Dupa al Doilea Razboi Mondial, cea mai buna prietena a Romaniei democrate a devenit vecina de la Rasarit, URSS. Urmare a inlocuirii brutale a regimului monarhic constitutional cu unul popular republican, tara noastra a adoptat sistemul sovietic de impartire administrativ-teritoriala.

Au aparut regiuni in loc de judete, iar cele patru sectoare bucurestene interbelice s-au transformat in opt raioane. Fiecare raion avea un Sfat Popular (Primaria), iar Primaria Capitalei a devenit Sfatul Popular al orasului Bucuresti.Urmeaza o trecere in revista a edificiilor administrative populare. Cate mai exista si ce s-a ales din ele? –>

In articolul despre impartirea Bucurestilor, povesteam pe scurt despre raioane. Este timpul sa vorbim mai pe larg despre aceste unitati administrative vremelnice ale Bucurestilor.

Intr-un colt al hartii administrative a Republicii Populare Romine din anii ’50 apare si Capitala, cu cele opt raioane: 30 Decembrie, 1 Mai, 23 August, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, V. I. Lenin, 16 Februarie si Grivita Rosie.

Ca o exceptie, voi mentiona si Sfatul Popular al Regiunii Bucuresti (fost judet Ilfov interbelic, ulterior Sector Agricol socialist). Acesta se gasea pe strada Ilfov, in Palatul Ghica, care cu cativa ani inainte, in 1944, adapostise trupe naziste in batalia Bucurestilor. Actualmente, aici functioneaza Judecatoria Sectorului 3, dupa demolarea Tribunalului (fosta Primarie Neagra) de la Sfanta Vineri.

Sfatul Popular al Capitalei se gasea in bd. 6 Martie, apoi Gheorghe Gheorghiu-Dej fost si actual bd. Elisabeta. Despre fostul sediu al Ministerului Lucrarilor Publice am vorbit in articolul trecut.

Si dupa caderea comunismului, Primaria Mare s-a mentinut vis-a-vis de Gradina Cismigiu.

RAIONUL 30 DECEMBRIE celebra Ziua Republicii, cand poporul munictor a rasturnat odioasa monarhie in anul 1947. Sfatul Popular al acestui raion se gasea la Piata Amzei, in cladirea ce adapostise Primaria Sectorului I Galben. Dupa transformarea raioanelor in sectoare, a devenit Sfatul Popular al Sectorului 1.

RAIONUL 1 MAI serba Ziua Muncii, sarbatorita cu mare fast de comunisti, insa emanata de la imperialistii americani. Sfatul Popular al celui de-al doilea raion popular a fost stabilit intr-o cladire destul de mare, de pe strada Alexandru Sahia (ulterior Jean Louis Calderon si mai nou, Dr. Dimitrie Gerota).

De sus, se vede mai bine cat de mare este respectiva casa. Se intinde intre strazile Calderon si Gral. David Praporgescu. Dupa instituirea sectoarelor, aici s-a aflat Sfatul Popular al Sectorului 2.

Intr-o fotografie din 1984 (de la Alex Galmeanu), fostul sediu de raion de langa Biserica Batistei apare curat si ingrijit.

Este clar ca aceasta casa a fost candva foarte frumoasa, dar razboiul si cutremurele care au urmat i-au simplificat fatada, transformand-o intr-un imobil banal. La aceasta se adauga si dezastrul de intrare socialista adaugata mai apoi. In zilele noastre, cladirea este sediul unor firme.

RAIONUL 23 AUGUST purta denumirea Zilei Nationale comuniste, ziua Insurectiei Armate Antifasciste si Antiimperialiste, cand Romania s-a „eliberat de sub jugul fascist”. Sfatul Popular al acestui raion se ridica pe bulevardul Gheorghi Dimitrov, fost si actual bd. Ferdinand I.

Edificiul fusese ridicat in 1935-1936 intr-o zona relativ periferica de atunci a Capitalei. Destinatia initiala a fost aceea de Judecatorie a Ocolului IV Urban (in vremea monarhiei, Judecatoriile erau organizate pe ocoale, structura desfiintata de comunisti). La armyuser gasim un articol din ziarul “Universul”, in care se descrie inaugurarea imobilului in mai 1936.

Cladirea art-deco a devenit Sfat Popular incepand cu anul 1950. Are fatada si spre strada Matasari, iar in vremea celor 8 sectoare (foste raioane), aici functiona Sfatul Popular al Sectorului 3.

Dupa trecerea la 6 sectoare, edificiul a devenit un sediu al spionajului industrial. Aici erau adusi, de exemplu, cei care nu se conformau sarbatoririi cu bucurie a Zilei Nationale, bagati la beci si reeducati corespunzator. Omul nou trebuia sa apara cu orice pret.

Apoi, aici s-a stabilit unul din centrele de arhive ale Securitatii Statului. Chiar si dupa 1989, cladirea a ramas in proprietatea serviciilor secrete. Are camere de vedere montate pe exterior si ascunse de niste cutii. In prezent, cladirea pare nefolosita de la exterior, insa privitorul atent poate observa miscare la intrarea din Matasari.

RAIONUL TUDOR VLADIMIRESCU il sarbatorea pe unul din primii revolutionari ai tarii, personalitate demonetizata, supraexpusa in perioada comunista. Raionul Vladimirescu isi avea Sfatul Popular pe strada Parfumului, colt cu strada Labirint (actuala Matei Basarab).

Cladirea Sfatului Popular, in stil modernist, dateaza din timpul razboiului. La nivelul anului 1940, constructia de-abia incepuse pentru ce se vroia a fi un sediu de Notariat. Lucrarile au trenat din cauza luptelor, insa este posibil ca pana in 1947 sa fi functionat totusi un birou notarial aici.

Placarea fatadei a fost insa definitivata in timpul regimului popular, abia la inceputul anilor ’50, cand fostul notariat a primit destinatia de imobil administrativ.

Pe diagonala de Sfatul Popular se gaseste, intr-o frumoasa vila belle epoque, Casa de Casatorii. Situata pe strada Labirint inainte de demolarile ceausiste, ea se gaseste azi pe strada Matei Basarab (prelungirea nenaturala, sistematizata, a strazii Matei Basarab initiale). Sfatul si Casa de Casatorii au apartinut de sectorul 4 si, in zilele noastre, apartin de sectorul 3.

RAIONUL V. I. LENIN, inchinat primului lider al URSS, avea Sfatul Popular pe bd. 6 Martie, mai sus de Sfatul Popular al Capitalei.

Constructia foarte masiva si lunga este situata foarte aproape de Cercul Militar si arata destul de nespectaculos in zilele noastre.

Destinatia ei initiala fusese de Eforie a Spitalelor Civile, in timpul monarhiei. Sus, intr-o ilustrata din 1918, cladirea, pe atunci cu un acoperis impunator, intregea frumosul front de imobile de pe bulevardul ce poarta numele primei noastre Regine. Jos, o vedere de la inaltime din anii ’30 (via Radu Oltean) infatiseaza, pe langa Palatul Telefoanelor, Teatrul National vechi si Cercul Militar, si Eforia de pe bd. Elisabeta.

Doua vederi vechi ale Sfatului Popular. Sus, inceput de secol 20 la Eforia Spitalelor Civile. Se observa cat de bogat era ornamentata cladirea. Jos, o selectie dintr-o panorama realizata in anii ’30 din Palatul Universul de pe str. Brezoianu (via Alex Galmeanu) surprinde Eforia in toata splendoarea ei.

O imagine postbelica (via Bukresh) a Sfatului Popular al Sectorului 5 infatiseaza in bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej o cladire modificata substantial. In urma bombardamentelor din 1944, acoperisul si partea de sus a cladirii au fost afectate.

S-a optat pentru o refacere intr-un stil mai simplu, fara acoperis, dar cu supraetajare, ca in cazul Primariei Mari. Supraetajarea s-a petrecut doar in latura dreapta a cladirii, nefiind nicicand finalizata. Astfel, in prezent, trecatorul grabit greu isi da seama ca acolo este o cladire mai mare, nu o succesiune de cladiri mai mici. Discrepanta intre stanga si dreapta imobilului este evidenta, iar cu paragina instalata dupa 1989, actuala Primarie a Sectorului 5 nu arata bine deloc. La parter s-au deschis magazine multe si in stiluri diferite, care alcatuiesc uin bazar de prost-gust in plin centrul orasului.

RAIONUL 16 FEBRUARIE se referea la ziua din anul 1933, cand agitatori comunisti ilegalisti au provocat greva de la Atelierele CFR Grivita. Sfatul Popular al acestui raion se localiza intr-o cladire de pe strada Matei Millo, langa Palatul Telefoanelor.

De la inaltime, se poate face o comparatie cu vederea de mai sus din anii ’30, cu Eforia Spitalelor Civile. In imaginea veche, in extrema dreapta apare si Sfatul Popular al Raionului 16 Februarie. Altfel, zona a fost complet schimbata dupa bombardamentele din 1944.

Cocheta cladire pe coltul cu strada Ion Otetelesanu a adapostit apoi Sfatul Popular al Sectorului 6 din 8 existente atunci. In prezent, este sediul unei firme care se ocupa cu comertul de electrice, electronice si electrocasnice. Sediul a fost renovat si arata decent.

RAIONUL GRIVITA ROSIE, amintind de acelasi incident din 1933, mistifcat de regimul comunist, isi avea centru administrativ pe bd. Banu Manta, in fosta Primarie a Sectorului IV Verde, interbelic. Mai apoi, sectorul 7 al Capitalei si-a avut Sfatul Popular in cladirea cu campanella si strajer. In imagini, prima poza este din 1960, inainte de contructia blocurilor (jos, anii ’70). Poza color arata starea cladirii in prezent.

RAIONUL NICOLAE BALCESCU era numit dupa celebrul pasoptist, si el supraexploatat de istoria falsificata comunista. Sfatul Popular al acestui raion se gasea intr-un imobil impunator din anii ’20-’30 de pe Splaiul Independentei, intre Piata Operetei (fosta Senatului) si strada Militiei (actuala Politiei) (poza veche – Cristian Popescu).

Este singurul sediu de sfat popular care nu mai exista, fiind ras impreuna cu tot frontul de imobile de pe Splai, de la Opereta pana la Podul Hasdeu (Parcul Izvor). Un front masiv de blocuri din noul Centru Civic a luat locul frumoaselor case de pe malul Dambovitei.

In 1976, santierul metroului bucurestean avansa, mergand in paralel cu albia raului. In aceasta imagine apartinand AgerPres, Sfatul Popular al Sectorului 8 (succesorul raionului Balcescu) se ridica semet in plan indepartat.

La demolarile din anii ’80, partea din Splai adiacenta bulevardului Unirii si Casei Republicii trebuia si ea sistematizata. Ca atare, si cele doua edificii importante din zona Pietei OpereteiOpereta (fost Teatru „Regina Maria”) si fostul Sfat Popular au fost demolate fara mila. Comparatia intre anul 1985 (foto: Cristian Popescu) si prezent plaseaza Sfatul Popular cam pe locul blocului EximBank actual, inspre Podul Mihai-Voda (disparut si el).

Dupa 1989, in blocul masiv care a inghitit toata distanta intre Piata Natiunile Unite si strada Politiei si-a avut sediul Banca Internationala a Religiilor (BIR). Astazi, EximBank se gaseste in imobilul din anii ’80.

Deranjant pentru mine este ca foarte greu am gasit unele dintre fostele Sfaturi, probabil si din cauza faptului ca nimeni nu s-a sinchisit sa puna vreo placuta cu ce a reprezentat respectiva cladire in trecut. Este si cazul fostelor Primarii de sectoare interbelice. In schimb, s-a umplut centrul de placute trase la indigo, amintind de scriitori anonimi de care nimeni n-a auzit.

Ca o concluzie, doar vechile Primarii Galbena si Verde au fost utilizate ca Sfaturi Populare. Primariile Albastra si Neagra au primit destinatii diferite. O sechela a perioadei comuniste ce refuza sa dispara este obiceiul unora de a spune inca „casatorie la Sfat” in loc de „casatorie civila”. Timpul va sterge si aceasta ultima reminiscenta la nivel de perceptie a raioanelor. Ultimul episod din acest serial va trata primariile sectoarelor actuale, intr-un oras in continua schimbare in rau.

more at http://rezistenta.net

SIMILAR ARTICLES

11 COMMENTS

  1. imi pare atat de rau ca unele cladiri, atat de frumoase si impunatoare se distrug.
    felicitari petru articole, detaliate si documentate ca atare.

    multumim pentru efortul depus.

  2. Da, titlul face toti banii ( cum s-ar zice ) :) . Sunt mai multe expresii care par sa supravietuiasca in timp gen: “ma duc la perceptie sa platesc impozitul”, sau “la circa financiara” si altele care din pacate nu-mi vin acum in cap. Un alt articol de nota 10. Felicitari!

  3. Multe şi bune informaţii, Raidene!

    T. Vladimirescu şi N. Bălcescu erau simboluri ale unor mişcări sociale considerate a fi pietre de hotar pe drumul către socialism şi comunism. În afară de numele lor date bulevardelor, îmi amintesc faptul că figurile lor au fost folosite şi pentru bancnotele ce au circulat începând cu anul 1966 pe teritoriul RSR: TV pe bancnota de 25 lei şi NB pe cea de 100 lei (cupiura de valoare maximă).

  4. Rar, da’ bun!
    Mie-mi place mult actuala Primarie a Sectorului 3; habar n-aveam de destinatia ei initiala!
    Primaria Sectorului 5 e tare nenorocita – mai ales ca intrarea publicului este prin dos, prin gangul de pe Eforie: pute rau de tot…

  5. Inca o lectie buna de istorie, domn profesor!
    Chiar nu mi s-ar fi parut vreodata ca Primaria Sectorului 5 a avut un acoperis – am crezut ca asa e arhitectura,mai…arabic. De toata jena starea ei actuala.
    Surpriza mare a fost acea Primarie (Sfat Popular) de la Natiunile Unite, care nu am gasit-o mentionata pana acum prin lunga lista de cladiri importante [as zice] demolate in anii ’80 – merita o mentionare.
    Pana la urma vad ca vei prezenta si primariile actuale, sa vada si lumea ce minuni arhitecturale au sectoarele pare.:D

  6. @ LV – pai da, gandeste-te ca multe din ele nu fusesera conceputa sa fie primarii, iar comunistii nu aveau inca o infrastructura “a lor”.

    @ Buciuman – multumesc, maestre. Sa inteleg ca urmeaza cel putin inca o analiza superficiala, prima fiind deja realizata? :P

    @ IronMAN – ma bucur ca iti place articolul. Cladiri impunatoare se vor distruge ori de cate ori un anumit interes o va cere.

    @ Bogdan – “Circa de Politie” e o combinatie comunism-actualitate foarte enervanta, “circa financiara”, etc.

    @ armyuser – TV & NB au parte si ei de o pauza, in sfarsit!

    @ Cornel – da, e foarte mare nesimtirea ca o institutie sa-i invite pe cetateni sa intre prin spate. Usile principale sunt blocate!

    @ Hero(dot)com – Da, Sf. Pop. Balcescu este una din cladirile nementionate, din pacate.

    Da, vor fi si primariile actuale, asa cum au intuit unii :)

  7. @Raiden
    Interesant si foarte documentat articol, ca de obicei. Decat ca:
    1). “Palatul Ghica” de pe Str Ilfov nu mai are nimic de-a face nici cu familia Ghiculestilor, nici cu cladirea initiala. Palatul Ghica construit de marele ban Dumitrache Ghica pe la 1800 langa Dambovita a fost vandut statului inca din 1862, iar in 1888 a fost demolat si reconstruit din temelii, tot in stil neoclasic.
    I se mai poate spune Palatul Ghica din obisnuinta, asa cum Blocului cu Sala Savoy ridicat pe Calea Victoriei in locul Hotelului Frascati i s-a spus la inceput “Palatul Frascati”.
    2). Banca Religiilor (“Banca Hotomanilor”) nu se gasea in blocul cu Eximbank si BCR, ci la capatul Splaiului, in blocul de pe colt, vizavi de Parcul Unirii (in spatele Bis Domnita Balasa).
    Tin bine minte unde era pt ca in anii ’90 cand au dat faliment, mi-au lasat firma fara banii din cont.

  8. @ Dan – ca de obicei, multumesc MULT pentru completari si corecturi. Mai sunt scapari, ce sa-i facem.

    Palatul Ghica – asa l-am cunoscut dintotdeauna, de aceea i-am spus asa si in articol.

    Refeitor la BIR, eram inca ignorant cand a dat faliment, asa ca localizarea exacta e binevenita.

Leave a Reply