1945: Primul 1 Mai liber


Este iarasi 1 Mai, sa scoatem gratarele si umbrelele de soare si sa plecam din Bucuresti! Totusi, pentru cei care vor sa vada cum se sarbatorea odata Ziua Muncii in Capitala, am pregatit niste imagini de arhiva inedite.

Este vorba de un set de cinci poze de la 1 Mai 1945. Al doilea Razboi Mondial era aproape sfarsit: la 9 mai, in acelasi an, Germania nazista semna capitularea neconditionata in fata Aliatilor. –>

Era epoca paradelor, cand orice eveniment, orice sarbatoare se marca prin defilari, pancarte, sloganuri si multa agitatie. In Romania, comunistii iesiti din ilegalitate la 23 August 1944 si legitimati prin venirea guvernului Groza la 6 martie 1945, faceau toate demersurile pentru acapararea totala a puterii. In discursul public isi facuse loc deja ideologia proletara, care treptat a inlocuit bunele practici ale oratoriei pre-comuniste. Se celebra astfel “primul 1 Mai liber”, cum il numeau “fortele progresiste din Romania democrata”.

Setul de poze prezinta un grup de oameni pusi pe sarbatoare. De la Piata Rosetti pana la Universitate, ei parcurg bulevardul Carol I cu mandrie patriotica. Cel mai probabil sunt in drum spre o manifestatie mai mare, ori in Piata Academiei, ori in Piata Palatului Regal.

Prima fotografie arata oamenii trecand de Piata Rosetti si ducand straguri tricolore si literele “APARAREA PATRIOTICA”. Organizatie paramilitara comunista, aceasta jucase un rol important cu un an inainte, in intampinarea Armatei Rosii “eliberatoare”.

Din cele trei cladiri din stanga, doar doua mai exista. Cladirea scunda, foarte frumoasa, a rezistat pana in zilele noastre. Casa din centru a fost demolata dupa anul 2000 pentru ca in locul ei sa rasara hotelul “Carol I”.

S-a incercat reconstituirea fatadei imobilului distrus, insa originalul este intotdeauna cel mai bun. Altcumva, o combinatie a la Novotel, dar un hibrid care insa respecta regimul de inaltime al zonei.

Foarte clar in plan secund se observa blocul art-deco de la Piata Rosetti, situat in unghiul dintre bd. Carol I si strada Sperantei. Este fostul sediu al Societatii de Asigurari “Steaua Romaniei”.

Pe fundal se contureaza silueta actualei cladiri a clubului A.Ro, fost Minister de Externe in perioada comunista. Intr-un stil art-deco masiv, ea nu mai este astazi vizibila din acelasi unghi, deoarece in cadru se interpune o cladire ridicata dupa 1950.

A doua poza infatiseaza oameni entuziasti in strada. Barbatul din centru tine mandru o pancarta pe care scrie “Traiasca plugarimea romana!”. Probabil a trait, nu stiu. Se mai disting si litere ordonate in “Traiasca 1 Mai!”. Nu am inteles niciodata ce inseamna sa traiasca o anumita zi. Exista cumva pericolul sa moara? Sa nu mai fie sarbatorita? Nu vine an de an ziua aceea?

Am identificat relativ greu locul din poza, dar pana la urma am marcat-o pe harta: casa din spatele multimii se gaseste si astazi, proaspat renovata, la intersectia bulevardului Carol I cu strada Teilor (actuala Slanic – o denumire nepotrivita).

Lumea avanseaza pe bulevard, inspre Universitate. Cadrul se largeste si, pe langa cei care merg pe jos, apare si un “car alegoric” improvizat, apartinand Apararii Patriotice, pe care sunt pictate flori, mesaj pacifist evident. Sloganul “Copiii sunt viitorul tarii”, din lateralul atelajului, s-a dovedit bun peste niste ani, in contextul revoltelor anticomuniste studentesti din 1956, reprimate de regimul Dej.

Frontul de cladiri de pe stanga este aproximativ neschimbat. Prima cladire este fostul Minister de Razboi, situat vis-a-vis de Ministerul Agriculturii si Domeniilor.

Langa el se gaseste o cladire recent renovata, care are astazi destinatia de camin studentesc. Se gaseste la intersectia bd. Carol I cu str. Dr. Dimitrie Gerota.

Urmeaza embematicul sediu actual al Teatrului Foarte Mic, peste drum de caminul studentesc. Cladirea cu cupola are nevoie de o reabilitare urgenta.

Ceea ce nu se mai regaseste astazi este cea din urma casa a frontului, de pe coltul cu Piata Rosetti. Era un imobil frumos, de colt, cu o cupola interesanta. In 1977, la cutremur, constructia vecina s-a prabusit. Desi edificiul cu cupola nu a fost afectat, a fost demolat “la pachet” cu restul zonei, pentru a face loc ansambului de blocuri “Sahia”, cel mai proeminent fiind uratul bloc “Avantul”, fix pe locul casei cu cupola si a vecinei ei prabusite.

Penultima fotografie prinde in cadru oameni cu steaguri tricolore si parterul Ministerului de Razboi.

Initial o cladire cu ornamente clasice si o fatada foarte bogata, a suferit transformari intre cele doua razboaie mondiale, ajungandu-se la forma simplificata pe care o putem vedea in prezent. In vremea comunistilor pe cupola era o reclama la CEC, iar dupa 1989, cladirea a devenit sediul unui departament al Ministerului Agriculturii.

Ultima fotografie din set arata multimea pozandu-se in Piata I. C. Bratianu, langa rondul in care se afla statuia (disparuta dupa 30 decembrie 1947) marelui om politic.

Se observa Spitalul Coltea in spatele oamenilor. Spitalul trece in prezent printr-un dureros proces de consolidare, renovare si reabilitare, dupa daramarea Policlinicii Coltea, din spate. O compensatie inechitabila este refacerea a doua dintre cupolele laterale, disparute la bombardamente.

Se mai observa si bulevardul Brancoveanu (ulterior bd. 1848, actual I. C. Bratianu) coborand spre Piata Unirii.

Pe fundal se distinge turla Baratiei, o emblema a zonei centrale a Capitalei. Turla se incapataneaza sa reziste si astazi.

Altcumva, ca diferente frapante in cazul tuturor fotografiilor, as mentiona liniile de tramvai si piatra cubica, din ce in ce mai rara in Bucurestii prezentului.

Probabil ca manifestatia de 1 Mai 1945 a fost un succes, s-a condamnat agresiunea militara fascisto-hitlerista si s-au strigat sloganuri patriotice mobilizatoare. Ziua Victoriei era aproape, iar oamenii din pozele de mai sus habar nu aveau ca in scurt timp urmau sa intre in raiul comunist.

Despre 1 Mai am mai scris si acum doi ani.

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

15 thoughts on “1945: Primul 1 Mai liber”

  1. @ Lucian – stai linistiti, ca multi erau agitatori comunisti, dar nici macar ei nu se asteptau la atatea “decenii de impliniri marete”.

    @ Beren – mersi MULT pentru completare! Vazusem reclama la “Steaua Romaniei” intr-un almanah din anii ’30, cu tot cu sediul, dar uitasem complet care societate ridicase blocul.

    Referitor la reportaje, nu se pot numi jurnalisti aia care le-au facut. Populatia actuala (target de varsta: 20-40 de ani) nu cunoaste indeajuns istoria, nu a auzit de Petru Groza, nu stie ce s-a intamplat intre 1944-1947 la noi. Asa ca vor lua de bun ce li se serveste.

  2. @ videoclip Bucuresti vechi – comentariu sters deoarece era nelegat de subiect. Iti faci reclama in alta parte, nu pe la articolele mele.

    @ Beren – nu te obosi, nu are rost. Omul vrea vizualizari, atat.

  3. Nu am nimic a comenta de rau, dimpotriva, imi place ca nu ai prezentat pozele vechi si atat ci le-ai localizat cu acribie.
    O informatie: Str. Slanic din spatele spitalului Coltea are un sens istoric. Pana pe la 1840-50, pe locul pe unde e azi corpul sudic al spit Coltea se afla sararia domneasca, depozitul de sare al domniei. De pe atunci exista o strada Slanic (fara legatura cu orasul Slanic Prahova)…

  4. Mulţumim pentru descoperirea fotografiilor, Raiden!

    Cu permisiunea dvs., o mică adăugire: palatul clubului A.Ro a fost ridicat pentru a adăposti Casa Centrală a Asigurărilor Sociale. În anii 1980 se pare că fusese remodelat pentru a găzdui un hotel.

    Altfel, la TVR, povestea zilei de 1 mai a fost spusă coerent şi cu toate amănuntele necesare, la ore de maximă audienţă.

  5. Am revenit pentru că am observat în fotografia de pe colţul bd. Carol I cu str. Slănic o lozincă timidă – Trăias(că) Mareşa(lul) Malino(vski!) – comandantul Frontului 2 Ucrainean în WW2.

  6. @ Radu Oltean – ca de obicei, completari interesante. Mersi!

    @ armyuser – adugirea este binevenita. Nu sunt o enciclopedie, asa ca orice informatie in plus este utila.

    Referitor la lozinca, am vazut-o si eu, dar, nevand habar cine era Maresalul, am preferat sa nu mentionez.

  7. Vezi ce bun e un blog? Poti face extraordinare completari ale unor informatii de baza. Eu ma minunez si acum cate chestii am invatat de la comentatori…

  8. Frumos legata povestea marsului! Imaginea Ministerului de razboi o gasesti mai clare intr-o postare despre 1900, din decembrie, a dlui Dan Rosca de la Bucurestii Vechi ( ocarte postala). Si eu am pus doua imagini mai vechi in postarea despre sediul Generala de la Universitate (anexa 4).
    Pe imaginile vechi apare o firma pe la balcon “Steaua Romana”. Intrebarea mea catre Dan cat si catre tine este: care este sursa localizarii ministerului de razboi acolo si in ce interval? Inainte de razboi ministerul cu pricina era in piateta Valter Maracineanu de langa Cismigiu. Am mai auzit cum ca acolo ar fi fost candva acel minister dar niciodata n-am identificat sursa …
    Fatada reconstituita din piata Rosetti a fost o conditie de avizare si o asumare a arhitectului Andrei Dosza. Ultimele doua niveluri sunt ilegale …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *