Decembrie iar, dupa 20 de ani


Asa cum auzim si citim peste tot, se aniverseaza 20 de ani de la ceea ce multa lume numeste “Revolutia din decembrie 1989”. Acesta nu este inca un articol de analiza a cursului evenimentelor de atunci. Consider ca ce am scris anul trecut este suficient.

Vreau totusi sa remarc aparitia a doua articole exceptionale, care mi-au placut foarte mult. Iata despre ce este vorba: –>

Asa cum ne-a obisnuit, Alex Galmeanu vine mereu cu lucruri noi si foarte interesante. De data aceasta, pe Muzeul de Fotografie, publica in premiera niste fotografii – singurele, se pare – din ziua de 21 decembrie 1989.

Cadrele surprinse de fratele sau, Laurentiu Galmeanu, in zona Universitatii bucurestene transmit foarte mult din atmosfera de atunci si prevestesc ce avea sa se petreaca in orasul cenusiu si sters care era Capitala Romaniei socialiste.

De departe, unul dintre cele mai interesante seturi de fotografii pe care Alex Galmeanu ni le ofera.

A doua surpriza foarte placuta pentru mine a fost un articol din Evenimentul Zilei. Textul nu este exceptional, constituindu-se intr-o simpla cronica a evenimentelor. Ce epateaza cu adevarat sunt comparatiile in stilul “ieri si azi”, prezentate intr-un mod inedit.

Fotograful prezentului a reusit sa obtina cadre aproape identice cu cele originale, iar aici nu-mi ascund invidia, intrucat stiu si eu cat de greu se realizeaza o comparatie de acest gen.

Altfel, in continuare nu consider ce s-a intamplat in 1989 ca fiind o Revolutie “ca la carte”, ci un amestec de revolta populara si lovitura de stat, la care se adauga niste interventii din afara. Dar este doar parerea mea.

Singura certitudine este ca nimeni nu a platit pentru mortii de atunci, nomenclaturistii de rang II prospera intr-o tara confuza si intr-o tranzitie fara de sfarsit, in timp ce poporul joaca bingo si se uita la telenovele, asta atunci cand nu se calca in picioare sa pupe moaste sau sa ia o galeata pe gratis.

Si pentru a nu iesi din “tipar”, iata cateva imagini cu Bucurestii, in decembrie 1989. Le-am gasit pe un site foarte interesant – Comunismul in Romania, aparut sub egida Muzeului de Istorie.

Piata Palatului – fostul CC al PCR.

Piata Palatului – sacrificarea Fundatiei Regale si a Palatului Regal.

Sediul TVR din Calea Dorobantilor.

Hotelul Intercontinental de la Piata Universitatii.

Pe bulevardul Balcescu.

La Piata Romana.

La intersectia bulevardelor Iancu de Hunedoara (st.) si Lascar Catargiu (dr.), in Piata Victoriei.

La Arcul de Triumf.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

22 thoughts on “Decembrie iar, dupa 20 de ani”

  1. NU-mi pasa, nu vreau sa aud. Nu ma consider deloc liber sau fericit. Poate as fi fost, daca Revolutia ar fi fost o revolutie in adevaratul sens al cuvantului.

  2. Da, ii dau eu pe fatza acoperirea sa si a altora. Cum ma sa-l impusti pe Ceausescu? In fine, toti te intreaba ce ai facut de Revolutie? Ma jucam cu avioane din hartie, nu stiu. Mai am vazut si o ciutanca la stiri si se plangea ea ca tinerii nu stiu de Revolutie. Pai si normal ca nu stiu, daca erau tineri! E important sa stii istoria, insa istoria romaneasca e inventata si are goluri.

    Ma oftica mult ca la scoala te invata sa cunosti, dar te si pedeapsea cand iti dadeai cu parerea. Pai ce facem? Invatam ca ei? Sau invatam cum trebuie. Si acum mai predomina mentalitatea aia de “taci ma din gura, nu mai zice nimic, las-o asa”. Chiar si in facultate, culmea.

  3. Nu cred ca exista revolutii “ca la carte”, Raiden. Desi lucrurile erau “coapte” la noi, cred ca mai important a fost interesul extern si sustinerea externa, decat initiativa proprie, ca si in alte cazuri. Toate revolutiile au avut in spate un scop economic bine planuit (noi piete de desfacere …), care de obicei a fost atins. Insusi Razboiul Troiei, indiferent cat de frumoasa o fi fost Elena, a avut un scop economic si comercial, o noua colonie greceasca in Asia Mica (vad comercial extraordinar. Asa incat partea romantica a oricarei revolutii nu ca n-ar fi necesara pt posteritate, dar este totdeauna secundara.

  4. @ joe – spontaneitatea si gandirea libera inca mai sperie pe multi, din pacate. Obisnuieste-te cu gandul ca nu o sa ai vreodata un manual de istorie “vertical”. Asta pentru ca istoria se reinventeaza in functie de interesele conducatorilor prezentului, asa a fost dintotdeauna.

    Ceausescu trebuia judecat riguros si de-abia apoi pedepsit, nu stiu cum. Intrebarea e: conditiile de atunci permiteau “pitirea” lui si a tovarasei pana se mai linisteau lucrurile?

    “ciutanca” – lol. Si uitasem ca asa se zice 🙂

    @ dan – De acord cu ce zici, exista si aspectul comercial, insa raman la parerea mea: putea sa se petreaca altfel la noi.

  5. Se aniverseaza sau se comemoreaza. eu cred ca de aniversat ar trebui sa ne lasam, dat fiind rezultatul dezamagitor tinand cont ca acum la 20 de ani de la inceperea “noii romanii” construirea unei noi identitai, tragem linie si vedem ceva trist pentru majoritatea celor ce au buletin de Romania.(ce mai inseamna sa fii roman?)
    Mai mult as insista pe comemorare, pe aducere aminte, rememorare, poate totusi, poate vom intelege noi astia mai tineri si “murariti” prin mostenire de comunism, cat de pretioasa este postura noastra, si defapt cate forta avem noi uniti prin valori si prin respect.
    Revin putin si spun ca un presedinte este pus de milioane (jumatate din romani) dar poate fi dat jos de cateva mii. asta trebuie sa stie fiecare omulet din afara cladirilor administrative dar mai ales din interiorul lor.
    Respect pentru cei care au visat in 89!

  6. Nu prea e nimic de respectat in toata situatia asta.

    Vai, ’89 nostru rusinos, ce ar fi sa dam cartile pe fatza si sa vorbim de toata istoria noastra rusinoasa.

    Inca ma mai gandesc la o faza petrecuta pe timpul lui Hitler, cand Ministru nostru de Externe a lesinat in fatza lui Hitler cand acesta a hotarat sa taie o bucata din Nordul Romaniei in nu mai stiu ce disputa.

    Noi suntem milogii planetei, pana si cel mai fricos rechin din lume traieste in apele noastre….

  7. @ GIURGIU – aniversare/comemorare, depinde din ce perspectiva privesti lucrurile. Eu ma bucur ca am pasaport 🙂

    @ joe – cred ca totusi esti cu moralul prea jos in ce priveste Romania. Au fost momente cand am putut renaste, atunci cand nimeni nu mai spera. Ce-o veni, om vedea.

    Cat priveste ministrul lesinat in fata lui Hitler, o sa te rog sa fii mai exact 🙂

  8. “În timpul şedinţei, Manoilescu, văzînd pe hartă noua linie de demarcaţie fixată de Hitler, între România şi Ungaria, care mutila Transilvania, răpind ţării noastre teritorii locuite în majoritate de români,şi-a pierdut cunoştinţa şi a leşinat. “

  9. Am inteles. Nu cred ca e de condamnat, omul clar stia ce inseamna noile granite si poate era mai slab de inger, cine stie?

    Oricum, fata de actualii ministri de externe, cei interbelici erau cu multe clase mai sus si ca pregatire, si ca moralitate. Altul era contextul.

  10. Pai despre asta si e vorba, slabiciunea de inger a unor oameni care trebuia sa fie mai puternici. Altii au luptat, noi am cedat in fata oricaror ordine comuniste.

    Dupa 1 an, in 1941, in Iasi se vindeau evrei catre Germania. Ba chiar romanii i-au ucis pe multi din ei. Nu puteam noi sa zicem NU? Sa ne luam inima in dinti si sa luptam impotriva ideii? Nu doar ca ne-am conformat dar ne-am si transformat in calai.

    Am putea zice sec ca doar nu noi am facut prostii, dar asta conteaza? Daca se arunca aia de pe pod trebuie si noi s-o facem?

  11. @ joe – Nu stiu cat cunosti istoria WW2, dar ideea e ca nu poti sa faci ce vrei tu cand esti in aliante. Nu aveam cum sa zicem “nu” nici Germaniei naziste, nici URSS-ului mai tarziu, pentru ca am fi fost rasi de pe fata pamantului. Romania era intre ciocan si nicovala, era o “zona-tampon”.

    Nu vreau sa extrapolez, dar si in cazul comunismului la noi, nu a fost posibila o “revolutie” atata timp cat contextul din restul blocului sovietic-socialist nu s-a schimbat. Dupa 1947, “americanii” nu au mai venit. In anii ’50, nici vorba de revolutie, de abia atunci se instala stalinismul la noi. In anii ’60, a fost acea deschidere aparenta catre Occident, care nu indemna masele la revolta. In anii ’70, lumea se obisnuia cu noul lider Ceausescu. De-abia dupa 1977 si in anii ’80 frustrarile au devenit mult prea insuportabile. Asta e contextul.

  12. Insuportabile pentru cine? Cetatenii mereu au fost pioni. In multe locuri este asa, insa romanii sunt prea zombie. La noi cand s-a auzit de Revolutie, mai toti cred ca vroiau sa se duca acolo sa-si faca poze, sa trimita vederi la rude cu mentiunea “Wish you were here”.

    In fine, eu astept sa moara generatia veche, caci sunt multi tineri acum care sigur ar schimba multe. Momentan acestia sunt blocati de fosile politice si parintesti.

  13. Eu sincer nu-mi prea pun sperante in generatia mai tanara, nihilista si ignoranta. Ii vezi prin mijloacele de transport, pe strada. Nu au trecut, prezent si nici viitor. Vorbesc aici de marea majoritate. Habar nu au de nimic.

    Politicienii tineri au dezamagit prin faptul ca au aceleasi deprinderi cu cei din “vechea garda”. Moartea lui Iliescu nu va aduce vreo schimbare majora, de exemplu.

    Si da, ai dreptate, cetatenii au fost, sunt si vor fi “masa de manevra”, pioni, cum ii numesti tu.

  14. Ma refer la tinerii gen generatia ’84 – ’87 si poate nu numai. Cei care au stiut ce inseamna sa nu ai tv, apoi sa ai tv alb-negru, apoi sa ai tv color, apoi sa ai pc, apoi sa ai internet.

  15. “Generatia invingatorilor”, nu? Multi din generatia asta (in care sunt si eu si cred ca esti si tu) sunt corporatisti blazati sau plecati in afara, fara dorinta de a reveni sa “schimbe ceva”.

    Referitor la ce poate face aceasta generatie, permite-mi sa fiu eu pesimistul de serviciu 🙂

  16. @ Blegoo – sub Constitutia RSR (republicata), inca in vigoare in decembrie 1989, Presedintele dadea socoteala doar in fata MAN. Iliescu si CFSN prin decret nu puteau dizolva MAN.

    Astfel, un regim instalat pe deplin in 1948 (Constitutia RPR – prima varianta) prin violarea Constitutiei regale de la 1923 a sfarsit tot prin incalcarea unei constitutii.

    Este adevarat, acuzatiile la adresa lui Ceausescu au fost demontate in anii ulteriori, insa chiar si cu un proces corect, cred ca sentinta tot aceea ar fi fost, prin prisma faptului ca pedeapsa capitala nu fusese abolita.

  17. Parerea mea despre evenimentele din 89.
    A fost o lovitura de stat in care nu trebuia sa moara nici o pisica. Coordata de afara cu sprijinul activistilor de rang II si a securiatatii celei temute.
    Cuplul Ceausescu NU a fost executat, ci asasinat. Procesul a fost o mascarada. Acuzatiile au fost in totalitate nefondate : auzi : Subminarea economiei nationale. Daca aia era economie subminata si el a trebuit pedepsit, afurisitii actuali care ne-au adus literalmente la sapa de lemn, ar trebui sa impinzeasca tara cu hoiturile lor.
    Daca Ceausescu nu ar fi fost asasinat, la maxim 5 ani dupa nenorocirea din 89 l-ar fi adus oamenii inapoi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *