Da, am avut Piața Marx-Engels în București!


Dincolo de zona Garii de Nord, in continuarea cartierului Grivita, se intind Bucurestii Noi, dupa cum indica si bulevardul principal. Este o fosta comuna suburbana devenita cartier al capitalei, extins si modernizat in in anii comunismului. In aceasta zona am gasit ceva surprinzator, de care nu stiam pana acum. –>

1950s-1960s-buc-noi
La inceputul anilor ’50, cand Romania populara isi revenea dupa al Doilea Razboi Mondial, a inceput constructia de locuinte muncitoresti, mai intai ca microraioane experimentale. Astfel, in 1953-1955, a aparut un ansamblu de locuinte de inspiratie sovietica/stalinista pe bd. Bucurestii Noi, ansamblu cu care Capitala RPR se mandrea pe ilustratele postale.

1956-cinema-infratirea-intre-popoare-buc-noi-teatrul-masca
Cinematograful “Infratirea intre popoare”, nou-nout in 1956

Ansamblul este alcatuit dintr-o serie de blocuri de joasa inaltime, dispuse simetric. Punctul central il constituie o cladire ce aduce un pic cu vechiul Teatru National. Este vorba de Cinematograful “Infratirea intre popoare”, un nume propagandistic care reflecta perfect ideologia regimului de democratie populara. In ilustrata de mai sus (anii ’60), cladirea arata in principiu ca la inaugurare.

Elementele neoclasicizante, specifice arhitecturii staliniste, negau progresul modernist interbelic si duceau limbajul estetic spre un paseism clar, o intoarcere la vremurile de dinaintea avangardei din primele decenii ale secolului 20. Propaganda era prezenta oriunde, asa ca pe fatada cladirii se poate remarca motivul repetitiv al stelei socialiste in 5 colturi.

1960s-buc-noi
Anii au inceput sa se scurga peste complexul de cladiri si albumele familiior mutate aici au inceput sa se umple de poze. Iata una dintr-o colectie personala din acel deceniu.

“Bomba” a venit atunci cand, scotocind prin Arhivele Nationale, am dar peste un act important pentru istoria orasului. Decretul nr. 193/1971 al Consiliului de Stat al RSR atribuia scuarului din fata Cinematografului “Infratirea intre popoare” denumirea de Piata Karl Marx-Friederich Engels!

Asadar, am avut si in Bucuresti un loc public numit dupa parintii socialismului stiintific, asa cum era regula in toate tarile din spatele Cortinei de Fier. Karl Marx (dr.) si Friederich Engels (st.) au capatat, in anii hegemoniei URSS, statui peste statui, nume de strazi si piete in toti satelitii Uniunii Sovietice.

Decretul este semnat de Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, inca nedevenit intaiul Presedinte al Republicii pe atunci (evenimentul a avut loc trei ani mai tarziu, in 1974).

Foaia principala a Decretului, prinsa cu snur tricolor intr-o mapa ingrijita purtand pe ea stema socialista, are si o anexa. In anexa, este desenata in tus configuratia simplificata a zonei, ca suport pentru textul decretului.

La mijlocul anilor ’60, viitoarea Piata Marx-Engels era un loc linistit si anost, aflat oarecum la margine de Bucuresti. In spatele nou-construitelor blocuri erau aceleasi case taranesti, aceleasi cocioabe si acelasi stil de viata ca la 1900 sau poate chiar mai jos. Desi scuarul central purta un nume pompos, zona tot una periferica ramanea.

In prezent, zona este mult mai aglomerata. Pe langa valurile succesive de constructii socialiste ulterioare blocurilor initiale, au aparut si constructii contemporane, inghesuite pe vechi parcele de case cvasi-taranesti – haos urbanistic. Aglomeratia in trafic tine pasul cu zilele noastre, dar cel mai important, Piata Marx-Engels si-a pierdut numele.

Dupa ce, in baza deciziei Guvernului Romaniei, s-a infiintat in 1990 Teatrul Masca, acestuia i-a fost atribuit vechiul sediu al Cinematografului “Infratirea intre popoare”, cazut in paragina. In anii recenti, au inceput renovarile la cladire, aceasta fiind si tema de campanie electorala in colegiul respectiv.

In prezent, fosta Piata Marx-Engels se lauda cu fatada renovata tipator a Teatrului Masca (serios, doar fatada de la strada), un loc de joaca pentru copii, pavele ieftine care au inlocuit asfaltul si borduri “de unica folosinta”. In spatele ansambului de factura sovietica, aceleasi cocioabe, dintre care unele au capatat termopane si izolatii termice cu impact coloristic extrem asupra fatadelor.

Recent, Teatrul Masca s-a mutat din acest sediu, care a fost declarat cladire cu risc seismic. Vechiul cinematograf zace azi abandonat, in loc sa fie un centru cultural care sa deserveasca oamenii zonei.

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

22 thoughts on “Da, am avut Piața Marx-Engels în București!”

  1. aha, deci din anii 60. zicea cineva ca legionarii aveau ceva treaba pe acolo, dar era 1 confuzie. oricum , tot prin cartier pe acolo au avut un sediu, care se pare ca e in picioare, numa nu stiu unde e.
    in popor se numea ‘infratirea intre picioare’. si piata ingliş.

  2. Pai am inteles ca fosta “Casa Verde” – sediul legionarilor ar fi pe langa Palatul vrajitoarei Maria Campina (cea cu coroana si cu sandalele de aur).

  3. la ce sediu va referiti? ca ‘al central este in alta parte, pe cheiu’ garlii, un pic mai sus de Teatrul Bulandra mergand spre Unirii…

  4. @ CB – ma refer la cel din Bucurestii Noi. Cel din str. Gutenberg a fost demolat pe jumatate, astazi mai e in picioare doar partea mai neinteresanta a casei.

  5. Puțină lume mai ştie că cele 15 blocuri din Bd. Bucureştii Noi – ridicate la mijlocul anilor 1950 – au şi subsol, care era destinat serviciilor: spălătorie, călcătorie, uscătorie. Camera de baie este separată de WC, iar bucătăria era prevăzută cu coşuri de fum pentru maşinile de gătit cu petrol; toate cele trei dependinţe ocupând o travee împreună cu un mic sas pentru circulaţie.

    Aspectul care va părea spectaculos în prezent este că apartamentele erau destinate locuirii în comun de către mai multe familii (o familie în fiecare cameră).

    Să nu uităm că acest cvartal este contemporan cu Karl Marx Allee (fost Stalinallee) din Berlinul de Est, însă fără a putea egala acest bulevard de o monumentalitate exemplară pentru epoca stalinistă.

  6. Nu este deloc spectaculoasă conviețuirea în comun a familiilor. În URSS se numea comunalka forma aceasta de coabitare – găsești mai multe în cartea lui Vasile Ernu – Născut în URSS.

    Blocurile au fost recent renovate, cartierul începe să arate mai bine decât în ultimii 10-15 ani, iar dacă treci de Teatrul Masca (înțelesesem că acum ar fi studio de înregistrări pentru Sișu și Puya – un mit cartieresc) intri într-o zonă rezidențială. Aici sunt și case mai vechi – a mea e din 1941.

    Ar fi trebuit să explorați și zona parcului Bazilescu, fost Cobălcescu. Sunt destule povești interesante și despre el.

  7. @ armyuser, Vlahul – am ajustat corespunzator datele. Mersi!

    @ popescu – mi-e teama ca le-am ratat, dar inca mai este timp 🙂

    @ Buciuman – este Parcul Bazilescu, la care se referea si luluts mai sus. Structura aia darapanata demonstreaza cat de proaste au fost materialele folosite. Teatrul de vara dateaza din aceeasi perioada cu ansamblul despre care vorbesc in articol.

    Recent, Parcul Bazilescu a devenit celebru datorita Cleopatrei Stratan, care a filmat clipul “Ghita” acolo.

  8. Eu locuiesc fix in spatele Parcului Bazilescu. Teatrul de vara nu e oribil din punct de vedere arhitectural. De fapt, din cate am vazut (e imprejmuit de gard din toate partile fiindca sta sa cada la prima rafala serioasa de vant) arata destul de bine pentru o constructie comunista.

    Nu stiam ca pustoaica lu’ Stratan a filmat acolo, in schimb mi s-a intamplat sa fiu nevoita sa ocolesc parcul fiindca se turnau telenovele acolo.

    In fine, sunt multe de zis despre Bucurestii Noi & Damaroaia.

  9. Ah. Noua ne zisese un prof specializat pe istoria si evolutia URSS-ului ca blocurile de-aici au fost prima oara construite pentru kominternisti. Si dupa derusificare, cam dupa ’58, au fost populate cu muncitorime.

  10. Blocurile sunt contemporane si identice (cred) cu cele de pe Calea Ferentari, celebrul complex cu aleile numerotate a, b, c, d…etc., cu cele din Dr. Taberei, vis a vis de fostul sediu al Min. Apararii, cele de langa Academia Militara, complexul de la Vatra Luminoasa sau cel de pe Bd-ul Basarabia. Acum nu-mi vin in minte altele, sigur mai sunt. Facand abstractie de comunalka nu cred ca se poate face comparatie intre calitatea materialelor si confortul oferit de aceste ansambluri si majoritatea blocurilor ridicate in anii ’70-’80. Plus ca dpdv estetic nu deranjeaza si se integreaza mult mai usor spre deosebire de mastodontii de 8-10 etaje din Pantelimon, Berceni, Militari etc.

  11. @Raiden
    Casa Verde se afla la vreo 200 m in directia ESE pe strada Lastarisului (marcata pe Wikimapia, oarecum in spatele Complexului, cel mai usor traseu pe strada cu cantina sociala). Pana prin 2008 era sediul scolii de soferi a CCCF-ului; acum nu mai stiu ce se afla in interior.

  12. deci asa se justifica prezenta inainte de ’89 a bustului lui Marx acolo. ca parca vag imi amintesc ca ar fi existat acolo asa ceva dat fiind ca inainte de ’89 la parterul unuia dintre blocuri era unul dintre putinele magazine unde gaseam piese de schimb pentru “semicursiera” mea Sputnik 🙂
    Ansamblul mie mi se pare valoros ca etapa istorica a arhitecturii staliniste. ar trebui clasat inlista monumentelor ca ansamblu. era epoca “cvartalului” importat din urbanismul sovietic. la mine pe blog am pus cateva imagini despre acest tip de arhitectura, ceva mai elaborata, de la Chisinau. erau totusi si bine gandite si bine construite daca putem face abstractie de ideologia care le nascuse. mai bine decat monstruoasa “unite d’habitation” a lui Le Corbusier as spune.

  13. Teatrul de vara din Parcul Bazilescu a fost inaugurat in 1953 cu prilejul Festivalului International al Tineretului. In acelasi an, in parc a existat si un trenulet care-i dadea ocol (parcului). Cred ca si “Infratirea intre popoare” tot atunci a fost inaugurat.

  14. @ Luluts – personal, nu sunt foarte pasionat de Bucurestii Noi si Damaroaia, aceste zone chiar nu au nimic spectaculos.

    @ abracadabra – locuintele de pe bd. Basarabia se apropie cel mai mult de tiparul celor din Bucurestii Noi. Evident ca arata mai bine decat blocurile comuniste ulterioare.

    @ Cargo – no harm done, oricum de-abia azi am citit. Mersi pentru notificare!

    @ ADRIAN – da, ne putem mandri si noi cu nitel stalinism, nu chiar ca in Berlinul de Est, dar merge.

    @ Loredana – ce vremuri!

  15. Locuiesc in zona Bucurestii Noi si cunosc foarte bine aceasta Piata.
    Dupa cum spunea si Adrian, ansamblul e unul valoros.

    Piata are probleme de vizibilitate si accesibilitate.
    Marea majoritate a spatiilor comerciale din parterul acestora sufera si sunt semipopulate, zona e relativ pustie (dpdv. pietonal).

    Dupa cum am vazut ce s-a facut prin alte locuri, cred ca sunt necesare urmatoarele:
    – Deschiderea pietei total catre principala artera de circulatie,
    – Construirea unei parcari subterane si pastrarea spatiilor verzi in procent de max 20% (cat mai dispersata pentru a castiga vizibilitate),
    – Transformarea pietei in platforma pietonala degajata, deschisa, usor plantata, usor amenajata cu mobilier urban si punct/e discret/e de apa (fara fantani in-Cantatoare)
    – Reconfigurarea fostului cinema si transformarea lui intr-un ansamblu de tip mediateca, centru pentru tinerii derutati, mica sala de teatru/cinema, eventuale spatii comerciale, cafenea, mica galerie de arta, posibila supraetajare, lift exterior, etc. (p. public-privat)

    Doresc sa existe, din partea celor interesati, o propunere de lansare Tema si Concurs de amenajare si reconfigurare a Pietei (inclusiv fostul cinema)catre primaria sectorului 1,PMB si OAR.

    In prezent, plantarea de vegetatie inalta si deasa, amenajarea fara norma a locurilor de joaca, bordurizarea, gardurizarea si plantarea de floricele nu e decat o solutie ieftina temporara aplicata in fiecare an, solutie fructificata cu mult spor de multitudinea de catei maidanezi care-si fac veacul cu placere si ingroapa oase in spatile verzi.

  16. Ca un alt fapt incadrat la “diverse”, statia de ITB (pe acea vreme) din dreptul pietei se numea tot Engels.

  17. @Luluts,Parcul s-a numit Balcescu daca nu ma insel.
    Cand am fost copil am colindat la pas toata zona,am sta in Chibrit si am fost la scoala in Chitila.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *