Pasajul pietonal Unirii – O transformare efemera


Daca ati mers de dimineata cu metroul pe la Unirii, cu siguranta ati observat ca in pasajul pietonal care leaga statiile Piata Unirii 1 si Piata Unirii 2 s-a schimbat ceva.

Schimbarea temporara de aspect de datoreaza lui Radu Negoita, care s-a gandit sa atace monotonia pasajului. Pentru ca mi-a placut conceptul cu care a venit Radu, am decis sa il sustin in demersul sau si sa-i promovez munca. –>

Pasajul pietonal Unirii. Il stiu si il stiti. Am mai vorbit despre el, am spus de ce nu imi placea cu vechea infatisare. Chiar daca peretii si luminile s-au schimbat, ramane aglomeratia.

Chiar si asa, pentru putin timp, Radu Negoita a dorit sa tranforme asta…

…in asta!

Un efect cat se poate de interesant, dar pentru a carui obtinere s-a muncit o noapte intreaga. Iata cum:

In primul rand, trebuie spus cand s-a petrecut totul: in noaptea de duminica spre luni (21-22 februarie 2010), pasajul dintre cele doua statii de metrou de la Unirii a fost luat cu asalt de Radu si cativa studenti la Arhitectura, foarte entuziasti.

Au adus cu ei tot felul de materiale: coli, multe coli, scotch, foarfece, cuttere, etc., adica tot necesarul pentru a demera implementarea ideii.

Conceptul a urmarit tapetarea tavanului pasajului cu folii franjurate care sa creeze un efect de corali si sa faca planseul sa para flexibil. Pentru inceput, au fost confectionate franjurile: desenare pe hartie si taiere cu cutterul, pe placi aduse tot de studenti. Foile astfel obtinute au fost apoi lipite pe benzi lungi de scotch.

In timp ce unii lucrau la asamblarea “ghirlandelor”…

…altii continuau confectionarea franjurilor. Productie de serie.

Dupa un inceput mai lent, au fost montate primele ornamente, cu folosirea celor doua scaune si a scaritei aduse “de acasa”.

Primele franjuri lipite aratau cam asa. Nu se vede inca efectul, nu?

Din nou, ghirlande…

…si iarasi lipire pe tavan.

Dupa ceva timp, s-a produs si o schimbare in peisaj, taman la timp pentru a fi observata de femeia care curata pardoseala.

Ghirlanda dupa ghirlanda, “coralii” si-au luat locul pe tavanul pasajului. Au fost mici probleme logistice, de pilda, s-a terminat scotch-ul. Uneori, ritmul de lucru al echipelor de “fabricare” si “asamblare” a franjurilor vis-a-vis de echipele de “montare” varia.

Totusi, efectul final era scopul, asa ca toate greutatile au fost depasite.

Deja pasajul prin care trecusem de atatea ori incepea sa para un loc nou si, culmea, interesant.

Radu a obtinut si un efect pe care nu il anticipase cu acest proiect: a creat “valuri” de hartie.

Asa arata pasajul, aproape de finalul transformarii.

In final, observatiile mele. Entuziasmul si hotararea initiatorului au fost factorii decisivi in decizia mea de a merge si a documenta acest proiect. Radu a facut rost de toate aprobarile de la Metrorex si asta cere rabdare, stiut fiind ce greoi se misca aceasta companie. Studentii la Arhitectura au fost plini de energie si, datorita lor, viziunea lui Radu a inceput sa prinda contur mult mai repede decat ma asteptam.

Per total, cred ca o astfel de initiativa merita toate laudele. A face asa ceva pro bono, stiind ca exista pericolul ca in primele ore ale zilei urmatoare, munca de o noapte sa dispara cand intra unii consateni la metrou, asta inseamna sa ai incredere in fortele, dar mai ales, ideile tale. In titlul acestei postari am folosit exact sintagma autorului, referitoare la proiect – “O transformare efemera”. Felicitari, Radu!

Nota Bene: intregul proiect a fost gandit sa tina doar o zi, asadar a doua noapte a fost dedicata inlaturarii foilor cu franjuri.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

49 thoughts on “Pasajul pietonal Unirii – O transformare efemera”

  1. “Studentii de la Arhitectura” deja o sa devina un cliseu in proiectele pro bono ale orasului, cred. Mereu aud de ei implicati in diverse schimbari de aspecte urbane, chiar si cand nu sunt implicati in vreun proiect. Previzibil, nu cunosc nici unul.

    Initiativa e de laudat, efectul nu ma prea incanta si chiar ma bucur ca nu prea am treaba pe la pasajul respectiv. Pentru ca mi-ar fi frica sa merg pe acolo, mai ales in aglomeratie. Oamenii se misca si zumzaie pe langa tine, chestii se misca si fasaie in capul tau…fie, deasupra capului, dar efectul psihic e de mai mult zgomot in interiorul capului. Si, apoi, cata hartie s-a consumat.. ecologistilor o sa le stea inima cand o sa vada asta.

  2. S-a gândit cineva ce se întâmplă dacă un nebun aprinde hârtia aia?
    În astfel de spații nu prea te joci cu chestii din astea.

  3. Mie imi place efectul dar sunt de acord cu obiectiile:

    1. Inaltimea mica devine si mai mica

    2. Este pericol de incendiu

    Deci sa speram ca azi dimineata, Bucurestenilor calatori li s-a facut o surpriza placuta care va fi foarte efemera.

  4. Wow, cata lume merge pe ideea “Valeu, muica, o sa cada drobul de sare peste copil!!”. Nu va agitati, deoarece conducerea Metrorex a analizat propunerea si considerat ca se poate organiza fara probleme asa ceva.

    Iertati-l pe Radu ca a indraznit sa iasa din tipare 🙂

  5. La aproape 1,90m înălțime, mărturisesc faptul că mă bucur extrem de mult că această transformare este doar efemeră. Mă miră că arhitecții nu au auzit de coduri & normative de funcționalitate și securitate pentru construcțiile publice din subteran.

    La obiecția legată de riscul ridicat de incendiu adaug alte obiecții personale mai vechi: proasta amplasare a benzilor luminoase față de direcția de mers, precum și prezența accidentală a culorii verde, care nu are nici o legătură cu culorile de identificare a celor trei magistrale care se interconectează cu sprijinul acestui pasaj. În general, sunt deranjat de faptul că o colaborare cu agențiile de panotaj & publicitate nu a condus la o imagine generală mult mai plăcută a stațiilor de metrou și a spațiilor de acces către acestea.

  6. @Raiden – acum, poate la fata locului decoratiunile nu sunt chiar asa de dense cum par in poze.

    Dar ca un om care percepe lucrarea doar prin pozele astea, poti sa iti zic ca arata ca si cum la cel mai mic scurt sau gluma proasta tavanaul ala se transforma in plafon de foc.

    Dar repet, ideea artisitica mi se pare foarte reusita. Pacat ca practic e cam nasoala. Poate daca hartia era ignifuga, era desavarsita si estetic si practic.

  7. Ce dragut au renovat pasajul (l-au terminat dupa ce am plecat eu).

    On the other hand, desi ideea e foarte faina (ie: hai sa modificam ceva), executia e cel putin discutabila. Da, asa cum zicea si onor. Buciuman e un mare pericol de incendiu. Apoi, spatiul ala claustrofob devine si mai inghesuit (nici nu vreau sa ma gandesc ce le trecea prin minte unor pensionare cochete din Drumul Taberei care treceau pe-acolo in rush hour) deci lumea in loc sa-l aprecieze, se enerveaza. Ideea lor ar fi fost cu mult mai apreciata intr-o zi cu trafic redus.

    Astept totusi cu interes ‘desene’ (for lack of a better term) pe jos si pe pereti. Now that would be cool.

    GG for the effort though.

  8. Raiden spunea…
    Wow, cata lume merge pe ideea “Valeu, muica, o sa cada drobul de sare peste copil!!”. Nu va agitati, deoarece conducerea Metrorex a analizat propunerea si considerat ca se poate organiza fara probleme asa ceva.

    Îmi dai voie să nu am prea multă încredere în conducerea Metrorex?
    Când vine vorba de incendiu în astfel de spații poate devin puțin paranoic dar am destule motive pentru asta.
    Oare onor „conducerea Metrorex” s-a gândit să ceară și părerea pompierilor? Sau sunt ei așa specialiști în incendii.

  9. pe langa pericolele posibile sau mai putin posibile un lucru este clar, nu au schimbat monotonia sau senzatia claustrofoba si sufocanta si le-au accentua, eu unul am simtit ca vreau sa ies simai repede. Arta dragut asa… de la ditanta, dar cand abea poti sa misti mainile pe langa tine, cu un tavan care ma streseaza si ma irita nu ajuta absolut deloc, dimpotriva.
    Arta? nu cred…
    manifest? poate al necunostintelor in ceea ce reprezinta psihicului uman la schimbari bruste si negandite in spatii ce trebuie sa fie neutre totusi, pentru ca asta sunt. Nu totul trebuie sa fie transformat. Se putea desigur , dar cu alta solutie. Si ma gandesc acum la o imagine cu o pasare superba pe laterale si un capat de perspectiva iarasi care sa creeze o senatie de spatiu, libertate si relaxare, nicidecum apasare.

  10. Mentalitatea de Romania. Sunt unii oameni, precum GIURGIU, care nu stiu bine sa scrie, care vin mereu sa vorbeasca. Fratilor stati acasa cu gura inchisa. Vorbiti de aglomeratie, asta e peste tot. Nu se merita sa vorbim despre asta. Vorbiti de pericol de incendiu, interesant cati oameni stiu ce se intampla intr-un tunel de vant din punct de vedere al focului. Vorbiti de efect, din punct de vedere psihologic si sociologic? E bine ca folositi cuvinte mari fara sa aveti habar. Simpla parcurgere a spatiului, cu privirea, pe orizontala, cat si accentuarea sopturilor de lumina din tavan ca si linie de forta ajuta la crearea ideeii de spatiu mai scurt… si multe altele. In loc sa criticati lasati oameni care stiu despre ce e vorba sa-si faca treaba.
    Specific romanesc… in loc sa vorbim de proiect ati ajuns sa vorbiti de conducerea Metrorex. Frustrari personale. Daca nu sunt sprijinite astfel de proiecte, de idei, sigur tot in acelasi stadiu o sa fim.
    Bravo realizatorilor… mult noroc in viitor.

  11. Eu am fost unul din bucurestenii “surprinsi” efemer. Pentru o fractiune de secunda m-am oprit din operatiunea dificila de extragere a resturilor alimentare dintre dinti. `ra-ti ai dracu´cu coralii vostrii, ca m-ati speriat, mi-a trecut prin cap. Dupa care mi-am vazut de treaba mea. Sa faci o facultate ca aia ca sa decupezi niste hartie si sa pregatesti un coridor de fiesta e overkill, parerea mea. Dar cine sunt eu sa judec o astfel de transformare rizibila… pardon, efemera.

  12. Imi propusesem sa nu-mi mai dau cu parerea pe aici dar vulpea firoscoasa din mine nu se poate abtine 🙂 ( daca va deranjeaza puteti sterge comentariul ). Cand cineva face ceva ( exceptie faptele reprobabile care nu deranjeaza pe nimeni ) toata lumea are ceva “contra”. Daca faceau depresie sobolanii de la metrou, daca “fereasca si pazeasca” se aprindea sau din contra, daca … “IO oricum faceam muuuult mai bine si mai frumos”. Aha! sunt convins.
    Mie mi-a placut ideea. De fapt sunt placut impresionat de fiecare data cand cineva face ceva creativ pe banii si timpul sau chiar daca e efemer.

  13. Eu nu am vazut, dar din ce vad mi se pare…
    Nu sunt de acord cu cliseul Ilincai. Parerea mea e ca ar trebui sa zica mersi studentii pentru ca li se permite sa isi faca mana pe Bucuresti, fie si in proiecte efemere.
    Sa imi fie cu iertare, este o “tagma” pe care o respect, dar a mai fost o tanara arhitecta care ne face si acum sa suferim, nu numai cand o vedem.
    Este posibil ca si la Arhitectura, ca si la Arte, facultatea sa nu fie pentru arhitecti (sau artisti). Exemple avem multe si pe strazile dragului nostru Bucale.

  14. Da, deci o initiativa de mare sofisticare a sofisticatilor studenti de la arhitectura care, dupa ce termina facultatea, se apuca de zgirie nori fara parcari si palate cu turnulete, caci de, asta e capitalismul romanesc si trebuie sa maninca si gura lor.
    Franjurii: penibil, nepractic, periculos, specific romanesc.

  15. @Stefan: prin cliseu vroiam sa spun ca in aproape orice proiect se mentioneaza participarea studentilor de la arhitectura. In curand or sa devina saracii oameni un “must have” al proiectlor voluntare. Si nu e rau deloc. N-am zis-o cu rautate. Poate chiar cu un zambet in coltul gurii pentru ca, uite, mai sunt studenti care fac ceva in afara spatiului universitar, si, culmea,sunt mereu aceiasi. (P.S.: Stiu un proiect la care nici macar nu a participat vreun student, insa in media au fost mentionati, din inertie, probabil, “studentii la Arhitectura”)
    Iti zic din proprie experienta ca Artele nu sunt fabrica de artisti. Dintr-o generatie, e posibil sa iasa unul bun. La fel si cu Arhitectura, banuiesc. Pentru ca astea nu sunt meserii oarecare. Tin de vocatie si de ambitia personala.

  16. Inaltimea aparenta nu e de 1.90m (cu alte cuvinte, daca ai fi avut mai mult de atat ai fi mers cu ochii prin ele) ci clarcu ceva zeci de cm peste 2m (pot sa ne spuna creatorii mai bine)

    apoi senzatia, mie mi s-a parut una foarte dinamica si “organica”. departe de a fi apasatoare sau de a induce ceva vecini claustrofobiei. mie mi s-a parut ca iti da senzatia pierderii limitei verticale a spatiului ala.

    si cred ca n-am fost singurul care am simtit asa: http://mediafaxfoto.ro/preview.php?id=4153999

  17. Observ ca s-a creat o confuzie, din ce citesc prin comentarii. NU studentii de la Arhitectura au initiat, ei au ajutat cu implementarea. Cred ca am fost destul de clar in articol.

    Pietonule, intrebarea este ce ai de gand sa faci TU pentru a remedia situatia. In rest, penibile sau nepenibile, franjurile genereaza controversa, din cate vad.

  18. Imi plac ideile originale care rup monotonia. Dar… Cam multa hartie noua consumata. Macar daca erau ciorne scrise sau macar hartie reciclata. Sper ca hartia consumata a fost macar reciclata.

  19. @ Anonim – nu stiu daca neaparat pt asa ceva faci arhitectura. Tu n-ai prea inteles termenul “efemer”. Inseamna ca intelegerea a fost sa stea 12 ore acel aranjament.

    Te rog sa-ti semnezi comentariile. Daca tot oferi sfaturi si solutii, sa stiu si eu cine e geniul organizatoric.

  20. Initiativa e de laudat fie ca a venit din partea celor de la arhitectura fie din alte parti…nu conteaza cine e in spatele conceptului, ideea e sa se incerce o schimbare si o iesire din cotidian ( cu metote mai mult sau mai putin ortodoxe) . Pacat ca in Romanica noastra sunt deal de “Gogu” caruia ii trece prin minte sa dea foc la hartie sau sa strige prosteste ” hah…parca is la spalatoria auto …ne baga si sampon la sfarsit?!” (replica culeasa din pasaj in timp ce ma deplasam spre servici)
    Daca nai cu cine ..nai cu cine si e de plans nu numai trist .

  21. cred ca ecologistii isi taie venele acum…chiar daca hartia este un material biodegradabil si mai ales reciclabil..hartia aia se poate refolosi!! v-ati calmat acum?

    grafitti.. hai ca asta mi-a placut!! :)) hai sa tragem niste grafitti ce bine o sa arate!! macar daca tunelul ala pe care-l dai exemplu arata cat de cat bine… si ideea aia cu pasarea mi-a placut…foarte artistic 😉

    de-aia se ajunge la case cu turnulete… pentru ca se trezeste unu ca stie mai bine decat fraierul ala care face 6 ani facultate

  22. Studentii de la ASE participa la proiecte pe termen lung iar cei de la Politie…

    Armyuser, 3 saptamani sa nu treci prin pasajul Unirii.

  23. Mie imi place ideea,a tinut numai o zi si voi care o luati cu chestii din astea prapastioase gen incendiu si claustrofobie…nu stiu ce e in capu vostru…chiar credeti ca restu orasului e foarte safe…uitati-va la toate firele alea de curent cazute de pe stalp,care nu dureaza doar o zi si nici nu exprima ceva creativ,e neglijenta si nepasare pura a primariilor.Hai sa nu mai facem nimic acum ca exista riscu sa ….

  24. Eu am trecut luni pe acolo, trec aproape zilnic, si am fost placut surprinsa. Nu zic asta doar pentru ca cei care au ajutat la realizara momentului sunt colegi de-ai mei, dar consider totul a fi un gest. Una peste alta, nu cred ca a produs daune. Nu a pretins nimeni ca trebuie sa insemne o mare realizare. Este pur si simplu CEVA. Voi toti cei care boicotati acest mic gest ati facut CEVA? Eu cand am intrat in pasaj (inca nu stiam ca cei care facusera erau colegii mei) m-am oprit, chiar am zambit putin. Efectul mie mi s-a parut a fi de aerisire, intrucat fasiile fluturau si curentul (care de obicei doar il simti) acum putea fi vazut. Erau o prezenta, nu mi s-a parut a fi nicidecum deranjant. Este doar parerea mea.

    Si inca o data, la care orori apar zi de zi in bucuresti (vezi givece enorme puse in mijlocul trotuarului de municipalitate, vezi pancarte peste tot in care “Primaria sector cutare” se mandreste ca a mai pus o banca, v-ati gandit vreodata? pancartele alea cine le plateste? etc. ) … nu am vazut pe nimeni sa se aprinda asa tare. Si alea sunt orori facute din banii contribuabilor, doar pretexte pentru a mai baga ei bani in buzunar.

    Eu va sugerez sa va sesizati atunci cand chiar exista o PROBLEMA, iar in ceea ce priveste astfel de initiative, atata timp cat nu aveti de facut o observatie pertinenta, abtineti-va.

  25. Nu pot decat sa ma bucur ca luni seara am apucat si eu sa ma joc cu franjurile alea si sa ii vad si pe altii bucurosi sa-si treaca mana prin ele 🙂

  26. @Ştefan / De ce nu? Au rămas bucăţile de bandă adezivă lipite de carourile de ipsos?

    Povestea, precum şi comentariile de aici, îmi aduc aminte de un alt gest citat de un eseist contemporan în ale arhitecturilor. În anii 1980, o echipă de arhitecţi era mândră (în spatele uşilor închise ale atelierului de proiectare) că a reuşit să pună în operă o fereastră în arc de cerc în zona zero a noii Capitale, la ultimul etaj retras al unui bloc de locuinţe. Se produsese încă o victorie împotriva totalitarismului.

  27. @ Attila – nu am aruncat nicio manusa, chiar imi plac cele pe care le am.

    Cat priveste initiativa ta, iti urez succesuri si intreaba la Arhitectura sa vezi daca convingi niste voluntari.

  28. Domnisoara ultragiata pana la nivel de atac cerebral, si un rahat trantit dezinvolt in acelasi pasaj este ceva. Problemele acelui gest au fost puse foarte lejer pe tapet in comentariile anterioare. Ca tu esti extraordinar de biased fiind in principal colega cu acei indivizi (si, cred eu, nu foarte dotata intelectual) e alta problema.

    Daca tu nu poti sa intelegi foarte bine de ce unii dintre noi am avut probleme(la care se adauga problemele pe care le ai in a diferentia ‘mobilierul stradal’ si un pericol evident de incediu), nu e nimic, iti desenam. Poate atunci ai sa incetezi cu istericalele de Piata Berceni (ca sa nu spui ca-s nemernic si fac pe misoginul gratuit, lipsa unor litere, discursul de “SA FACEM CEVA, ORICE” si repetatele cuvinte scrie cu majuscule urla de la Falticeni a criza de nervi) si pui discursul in lift pana la noi.

    Alin, prietene, pe niste panouri/suprafete detasabile se pot face niste chestii foarte dragute. Sigur, nu mazgalituri ca pe trenurile de metrou, insa cu putina imaginatie in fiecare luna (de exemplu) se pot pune acolo diverse ‘stiluri’ vizuale. Fara exces de zambilici yahoo-istici sau puncte de suspensie.

  29. bai, ce trist. ce mentalitati “incuiate”. oare cum ati fi reactionat daca initiativa asta ar fi durat o saptamana? ati fi fost chiar revoltati…vai, vai ce mare chestie. ca la asta suntem cei mai buni: la critici gratuite, la augmentarea posibilelor defecte, la exagerari in general, si altele la fel de triste. sunteti niste tristi daca nu stiti sa vedeti si o alta nuanta, una diferita de cea cacanie, una mai luminoasa, mai vesela. se pare ca a trai, a simti nu se invata. si daca as fi avut 2 m as fi lasat ghirlandele de hartie sa-mi mangaie fata sau as fi facut limbo. si faza cu eco caca, sunt altele mai rele ca asta, gen gramezile de pliante si afise si etc..in fine, n-o mai lungesc. unde voiam sa ajung? la ideea ca nu stiti sa va bucurati de putinele lucruri care se realizeaza tocmai in acest scop: sa aduca un zambet pe fetele noastre posomorate, sa ne scoata putin din rutina, sa uitam de aglomeratie
    p.s. si faza cu arhitectii/studentii la arhitectura m-a intristat si mai tare. in primul rand asta nu a fost un proiect de “arhitectura”, a fost un simplu decor, nu a fost o manifestare “mareata si deosebita” de arta/arhitectura, a fost cum spune si titlul articolului o schimbare efemera de infatisare a pasajului unirii. in ce scop? am zis mai sus.
    p.s.2 scuze daca e prea lung comentariul, dar am simtit nevoia sa ma revolt si eu un pic 🙂

  30. Dle Raiden, cu respect va raportez ca postarea mea anterioara s-a intamplat cu cel mai ridicat nivel de calm, respect si profesionalism. Pe de alta parte, gâsculismul ideatico-ideologic de care dumneai da dovada in mod labartat si violent nu presupunea o riposta de tip “Armata Italiana”. Adica inexistenta.

    E foarte nasol sa fii jignit de … nimeni fara ca acuzatorul sa aduca cel putin un minim nivel de argumentatie logica si fundamentata. Cu onor, va salut.

  31. Sunt Andrei si merg spre serviciu prin pasajul Unirii. Am fost placut impresionat de cum arata pasajul, foarte interesant si ingenios. Toti prietenii mei au apreciat schimbarea de decor
    Felicitari, ar trebui repetata actiunea.
    Ma ofer sa va ajut eu si asociatia Bucurestiul meu drag http://www.orasul.ro.
    Nu luati in seama ce spun negativ toti “carnatii”, bucurati-va ca ati facut ceva care a incantat mii de oameni.
    Felicitari si cat mai multe idei traznite
    Andrei

  32. Asa cum risti sa arzi din cauza hartiilor de pe tavan poti si sa racesti din cauza curentului de la metrou. Ce te motiveaza totusi sa iesi din casa?

  33. Îmi pare rău că n-am apucat să văd! 🙁
    Ceva frumos și de toată lauda! Cu oameni care si-au lipsit corpul de o noapte de odihnă, numai ca să încânte ochiul bucureșteanului.
    Dar cum bucureșteanul în mare parte e țăran, ce poți să-i ceri?! (nu mă refer la țaranii care-și muncesc pământul)
    Repede să demoleze tot ce e ieșit din tipar și interesant. Și da, e o artă, făcută cu trudă. Nu contează că e numai hârtie tăiată.
    Doamne, cât de limitați sunt unii, chiar foarte mulți.
    D-aia-i dracu țara asta vai de capul ei!
    Păcat că a ținut numai o zi!
    Felicitări! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *