Nicolae

Motto 1: “Construim socialismul fara burghezie si impotriva ei!” – Gh. Gheorghiu-Dej
Motto 2: “Socialismul il construim cu poporul si pentru popor!” – N. Ceausescu
Motto 3: “Tradarea vine de langa tine!” – E. Ceausescu

26 ianuarie 2010, si aceeasi ineptie: astazi, Nicolae C. ar fi implinit 92 de ani. Incredibil!
Si mai incredibil este sa vad amaratii care se strang, ba in decembrie, ba in ianuarie, la mormantul fostului dictator, in cimitirul Ghencea. Voi intra si eu in atmosfera.

Dupa omagiul fierbinte de acum doi ani si noii Bucuresti pusi la cale de mintile luminate ale socialismului, anul acesta este timpul pentru o abordare personala – tiranul trebuie adus mai aproape de poporul iubitor. Am adunat niste poze care ilustreaza viata lui Nicolae, de la inceput pana la sangerosul sfarsit. Pe unele probabil le stiti, pe altele nu. Oricum, Nicolae dainuie si in 2010. –>

Fotografia de nastere a Republicii noastre – 30 decembrie 1947. De atunci au trecut aproape 63 de ani minunati. Astazi, succesul celei de-a 5-a Republici se datoreaza izbanzii celorlalte 4 de dinainte: Populara, Populara cu accente sovietice, Socialista si Iliesciana. La primele trei si-a adus aportul si Nicolae.

Una dintre cele mai vechi poze ale lui Nicolae o avem de la Politie, pentru ca Nicolae a fost un copil rau, comunist si agitator. Anul era 1933 iar Nicolae avea doar 15 ani.

Adolescentul Nicolae a fost la fel de “revolutionar”, comunist si agitator. In 1936, Politia i-a facut alte poze, de data aceasta si din profil. Nicolae era aproape major.

In aceasta poza cu tineri comunisti idealisti din 1939, Nicolae apare primul din dreapta pe randul din mijloc.

Dupa timp petrecut in inchisoare, Nicolae prinde noi forte dupa 1944 si intoarcerea armelor. Ca atare, isi face un portret frumos in 1945.

Odata cu desavarsirea revolutiei democratice si lichidarea odioasei monarhii, Nicolae si-a putut intinde aripile. Iata-l in februarie 1948, alaturi de liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, fost coleg de penitenciar.

In 1948 Romania a capatat prima Constitutie republicana, un eveniment foarte important. In timp ce premierul Groza da glas articolelor in timpul “dezbaterilor” pentru forma finala, Nicolae se afla la prezidiul Marii Adunari Nationale, in actualul Palat al Patriarhiei.

Marx, Engels, Lenin si Stalin au devenit benevol mentorii poporului roman. La tribuna mustind de personalitati se regasea in 1952 si Nicolae, tot primul din dreapta, dar de aceasta data, in haine ostasesti.

Anul 1953 si alta parada militara. Alaturi de bunul sau amic, tov. General Leontin Salajan, Ministru al Fortelor Armate ale RPR, Nicolae apare tot in uniforma. Aceasta fotografie ii va bucura cu siguranta pe cei care obisnuiesc sa spuna “stau in Salajan”.

Nicolae, deja implinit, si-a facut un nou portret in 1956. Agitatorul puscariabil de odinioara era om serios, cu functii in aparatul de Stat.

Intre timp, Republica Populara Romina isi celebra al 11-lea an de glorioasa existenta, in 1958.

Pentru meritele sale si pentru lupta revolutionara, Nicolae ajunge conducatorul Romaniei in 1965, pe care o transforma in Republica Socialista. In 1967, anul fotografiei de mai sus, Nicolae asista la discursuri pe tema zilei de 23 August, ziua nationala pe atunci.

In 1969, Nicolae se intalneste cu Presedintele Richard Nixon al Statelor Unite. Fiind probabil fluent in engleza, cu siguranta ca Nicolae e antamat discutii foarte interesante.

1 octombrie 1969. Ziua Recoltei la Mosi, in Piata Obor. Nicolae avea sa demoleze din temelii zona si sa o reconstruiasca mult mai bine in deceniul urmator.

Inceputul anilor ’70 il gaseste pe Nicolae adresand obisnuitul mesaj de Anul Nou poporului pe care il conducea cu iscusinta.

Tot din anii ’70 dateaza si imaginea in care Nicolae apare alaturi de tradatorul Pacepa, sef de servicii secrete, fugit ulterior la imperialistii americani.

Nicolae a avut-o mereu langa el pe credincioasa lui soata, Lenuta. Lenuta, o fata tare desteapta si intreprinzatoare, l-a ajutat sa conduca tara.

In Sala Tronului din Palatul Regal, pe care Nicolae il numea Palatul Consiliului de Stat, el s-a intalnit in 1973 cu Tito, conducatorul Iugoslaviei socialiste prietene.

Bucuria cea mare pentru Nicolae a venit in 1974, cand a devenit primul Presedinte al Republicii, pentru ca asa si-a dorit el mult de tot. Batranul comunist Stefan Voitec i-a inmanat, in cadrul solemnei ceremonii, sceptrul prezidential. Astazi, demnii urmasi in functie ai lui Nicolae ii desavarsesc opera.

Una calda, una rece. In 1977 a avut loc in martie un devastator cutremur care a afectat, printre alte orase, si Capitala. Pe 5 martie, Nicolae colinda “punctele fierbinti” facand eforturi supraomenesti sa priveasca daramaturile, ca de exemplu, la blocul Nestor din Bucuresti. “Oamenii, salvati oamenii!” a fost sloganul pe care l-a lansat atunci.

Dupa cutremur, prin luna iunie, Nicolae, om de societate, a incins hora in Piata Victoriei pentru un distins oaspete strain.

Nicolae in 1978, la frumoasa varsta de 60 de ani.

Pe 1 decembrie 1978, Nicolae a fost fotografiat la o hora in Piata Palatului din Bucuresti, serband “Unirea Romaniei mici cu Transilvania in 1918”. Cu siguranta, Nicolae uitase din intamplare ca si Basarabia s-a unit atunci cu Romania.

In 1980, Nicolae si Lenuta au fost pozati pregatindu-se pentru un dineu oficial. Amandoi aveau maniere alese, asadar diplomatia era la ea acasa in vila din Primaverii, unde rezidau cei doi.

Poate cea mai cunoscuta imagine a lui Nicolae este aceasta, de la inceputul anilor ’80. Scolarii regaseau cu drag aceasta fotografie pe prima pagina a manualelor si tare se mai bucurau.

Nicolae se ocupa si de inaugurari, cum este de exemplu aceasta, la Romexpo, in Bucuresti. Era tot inceputul anilor ’80.

A continuat sa se adreseze credincios an de an poporului acestuia, care il stima si il pretuia nespus.

Anii si-au pus amprenta peste Nicolae si Lenuta, care, ajunsi la o varsta respectabila, nu concepeau sa-si inceteze munca pentru tara.

Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989 nu a facut decat sa reconfirme calitatile lui Nicolae, fiind reales in mod democratic si unanim Secretar General. Alaturi i-a stat soata.

In decembrie 1989, Nicolae s-a adresat iarasi maselor largi, cu Lenuta langa el. Liniste aparenta.

Pe 21 decembrie 1989, ceva s-a intamplat insa. Oamenii nu au mai vrut sa-l asculte pe Nicolae. Se pare ca alesese o strategie de comunicare gresita.

Ca atare, a fost izgonit de poporul revansard. A fost arestat, “judecat” si impuscat. Ce popor nerecunoscator si parsiv! Sfarsit.

Poate cea mai mare amintire care ne leaga indisolubil de Nicolae este Palatul lui, pe care cu drag l-a asezat in centrul Bucurestilor. Cartiere vechi, putrede si nesigure au disparut ca la atingerea unei baghete magice, zone intregi au fost regandite, pentru a face loc noului si frumosului – Casa Republicii si ansamblul ce o inconjoara.

Astazi, Nicolae este regretat de o buna parte a populatiei, insa umbra lui persista. In concluzie, nu-i motiv de suparare ca Nicolae nu mai este, avem o multime de lucruri – realizari fantastice – care sa ne aminteasca cu drag de el.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

18 thoughts on “Nicolae”

  1. Ceausescu era un revolutionar si agitator ingenuu (fiind si semianalfabet). Pacatul lui a fost cand s-a inhaitat cu “cultura” si a delirat inspre romanism, misticism si ortodoxism, cam cum face editura Humanitas azi.

  2. Pacatul lui? Pacatele lui… Criminal a fost inca din tinerete cand in calitate de ofiter a participat activ la “calmarea” taranilor din zona Vrancei si poate nu numai. Apucaturi care nu l-au parasit nici la batranete. Astea-s crime directe, dar toate celelalte, multe, indirecte? Oameni omorati putin cate putin in fiecare zi prin frig, foamete, indobitocire. Prin lipsirea de demintate umana. A fost omorat prea putin pentru cat a facut! Merita mai mult…
    Legat de fotografiile oficiale, aflate in manuale sau tablourile afisate peste tot, preferata mea era “Ceausescu intr-o ureche”.

  3. @ LV & Bogdan Beldianu – si Ana Pauker fugarea taranii cu jeep-ul pe camp, asa ca intra in aceeasi categorie.

    Bogdane, nu am pus poza “intr-o ureche” pentru ca am vrut sa am fotografii mai putin cunoscute 🙂

    @ Radu – nu stiu ce faceau ei, dar a fost dezastruos pentru Romania.

    @ Camil Stoenescu, ciolar – multumesc!

    @ Daniel – nu m-am prins de faza cu Humanitas, dar orice opinie e o opinie, nu?

    @ armyuser – niciun tablou. Si vezi ca sintagma consacrata este “Rusine, Dinu Patriciu!”

  4. Nu mă pot abține să nu rememorez o activitate la care am participat, elev de ciclu primar fiind: două clase de copilași inocenți au fost adunate într-o singură sală, pentru a citi, nu pe roluri, că nu se cădea, ci pe rând, din cartea cu coperți lucioase dedicată Conducătorului (avea un format cam ca volumele din colecția Aventura sau Enigma). A fost primul experiment de îndoctrinare în masă la care am fost martor, sub atenta privire a învățătoarelor. De ce atâția copii la un loc? Partidul repartizase o singură carte per școală.

  5. Hai sa va spun si eu un proverb romanesc valabil pentru toate timpurile “ASA POPOR…..ASA CONDUCATOR” am dreptate ????

  6. Bai carnatilor pro basescu , Ceausescu le-a dat de munca si locuinte parintilor vostri, si d’aia ati crescut mari si cu burti pe care sa va tineti laptopurile cand faceti comentarii de care habar nu aveti.Sa va fie rusine nesimtitilor.O sa muriti de foame in curand

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *