Comorile ascunse de pe maidanul Academiei


Seria articolelor dedicate fostului cartier Uranusdistrus de Ceausescu in anii ’80 – continua! Dupa ce am vazut fotografii in premiera din varful santierului Casei Republicii si am analizat imagini-document din filmul „Angela merge mai departe”, este vremea explorarii zonei din jurul Casei Academiei de pe Calea 13 Septembrie.

Acest palat colosal, odios si inca neterminat trebuia sa adaposteasca biroul tovarasei Academician Doctor Inginer Elena Ceausescu, savant de renume mondial. Constructia s-a ridicat cu un pret enorm: distrugerea unui colt foarte special al cartierului Uranus, cu strazi abrupte, in panta, si siruri neintrerupre de case. Sa pornim, asadar, pe urmele a ceea ce a mai ramas din aceasta zona atat de frumoasa in trecut. –>

Cand spun „maidanul Academiei”, ma refer la terenul neconstruit cuprins intre Calea 13 Septembrie, str. Uranus, Calea Rahovei si bd. Libertatii. Vorbim de un perimetru impanzit de vegetatie care creste necontrolat, un loc bantuit de haite imense de caini fara stapan salbaticiti si populat pe alocuri de corturi ale unei etnii minoritare nomade. In mijlocul acestui maidan troneaza Casa Stiintei si Tehnicii, ce astazi adaposteste niste birouri ale Academiei Romane – o constructie de factura nord-coreeana, la fel de inutila pentru oras ca sora ei mai mare, Casa Republicii.

Pe harta din 1982 a zonei la care ma refer, observam situatia inainte de raderea de pe fata pamantului a celor sapte strazi fantastice: Lazureanu, Minotaurului, Ecoului, Meteorilor, Arionoaiei, Salvatorului si – aproape perpendiculara pe patru dintre ele – str. Ion Taranu.

O vedere de pe str. Uranus, comparatie intre 1980 si 2009. Fotografia de arhiva este luata de la intersectia strazii Uranus (linia de tramvai) cu str. Minotaurului (prima la stanga) si surprinde celebra artera mergand spre Calea Rahovei. In continuare, str. Uranus intersecteaza str. Ion Creanga (prima la dreapta). Dupa Ion Creanga, urmatoarea strada la stanga era Ecoului. Pe fundal, se disting doua cladiri: o casa modesta (punct verde) si un bloc modernist din anii ’30 (punct rosu), ambele situate la intersectia strazii Uranus cu str. Sirenelor.

In ipostaza din 2009, nu mai exista decat cladirile de pe fundal (foto sus). Pe partea dreapta a strazii Uranus, acum cu aliniament modificat, a aparut un bloc masiv, iar pe stanga incepe maidanul Academiei, in locul pitorestilor strazi de altadata.

Trecand de intersectia cu Sirenelor, in dreapta se face o intrare intr-o parcare (foto jos) amenajata la inceputul terenului viran. Nimic mai banal, tentatia este de a trece mai departe, zona fiind oricum pustie si neatragatoare.

Totusi, se impune o privire mai atenta. Gratie lui Popescu, am obtinut o suprapunere a Casei Academiei pe configuratia stradala existenta inainte de anii ’80. Comparand cele doua ipostaze, am concluzionat ca intrarea in parcare este, de fapt, inceputul strazii Salvatorului!

Da, strada Salvatorului inca mai exista! Din nefericire, doar la nivel de paviment – piatra cubica din granit, foarte rezistenta si patinata de timp, specifica orasului vechi. Iata, asadar, o prima comoara ascunsa in praful si balariile lasate in urma de distrugerile ceausiste.

Piatra cubica se mentine aliniata exact cum era pe vremea cand case frumoase bordau aceasta intersectie cu str. Uranus. Nu am idee daca gura de canal este si ea de dinaintea demolarilor sau a aparut ulterior, in conformitate cu noua retea stradala.

Foarte intrigat, am inaintat pe fosta strada. In imaginea de mai sus, o privire inapoi spre Uranus surprinde cele doua imobile de la intersectia cu str. Sirenelor, de care faceam vorbire mai devreme.

Inca un fragment din pavajul original al strazii Salvatorului iese la iveala de sub noroi si pietris.

Deodata, apare o supriza si mai mare: calcanul unui imobil! Pare aproape imposibil ca in pustietatea in care cainii maidanezi urla flamanzi sa existe o casa! Si inca una bine ingrijita.

De la Aventurierul am aflat ca ce am descoperit este de fapt imobilul de pe strada Salvatorului nr. 7. Cel mai probabil, aici au fost cazati muncitori in timpul santierului, asa ca respectiva casa a fost declarata obiectiv nedemolabil, pe o perioada limitata. Mai mult ca sigur ca si aceasta constructie ar fi disparut, daca nu era decembrie 1989. Vila modernista interbelica are termopane si a fost renovata bine, asadar este mai mult ca sigur locuita. In ce scop, nu stiu.

Imprejurimile singurei case supravietuitoare de pe str. Salvatorului sunt la fel de neprietenoase: tufisuri gramada, crescute printre betoanele turnate in anii ’80 pentru a facilita accesul utilajelor. Pe fundal, o veche fabrica de pe strada Sabinelor.

Str. Salvatorului facea legatura intre Calea Rahovei si str. Uranus. O fotografie din 1980 arata capatul dinspre Calea Rahovei al strazii. Fotografia este facuta de pe trotuarul opus, de langa Palatul Bragadiru. Str. Salvatorului incepea drept, dupa care lua o cotitura brusca la stanga, intersecta str. Ion Taranu, apoi urca panta dealului Uranus spre strada cu acelasi nume.

Pe o fotografie actuala a zonei, am marcat fostele strazi – Salvatorului cu galben si Ion Taranu cu verde. Sageata galbena de langa Palatul Bragadiru indica pozitia fotografului. Conform reconstituirii, zidul Casei Stiintei vine exact pe aliniamentul strazii Salvatorului, in timp ce str. Ion Taranu a fost inghitita de odiosul palat ceausist.

Revenind in capatul dinspre Uranus al strazii Salvatorului, se pare ca imobilul supravietuitor de la nr. 7 se afla astazi pe str. Sirenelor, care pe Google Maps a fost prelungita dincolo de str. Uranus, pana inspre Casa Stiintei. Nu stiu daca aceasta este si versiunea oficiala, dat fiind ca pe Bing Maps str. Sirenelor vine normal, doar pana in Uranus.

M-am aventurat mai departe pe maidanul Academiei, mai aproape de palat. Imaginea de mai sus surprinde constructia megalomanica de pe amplasamentul caselor de pe fosta strada Arionoaia. Strada propriu-zisa se afla exact sub zidul fatadei principale al Casei Stiintei.

Din senin, am dat peste un nou fragment de pavaj stradal, mai consistent decat cel de pe str. Salvatorului. Din nou, cuburi masive de granit asezate ordonat.

Gratie planului cadastral vechi, am conchis ca aceasta este strada Meteorilor, urmatoarea in ordine dupa Arionoaia. Si ea facea legatura intre str. Uranus si str. Antim, iar poza de epoca (de la Aventurierul) de mai sus este foarte probabil sa surprinda chiar segmentul acesta. Pe fundal, estompata, se observa silueta tuguiata a cupolei Adunarii Deputatilor din Dealul Patriarhiei, capatul obisnuit de perspectiva al acestor strazi cvasi-paralele.

Concret, avem un segment generos inca pavat riguros cu piatra cubica veche de un secol pe str. Meteorilor. In stanga – sensul spre Antim, in dreapta – sensul spre Uranus. Gardul de pe fundalul pozei din stanga marcheaza aproximativ intersectia strazii Meteorilor cu str. Ion Taranu. Piatra cubica nu are acelasi luciu ca cea de pe Salvatorului, intrucat masinile nu mai circula pe aici de peste 25 de ani. Aceasta este si ultima comoara ascunsa pe maidanul Academiei.

Sa recapitulam: avem un segment inca pavat din fosta str. Salvatorului, la intersectia cu Uranus (galben), imobilul de la nr. 7 de pe str. Salvatorului, inca in picioare (rosu) si un fragment pavat si el din fosta str. Meteorilor (verde). Pe partea maidanului dinspre actualul bd. Libertatii nu se mai gaseste nimic, infrastructura rutiera noua cerand distrugerea totala a celei vechi – asadar, gasim doar iarba si copaci in prezent. Si, desigur, foarte multi caini.

Un cadru dinspre intersectia Uranus-Sabinelor spre zona fostelor strazi in panta surprinde o priveliste dezolanta, un maidan plin de gunoaie, moloz, vegetatie salbatica si caini vagabonzi cu duiumul – asta chiar la cativa pasi de Casa Republicii, zisa si Poporului, actualul sediu al PARLAMENTULUI ROMANIEI, institutie fundamentala a republicii asa-zis democratice actuale, membra a Uniunii Europene!

Evident, acest perimetru necesita o reconfigurare si o revitalizare de urgenta, insa nu exista vointa politica si interes edilitar pentru asa ceva. Demnitarii vin la Parlament in masina, iar turistii straini sunt mai degraba atrasi de Casa Republicii decat de explorarea zonei Uranus, asadar nu e graba. Vegetatia poate creste in liniste, cainii se pot inmulti fara numar si poate o punem si de-o paraseala gen periferia Romei.

Fara a fi arhitect sau urbanist, am totusi o viziune naiva asupra refacerii acestei zone. Nu am pretentii ca propunerea mea sa fie viabila, insa scopul ei este restaurarea pe cat posibil a vechii infrastructuri stradale, desigur in limitele impuse de cea noua, ceausista.

Pe scurt – retrasarea intocmai a strazilor Minotaurului, Ecoului si Meteorilor, dar doar pana in bd. Libertatii – exista spatiu destul pentru asa ceva. Str. Lazureanu – neinclusa in propunere – nu are cum sa fie refacuta, intrucat peste ea trece acum trortuarul Caii 13 Septembrie.

Str. Arionoaiei ar fi deviata doar in zona Casei Academiei, revenind pe traseul initial dupa trecerea de aceasta si ar cobori tot pana in bd. Libertatii.

Str. Salvatorului ar trece iarasi pe langa imobilul supravietuitor si ar veni drept, pe langa zidul Casei Academiei, pana in Calea Rahovei, la Palatul Bragadiru.

Str. Ion Taranu ar fi mutata cu totul, astfel incat sa corespunda actualei alei centrale care duce spre Casa Academiei. Noua strada Ion Taranu ar incepe din Calea 13 Septembrie si ar merge perfect rectiliniu spre palatul Elenei Ceausescu, intersectand perpendicular strazile Minotaurului, Meteorilor, Ecoului si Arionoaiei.

Nu solicit neaparat amplasarea de imobile pe strazile retrasate, pot fi refacute si ca simple alei, imitand pavajul vechi in majoritatea cazurilor si inglobandu-l pe cel inca existent (pe strazile Salvatorului si Minotaurului) in cel nou. Ceva trebuie facut cu imensul spatiu gol din jurul Casei Academiei, un montru pe care orasul nu il poate asimila in tesatura urbana.

Nota Bene: pozele de investigatie facute pe vreme ploioasa sunt din timpul expeditiei intreprinse recent pe maidanul Academiei alaturi de cititori al Rezistentei Urbane (Alinet, abracadabra, rainman, Alin, teoctist) si de colegi de panel (Popescu si armyuser). Multumesc pentru determinare si pentru seriozitate! 🙂

Update 2011!am revenit pe Maidanul Academiei, cu fotografii-document, fotografii de la inaltime si comparatii care intregesc tabloul acestei zone.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

52 thoughts on “Comorile ascunse de pe maidanul Academiei”

  1. Pe amplasamentul lacului Vacaresti or fi ceva vestigii?

    Ma bag la o excursie acolo, nu stiu multe despre zona dar va pot oferi ghidaj si protectie.

  2. Pe Vacaresti am fost zilele trecute.Exista cateva zone cu pavaj cu piatra de rau de asemenea semi-ascuns de pamant. In rest nimic special …doar tigani gramezi,pescari si ceva gunoaie.

  3. As incepe o treaba,sa fac poze la toate casele ramase nedemolate de prin cartierele de blocuri.Aici in Tineretului sunt cateva deosebit de interesante! Exista 2 case care veneau pe coltul strazii si care acum sunt practic lipite de bloc ( gradina omului se leaga cu gradina blocului haha).Apoi pe Calea Vacaresti exista 2 stradute care pur si simplu pastreaza 100% atmosfera dinainte de blocuri.Zona Nerva Traian iar are o straduta ramasa intacta + 2-3 case raspandite. Imi cer scuze pentru neatentie daca deja exista un articol sau ceva pe tema asta =P

  4. @ Cris – multumesc! Sa-ti spuns sincer, ma asteptam sa-ti placa 🙂

    @ LBogdan – e clar ca vii si tu la urmatoarea expeditie. Sa stii ca si prin Balta Alba mai sunt ramasite ale vechii comune Dudesti-Cioplea, reprezentate de niste case taranesti. Initiativa ta e buna!

    @ Radu Oltean – cu scuzele de rigoare, a fost pe baza de voluntariat. Eu nu am chemat pe nimeni, a fost o “initiativa spontana” 🙂 Chiar si asa, data viitoare o sa am grija sa te anunt.

  5. Singur asa intotdeauna cand merg sa fac poze la case/stradute ramase sar “locatarii” cu gura pe mine.Am avut niste situatii destul de stranii si amuzante in acelasi timp.. haha

  6. Foarte bun articolul dvs. Bine documentat si concis. Urmaresc de multa vreme postarile de pe site. Cat despre zona in cauza, am avut “onoarea” sa trec pe acolo vara trecuta, la 2 strazi de cladirea neterminata. Am ramas cu un sentiment de revolta, amestecata cu resemnare.
    Succes in continuare!

    PS. Cat despre Vacaresti, locuiesc in apropiere (sirul de blocuri cu 4 etaje de pe malul lacului, in spatele Soselei Oltenita). Zona este un amestec foarte interesant de paragina si Delta a Bucurestiului. In lac, in anumite zone, se pot vedea fundatiile fostelor case, dar si marcajele gradinilor cu zarzavat. Tot acolo sunt si 2 izvoare. Primul este natural si alimenteaza cele 4 lacuri mare care erau acolo si inainte de demolare, pline de stuf, pesti si rate, pescarusi, uneori si lebede. Ca fapt amuzant, asta vara am intalnit in iarba deasa o broasca testoasa si un sarpe de apa. Cel de al doilea banuiesc ca este o teava sparta de care nu mai stie nimeni, probabil o fosta cismea, caci in jurul sau se pot vedea fiarele unor armaturi de beton si are un debit considerabil.
    Din povestile parintilor, proaspat mutati in 1984 intr-un bloc construit pe dealul de langa lac, zona nu prezenta o valoare arhitecturala deosebita. Nu stiuau ei sa imi spuna in ce stil erau construite casele de acolo, dar cum pe planul orasului de la 1906 zona era in afara Bucurestiului. Probabil ca era un amestec de vernacular care a inspirat stilul cult neo-romanesc si diferite interpretari “naive” ale stilurilor interbelice, asa cum gasim pe Soseaua Giurgiului.
    Zona ar fi atractiva pentru ca din Calea Vacaresti, aproape de Piata Sudului, treptele ce urca spre bazarul Castani sunt cele care inainte duceau la Manastirea Vacaresti.

  7. Pe locul actualului lac de langa Crangasi, Lacul Morii se afla un cimitir o biserica si cateva case, asa cum bine stim cu totii. Cand s-a construit lacul, s-a demolat mai mult decat era nevoie distrugandu-se si zona din jurul lui, pe o raza de 50 – 100 m, in special in partea dinspre cartierul Militari. Cand eram mic, inainte sa se construiasca sediile de firme, Mcdonaldsul, benzinariile si celelalte case, in zona inca mai erau cateva garduri, nuci batrani si ramasite de ziduri. Desigur mare parte din zona nu mai poate fi recunoscuta datorita noilor constructii, insa e una din multele suprafete distruse inutil de fostul regim. Am putea s-o adaugam la colectie alaturi de Uranus si Vacaresti.
    Oricum, in jurul cladirii Agentiei Locale de Mediu, ridicata pe malul lacului, este o portiune inca neconstruita. N-am mai trecut prin zona de 2 ani, dar uitandu-ma pe google earth, se observa cateva posibile urme ale fostelor case. Nu stiu daca suscita vreun interes, insa daca se poate face rost de vechiul plan cadastral si eventual de niste imagini ale zonei inainte de resistematizare, ar fi interesanta o iesire similara.

  8. Eu as avea alta propunere pentru maidanul Academiei: daramata “casa stiintei si a tehnicei” (ma-sii) si facut un parc, in care aleile sa urmareasca vechile strazi si sa se numeassca in mod corespunzator. Bineinteles, s-ar pastra pavajul original (acolo unde mai este).
    Cred ca asa ar pune in valoare si palatul Bragadiru, ascuns acum de casa aia odioasa.

  9. Nu! Mai degraba lasati proprietarii terenurilor sa isi refaca locuintele.Sunt persoane care din 1990 si-au recuperat terenurile,dar nu pot face nimic (sic! dar ei platesc impozite acolo).Asa treaba si la Vacaresti,sunt multi proprietari care stau cu buzele umflate in asteptarea unui acord.

  10. @ MARIVS – multumesc pentru aprecieri! Foarte interesante informatiile despre zona Vacaresti, cred ca o sa incep o documentare mai serioasa pe tema asta.

    @ abracadabra – hai ca deja apar noi si noi propuneri de explorare a zonelor rase de Ceausescu! Pe langa Lacum Morii m-as plimba 🙂

    @ Geo Atreides – propunerea ta nu este fezabila deoarece nimeni, niciodata, nu va demola Casa Stiintei. E ca si cum ai cere demolarea Casei Republicii. Nu pornesc acum discutia, dar sunt multi factori care ar impiedica sa se petreaca asa ceva.

    Tocmai de aceea propunerea mea pastreaza in picioare Casa Stiintei, iar vechile strazi sunt retrasate dupa posibilitati, pe langa ea.

    @ LBogdan – as fi de acord cu construirea in acel perimetru doar daca proprietarii ar fi obligati PRIN LEGE sa refaca vechile locuinte EXACT cum erau ele, cel putin la exterior.

    Daca s-ar da liber la constructii acolo, ar aparea paralelipipede multicolore (roz, albastre, galbene, etc.), fatade kitschoase de sticla, multe termopane si multe garduri in cele mai variate stiluri. De doua ori NU construirii aleatorii pe maidanul Academiei.

    @ rainman – sa vedem cum stam cu vremea, ma tem ca o lasam prin primavara…

  11. Şi eu cred că refacerea infrastructurii vechi ar fi cel mai frumos lucru.
    Şi ar fi păcat să se construiască acolo.

    Noul ‘bulevard Uranus – Berzei’ n-ar strica nimic, din fericire.

    Ştiţi că aţi trecut pe lîngă un garaj auto foarte vechi?
    http://typ3forever.blogspot.com/2009/05/garajul-de-pe-strada-uranus.html

    Eu, altceva, ce să mai zic? Mi-aş dori să văd, cumva, calea Rahovei ducîndu-se înspre Unirii; felul cum se înfundă în bulevardul Libertăţii este degradant…

    Felicitări pentru descoperire, Raiden! Cred că a fost foarte emoţionant momentul în care aţi găsit pavajele acelea!

  12. @ Raiden,de acord dar nu prea.De acord cu faza borcanelor de sticla dar nu sunt de acord cu casele exact cum erau (lucru aproape imposibil,nu toti au planuri sau poze). Indiferent de discutie,realitatea este trista in continuare pentru zona,chiar azi am trecut pe acolo si ma gandeam la ce ar crede un occidental despre situatie.
    Apropo de planuri,ai mei au un planul original de la casa demolata din zona Radu Voda

  13. Este cel putin amuzant cum plangeti dupa nimic peste care s-a construit un alt nimic.

    Cui naiba ii pasa de orasul asta imputit? Din partea mea sa demoleze toate cocioabele si maghernitele care nu reprezinta decat niste pericole in calea dezvoltarii URBANE

  14. Mirabela draga, e parerea ta si o respect.Dar pana una alta mai exista si lume care nu e ingoranta….Pana una alta daca nu te intereseaza orasul asta “imputit” la ce citesti topicul asta si la ce dai comment? lol

  15. Excelent! Te felicit pentru felul in care ai inchegat aceasta trista poveste a orasului!

    Ti-am facut o dedicatie “de doi lei” (conform obiceiului tau de a-ti numi niste articole) la mine!

  16. @ hm – da, stiu constructia aceea, a fost pozata, insa nu facea obiectul articolului acestuia. Plus ca am gasit si ramasite din vechea cale ferata industriala care trecea pe langa str. Uranus!

    Calea Rahovei indreptata la loc… un vis frumos. WAKE UP! 🙂

    Momentul descoperirii a fost gen “Surprize, Surprize”, cu multe lacrimi si tipete.

    @ LBogdan – ca un contraexemplu pot sa-ti dau orasul Dresda, reconstruit in mare parte la fel dupa razboi. Vorbim de un oras intreg, nu de cateva stradute.

    De asemenea, in Stuttgart, au fost reconstruite palate intregi distruse la bombardamente, iar in Berlin, refacerea Schloss-ului din vremea Imperiului pe locul Palatului Republicii Democrate Germane, langa Dom, este deja o certitudine.

    Deci, se poate!

    @ Mirabela – un troll-femela! Nici nu ma obosesc sa raspund.

    @ ADRIAN – multumesc pentru lauda si pentru cei doi lei! Ala care se imparte pe cele 2 fatade e genial! Chiar ca mi-aduce aminte de respectiva casa din Sighisoara!

  17. @Raden-nu stiu la ce te referi cand zici “troll” dar este ilar cum unii nu au ceva mai bun de facut decat sa caute prin gunoaie si ruine “urme” ale vechiului Bucuresti-nimic altceva decat o prosteala si o adulare a unor ramasite de nimic

  18. @Mirabela – Exista unii care nu au ceva mai bun de facut decat sa caute prin gunoaie si ruine si care se numesc arheologi. Culmea e ca exista si muzee de arheologie si chiar sectii in cadrul facultatilor de istorie din orice universitate care se respecta. Si toti i-au vazut la inceput ca pe niste pierde-vara care cautau cioburi de oale si ulcele, lasate in urma de cine stie ce popor. Vezi tu, ce facem noi o parea pierdere de timp, ar in felul asta mai pastram istoria asa cum e ea. Cu siguranta ca sunt multe maghernite in orasul asta inca nedemolate, fiecare cu povestea ei, o emblema a unei epoci de mult apuse. Dar epoca aia, a haimanalelor, a targovetilor, a beizadelelor, a boierilor frantuziti, a unei aristocratii proaspat nascute din nimic, care s-a cizelat cu greu in timp, pentru a fi distrusa definitiv intr-o clipita, epoca aia defineste orasul asta “de rahat”, nu ceea ce vezi acum, nu blocurile, nu hidoseniile comuniste. Daca vrei dezvoltare urbana inteligenta trebuie sa te gandesti la adevarata identitate a orasului si sa o pastrezi. Nici o metropola europeana nu si-a creat o noua identitate de dragul dezvoltarii.

  19. vreau sa precizez pentru cititorii Rezistentei ca in timpul cat am fost alaturi de echipa nu am vazut pe nimeni sa caute prin gunoaie…toti membrii echipei de explorare nu mi-au lasat impresia in nici un fel ca ar fi oameni ai strazii…ce-i drept eu am plecat mai devreme si nu stiu exact daca apoi nu au inceput sa se apuce de cautat prin “relicve”…propun ca urmatoarea expeditie sa fie in de exemplu in Colentina(doar un exemplu pentru dezvoltarea urbana amintita de Mirabela), printre blocuri, unde sunt convins ca gasim si gunoaie ale minunatei dezvoltari urbane…daca nu gasim nimic, greu de crezut, mergem si mancam ceva la McDonalds si ne facem poze cu Ronald, ca e mai tare :))

  20. @ Mirabela – obvious trollette is obvious :)) Lasa prosteala, probabil ai desktop cu Palatul CEC in interbelic, peste care ai suprapus pisicutze roz si inimioare. Keep’em comin’, trollette!

    @ abracadabra, popescu – nu fiti victimele trollettei! Ea juiseaza de bucurie cand vede ca o bagati in seama atat de temeinic.

    @ axelanti – stai pe frecventa, ca e deja pe lista destinatia 🙂

  21. Parisul…un oras mirific…pe la 1870 Hausmann a demolat 50% din el si a facut ce e azi. E oare vreun parizian care sa isi fi dorit vreodata sa se refaca ce a fost inainte de Hausmann?? Dar de ce sa refacem Bucurestiul de dina-naintea lui Ceausescu si sa nu il refacem pe cel din timpul lui Mavrocordat??? Era muuuult mai pitoresc atunci??? Dar din timpullui Tepes???? Ar fi minunat…

  22. Diferenta fata de modernizarea Parisului e urmatoarea: acolo si atunci s-a actionat in mod profesionist si bine calculat, in acord cu vointa majoritatii cetatenilor, iar acel 50% nu reprezenta o suprafata rasa, neteda ca in palma, cu peisaj lunar, cum a fost la noi. In Bucuresti lucrurile au stat exact pe dos: s-a lucrat pompieristic, haotic, neprofesionist si impotriva dorintei locuitorilor, stramutati fortat si inghesuiti in “cutii de chibrituri”. Acest fapt este evident daca ne uitam la traseele noilor artere din jurul Casei Poporului, care nu sunt functionale decat in mica masura. De asemenea, spatiile imense din jurul palatului nu ajuta la nimic, iar acolo se pot reface macar cateva obiective (cum ar fi Stadionul Republicii si Arhivele Statului, la care tin neaparat, si care nici nu fusesera prevazute initial pt demolare). Nu e vorba de revenirea la un stadiu istoric deja incheiat, ci de recuperarea operelor de arta care ar fi putut supravietui daca nu erau supuse prapadului.

  23. din cate stiu eu lacul vacaresti ar fi al doilea ecosistem urban ca marime din Europa, primul fiind cel al Londrei. am fost acum ceva timp pe acolo si se gasesc o gramada de animale salbatice, rate salbatice si alte zburatoare, vulpi, dihori, si multe altele.

  24. @aventurierul
    Iti recomand wikipedia in limba franceza vis-a-vis de Paris. A fost rasa de pe fata pamantului o gramada din vechiul Paris…s-au creat bulevarde acolo unde erau case…s-au facut bulevarde largi si drepte indiferent pe unde ar fi trecut…case, curti…Nu cred ca cei demolati de Hausman erau de acord cu asta. In al doilea rand sistematizarea Parisului s-a facut in vreo 10-12 ani pana le-a iesit parizienilor pe gat de atata construit. Parisul s-a umplut de muncitori…in perioada aia s-a dublat practic populatia datorita celor veniti sa construiasca.E foarte similar cu ce a facut Ceausescu. Diferenta este ca ale lor cutii de chibrituri au briz-brizuri si mansarda in timp ce ale noastre sunt mai simple…deh, chestie de bani si epoca.

  25. Mda,imi place sa vad ca lumea e plina de “inteligenti”.Ok Ceausescu e minunat,iar Bucuresti era un sat inainte.Casa Poporului e o mare opera de arta la care ne inchinam simplii muritori.
    Dar de ce sa nu radem tot Bucurestiul si sa fie cum era el odata inainte sa apara oamenii? Daca nu era comunismul lumea nu muncea,doar atunci s-a construit da sa stiti ca asa este. + multe alte clisee mestecate de ignoranti zi de zi ora de ora.
    @ Aventurierul…respectele mele maestre! De mult urmaresc informatiile dumneavoastra,nota 10+

  26. @ Anonim – este ultima postare pe care ti-o permit fara sa te semnezi. De acum, orice comentariu anonim la acest articol va fi STERS.

    Numai tampenii ai zis, compari merele cu perele si iti dai aere de mare cunoscator. Muta-te la Paris si nu mai comenta aiurea la articolele mele.

    @ Aventurierul – te rog nu te stresa cu toti semidoctii care au marele noroc sa aiba internet. Nu are niciun sens discutia cu astfel de troli.

    @ LBogdan – idem 🙂

  27. @Reiden. Nu m-am semnat din lene, uite acum ma semnez. Numai tampanii spui. Ei cum e sa iti catalogheze cineva parerile contrare cu ale luica fiind tampenii? Eu am spus ca a darmace a construit Ceausescu ca sa refacem ce s-a darmat e o idiotenie pt ca in primul rand s-au cheltuit bani pt demolare si apoi pt construrie de catre comunisti. Acum sa mai cheltuim o data bani pt demolare a ce au construit comunistii si iar pt construire a unor case.
    Stau si ma minunez de parerea unora ca Bucurestiul daca ramanea nedemolat eramai misto. O fi ramas mai misto dar ramanea un sat mai mare. Imagineaza-ti traficul de an 2010 pe un Bucuresti nesistematizat cu strazi ca Mosilor de la intersectia cu Carol…Ar fi ramas un orasel de provincie cu case cu gradini in centrul sau. Diferenta dintre un oras si un sat este ca intr-un oras nu se planteaza rosii in spatele casei si nici porci nu se cresc. Casele darmate de Ceausescu erau minunate in procent de 10% restul erau case oarecare. Sa reconstruiesti ceva doar pt ca au darmat altii mi se pare exagerat. Era vreo casa din zona monument istoric si trebuie refacuta sau esunt pur si simplu case. Hai sa darmam si blocurile de locuinte ca sunt urate si sa reconstruim casele initiale, iar cu surplusul de oameni sa facem ce? E pas history…traiti-va viata in prezent. Faceti Bucurestiul prezent mai bun si nu va mai lamentati.

  28. @ marian – pe langa faptul ca nu esti capabil sa-ti concentrezi ideile si scrii foiletoane pe-aici, este clar ca nu mi-ai citit articolele si ca ai o impresie total gresita. Pastrarea patrimoniului, cu distrugeri minime in cadrul modernizarii nu inseamna oprirea progresului. Inchei aici orice fel de discutie cu tine, deoarece nu pricepi despre ce vorbim. Hai pa.

  29. Daca ai vrea sa isi concentreze cei de aici ideile ai pune limita de caractere. In alta ordine de idei e vorba aici de pastrarea patrimoniului care a ramas sau de reconstruirea unor strazi care nu mai sunt?
    Daca nu mai vrei sa discuti cu mine nu inseamna ca ce am eu de zis nu mai exista. Esti la nivelul de 2 ani? Nu iti convine ceva…nu mai vorbesti cu mine?

  30. Hah,ce ma amuza certurile stupide mai ales pe net asa.Parerile unuia sau altuia nu schimba cu nimic realitatea faptelor,este vorba de ce au “desteptii” in cap si cat de usor se ingroapa cu ironii ieftine istoria si realitatea.
    Realitatea este ca Bucurestiul este o carcasa a ceea ce a fost si carcasa asta e usor mancata de “destepti” si “importanti” tocmai prin ignoranta…
    Ori tocmai prin ignoranta asta plina de ironii si “ce vrei domne'” serveste marilor conducatori sa manipuleze.Asa e romanu’, cum e ceva in afara sferei de mancat seminte si ragaieli sare in sus ca friptura in tigaie.

  31. @ Raiden.
    Acea cale ferata pe care o numesti “industriala”, din care ai gasit urme, era de fapt o prelungire, facuta la mijlocul anilor ’80, a vechii linii industriale paralele cu Str. Gheorgheni. Scopul prelungirii a fost acela de a permite aprovizionarea pe calea ferata, cu materiale de constructii, a santierului Casei Republicii. Linia iesea din incinta industriala in care mai inainte se infunda, lua o curba stransa pentru a se alinia cu Str. Uranus, la mica distanta de aceasta, apoi traversa la nivel noul traseu abia modernizat al Caii 13 Septembrie. Avea in continuare o noua curba de sens contrar, aliniindu-se astfel paralel cu Calea 13 Septembrie. Continua asa pe taluzul palatului inca cateva sute de metri, unde era un fel de mica gara de marfuri cu facilitati pentru descarcarea vagoanelor. Parca vad si acum siragurile de vagoane de ciment stationand in santier…

    A nu se confunda cu vechea “linie a Arsenalului”, care avea cam aceleasi puncte de capat, dar un cu totul alt traseu.

  32. @Marian – Se pare ca nu ai inteles exact ce am vrut sa spun. Ia citeste din nou si vezi daca am mentionat ceva de demolarea cladirilor construite de Ceausescu. Nici eu, nici Raiden n-am facut asta, amandoi am sustinut sa se reconstruiasca pe terenul liber existent in jurul Casei Poporului, acolo unde nu se incurca alte proiecte. In ce priveste largirea Caii Mosilor, o consider o treaba buna si doresc continuarea ei si pe tronsonul celalalt, doresc trasarea Diametralei Buzesti-Berzei-Uranus desi implica demolari, largirea Caii Calarasilor si a strazii Traian, unde de asemenea se va demola, dar se va descongestiona circulatia auto. Nici un imobil ridicat sub comunism nu trebuie sa dispara, ci trebuie finalizat tot ce s-a inceput atunci.

  33. @ Gruia – multumersc mult pentru lamuririle importante! De vechile cai ferate industriale nu stiu prea multe.

    @ LBogdan, Aventurierul – serios, va bateti capul degeaba, unii chiar nu or sa inteleaga ce vrem noi sa spunem.

  34. Sa vedem ce nu am inteles eu din remarca de mai sus…”Nu solicit neaparat amplasarea de imobile pe strazile retrasate,”.
    Deci nu neaprata…daca se poate reconstrui foarte bine…ai fi fericit.Nu oi intelege eu dar nuantele iti scapa.

  35. Salut,

    Si eu sint un nostalgic al Orasului care a fost. Chiar acum trag ciubuc si beau un vin. Vin de la un prieten care sta in fosta casa a lui Bachus. Am luat un taxi spre Berceni unde locuiesc. Un cartier anost din beton. Fiind putin ametit – deh, e aproape craiunul – m-au podidit nostalgiile Orasului de demult. Asa ca-l rugai pe taximetrist – un baitas de circa 20 de ani – sa ma poarte prin locuri vechi. Imi scuzati ortografia, dar am oarece lacrimi in ochi. Buretele care sterge istoria isi continua activitatea. Trecuram – desi sint ardeleaean ma caonsider trup si suflet regatean, deci vorbim ca un ban de Craiova, mai batrin cu 200 de ani ca voi – prin Calea Tirgovistei pina la Gara Tirgovistei, de unde o luaram pe la Polizu, dreapta pe Buzesti pe la ce a mai ramas din Hotel Marna – mor nu darimara porcaria aia de generali – casa cu ceas – inca mai e, casa in stil fanariot – si aia mai e lipita de casa cu ceas – hala lui Matache macelaru… Unde esti gide sa-i zici lui Voda: “Ia uite Maria Ta, cum se ingrasara berbecii, sa le mai taiem oares’ce”… Majoritatea caselor mai sint in picioare. Desi plimbarea cu taxiul acostat ceva galbeni, a meritat. In spate, Hotel Marna e darimat. Fatada cred ca e in picioare. Era cit pe ce sa zic din Eminescu despre Tepes Voda. Ma bucur ca inca mai e casa cu ceas si casa fanariota de alaturi. Alea nu trebuie darimate. Dar l-am rugat pe sofer – deh, birjar pe banii mei – sa ne continuam periplul pe Buzesti pina la Piata Berzei. Frumos. Maghernite, dar si case frumoase ce merita pastrate. De acolo, a vrut sa-mi arate Casa Poporului. Auzise de Dealul Uranus, dar habar n-avea de ce a fost acolo. Strada Izvor, cuib fanariot, Strada Uranus si cartierul cu acelasi nume cu amalgamul sau de stiluri arhitectonice din toate veacurile… Ne continuam drumul si inainte de piata George Cosbuc ii zic: “Ia fa dumneata dreapta pe Calea Rahovii”. Facem dreapta, ocolim odioasele blocuri si il rog sa mergem incetisor… Palatul Bragaadiru infloreste. Ceva circiumi la parter, lucru imbucurator, nu l-au dat intru totul mortii… Mai la deal gasim fosta vama Antrepozite, cladire preluata de DB Schenker, lucru bun, renovat, acum cinci ani se scurgea acoperisul prinre ziduri. Ma bucur ca am gasit cladiri pe care le credeam pierdute pentru totdeauna renovate si dichisite. Imi pare rau pentru Strada Buzesti ca o demoleaza cu nesimtire. Lucruri pe care i le-am zis taximetristului nu va putea sa le vada si sa le traiasca insusi pentru ca noi stim doar sa stergem Istoria cu buretele numit buldozer. Acum aproape un an am pozat fabrica de otet de la Margina. Am pozele pe perete. Acum cred ca e oale si ulcele. Acum trei ani dadura foc Morii lui Assan. Va vine sa credeti ca un locuitor al Bucurestiului nu stie ca asta afost prima cladire industriala a orasului in care traieste? Ei bine, taximetristul habar nu avea ca i s-a dat foc doar pentru ca terenu de sub ea valora la ora aia 2000 de euro metrul patrat. Nu mai zic nimic. Impotriva prostiei nu exista vaccin.

  36. Multumesc Raiden,ai facut ca prin articolul tau sa devin nostalgic. Acum 37 ani bateam strada Mionotaurului (no.47) facind curte asidua actualei mele sotii. Ce frumos , ce romantic!Si tatal ei, ca si alti locuitori ai zonei incearca cu puterile unui batran de 83 ani sa inteleaga cum este posibil sa fi fost demolat, mai apoi prin ’92 sa-ti recapeti proprietatea cu o hartie buna-de-nimic care se numeste Titlu de proprietate, pentru care sa platesti impozit atitia ani , fara sa te poti folosi de acel teren. Toate demersurile lui au avut ca raspuns invariabilul:”pe acest teren nu se autorizeaza constructii DE NICI UN FEL, nu se dau despagubiri si nici alt teren in compensatie”!!! Nimic nou, traim in Romanica !Sincer nu stiu ce sanse sunt ,
    ca propunerea ta , care este una de mimim bun-smit ca macar sa se retraseze acele strazi si sa devina un parc, dar din pacatae nu am vazut in niciun proiect acest lucru.Se pare ca vor creste in continuare balarii, balarii care nu se vad de la geamurile unde dormiteaza “alesii neamului “.Succes, oricum, si sustin propunerea ta!

  37. Am o intrebare, prin curtea actuala a palatului Bragadiru trecea vre-o strada care conecta Calea Rahovei cu bulevardul George Cosbuc? De pe bulevardul George Cosbuc, se vede ceea ce pare a fi inceputul unui drum cu piatra cubica, este pusa si o poaarta acolo… si eram curios daca era odata doar un drum prin gradina, sau o strada intreaga acolo…

  38. @ Florin. – FOARTE pertinenta intrebarea! Am confruntat harti mai vechi cu situatia actuala si sunt in masura sa-ti dau un raspuns:

    Ce ai descoperit tu este inceputul unui tronson sters din str. Gazelei. Inainte vreme, aceasta incepea, sub numele de str. Elena Doamna, din Calea Rahovei, traversa bd. Maria (actual Cosbuc) si, cotind abrupt, ajungea in str. Mitopolit Filaret.

    In 1968, segmentul din str. Gazelei cuprins intre Calea Rahovei si bd. Cosbuc deja nu mai exista.

    Tot inainte vreme, str. Bosianu traversa Pta. Regina Maria (fosta Pta. Cosbuc) si se intersecta cu Calea Rahovei, dupa care se continua cu str. Antim (intersectie aflata azi sub un maidan, langa bd. Libertatii). Interesant e ca intre str. Elena Doamna (segmentul disparut) si str. Bosianu exista o straduta numita General Margineanu. Aceasta a mai supravietuit si dupa disparitia segmentului din str. Gazelei, fiind legata fortat de Calea Rahovei, pana la demolarile anilor ’80.

    Sper ca te-am lamurit, multumesc pentru “provocare”! 🙂

  39. Va multumesc – pentru a “n” oara, si tot nu este deajuns, pentru aceste essay privind istoria acestui cartier. Mi-am facut un obicei (foarte placut) in a citi TOT ce scrieti si din nou va intreb: cand veti publica o carte cu toate aceste istorioare?
    Sunt de mult plecata, locuiesc de 43 de ani in US, dar nu pot uita locul unde m-am nascut. Nici strada “mea”, Bateriilor, nu a fost crutata. Casa era la nr. 33, colt cu Ghinea (cred).. Aveti cumva documentare pentru acea zona? Primele doua clase primare le-am facut la o scoala pe Justitiei, colt cu Ivireanu (cred).
    Felicitari si incurajari pentru tot ce scrieti si impartasiti cu noi.

  40. Pacat de acea zona minunata.Este oribil maidanul si casa tovarasei. Dar am o nelamurire.De ce ,din ce a mai ramas din Uranus[Sirenelor,Sabinelor,etc]este ?locuit de tigani?Sunt mostenitori?

  41. Strazile ramase din cartierul Uranus sunt in mare parte locuite de minoritari, insa exista si oameni ok care stau acolo – putini, ce-i drept.

    Nu stiu care este statutul juridic al imobilelor din respectivul perimetru, vorbim oricum de case nationalizate, dar nu am idee cate/daca au fost revendicate.

  42. citesc, privesc fotografiile si imi revin mereu amintiri, imagini, trairi cu “EU” prin multele locuri ce nu mai sunt. Si jumatatea trista pentru timpul trecut si distrugerile infaptuite e compensata de jumatatea bucuriei de a vedea ca mai sunt oameni legati de ceea ce a fost odata un oras frumos, pe care, la vremea respectiva, poate, nu am stiut sa-l pretuim. De fapt totdeauna ti-e dor de ceea ce ai pierdut, sau s-a pierdut. Multam frumos si apreciez pasiunea, efortul si incapatanarea de a arata ca asa cum e acum am devenit doar, fiindca initial eram altfel/altfeli.

  43. Eu am locuit pe str Meteorilor. Am asistat la toate demolarile din zona. Pot sa confirm, toate pavajele statzilor din zona sunt acoperite cu pamant.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *