Cinci Primarii interbelice


Intr-un articol mai vechi, povesteam despre evolutia impartirii administrative a Bucurestilor. M-am gandit sa elaborez partea care descrie impartirea in interbelic.

Capitala Regatului Romaniei Mari era divizata in patru sectoare de culori diferite: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru si sectorul IV Verde. Exista si Primaria Mare. Interesante erau insa edificiile care gazduiau primariile de sector. Cate mai exista si ce s-a ales de ele? –>

Mai intai de toate, cateva elemente comune. Heraldica juca un rol foarte important. Stema Statului sau anumite elemente ale ei se regaseau, intr-o forma sau alta, reprezentate pe cladire. In speta, era vorba de stema mica a Regatului. Pentru clarificare, una din putinele steme regale in piatra ramase in Bucuresti – cea de pe Arcul de Triumf (varianta mijlocie).

Un alt element care aparea era stema Bucurestilor, in varianta de dinaintea Marii Uniri – scutul cu Sfantul Dumitru, ocrotitorul urbei, scut timbrat de o coroana murala, simbolul cetatii.

La nivelul anului 1938, de cand dateaza aceasta reconstituire a hartii administrative bucurestene, stema Capitalei fusese modificata. Scutul cu Sf. Dumitru se regasea suprapus unei acvile incoronate. Se mentinea deviza Bucurestilor – „Patria si dreptul meu”. Stema, in forma „republicana” alterata, a fost repusa in drepturi dupa 1989. Este interesant de urmarit evolutia comunelor suburbane in viitoarele cartiere „muncitoresti”.

PRIMARIA GALBENA se gasea la Piata Amzei, intr-un imobil despre care puteti citi mai multe la armyuser pe blog. Stilul modernist, liniile drepte si sobrietatea faceau din cladire un exemplu de edificiu administrativ. Deasupra arcadei de la intrare se regaseau vulturul regal si titulatura – „Primaria Sectorului I Galben”. O particularitate o constituie ornarea fatadei principale cu reconstituiri ale unor peceti medievale, pozate de Stefan si Radu pentru Bucurestii noi si vechi.

Grandoarea fostei primarii a fost stirbita odata cu sistematizarea Pietei Amzei in timpul regimului Dej, cu blocuri staliniste fara nicio valoare arhitectonica. Astfel, cladirea nu mai are perspectiva de odinioara.

Sala Studio a TNB, in anii ’50.

Totodata, in timpul raioanelor, aici isi avea sediul Sfatul Popular al Raionului 30 Decembrie (Ziua Republicii). De cealalta parte a cladirii era Sala Studio a Teatrului National din Bucuresti.

Transformata in Sfatul Popular al Sectorului 1, cladirea Primariei Galbene apare in cateva cadre in filmul „Buletin de Bucuresti”, din anul 1982.

Mult mai gri si mai neingrijita, Primaria Galbena adaposteste in prezent Directia de Taxe si Impozite a Sectorului 1, inspre biserica Amzei. In partea dinspre strada Piata Amzei, se gaseste Teatrul de Copii „Ion Creanga”. Deasupra intrarii la taxe, vulturul regal acoperit dupa 1947 a fost inlocuit de cel republican.

Zona este mizera si aglomerata. Ridicarea unor constructii noi si dubioase a inrautatit situatia fostei primarii. Recent, aceste constructii au inceput sa fie desfiintate si se asteapta o reconfigurare a Pietei. Ramane de vazut cum/daca va fi pus in valoare edificiul edilitar-comunal.

PRIMARIA NEAGRA se gasea intr-un palat superb de inceput de secol 20, la Piata Sfanta Vineri. Dupa 1912, aici si-a avut o perioada sediul si Primaria Capitalei. Intr-o fotografie din anii ’30, monumentalitatea edificiului de vis-a-vis de biserica Sf. Vineri este evidenta, in contrast cu micile case din zona.

Cladirea situata intre Calea Vacaresti si strada Sf. Vineri a devenit, dupa „proclamarea” republicii, Tribunalul noului-creat Raion Tudor Vladimirescu, unde era arondata si strada Mircea-Voda. Ulterior, fosta primarie a adapostit Tribunalul Sectorului 4 si apoi Tribunalul Sectorului 3.

Din nefericire, frumoasa cupola dinspre Calea Calarasilor a disparut odata cu trecerea timpului (ori la bombardamente, ori la cutremure), acoperisul simplificandu-se. Una din ultimele poze cu Tribunalul dateaza din 1985 si apartine dlui. Cristian Popescu. Cu Calea Vacaresti deja in demolare, Tribunalul si biserica Sf. Vineri nu au mai rezistat mult. Au fost distruse pentru „sistematizarea” pietei si includerea ei in noul Centru Civic al Bucurestilor ceausisti.

O localizare aproximativa a Primariei Negre pe actuala configuratie ar situa-o pe locul unei mici parti din noua Hala a Unirii (Circul Foamei) si al terminalului multifunctional de transport in comun (careul verde).

PRIMARIA ALBASTRA se gasea pe Calea Rahovei, in apropiere de intersectia acesteia cu strada 11 Iunie. A fost dificil sa gasesc aceasta cladire. Luni la rand am crezut ca fusese pe portiunea distrusa din strada Stirbei-Voda (inspre Podul Eroilor), insa m-am inselat.

Cochetul imobil cu influente art-deco din anii ’20 continea ambele steme mentionate. Deasupra intrarii, in stanga era stema regala, iar in dreapta – stema Bucurestilor.

De-a lungul anilor, perspectiva spre imobil a fost blocata de un gard grosolan. In zilele noastre, edificiul cu tenta rozalie recenta nu mai pastreaza nimic din vechile simboluri, acestea fiind indepartate dupa 1947. In locul lor – careuri goale.

Fosta Primarie Albastra nici macar nu se mai gaseste pe Calea Rahovei, ci pe strada George Georgescu, in apropiere de Liceul „Mihai Eminescu”. Calea Rahovei a fost sectionata in 3 in urma constructiei noului Centru Civic si a bulevardului Unirii. Tronsonul intre acesta si bd. Libertatii a primit denumirea dirijorului roman. In fosta primarie isi are azi sediul un parchet militar.

PRIMARIA VERDE se gasea pe bulevardul Banu Manta. Impunatorul edificiu administrativ a fost ridicat in anii ’30, iar turla sa domina si astazi orizontul orasului. In 1939, cladirea a adapostit si Ministerul de Interne.

Un ornament deosebit este cruciatul (cavalerul) din varful turlei (campanelei). Dupa ce zeci de ani a vegheat orasul de la inaltime, strajerul a fost coborat de pe cladire in urma incendiului recent care a mistuit acoperisul, in timpul consolidarii fostei Primarii Verzi. Va reveni.

Edificiul este astazi mult mai prafuit si mai deteriorat. Neglijenta constanta a autoritatilor si-a spus cuvantul.

Ca dispunere de simboluri heraldice, Primaria Verde este cea mai bogata la acest capitol. Ceasul turlei era odinioara inconjurat de picturi, sterse de-a lungul istoriei. In arcadele de deasupra se regasesc blazoanele provinciilor istorice ale Romaniei. Doar cateva blazoane mai supravietuiesc. Probabil cele trei arcade din centru, umplute cu vopsea neagra, includeau si simboluri regale.

Restul elementelor regale – vulturii incoronati din ornamentele balcoanelor – au fost distruse cu cea mai mare nesimtire. Sfatul Popular al Raionului Grivita Rosie din capitala Romaniei comuniste nu isi permitea simboluri reactionare.

La fel s-a intamplat si cu stema orasului, „abolita” de puterea emanata de la Moscova. Am pozat cea mai „intreaga” stema dintre toate, restul sunt de nerecunoscut. Cu toate acestea, dupa 1989, nimeni nu a avut initiativa sa restaureze aceste ornamente deosebite. In zilele noastre, aici isi are sediul Primaria Sectorului 1.

Tot in anii comunismului s-au ridicat blocuri imprejurul Primariei, care nu mai are aceeasi prestanta ca atunci cand era opozabila unor cladiri de rang mai mic.

Desigur, nu puteam incheia articolul fara o referire la Primaria Generala. La 1842, in capatul dinspre Piata Mare (Unirii) al strazii Bazaca, se ridica o casa ce adaposteste Primaria Comunei Bucuresci. Focul din 1847 distruge acest sediu, astfel incat Primaria se muta pe Ulita Maghistratului, pe cealalta latura a Pietei. Revine apoi in capatul strazii Bazaca, intr-o casa cu etaj. Reconstituirea centrului orasului intre 1847-1854, de Radu Oltean, surprinde aceasta situatie.

Pe „Calauza Beldiman”, Primaria se localizeaza pe strada (ulita) Coltei. Nu este vorba de actuala strada cu acest nume, ci de sirul de bulevarde de mai tarziu: Lascar Catargiu – Take Ionescu (Magheru) – Bratianu (Balcescu), care au format marele bulevard Coltei in anii Regelui Carol I. Bulevardul Coltei pornea din Piata Victoriei si se sfarsea la Piata Bratianu (Universitatii), de unde se continua cu Ulita Coltei inspre Piata Romei (Lipscani, zona Sf. Gheorghe).

Primaria Mare se localiza cam pe locul Teatrului National de astazi, inspre Ulita Batistei. Se gasea intr-una din casele lui Ion Hagi-Moscu, cumparata de municipalitate in 1882.

A fost demolata in 1912, odata cu largirea bulevardului Coltei. Pe locul ei si al caselor vecine a aparut Maidanul Primariei, unde se avea in vedere constructia unui sediu monumental pentru municipalitatea bucuresteana. In poza de sus din a doua jumatate a secolului 19, Hotelul Kiesch (casa negustoreasca din stanga jos de la sfarsitul secolului 18) se gasea cam unde este astazi rondul de la Universitate. Ulita Coltei trecea pe langa hotel. Mai sus pe ulita, se observa Primaria, casa alba. Vis-a-vis, este vizibila si biserica Enei, demolata in 1977, despre care am vorbit si la “Dupa Bloguri”.

O vreme, Primaria mare a fost relocata in sediul Primariei Negre, la Piata Sfanta Vineri. Apoi, s-a mutat apoi la Palatul Sutu, tot in zona Universitatii. A fost si un concurs de proiecte pentru Primarie. Arhitecti de vaza precum:

Petre Antonescu (o versiune extinsa si cu turla a actualului sediu),

A doua propunere a lui Antonescu – detaliata de armyuser – o combinatie intre Palatul Victoria si turnul Halelor Centrale din Ploiesti.

Ion Mincu (un palat a la Muzeul Louvre, cu puternice influente romanesti),

 

Giulio Magni (seamana mai mult a gara),

 

sau Sterian (un Rathaus/Rathuis/Hotel de Ville vestic)…

…si-au depus proiectele, care de care mai fascinante.

Comunistii au mutat Primaria in sediul Ministerului Lucrarilor Publice, pe bulevardul 6 Martie (fost si actual Elisabeta), iar pe Maidanul Primariei au ridicat Teatrul National nou si Hotelul Intercontinental. In anii comunismului, Primaria purta denumirea de Sfatul Popular al Capitalei.

Tot dupa 1948, cladirea a mai capatat un etaj. In zilele noastre, Primaria Capitalei tot aici se gaseste si nu sunt sanse sa-si mute sediul prea curand, doar pe durata consolidarii absolut necesare a cladirii istorice.

Acesta a fost turul primariilor din Capitala Regatului Romaniei, intr-un articol viitor – despre sediile sfaturilor populare ale raioanelor din timpul RPR.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

19 thoughts on “Cinci Primarii interbelice”

  1. excelent!
    in primaria de galben am fost demult la un xerox, e interesant interiorul. si nu mi-am dat seama pana acum ca e in aceeasi cladire cu teatrul, sunt tare dezorientat. in primaria de verde am fost la 1 (2??) cununii. da’ a cui o fi fost a doua? in aia albastra am fost cand m-au luat in armata. pe aia neagra am ratat-o iremediabil

  2. Ce mai munca… Bravo! Pozele le-a facut numai Radu si apoi Armyuser ne-a mai facut cadou cateva (cele de la Teatrul I Creanga).
    In cladirea cu Teatrul o vreme au fost Fortele de Munca. Acolo erau cartile de munca si acei inspectori insipizi.

  3. si raiden mi-a facut cadou pozele, dar nu m-am mai invrednicit sa modific postarea initiala.
    am re-deschis computerul ca sa spui ca intr-un ghid al orasului de prin 1933-35 primaria de galben are adresa in batiste 39

  4. Multumesc, domnilor.

    Pai da, probabil este adresa de dinainte de construirea sediului din Amzei, insa am luat cladirile ca atare, nu am mers f aprofundat cu istoria.

    Recunosc ca mi-ar fi placut sa vad “live” Primaria Neagra.

  5. Voi incepe sa nu te mai felicit de acum incolo pentru ca vor incepe sa devina banale cometariile.

    Mi-a placut articolul in special poza cu primaria capitalei amplasata in vechea ulita a Coltei. E incredibil cat s-a putut lati bulevardul 🙂

  6. Cireasa de pe tort mi se pare a fi prezentarea proiectelor pentru o noua primarie – toate avand un element comun – cate un turn magistral, eventual cu ceas 8->.
    Personal, primul proiect al lui Antonescu mi se pare cel mai reusit, avand si influente neoromanesti – iar fara turla aia seamana f mult cu actuala Primarie Generala [Primarie care se zvoneste ca va fi mutata in cladirea de birouri neagra recent terminata, de vizavi de Complex Regie, la o chirie cu care poti ridica o primarie noua – 8mil $].
    Cred ca in episodul viitor vei face si o paralela si cu primariile actuale de sector – in special bijuteriile sectoarelor 2,4,6 :).

  7. @ Brebe – chiar daca era necesara trasarea axei Victoriei-Romana-Universitate-Unirii, tot e fascinant cat de pitoreasca era Ulita Coltei. Poza e facuta din Turnul Coltei, cred.

    @ radu – daca strada nu a fost “scindata” in 2 sau mai multe strazi, e posibil ca numerotarea sa se fi mentinut (vezi placutele cu numere cu email albastru, vechi).

    In cazul bd. Elisabeta, de exemplu, numerotarea e cu totul alta, pentru ca atunci cand a revenit denumirea, Kogalniceanu si-a pastrat jumatatea lui (inexistanta inainte de 1947), iar Elisabeta a capatat si segmentul dintre Calea Victoriei si rondul de la Universitate (parte a bd. Carol I, inainte).

    @ Hero. – Primaria se muta intr-un imobil nou cu chirie MARE doar pe perioada consolidarii sediului din bd. Elisabeta, atat. Se estimeaza ca va dura 2 ani reabilitarea.

    Crezi gresit 🙂

  8. Aia de verde tocmai a fost partial distrusa de un incendiu… Cine stie ce rechini or pîndi (nu m-ar mira sa se constate ca a fost afectata structura de rezistenta, bla-bla-blaaa…)

  9. Super!Ink un articol marca Raiden.Felicitari!Ce e interesant in prima poza a Primariei de Negru este ca in partea dreapta ,pe trotuar, se vede un WC public subteran.Nu stiam ca exista asa ceva pe atunci.PP k nici acum nu mai exista acela.In privinta coloanelor,seamana cu benzinariile acelea despre care s’a tot discutat pe simply bucharest parca.

    -TheRealBeren

  10. @ Anonim – da, am mentionat incendiul in articol 🙂

    Cladirea nu au cum sa o demoleze, cel putin pe moment.

    @ Beren – WC-uri publice din acelea existau multe in interbelic. Despre ele s-a vorbit pe Simply Bcharest, cu exemple concrete. Evident ca cel de la Sf. Vineri a disparut.

    Un WC public interbelic “intreg” gasesti pe Splai, in zona fostului pod Mihai-Voda, langa benzinarie, pe partea dreapta (sens spre Izvor).

  11. @Raiden

    Am uitat sa scriu ca temporar va fi mutata Primaria. Voiam doar sa subliniez faptul ca vor oferi (conform media) o chirie pe 2-3 ani cu care ar putea construi chiar un nou sediu.
    Referitor la primariile actuale, voiam sa zic ca sper, nu “cred”, si era doar idee, pe care nu as avea vreo impresie ca mi-as putea-o impune vreodata in articolele oricui. Scuze daca am creat aceasta impresie..

  12. Ăsta a fost un articol pe care l-am pus deoparte şi l-am savurat în linişte. Nu m-am gîndit niciodată că pe Calea Rahovei veche era primărie!
    Primăria Neagră, tare frumoasă era şi ea!
    Poate o să m-apuc într-o zi să caut vechile toalete publice din oraş; un lucru e sigur – erau destule atunci, şi cele din centrul oraşului erau subterane – a fost ceva cheltuială construirea lor. Nu ştiu dacă la Sfînta Vineri nu era şi o benzinărie, pe colţul străzii care nu se vede în poză, deoarece benzinăriile aveau toate astfel de toalete!

  13. Felicitări pentru idee, Raiden! Nu ştiam mare lucru despre primăriile pierdute ale Bucureştilor, de aceea articolul tău a fost citit cu mare plăcere.
    Nu m-am putut abţine să nu lovesc mingea ridicată de tine la fileu, aici.

  14. @ Hero. – Nu e suparare, ma refeream la faptul ca nu ai de unde sa ghicesti ce urmeaza 🙂

    @ Cornel – Ma bucur ca ti-ai savurat articolul zilnic. Cu toaletele publice nu stiu daca e cea mai buna idee, nu stiu daca sau cat intereseaza. M-as opri la benzinarii si service-uri auto.

    @ armyuser – Multumesc. Ai pasat bine cu articolul, dupa ridicarea mingiei la fileu.

  15. Ma intereseaza din perspectiva lucrarilor de amenajare care au dus la existenta lor ,in stransa legatura cu un alt proiect care imi pare rau ca nu s-a realizat atunci:metroul

  16. @Raiden
    Frumos si interesant articol. Si frumos ilustrat. Am aflat cateva lucruri noi despre primariile “culorilor” bucurestene.
    Felicitari, Raiden!
    ***De fapt, Primariei Capitalei nu i s-a dedicat niciodata o cladire care sa fie doar a ei de la darea in folosinta. Ocazia cea mai mare s-a pierdut in 1912-13 cand in locul casei Hagi Moscu trebuia sa se construiasca Palatul Comunal, dar de proiecte s-a ales praful, in primul rand fiindca a venit razboiul.
    Alta ocazie mare n-a mai aparut, iar locurile centrale unde i-ar sta bine unei primarii a capitalei au cam disparut.

  17. Foarte interesante articole,cu multe iinformatii necesare cunoastererii istoriei orasului bucuresti.
    Va multumesc!!! Am o rugaminte,va rog stie cineva la care arhiva se gaseste arhiva “PRIMARIEI
    SECTORULUI II NEGRU” din perioada anilor 1933-1934?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *