404 Error - page not found
We're sorry, but the page you are looking for doesn't exist.
You can go to the homepage

OUR LATEST POSTS

Ce-mi place mult când mă duc prin țări străine este accesibilitatea sporită a unor orașe. Faptul că pot ajunge în foarte multe locuri de unde să admir orașul, de jos sau de sus. Sunt pasionat de structura orașelor și o să încerc mereu să ajung cât mai sus, pentru a observa țesutul urban. De la turle de catedrală la metereze și vechi fortificații la restaurante și platforme de observație, caut orice oportunitate de imagine. Sunt acele “vantage points”, puncte strategice, de unde maximizezi panorama respectivă. Postezi apoi pozele pe rețele de socializare, lumea vede și vrea să meargă acolo. E un mecanism simplu și eficient de promovare. Vrei turiști, deschide orașul!

Din păcate, nu este cazul Capitalei României. Deși în ultimii ani s-au văzut îmbunătățiri (s-au deschis restaurante la etajele superioare ale unor clădiri înalte), în general Bucureștii își țin vizitatorii la nivelul solului. Pentru a putea admira orașul de sus, în general trebuie să lucrezi într-o clădire centrală de birouri sau să plătești, deoarece punctele la înălțime sunt în incinta unor restaurante/baruri/cafenele sau parte a unor muzee. Am găsit câteva, dar lista nu este exhaustivă, așa că dacă aveți completări, băgați un comentariu, mult mai jos ↓

4

Am auzit de Red Bull Soapbox Race de la prieteni și de pe Internet, că vuia lumea cât de nerăbdătoare este să vadă ce nebunii de mașini o să concureze. Ce-i drept, eram obișnuit cu Red Bull Flugtag pe Dâmbovița, dar era evident că nu se va mai organiza așa ceva. La ultima ediție, cea din 2010, bilanțul a fost o tânără cu fractură de coloană şi un bărbat cu capul spart. Red Bull a preferat să o ia oarecum de la început și să organizeze ceva mai soft și mult mai sigur decât aruncarea oamenilor în râu pe vehicule creație proprie.

Nu m-am interesat foarte mult de eveniment pentru că am vrut să merg la fața locului și să experimentez totul prin prisma omului neinformat, care descoperă cu mirare chestii.

Am ajuns la Piața Arsenalului (intersecția din fața Hotelului Marriott) pe la ora 12:45, concursul fiind anunțat la ora 13:00. În intersecție era haos, traficul pe 13 Septembrie în jos fiind blocat. Mi-am făcut loc printre mulții curioși veniți cu prietenii, cu copiii, cu cățel, cu purcel, să vadă minunile ce aveau să se prăvălească sub ochii lor.

20140914_130137Am luat-o chiar pe 13 Septembrie, prin dreptul colosului numit Catedrala Mântuirii Neamului, în construcție. Am fost frapat că absolut nimeni nu băga în seamă construcția faraonică ordonată de Biserica Ortodoxă Română pe bani publici. Dar ăsta e alt subiect.

Dispunerea gândită de organizatori era așa: intrai mai întâi pe un segment de drum numit “Muzeul Autovehiculelor”, unde erau expuse mașinile care nu intrau primele în concurs. Postez câteva care mi-au atras atenția:

În aprilie 2009 Metrorex a inițiat o consultare publică cu privire la redenumirea permanentă a unor stații. Lumea a sărit cu propuneri.
În iulie 2009 aveam deja decise noile denumiri pentru selecția de stații. Am declarat atunci că Metrorex a înregistrat un succes și jumătate.
Stațiile de metrou nu ar trebui să își schimbe des denumirea. Ele ar trebui să fie păstrătoare ale istoriei locurilor din Capitală pe care le deservesc.

După ce zilele trecute toată presa a vuit despre schimbarea denumirilor actuale ale stațiilor metroului bucureștean cu numele unor olimpici, multă lume s-a revoltat. Ce se întâmplă de fapt? Să punem mai întâi niște întrebări valide:

1. De ce nu explică presa exact ce se întâmplă? Priviți titlul acesta manipulator:

Induce ideea că redenumirea este definitivă.

2. Cum ar putea crede orice călător serios că denumiri care au legătură cu georgrafia și istoria orașului ar putea fi schimbate definitiv cu numele și prenumele, fie ele și ale unor campioni?

3. De ce ne concentrăm pe activități inutile?

Din nefericire, cuvântul “temporar” nu apare nicăieri în comunicatul Metrorex. Practic, cine le face comunicatele a dat un mare rateu. Se cunoaște că PR-ul și comunicarea la instituțiile publice sunt în general deficitare. Din document nu reiese absolut deloc ce statut au noile denumiri – sunt doar onorifice sau nu? Vor apărea pe hărți, vor fi anunțate în difuzoare, etc.? Ce-i bătaia asta de joc? Multă lume confuză.

Bucureștenii care locuiesc mai ales în sectorul 3 au remarcat cu siguranță gardurile masive care se ridică pe lângă blocuri, împrejurul parcurilor și locurilor de joacă pentru copii, etc. Este o acțiune heirupistă începută de primarul de sector Robert Negoiță (PSD), un român mândru, dar incompetent, după toate semnele, în funcția publică pe care o ocupă. Domnul primar a efectuat în anul 2014 numeroase lucrări edilitare, nu toate necesare, multe chiar cu iz electoral, poate cele mai notorii fiind cele de pe bulevardul Unirii, unde nu avea ce căuta, întrucât acolo e jurisdicția Primăriei Generale. Primăria Sectorului 3 a fost amendată de Primăria Capitalei pentru intruziune. Atât, că în rest lucrările au continuat bine-mersi.

Revenind la gardurile de ghetou, este o acțiune care vizează atragerea simpatiei oamenilor cu gândire simplistă, adică a majorității. Gardurile înalte, ridicate foarte rapid (s-a lucrat zi și noapte cu o eficiență necaracteristică autorităților), îi liniștesc pe mulți bucureșteni, făcându-i să se simtă mai siguri în casele lor. Nimeni nu își pune problema esteticii, cum arată în anul 2014 o Capitală cu zone izolate cu garduri de închisoare. Nimeni nu își pune problema cheltuirii aberante a banului public pe proiecte neesențiale.

Nu există o listă reală a priorităților, primarul și cercul de firme interesate din jurul lui fac lista priorităților în funcție de materialele de livrat și profiturile de făcut, Consiliul Local aprobă, că doar are majoritate Puterea. Totul cu aprobarea populației în mare parte ignorantă. Totuși, mai există și o minoritate preocupată de administrarea defectuoasă a sectorului. Vedeți la finalul articolului ce răspuns incredibil a primit un cetățean care a îndrăznit să ridice capul și să întrebe.

Pentru mulți, gardurile lui Negoiță sunt apogeul civilizației urbane a epocii actuale. O soluți genială de a elimina criminalitatea, o soluție salvatoare venită de la un primar providențial. Să parcurgem o mică cronologie a gardurilor de ghetou care fac Bucureștii mai siguri. Comentariile sunt cele postate pe pagina noastră de Facebook la vremea respectivă.

S-a terminat vara, așa că downloadăm pozele de vacanță de pe cardurile aparatelor foto. Am fost în multe locuri, dar în câteva am lăsat câte o amintire. Așa cum mulți dintre voi au văzut, la Street Delivery (în iunie) și la Train Delivery (în iulie), am oferit abțibilduri transparente celor care au trecut pe la noi pe la stand să stea la o vorbă. Iată pe unde au mai poposit abțibildurile noastre:

0

Convinși că vor câștiga alegerile, membrii PSD sunt gata de decolare către concediu

Ordonanta de urgenta prin care PSD a suspendat interdictia ca alesii locali sa schimbe partidul in timpul mandatului este un atac la adresa principiilor unui stat democratic. Practic, Guvernul, ocolind Parlamentul prin procedura Ordonantei de Urgenta, a modificat, inainte de alegeri, o lege a Parlamentului, in asa fel incat sa influenteze rezultatele scrutinului prezindential din Noiembrie prin ralierea de primari din teritoriu!