Arhitectura si putere


Recent, am primit de la cititorul Cristi un link spre un documentar realizat in 1994 – “Arhitectura si putere”. De ce este deosebita aceasta lucrare? Este filmata exemplar, contine imagini de arhiva nemaivazute, calitatea imaginii este foarte buna si, mai ales, filmul contine cadre in premiera cu noul Centru Civic, asa cum arata in anul 1994.

Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, lucrarile la Casa Republicii si complexul de cladiri adiacente au fost sistate. Ele au fost reluate cativa ani mai tarziu, ceea ce inseamna ca documentarul de fatza prezinta imaginea “inghetata” din decembrie 1989, cu modificari insesizabile. Se poate explora intregul areal demolat – fostele cartiere Izvor, Uranus, evreiesc, Dudesti, Vitan, etc.

Am considerat ca este necesar sa aduc completari unor cadre mai deosebite. Am identificat de asemenea trei greseli, pe care le voi explica. Pentru cine are de gand sa citeasca in continuare, recomand vizionarea in prealabil a documentarului:

Scurt-metrajul se deschide cu o imagine a micii biserici Bucur Ciobanul de langa Dealul Radu-Voda, incadrata de schelete de blocuri. In trecut, bisericuta era paraclis de cimitir al Manastirii Radu-Voda, gasindu-se pe deal. Odata cu adancirea potecii de langa ea si aparitia strazii Radu-Voda, biserica Bucur a ramas suspendata pe un delusor separat, inspre Splaiul Unirii. A supravietuit demolarilor, dar nu se regaseste intre monstrii de beton din laterale.

Biserica Schitul Maicilor a fost translatata din Dealul Uranus in spatele blocului care adaposteste sediul SRI. Frumoasele chilii ce o inconjurau pe vechiul amplasament din str. Schitul Maicilor au fost demolate din ordinul expres al Elenei Ceausescu. In prezent, pridvorul cu coloane al bisericii este ingradit intr-o cusca de termopan alb, termopanul fiind noua obsessie a Bisericii Ortodoxe Romane.

Fostul cartier evreiesc, disparut, privind spre noul bd. Octavian Goga, inspre intersectia cu Nerva Traian. Cadrul din stanga este luat dinspre Pasajul Marasesti. In dreapta, bd. Goga astazi – superb.

Biserica Dobroteasa, incadrata si ea de schelete de blocuri noi. Se gasea odinioara pe Calea Vacaresti. Tronsonul respectiv de drum a fost demolat si inglobat in noul bd. Mircea-Voda, strajuit de blocuri anonime masive. Diferenta dintre vechiul ambient si cel nou este socanta.

Vedere din intersectia de la Timpuri-Noi, modificata masiv. Biserica Apostol a ramas cocotata pe dambul din care excavatoarele au muscat, pregatind terenul pentru blocurile de pe noile bd. Mircea-Voda si Gheorghe Sincai, precum si pentru noua str. Nerva Traian. Din nou, o comparatie-document intre vechile imprejurimi ale bisericii si cele noi.

Din cartierul Dudesti n-a ramas mai nimic. In film, vedem Calea Dudesti fara cladiri mergand spre sos. Mihai-Bravu. Dintre toate, au mai supravietuit vechea scoala comunala Dudesti + anexa si un imobil cu 2 etaje si mansarda (existent si azi – incercuit cu rosu in poza aeriana), la intersectia strazilor Baciu-Judetul si Stan-Judetul. Zona debarasata s-a umplut repede la loc, din nefericire cu imobile incomparabile cu cele vechi. Langa scoala veche s-a ridicat sediul nou, care face cinste arhitecturii ceausiste – este o nulitate!

Imagini de arhiva cu cladirea “Cartea Romaneasca” de pe bd. Carol I (actual Elisabeta), dupa bombardamentele din primavara lui 1944. Dupa indepartarea ruinelor, s-a amenajat acolo un parculet care oferea o perspectiva larga spre Cercul Militar, redenumit de comunisti Casa Centrala a Armatei.

Greseala 1. Cadrul cu Cercul Militar nu este din interbelic, asa cum se sugereaza, ci din anii ’50, deoarece este vizibil parculetul mentionat mai sus. Pe locul lui s-a ridicat in anii ’60 blocul Romarta.

Un cadru exceptional si rar cu fostul Minister al Industriei Constructoare de Masini de pe Calea Victoriei, nou-nout. Masivul imobil a fost demolat in 2007.

Urmeaza o succesiune de imagini cu schimbarea aspectului orasului, prin aparitia constructiilor de factura stalinist-utilitara din anii ’50-’60.

Un grup de oameni studiind macheta uneia din “bijuteriile” regimului Dej – Casa Scinteii, actuala Casa Presei. Indemnul muncitoresc ne introduce si mai mult in atmosfera tovaraseasca.

O alta realizare dejista majora este Palatul Operei de Stat, de pe cheiul Dambovitei. Mai interesant este faptul ca aspectul initial al cladirii a fost alterat (in bine, zic eu), pentru a se ajunge la forma cu care suntem familiarizati.

Cum putea sa lipseasca cel mai drag ansamblu republican – “Piata Palatului RPR”, adica Sala Palatului + blocurile dimprejur? In imagine, blocul-turn in constructie versus cum arata astazi. Despre un caz incredibil din acest ansamblu am scris aici.

Imagine cu noul cartier-dormitor Vitan, unde pe locul caselor pitoresti au aparut grupri de blocuri copiate la indigo. Strazi celebre, precum Foisorului, Voevod Moruzzi, Poet Vasile Carlova, Anastasie Panu sau Locotenent Papazoglu au fost curatate de istorie, devenind alei printre blocuri.

Cartierul Vitan arata exceptional in prezent, asa cum este evident din imaginea luata de sus.

Se poate explora si macheta noului Centru Civic si a bulevardului Victoria Socialismului (Unirii) – marcat cu rosu. In detaliul din dreapta, blocul din stanga-jos, de pe colt, este situat la intersectia bd. Unirii cu bd. Maria. Din macheta mare, se observa ca se dorea pastrarea stadionului ANEF (Republicii) de pe str. Izvor. In schimb, a fost astupat si transformat in parcare.

Dementa lui Ceausescu de a remodela orasul a lasat urme si in Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Fabuloasa Scara a Voevozilor a primit, in capat, o “fresca” cu noul ideal in arhitectura – blocul proletar.

Bloc de pe Calea 13 Septembrie (remodelata), finisat in 1994 si in constructie, in anii ’80.

Ceausescu la Piata Sfanta Vineri, dand indicatii valoroase. Cu ajutorul unei fotografii de dupa 1977, se poate vedea unde a poposit Tovarasul (cele 2 case din dreapta apar in ambele imagini). In numai cativa ani, Piata Sf. Vineri si cartierul evreiesc adiacent aveau sa fie distruse aproape complet.

Dupa ce intregul front de case de pe Calea Calarasilor – intre str. Mantuleasa si Piata Unirii – a fost demolat, pe noua strada, mult largita, a inceput constructia de blocuri. Se pare ca si in dreptul bisericii Sf. Mina trebuia sa apara unul, dar nu s-a mai construit.

Comparatia realizata de Alex Galmeanu in 2007 este graitoare pentru disparitia acestui prim tronson din Calea Calarasilor – biserica odata inconjurata de case a ramas izolata, dupa demolari.

Calea Calarasilor, oficial bd. Corneliu Coposu, este, pe acest tronson, un bulevard oarecare, cu cladiri oarecare, fara personalitate.

Langa Rondul Udricani, in 1994, pe str. Clucerul Udricani, era in constructie blocul care avea sa inchida Sinagoga Mare intr-un sarcofag de beton. Langa ea, mai supravietuieste o cladire aflata odinioara pe str. Colnicul Mic (disparuta). Imaginea din prezent a Rondului Udricani si a imprejurimilor este dezolanta.

Dezolanta este si aceasta panorama cu ce a ramas din fostul cartier evreiesc, pe care am compus-o din mai multe cadre. Observam fosta scoala nr. 74 (demolata partial) de pe str. Mircea-Voda, biserica si Asezamintele Udricani, precum si cladirile supravietuitoare din celebrul rond de acolo. In rest, maidane virane.

Privind dinspre cartierul evreiesc spre Calea Calarasilor, unde biserica Sf. Mina a ramas stinghera. In dreapta cadrului, in spatele cladirilor nedemolate, este scheletul blocului care a blocat str. Columbelor.

Bd. Victoria Socialismului vazut de pe Casa Republicii, atunci si acum. Cat a crescut vegetatia in anii care s-au scurs!

Biserica si clopotnita fostei Manastiri Mihai-Voda, mutate de pe dealul omonim (amplasamentul Parcului Izvor) in spatele noilor blocuri ministeriale. Intre timp, pe langa biserica mutata a crescut vegetatie si, pentru generatiile mai tinere, totul pare firesc aici.

Privind spre Dealul Arsenalului in 1994 si acum. Am reusit in mare parte sa reproduc perspectiva initiala! Au mai disparut intre timp din macarale si a mai crescut vegetatie pe langa Parlament.

Hotelul Delegatilor (actual Marriott), in constructie in 1994, cu monumentul Eroilor Pompieri din Dealul Spirii mutat in fatza lui. Aici intervine Greseala 2: comentariul din documentar avanseaza ideea ca statuia nu a fost mutata, ci doar s-a demolat tot in jurul ei si acum, pare ridicol de mica in comparatie cu noile inaltimi. Fals! Statuia a fost mutata de la intersectia strazilor Uranus si Fonteriei, deoarece acest loc se gaseste azi sub Casa Poporului. Amplasarea ei in Piata Arsenalului (fosta Piata Puisor) este, intr-adevar, nefericita.

Casa Stiintei si Tehnicii (Casa Academiei), neterminata nici astazi, a distrus istoria pitorestilor strazi in panta din acel loc. Despre unele relicve ale vremurilor apuse, in articolul care documenteaza expeditia pe “maidanul Academiei”.

Vedere din elicopter cu Dealul Arsenalului. Mastodontul lui Ceausescu paraziteaza orasul. In scurt timp, va avea un nou prieten – Catedrala Mantuirii Neamului, o biserica-mamut care se va ridica aproximativ in locul indicat de punctul rosu. Doamne ajuta!

Greseala 3. In contrapondere cu Bucurestii ceausisti, se arata o ilustratie cu o reprezentare romantica a colinei Mihai-Voda. Se sustine – fals – ca acesta ar fi Dealul Arsenalului/Uranus/Spirii, desi acesta se gasea putin mai incolo. Dealul Mihai-Voda era cel mult o prelungire spre Dambovita a Dealului Uranus, dar nicidecum dealul propriu-zis, cu celebrul cartier.

Dezastrul din fostul cartier evreiesc, in 1994. In dreapta, noul bd. Mircea-Voda avanseaza spre ce este azi Camera de Comert, cu blocurile inconjuratoare aflate in contructie. In stanga maidanului, str. Nerva Traian a fost modificata si adusa pana in bd. Unirii, dupa disparitia Caii Dudesti. O zona care a stat pustie ani de zile si nici in ziua de azi nu este agreabila. Bucurestii socialisti in plin avant!

Intersectia Unirii-Nerva Traian actuala este aproximativ fosta intersectie Dudesti-Nerva Traian, din care avem o imagine de dinainte de tavalugul demolarilor.
Am marcat intersectia pe configuratia actuala (jos), vazuta din avion. Pe imensul teren viran de pe locul fostului cartier Dudesti urma sa se construiasca un alt colos ceausist, din care s-au turnat doar o parte din fundatii.

Ultimul cadru interesant este o imagine aeriana a bd. Unirii, in dreptul fostului Magazin “Junior” – azi Tribunalul Capitalei. In spate, se observa palcul de case de pe strazile Iuliu Barasch, Olteni, Maria Clucereasa, etc., grupate in jurul Teatrului Evreiesc – singurele ramasite ale unei zone masacrate.

Magazinul “Junior” a fost ridicat cu aproximatie peste Piata Cauzasi, o intersectie celebra in Bucurestii vechi. Calea Vacaresti, str. Labirint sau str. Cauzasi sunt doar cateva din arterele care se intersectau aici. Cladirile care defineau spatiul erau deosebite, insa nu puteau sta in calea maretului proiect al intaiului Presedinte al Republicii. Astfel, pe locul lor avem azi frumoasa parcare din spatele Tribunalului.

Per total, sunt de acord cu ideile exprimate in documentar. S-a demolat prea mult, prea aleator, prea repede. Ce a venit in locul cartierelor de traditie nu se compara cu ce a disparut. Orasul este astazi disfunctional si din cauza acestui proiect faraonic nefinalizat. Oricum, acest demers indraznet poate reprezenta o trezire la realitate pentru cei multi care sustin ca actualul Parlament (Casa Poporului) este un simbol al Capitalei, un edificiu care ne reprezinta in lume. Nu, ii reprezinta doar pe Ceausesti si pe Anca Petrescu.

Cat timp vor exista oameni care vor spune povestea fostelor cartiere istorice distruse de regimul comunist, Ceausescu nu va fi castigat batalia cu istoria pe deplin.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

33 thoughts on “Arhitectura si putere”

  1. Felicitari, Raiden, pentru articol. Intr-adevar, linkul ori merge greu, ori nu merge deloc (inca nu am reusit sa vad tot documentarul).
    Sunt de acord cu tine: Casa Poporului nu e simbolul Bucurestilor…

    Spor la scris in continuare!

  2. @ Irina – multumesc!

    @ teoctist – wow, m-ai salvat! Chiar nu avea acelasi farmec articolul, fara sa fie vizionat documentarul inainte. Mersi!!

  3. Statuia eroilor pompieri fusese desfacuta si zacea intr-un depozit. In anii ’90 au cautat un loc de reamplasare iar Hotelul Mariott a parut o solutie caci la acea data inca era una dintre cladirile ce ar fi trebuit sa capete o functiune oficiala iar asezarea in acest context parea sa aiba sens. Stefan Damian si Florin Necula au facut demersurile ce au dus la reamplasarea acolo.

  4. @ Radu – sa servesti cu placere!

    @ ADRIAN – Statuia aia nu sta bine acolo, nu e pusa in valoare, a fost vremelnic acoperita de valiza Vuitton, este asociata cu Hotelul Marriott (o asociere nefireasca si de neinteles), iar soclul nu este cel original, ci refacut din marmura ieftina, “ca la metrou”.

    In concluzie, Damian & Necula au implinit demersul ceausist de umilire a inca unui simbol al vechilor Bucuresti.

  5. Foarte interesant articolul,cum de altfel ne-ai obisnuit.Multumiri.
    Legat de statuie,ai dreptate.Cred ca mai bine o instalau in rondul sensului giratoriu de la Puisor (Rosetti,Kogalniceanu,etc).
    Iar amplasamentul Catedralei este ceva mai in dreapta decat l-ai marcat,aproximativ pe drumul acela din pamant.
    Si apropo de statuie,locul ei era aproximativ sub coltul dinspre strada Izvor a Parlamentului.

  6. Stiam documentarul, afland de el aproximativ acum o luna. Foarte bine realizat si cu un limbaj obiectiv, tinand cont ca abia trecusera 3-4 ani de la moartea tov. Ceausescu. Mi-a placut articolul dvs, fiind la “inaltmime”, ca de obicei. In fapt, ca o paranteza, doar pentru articolele dvs citesc acest site, fara a ofensa cu nimic ceilalti autori.
    Orasul Bucuresti a intrat intr-o zodie a amaraciunii si nu stiu cat de curand se va sfarsi. Poate ca gresesc, insa imi plac cladirile monumentaliste destinate administratiei sau institutiilor, dar sa nu altereze orasul si in niciun caz sa-i distruga axa traditionala.
    Greseli s-au facut mereu (chiar si la 1880 sau 1900 erau voci ce deplangeau demolarile caselor din perioada medievala sau otomana), apoi mutilarile facute de Carol al II-lea in Piata Palatului Regal (chiar si acest nou palat regal mi se pare o greseala, ar fi trebuit refacut cel ars) prin demolarile celor 2 cladiri ce flancau Fundatia Carol 1 (sper ca acesta este numele) pentru a se da perspectiva Palatului Regal si noului sediu al Ministerului de Intern sau acceptarea de catre autoritatile municipale a convertirii Art Deco a Hotelului Hilton. Cu toate acestea, in vremea sa greselile urbanistice au fost mult mai putine decat realizarile, astfel incat putem sa ne bucuram de cladiri precum Palatul Victoria, noua Gara de Nord, Palatul CFR, cladirea UGIR, sediul Ministerului Industriei Constructoare de Masini, Palatul Monopolurilor de Stat, Palatul Ministerului de Interne (starui sa cred ca acesta nu era incompatibil cu acele 2 cladiri demolate) sau Academia Militara.
    Raul cel mare vine, intr-adevar, odata cu ciuma rosie de la rasarit si isi lungeste coltii si mai abitir prin efort romanesc, sub tov. Ceausescu. Intr-adevar, Bucurestiul este un oras asediat pe timp de pace, lovit si de comunism si de capitalismul “original” al vremurilor actuale.
    Cu toate ca sunt impotriva dictaturilor, fie ele si luminate, nu pot sa neg ca uneori acestea pot aduce o coerenta mediului urban. Ca aceasta coerenta este una pozitiva, de calitate ori una negativa, aceasta mai tine si de popor.
    Iar ca sa nu inchei in nota sumbra, pot zice ca imi plac si cateva constructii comuniste: Hotel Intercontinental, Teatrul National Bucuresti, Palatul Administrativ din Ploiesti, Sala Palatului, sediul Romtelecom Deva, Hotel Afrodita din Herculane si unele dintre cladirile Politehnicii Bucuresti.

  7. @ Catalin – Da, o singularizare a statuii intr-un sens giratoriu ar fi fost de preferat! F buna ideea.

    Am plasat si eu catedrala cu mare aproximatie, nu am pretentia sa fiu numit cartograf 🙂

    @ MARIVS – Nu-i problema, si colegii meu au publicul lor exclusiv, asa cum exista si persoane interesate DOAR de Bucuresti.

    Sunt de acord ca demolarea celor 2 cladiri din lateralele Fundatiei Regale a fost o greseala. Erau, intr-adevar, foarte spectaculoase, numai ca in epoca nu erau considerate “vechi”.

    Singura dintre cladirile comuniste care imi place din sirul mentionat de tine este Intercontinentalul, de restul nu comentez aici, ca as scrie prea multe (de rau)! 🙂

  8. Pentru articol, CHAPEAU !

    MARIVS de acord cu
    Intercontinentalul si Teatrul National, cu arhitectura originala insa, dar te rog, nu include S.P.A. din Ploiesti pe nici-o lista…pentru el a murit centrul vechi al Ploiestilor…Insasi ideea de sediu politico-administrativ e de sorginte totalitara…si e atat de asemanator cu cele din alte orase…

  9. Sa va spun cateva lucruri mai putin stiute sau cel putin uitate de a fi spuse. Suprafata demolata e un pic mai mica pe cat se crede, o mare parte din teren a fost tinut in proprietatea statului, cazarma, o alta suprafata in minus e stadionul + parcarea lui, in plus in cartierul Antim in josul cazarmii erau demolate unele case inca cu mult timp inainte sa se faca marea demolare.
    Tot criticam atata pe Ceausescu ca a demolat si distrus. E adevarat nu contest asta, poate nu trebuia demolat chiar atata dar acum nu se demoleaza de exmplu pe Buzesti si nu zice nimeni nimic? ba chiar sunt incantati si abia apuca sa dispara zona, din pacate.
    Inca din anii 30 se stia ca in dealul Arsenalului vor urma mari demolari pentru o eventuala Catedrala a Mantuirii Neamului sau un viitor centru administrativ, si de aceaa si terenul cazarmii a fost tinut atatia ani inchis si nu s-a dat voie la vreo constructie pentru ca se stia ca ceva simbol pentru oras se va face acolo, dar cand s-a demolat cazarma nu se stia insa sigur ce. In plus unele biserici au fost translatate si Palatul Sinodal sau cum s-o numi. Cred ca ar trebui sa vedem partea buna a lucrurilor si sa fim realisti ca daca cartierul ar fi ramas in picioare casele se darapanau, si nu interesa pe nimeni. Intereseaza pe cineva spre exemplu ce a mai ramas din Uranus sau sa faca putina curatenie in spatele Academiei? sau sa renoveze vreo cladire de pe vechea Mosilor? iar turistii care vin in Bucuresti vin sa viziteze Parlamentul si sunt foarte incantati. Ca Bucurestiul e Micul Paris nici macar nu ii prea intereseaza pentru ca nu vin sa vada copii ale arhitecturii pariziene, daca vor sa viziteze arhitectura pariziana merg direct la Paris, majoritatea care vin primul lucru pe care il viziteaza e Parlamentul si centrul Civic si cu asta raman in memorie despre Bucuresti, iar daca te uiti la cladirile din Centrul Civic au chiar foarte multe motive ale arhitecturii interbelice

  10. Pentru Anonim:

    Nu contesta nimeni ca unele demolari realizate de Ceausescu au fost facute corect. De exemplu, au existat parti intregi din Calea Vacaresti care necesitau o demolare urgenta (imobile afectate de cutremurul din 1977).De asemenea au existat multe parti din Calea Mosilor care necesitau demolare urgenta. Sa nu uitam insa demolarea bisericii Sfanta Vineri (fara nici o justificare), Manastirea Vacaresti precum si ansamblul de strazi care au existat in Parcul Izvor sau in zona Bulevardului Unirii (Spitalul Brancovenesc, Morga etc.). Un alt exemplu de demolare corecta este zona dintre Bulevardul Carol (fost Republicii) si Str. Maria Rosetti, pentru taierea strazii Armand Calinescu. Per ansmablu insa demolarile nejustificate este cu mult mai mare decat numarul demolarilor corecte.
    Bulevardul Unirii arata ca un mare bulevard din Phenian. Diferenta arhitecurala este data de coloanele de la ultimele etaje, copii fidele ale celor doua imobile interbelice aflate in zona Podului de la Piata Natiunilor Unite (una este in capatul Caii Victoriei). Dupa cum se stie Ceausescu avea o slabiciune pentru arhitectura celor doua imobile (sunt singurele nedemolate din aceea zona). Daca va uitati cu atentie ve-ti vedea aceeasi influenta arhitecurala in tot ce a construit Ceausescu dupa anul 1985 in zona Bulevardului Unirii.

  11. Felicitari pentru articol! Ca de obicei, excelent si foarte bogat in detalii.
    Imobilul neidentificat din cartierul Dudesti pare a fi la intersectia dintre strazile Baciu Judetul si Stan Judetul. In cadrul din 1994 se vede in partea dreapta scoala veche. In vederea aeriana spatiul dintre vechea scoala si imobilul este ocupat de scoala noua si de 2 cladiri zugravite urat in verde si albastru. Cladirea cu 2 etaje si mansarda a fost renovata, facandu-si aparitia si termopanele.

  12. Sunt un mandru “absolvent” al scolii generale 80, promotia ’94. Pot spune ca in orele de sport, in care jucam fotbal in curtea scolii, mai stateam si de vorba cu niste copii ai unui internat sau camin, care a fost demolat pentru a face loc noii scoli.

    Daca poate sa confirme/infirme cineva acest lucru (faptul ca acolo a fost un camin sau un internat, nu ca jucam fotbal ;), astept.

  13. @Razvi: suntem colegi de promotie. E adevarat ca pe locul unde este acum noua scoala 80 era o cresa sau un internat, eram copil cand s-a demolat. Ideea era sa se aduca Bulevardul Burebista de la Piata Alba Iulia pana la intersectia cu Mihai Bravu/Dudesti, scoala veche sa cada si sa se elimine gatuirea Soselei Mihai Bravu (2 benzi pe sens numai in acea zona, apoi pe 3-4 spre Vitan si Bariera Vergului.
    Pentru conform itate: pe frontispiciul scolii vechi scrie “Scoala comunala si caminul cultural I.C. Bozianu”.

  14. Dl. Raiden,

    impreuna cu un coleg de la universitatea din michigan, lucrez la o lucrare despre transfromarea spatiilor publice bucurestene in timpul comunismului si pana in prezent. pozele si hartile de pe blogul dumneavoastra ne sunt de mare ajutor in a intelege exact aceste schimbari, si de aceea am vrea sa va cerem perminiunea sa le folosim, evident referindu-ne la d-voastra drept sursa. lucrarea va fi prezentata la conferinta de studii romanesti de la indiana university la sfarsitul lui martie.
    va las adresa mea de contact pentru a putea comunica – oanad@umich.edu. numele meu este oana druta

  15. @ Cristi – ma bucur ca ti-ai clarificat unele semne de intrebare 🙂

    @ Razvi – nu stiam de respectivul internat.

    @ ipo – da, planul era ca bd. Burebista sa taie str. Unitatii si sa mearga inainte spre Mihai-Bravu.

    Scoala comunala, situata in acelasi imobil cu caminul cultural, apartinea de comuna Dudesti-Cioplea (precursoarea cartierului Balta-Alba)

    @ Razvi & ipo – poze cu scoala comunala la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90 aveti cumva? Ar fi de senzatie!

    @ Oana – Discutam pe mail.

  16. Hai sa fi realisti ca Bucurestiul inainte de venirea comunisului era o maghernita mare , fara canalizare centralizata , fara un sistem de alimentare cu apa adecvat , fara o retea electrica bine dezvoltata, o capitala inapta pentru o dezvoltare masiva, aproximativ ca azi . Astazi am fi fost in continuare 20% urban si 80 % rural in Romania. Sisteatizarea Paris-ului actual s-a facut tot asa , cu demolari masive si constructii masive, mai nimic din vechiul oras medieval nu mai sta astazi in picioare. Pentru o evolutie sustenabila trebuie sa darami si sa recladesti.

    1. O viziune foarte simplista care dovedeste necunoasterea in profunzime a problemei. Sa compari reconstructia haussmaniana a Parisului cu reconstructia dejista si ceausista a Bucurestilor e cel putin amuzant.

  17. O completare interesantă care merită făcută, în legătură cu imaginea prezentând macheta viitorului centru civic. Dacă veți privi cu atenție, veți observa că acel proiect era complet diferit de ceea ce a rezultat în final nu numai în privința stadionului ANEF. Printre altele, Spitalul Brânconvenesc pe machetă rămânea pe loc (sau oricum o parte), colțul Pieței Unirii de la Domnița Bălașa spre Tribunal trebuia păstrat liber de blocuri iar Bulevardul cel nou se oprea în Piața Unirii. Sigur, lucrurile s-au schimbat ulterior, dar este interesant de observat aceste detalii. De altfel, există și alte imagini cu proiectul megalomanic în faza de machetă care arată și alte diferențe inițiale (păstrarea Mânăstirii Mihai Vodă pe amplasamentul inițial) față de acest rezultat. Foarte interesante la rândul lor. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *