sacrificarea cupolei) si astazi, acolo este o cafenea.

Aspect de pe strada Sarindar (azi strada Constantin Mille), coborand spre strada Brezoianu si Palatul “Universul” in 1944 si astazi. Casa de langa Hotelul Capitol (dreapta) a suferit simplificari de fatada, iar turla interesanta a unei case mai departate a disparut.

Intersectia strazii Sarindar cu Calea Victoriei, la Casa Capsa. Se justifica astfel discontinuitatea fatadei refacute a Casei Capsa.

Pe langa acest lucru, cladirea cu doua etaje din continuarea frontului de case al Capsei a disparut in anii comunismului (nu stiu daca la cutremurul din 1977), iar pe locul ei a fost inaltat un bloc socialist oribil, parca teleportat din centrul civic al unui orasel provincial sistematizat.

Strada Ion Campineanu, privita dinspre Calea Victoriei, atunci si acum. Zona a fost in mare proportie reconfigurata dupa razboi, in urma daunelor. In stanga pozei de epoca se observa o fatada laterala a Teatrului National. In dreapta, imobilul interbelic supravietuieste, insa casele din continuarea sa, nu. Interesanta reclama “Kandia Bombonerie”.

Cand s-a realizat ansamblul de blocuri “Piata Palatului RPR”, care a stricat zona din spatele Palatului Regal pana inspre strada Luterana, pe Ion Campineanu a aparut un bloc stalinist, lipit de cel vechi. Pe locul caselor de mai jos, a rasarit un imobil postbelic cu multa caramida rosie pe fatada.

Apropiindu-ne de Piata Palatului Regal, observam ca si pe bd. Take Ionescu (actual Magheru), Hotelul Ambasador a fost avariat in mica masura.

Punctul central al Capitalei, centrul de comanda – Palatul Regal. In 1944, noul palat nu era inca gata. Geamurile au fost sparte de suflul bombelor. O comparatie ne arata cat de prost gandit e parculetul din fata Ministerului de Interne, cu tot cu cartoful pe bat (“Memorialul Revolutiei”). Palatul Regal nu se mai vede! In fotografia veche, este vizibila si statuia Regelui Carol I, disparuta.

Aripa Stirbei-Voda a Palatului Regal, inca in constructie la data fotografiei initiale. Nu am avut cum sa pozez la fel, punctul de luare a perspectivei fiind fix pe mijlocul strazii C. A. Rosetti, foarte circulata in zilele noastre.

Distrugeri importante au fost si la Hotelul Athenee Palace. Gradina Ateneului devenise teren viran, dar foarte afectat a fost Hotelul Splendid dinspre fosta strada Imperiala (aflata pe locul aripii Stirbei-Voda a noului Palat). Pe locul acestui imobil, demolat dupa 1945, este astazi prelungirea strazii Stirbei-Voda, executata in timpul regimului Dej.

Vedere a Hotelului Athenee Palace si a Caii Victoriei. Hotelul in mare parte arata la fel. As fi preferat sa se pastreze firma art-deco (reparata si mentinuta pana dupa 1990), dar noii patroni de la Hilton au decis altfel.

Se mai vede si imobilul MICA din cadrul complexului Nestor, care includea si Hotelul Splendid Parc (bombardat). Dupa cutremurul din 1977, pe locul tuturor acestor imobile s-a ridicat Hotelul Bucuresti, transformat recent in Radisson SAS (Madonna stie, ca a stat acolo).

Micile case din plan indepartat care nu au au fost lovite nici de bombe, nici de cutremur, au fost demolate “la pachet” in 1977, pentru ridicarea unor blocuri anonime. Este cel mai urat segment din Calea Victoriei.

Dupa 23 August 1944, Romania a incetat ceea ce comunistii numeau “criminalul razboi antisovietic” si a inceput razboiul antifascist. Gresit. Aliatii erau mai multi, iar fascismul si nazismul sunt ideologii care se intersecteaza, insa nu se suprapun.

In final, alte imagini cu locuri si imobile neidentificate. Orice ajutor in identificarea lor este apreciat! Cu aceasta inchei articolul dedicat bombardamentelor aliate, insa nu si seria fotografiilor in exclusivitate.


more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

19 thoughts on “1944: Bombardamente in Bucuresti (2)”

  1. Hai ma ca blocul de pe Campineanu, cel imbracat in caramida rosie nu e urat. Mi se par chiar ok tratate volumele.

    Stiu ca ai ceva cu Octav Doicescu si cu Piata Palatului insa acorda-i circumstante atenuante 🙂

  2. @Raiden
    cladirea in care s-a facut prima proiectie cinematografica din Romania nu mai exista de mult sau era foarte modificata (?) in 44. Era sediul ziarului L’Independence Roumaine si avea un dorobant de fonta pe fatada. Cred ca fusese demolata cand a fost construit imobilul urias cu “Pasagiul Victoria”.

  3. Si eu sunt de acord ca blocul de caramida aparenta e ok. Macar de s-ar mai construi acum (cum am vazut la Berlin) blocuri cu (scuze cacofonia) caramida aparenta.

  4. @ brebe85, Radu Oltean – sorry, mie chiar nu-mi place cladirea aia.

    @ Radu Oltean – Aha, deci cladirea inlocuita de blocul comunist ar fi venit langa cladirea cu prima proiectie. Cu toate acestea, placuta comemorativa este pe aceast imobil, nu pe cel cui Pasagiul Victoriei. Mersi de poza!

    @ Lucian Vasile – nu ai fost atent 🙂
    Am zis ca nu imi place cum arata? Doar am mentionat modificarile si am zis ca e pe stilul Paucescu. Ce s-a intamplat la Paucescu, intr-adevar, nu e ok.

  5. Felicitări pentru punerea în scenă a vechilor fotografii, Raiden!

    Și mie îmi place foarte mult blocul cu parament de cărămidă roșie de pe strada Ion Câmpineanu. Din păcate este parazitat vizual de toate binefacerile societății moderne. Este de apreciat că după atâta timp cărămida este încă pe fațadă. Sala de cinema Union este mică și foarte utilă pentru proiecții de tip cinematecă, am petrecut mult timp pe acolo în vremea studenției și după. Îmi place mult și copertina de la nivelul șoselei, precum și tratamentul fațadei în grilă la primele două etaje.

    În fotografia cu Lipscanii din 1944, în dreapta sus, se poate zări un imobil care nu-mi este cunoscut. Știi ceva mai multe despre acesta?

  6. @ armyuser – tot nu-mi place respectivul bloc.

    Imobilul de care intrebi este fostul sediu al Jandarmeriei, actual Institut National de Administratie.

  7. Raiden esti sigur ca ala e? Mie mi se pare din fotografie ca ar fi vorba de blocul Belvedere cel de 13 etaje avariat grav in 1940 si prabusit in 1977.

    Daca ar fi fost cladirea de care zici tu, nu ar fi trebuit sa se vada si in fotografia din zilele noastre?

  8. Interesanti sunt si militarii care apar in fotografia cu “atelierele cartea romaneasca” au casti “adrian” specifice primului razboi mondial si nu cele purtate de armata romana in al doilea razboi mondial ( modelul olandez ramas aproape neschimbat pana dupa revolutie ). Este foarte posibil ca cei de la apararea civila sau pompieri sa fi fost dotati cu echipament mai vechi aflat prin depozitele armatei.

  9. @bogdan – pompierii militari (singurii pompieri dealtfel) inca mai au casti “adrian”, sunt mascota lor. Acum binenteles s-a pastrat doar stilul si sunt mai late, galbene si de plastic.

    Uita-te atent la un pompier.

  10. @Buciuman si Bogdan
    Am impresia ca modelul de casca olandeza a fost introdus cu putin timp inainte de al 2-lea razboi si e firesc ca destule casti “adrian” model din anii ’20 (ne e identic cu modelul 1916) sa fi ramas in depozite. Insa nu au nici o legatura cu castile de pompieri. Castile de pompieri aveau creasta inalta inca din 1948 (http://art-historia.blogspot.com/2008/06/statuia-eroilor-pompieri-din-dealul.html). Ceea ce nu aveau si trupele de linie. E drept ca in perioada interbelica au aparut unele casti de pompieri inspirate din cele “adrian” dar cu alte proportii si de alama nu otel. Vreau sa zic ca traditia unei creste la castile de pompieri e veche si nu a fost influentata decat tangential de castile franco-belgiene din ww1.

  11. 1928 n-ar fi chiar cu putin inainte de al doilea razboi mondial 🙂 . daca nu ma insel casca de pompieri avea creasta mai inalta si cobora pana la cozoroc in partea din spate sau din fata depinde cat de grabit erai cand ti-o puneai.
    @Buciuman – pompierii civili ce sunt?

  12. Felicitari pentru articol! Foarte puitne informatii despre aceste evenimente majore. Dar ai uitat sa pozezi monumentul din Cismigiu si de langa Piata Victoriei inchinate pilotilor americani care au murit bombardandu-ne.

    Castile “adrian” erau purtate de antiaeriana, din cate stiu eu.

  13. foarte, foarte interesante fotografiile. multumim! cat despre centrul metropolis, mie imi place. nu e nimic original, e ceva ce la londra se face si se ras-face de ceva timp incoace. dar le-a iesit foarte bine. toate cele!

  14. @Bogdan : castile sunt intr-adevar “Adrien”, si sunt purtate de pompieri. Insa faci o confuzie: castile purtate de armata de uscat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, produse de firma olandeza Verblifa, nu mai au nimic in comun cu castile purtate dupa comunizarea tarii. Incepand cu anii ’50, armata romana a purtat casti de model sovietic, care intr-adevar seamana, dar nu rasar – cu cele olandeze purtate in timpul razboiului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *