Discursul Regelui, pe românește!

“Sa ne iubim Tara asa cum este si sa ne luptam sa devina asa cum ar trebui sa fie.”
– Majestatea Sa Regele Mihai I

Monarhie. Razboi. Comunizare. Abdicare. Sansa ratata. Retrocedare. 90 de ani, etc.

…sunt cuvinte care se leaga inevitabil de personalitatea istorica reprezentata de Suveranul Romaniei. La 90 de ani de viata si 64 de la abdicarea chestionabila, consider ca o retrospectiva-fulger a vietii Regelui este utila. Fapte stiute, ilustrate corespunzator. Partea a 2-a a articolului cuprinde insa si o abordare mai incomoda. Cat de impusa a fost abdicarea si cat din adevarul istoric este cunoscut astazi? –>

Regele Mihai I i-a succedat la Tron bunicului sau, Regele Ferdinand I, dupa ce Principele Carol, tatal sau, renuntase la drepturile dinastice. In 1927, micul monarh este pozat alaturi de mama sa, Regina Elena, in Dealul Patriarhiei, mergand la ceremonia de incoronare. Alaturi i-au fost Patriarhul Miron Cristea si unchiul sau, Principele Nicolae, ambii Inalti Regenti.

In 1930, Carol se intoarce, isi detroneaza fiul si devine Carol al II-lea. Mihai primeste titlul de Mare Voevod de Alba-Iulia. In imagine, Regele si Principele Mostenitor la sarbatorirea Pastelui – anii ’30.

In 1940, Mihai ajunge iarasi Rege, sub autoritatea Generalului Antonescu. Acesta a permis intoarcerea Reginei-Mama Elena in tara. Reunita cu fiul ei, Regina il insotea, fiindu-i si consilier. Iata-i aici la Sinaia, pe drumul care duce spre Domeniul Peles.

In 1941, Romania intra in razboi de partea Axei. Regele este fotografiat alaturi de ofiteri germani, in Carpati.

Alaturi de Antonescu, devenit Maresal, participa la paradele militare, cum este si cazul celei de 10 Mai 1943, pe Soseaua Jianu din Bucuresti (actual bd. Aviatorilor).

Regele in 1945, dupa capitularea Germaniei naziste si sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, finalizat dezastruos pentru Romania.

Regele se afiseaza alaturi de noile autoritati pro-comuniste, cum este cazul unei receptii din 1946, cand a stat langa prim-ministrul Petru Groza.

Conferinta Blocului Partidelor Democrate (alianta construita in jurul Partidului Comunist din Romania) de la Sala Dalles (1946) – portretul Regelui este vizibil in spatele prezidiului, de unde vorbeste viitorul lider comunist Gheorghiu-Dej, flancat de Petru Groza (dr.) si Teohari Georgescu si Lucretiu Patrascanu (st.). La scurt timp, pe 30 decembrie 1947, Regele abdica, la presiunile comunistilor si paraseste tara, devenita Republica Populara Romana, pe 3 ianuarie 1948.

In exil, Regele a dus un trai relativ modest. Fotografia de mai sus din 1957 (arhiva LIFE) il infatiseaza pe Rege in Elvetia, langa un avion.

Alaturi de Principesa Ana de Bourbon-Parma, a avut mai multe fiice. Iata Familia Regala la finalul anilor ’50, tot in exil.

In tot timpul exilului, Mihai a transmis anual mesaje romanilor care ascultau pe ascuns Radio Europa Libera, din interiorul Romaniei comuniste.

Revenit in tara dupa “Revolutia” din 1989, Regele a intalnit ostilitatea noilor autoritati “democratice”, dar si simpatia oamenilor. In 1997 isi redobandeste cetatenia. Militeaza apoi cu succes pentru intrarea Romaniei in NATO si UE.

Cand lucrurile s-au mai asezat, Majestatea Sa a inceput sau continuat, dupa caz, dialogul normal cu Presedintii post-decembristi: Iliescu, Constantinescu, Basescu. Iata-i impreuna la Vatican in 2005, la inmormantarea Papei Ioan Paul al II-lea.

Si cu actualul Presedinte al Republicii s-a inteles bine, pana recent. Principele Radu, sotul Principesei Margareta (cea mai mare din fiicele Regelui) este ofiter in Armata Romana.

Regele a sustinut jurnalistii rapiti in Irak in 2005, rapire care s-a dovedit a fi o cacealma, ulterior.

In prezent, monarhul se bucura de respectul multora dintre romani, mai ales al celor care ii stiu rolul – deloc minor – jucat in istoria noastra.

Acestea sunt faptele cunoscute. Desigur, Mihai I ramane o personalitate marcanta a secolului 20, in general, o figura tragica, prin prisma destinului sau: un Rege tanar ramas, in circumstante neclare, fara tara, dar care a supravietuit tuturor inamicilor sai, iar la 90 de ani se adreseaza Parlamentului tarii care si dupa caderea comunismului l-a respins.

90 de ani de viata, 64 de ani de mister. De ce mister? Pentru ca punctul critic al destinului Regelui este si punctul critic al intreruperii constitutionalismului in Romania. La 30 decembrie 1947, a fost intrerupt, abrupt si inexplicabil, un sistem care se statornicise in Romania de peste 80 de ani si crease institutii functionale, cu posibilitati reale de perfectionare in interesul romanilor.

Pentru a i se stabili exact rolul in istorie – oricum unul important, Regele ar trebui sa clarifice anumite aspecte, cel mai controversat fiind, evident, abdicarea. Conform unor surse studiate de istorici, s-ar parea ca monarhul ar fi inceput sa adune fonduri inca dinainte de caderea lui Antonescu, in eventualitatea unei emigrari/abdicari. Acest fapt a fost confirmat de vicepremierul Mihai Antonescu la procesul Maresalului, de dupa razboi.

Este o opinie in general admisa ca Regele a fost fortat sa semneze actul de abdicare de catre Petru Groza si Gheorghiu-Dej, sub amenintarea uciderii a 1000 de studenti arestati. Este varianta Majestatii Sale si aproape unica promovata de mass-media, manuale scolare si carti de istorie specializate. Totusi, pentru a vedea corect faptele, ar fi necesaree si versiunile celorlalti participanti la eveniment, din care avem doar fragmente neoficiale.

Arhivele URSS sustin ca abdicarea ar fi venit in urma unei negocieri intre Rege si comunistii. Groza (foto sus) ar fi oferit un “ajutor financiar generos” dupa plecarea lui Mihai din tara, fapt sustinut si de Gheorghiu-Dej, care ar fi plusat cu virarea in contul Regelui a veniturilor aduse de proprietatile Coroanei, in continuare. Comunistii au mintit.

Exista inventare care mentioneaza ca in noiembrie 1947, cand Regele a mers la Londra la nunta Principesei Elisabeta (actuala Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii), tablouri din colectia Coroanei ar fi fost scoase din tara. Dupa 1948, acestea ar fi fost vandute colectionarilor particulari, pentru a obtine bani in exil. Nu este vorba nicidecum de “vagoanele cu bogatii” pe care comunistii sustineau ca le-ar fi luat Regele cu el.

Ne intoarcem in 2011. Discursul Regelui ar trebui, pe langa mesajul de speranta si sustinere pentru romani, sa contina si raspunsuri la urmatoarele intrebari:

1. Au existat negocieri pentru o abdicare amiabila? Cand au inceput ele?

2. Ce bunuri ale Coroanei au fost scoase din tara inainte sau dupa decembrie 1947? Care a fost fluxul in inventar?

3. De ce abdicarea a fost denuntata abia in martie 1948 in SUA si nu imediat, pe 4 ianuarie 1948? Ce s-a intamplat in acest rastimp? Exista documente care sustin ca ar fi avut loc negocieri cu comunistii pentru recuperarea unor proprietati ramase in tara.

4. De ce, intre ianuarie-martie 1948, si-a luat titlul de Principe de Hohenzollern (titlu retras Casei Regale Romane in Primul Razboi Mondial de Kaiserul Germaniei), recunoscand astfel, implicit, abdicarea?

5. De ce, incepand cu martie 1948, s-a titrat din nou Rege al Romaniei? Ce a determinat schimbarea de atitudine?

6. De ce nu a fost vectorul principal al exilului romanesc in anii comunismului, preferand o abordare mai tacuta? De ce vocea lui nu s-a auzit mai puternic in cancelariile occidentale? In Romania, grupurile de partizani au luptat din greu pentru Regatul Romaniei.

7. Care au fost conditiile intoarcerii definitive in Romania dupa 1989?

8. De ce nu a sustinut inca din anii ’90 reinstaurarea monarhiei, alaturi de liderii taranisti?

9. Care au fost conditiile retrocedarii unora dintre domeniile sale?

Bonus – o intrebare pentru autoritati:

10. De ce Arhivele Nationale, serviciile secrete si orice alte organe abilitate ale Statului nu scot la lumina toate documentele din perioada 1940-1948, care ar clarifica situatia, sau macar ar duce lucrurile pe un fagas corect?

Cateva puncte merita evidentiate, dupa acest “interogatoriu”:

– Pana in 1991, Republica a fost ilegitima in Romania, intrucat abdicarea din 1947 nu a respectat Constitutia regala in vigoare la acea data, iar Republica s-a proclamat fraudulos. Implicit, Constitutiile din 1948, 1952, 1965 (modificata in 1976) se bazau pe un act lovit de nulitate, asadar o temelie invalida.

– Constitutia republicana din 1991, aprobata de romani prin referendum democratic, abroga in mod expres Constitutia Republicii Socialiste Romania din 1965, cu modificarile ulterioare. Asadar, s-a pornit de la zero. Chiar daca Republica a fost servita “la pachet” prin tertipurile lui Iliescu si Iorgovan, ea a fost acceptata atunci de romani, fara alte optiuni.

– Reconfirmarea Republicii in Romania a venit in 2003, cand a fost aprobata tot democratic Constitutia in forma ei modificata. Asadar, Republica este legitima in prezent din punct de vedere constitutional, insa ilegitima din punct de vedere moral.

Da, niciodata nu s-a pus real problema reinstaurarii monarhiei, deoarece nu a existat si nu exista vointa politica, dar nici vointa civica si, din pacate, nici vointa expresa a Casei Regale, care nu a avut vizibil astfel de demersuri, desi ar fi fost indreptatita. Nu toti romanii vor Republica parlamentara sau prezidentiala, pana acum, din pacate, singurele alternative luate in considerare pentru o eventuala revizuire a Constitutiei.

Nu este condamnabil ca, tanar fiind, sa incerci sa-ti asiguri un trai decent si sa ai siguranta zilei de maine. Cati nu si-ar fi negociat, in conditiile date, o plecare linistita, in schimbul unei vieti netulburate de comunisti? Regele, avand 26 de ani in 1947, avea toata viata inainte, iar a opune rezistenta in fata abdicarii ar fi insemnat complicarea nedorita a situatiei, si asa tensionata. Bulgaria era deja Republica Populara (cu Printul Regent Kiril ucis de comunisti si Tarul Simeon al II-lea bebelus exilat), Ungaria la fel (cu Regentul Miklos Horthy invins), iar Ucraina si Basarabia erau deja in URSS. Optiunile erau cvasi inexistente, iar presupusa oferta a comunistilor – salvatoare, oricat de egoist ar suna, fiind vorba de Rege.

Cati stiu ca exista o teorie conform careia Gheorghiu-Dej nu ar fi dorit realmente plecarea Regelui? Conform unor discutii private din anii ’50, Dej ar fi vazut o Romanie socialista, dar cu un Rege-marioneta – un stat-hibrid, cam cum este azi Suedia: monarhie cu guvern socialist, nationalizare, colectivizare, etc, insa cu un Rege deplin. In opinia lui Dej, Regele ar fi fost garantul suveranitatii nationale si o piedica in calea sovietizarii imediate a tarii. Desigur, aceasta opinie nu poate fi probata si ramane doar la rangul de legenda pe care o folosesc sa-mi colorez articolul.

Am tinut sa expun toate aceste lucruri deoarece, pana acum ceva timp, si eu eram un avocat inflacarat al ideii conform careia Republica este ilegala, iar Regele Mihai continua sa fie adevaratul sef al Statului. Din nefericire, logica dreptului constitutional mi-a infirmat aceasta credinta. Sustin in continuare ca monarhia este un sistem care ar putea functiona in Romania, deoarece, istoric vorbind, a reprezentat perioada cea mai fasta a parcursului acestui popor.

Ultima data cand Regele s-a adresat Parlamentului a fost in 1946, pentru a transmite Mesajul Tronului la deschiderea sesiunii. Tocmai fusese format Guvernul rezultat in urma fraudarii de catre comunisti a alegerilor din 1946. Monarhul este inconjurat de personaje precum Premierul Petru Groza sau Ministrul Justitiei, Lucretiu Patrascanu, dar si de politicieni consacrati precum Gheorghe Tatarescu.

Ca multi altii, voi urmari cu atentie discursul din 2011 al Regelui Mihai I si, desi sunt sigur ca nu va clarifica nebuloasa abdicarii fortate, sunt convins ca va contine niste idei esentiale pentru actualitatea romaneasca si pentru viitorul acestei natiuni.

Am evitat sa scriu un articol elogios gretos de tipul “La multi ani, Sire! Dumnezeu sa va aiba-n paza! Traiasca Regele!”. Nu inseamna ca respectul meu pentru Majestatea Sa se diminueaza, doar ca, spre deosebire de generatiile in varsta, educate prin prisma ideii “Regele – unsul lui Dumnezeu”, generatiile mai tinere nu sunt crescute sa creada ca Regele este o metapersoana. Pentru fapte, se cer raspunsuri si justificari. Regele este tot om, si el poate gresi. In rest, ii recunosc Suveranului toate meritele istorice si contemporane, chiar daca nu sunt adeptul imaginii idilice si romantice pe care presa o zugraveste despre perioada monarhiei in general si cea interbelica in special. Intotdeauna, epocile trecute fascineaza mult mai mult decat prezentul, iar aspectele negative tind sa se estompeze, in favoarea celor pozitive.

Articole anterioare legate de Rege si/sau de monarhie:

10 Mai si realizarile monarhiei
10 Mai 1945
Locuri sacre ale regalitatii
Carnet scolar carlist
Ziua Restauratiei
Ziua Republicii
Republica, mareata vatra!
Deschiderea Universitatii in 1945
Ziua Armatei Rosii 1946
90 ans apres: 1 Decembrie 1918
23 August, dupa 65 de ani
Ne trebuie o alta Zi Nationala!
Statuia Regelui Carol I
Noul Carol I
Palatul Regal din Bucuresti
Sala Tronului, sanctuarul profanat

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

25 thoughts on “Discursul Regelui, pe românește!”

  1. Interesant ca ai pus EXACT intrebarile mele acolo. nu cred ca va raspunde nimeni la ele ever, deci sa vedem ce alte lucruri interesante are de zis.

  2. Permite-mi sa nu am incredere foarte mare in ce au spus Ica Antonescu la proces si liderii comunisti “in discutii private”. Primul ar fi avut motive destule sa-l ingroape pe Rege iar cei din urma ar fi ramas niste virgule anonime ale istoriei fara sovietizare. Nu uita ca dupa ’44 s-a trecut la o sovietizare graduala care s-a bazat pe cozi de topor eliberate din inchisori/lagare si tradatorii din cele 2 divizii sovietizate. Astfel, fara acestia nu ar mai fi avut acces la putere si considerand abuzurile la care s-au dedat ar fi fost linsati instant fara protectia glorioasei armate eliberator-invadatoare.

    De asemeni nu cred ca MS a avut parte de bunuri personale sau ale Coroanei care sa fi fost valorificate ulterior pentru ca altfel n-ar fi avut inceputurile absolut umile pe care le-a trait in primii ani de exil. Daca ar fi existat acesti bani s-ar fi retras asemeni lui Carol undeva cu soare, fara sa munceasca.

    In acelasi timp cred ca intre ’47 si ’48 a incercat sa faca lobby pe langa marile puteri pe care le-a vizitat in perioada respectiva si trebuia sa se pastreze diplomatic pana cand avea raspunsul lor. Sa nu uitam ca oficial erau inca prieteni buni. Odata orice speranta pierduta a denuntat abdicarea.

    In acelasi timp toate intrebarile tale sunt legitime si sunt de acord ca este absolut posibil sa fi existat negocieri secrete care sa le salveze viata sa si a Reginei. Dar imi pastrez rezerve asupra autenticitatii unor surse, mai ales cele venite de la regimul comunist.

    Traisca Majestatea Sa Regele!

  3. Radu – inteleg perceptia ta despre Rege ca fiind un lider fara de cusur, dar:

    – Fondurile Regelui nu faceau obiectul procesului lotului Antonescu, ca atare Mihai Antonescu nu avea motive sa minta. In plus, Maresalul a confirmat insistentele lui Mihai I pentru acumularea de fonduri in franci elvetieni, inca de la inceputul razboiului.

    – Dej si Groza nu aveau nici ei motive sa minta in discutiile cu tovarasii lor. EU nu cred ca discutia dinaintea abdicarii s-a rezumat la o amenintare si atat. Sunt sigur ca au fost negocieri intinse pe ore bune.

    – Daca documentele din arhive arata variatiuni in inventar si piese scoase de Rege personal din tara, nu stau sa ma contrazic cu tine daca e adevarat sau nu. Nu a luat Mihai cat a scos Carol II, dar i-a ajuns cat sa nu moara de foame in deceniile urmatoare. Tablouri s-au vandut si in anii ’70 si ’80, btw.

    – lasa lobby-ul, soarta Romaniei era deja decisa. Zi mersi ca nu ne-au facut Republica Sovietica. Oricum ai da-o, nu poti explica logic ca pe 03/01 a plecat umilit din tara si pe 04/01 nu a vociferat cu prima ocazie. Nu era un eveniment suficient de grav? Suferea amanare 3 luni? Ia zi.

    – Pastreaza-ti rezervele, insa nu poti cere vreo restauratie pana nu se clarifica abducarea.

  4. Eu am propria mea teorie si nu vreau sa supar prietenii tai monarhisti dar am s-o zic pe scurt:

    Eu cred ca Mihai de Romania si-a asumat abdicarea si nu o vede ca fiind nelegitima.

    Eu, si poate si el, crede in toeria ca nu exista abdicare fortata. Pur si simplu nu exista. Daca un comandant oarecare de osti trebuie sa moara cu spada in mana aparand tara de dusmani, mai cu seama un rege trebuie sa faca sacrficiul suprem.

    Stiu ca suna romantic, extrem, dar mi se pare ca asta trebuie sa faca un rege ca sa ramana un rege dupa toate principiile cavaleresti si ale nobilitatii.

    Bineinteles, exista si optiunea foarte legitima de a evita moartea in aceste circumstante renuntand la calitatea de rege, lucru pe care Mihai a facut-o. Nu il blamez absolut deloc pentru decizia luata. La 26 de ani cu mana pe inima spun ca si eu as fi facut exact acelasi lucru.

    Cat despre cei 1000 de studenti pe care i-a salvat de la moarte ma scuzati, dar inca mai exista cel principiu oriunde in lumea civilizata ca nu negociem cu teroristii, chiar daca omoara 1000 de studenti. Niciun leader nu va abdica niciodata doar fiindca este santajat cu terorism.

    Bineinteles, din punct de vedere al utilitatii recunosc ca Mihai a ales calea cea mai buna. Dar repet – din puct de vedere al tuturor principiilor regale nu exista abdicare fortata.

    Asta e teoria mea, eu cred ca si Mihai a gadit cel putin pentru o perioada asa, puteti sa o luati cum vreti.

  5. O jigodie care l-a dat pe Antonescu si poporul roman pe mana rusilor, nu inainte de a o taia din tara cu o gramada de obiecte de patrimoniu furate. Ce povesti nemuritoare sunt in capetele voastre seci! Bine-ati venit in lumea reala! Traiasca maiestatile sale, retarzii indopati de istorie falsa!

  6. Uite de aceea am votat impotriva surogatului constitutional din 1991 – tocmai pentru ca nu s-a discutat real problema monarhiei si s-a bagat la pachet, cum spui, republica. Bine macar ca a ramas problema imoralitatii acestui demers caci oricum legitimitatea de care spui a fost data de “IMGB face ordine”, de plantatorii de panselute de Valea Jiului si de toate brutele care erau in stare sa te macelareasca pe strada doar pentru ca aveai ochelari sau barba. Pentru ca – nu-i asa? – “noi muncim nu gandim”. Dintre aceste tenebre vine si comentariul unui gunoi precum ala de mai sus care nici macar n-are creativitatea de a inventa un nume cu care sa semneze abjectia …
    In ce priveste bunurile Coroanei mie mi se pare ca atunci cand Carol I si-a pus averea in aceasta institutie a facut corect. Insa daca o banda de uzurpatori au negat tocmai institutia Coroanei atunci cu ce drept isi mai indreptau ei ghearele catre aceste bunuri despre care nu stim in realitate cum s-au inventariat si de catre cine? Cred ca acel act de donatie al lui Carol I devenea nul de drept pentru ca exista o distinctie destul de neta intre Coroana Romaniei si Statul roman iar statul nu era proprietarul Coroanei Romaniei. In ce priveste pe Antonescu, poate ca n-a fost cel mai iscusit diplomat insa varsta frageda de atunci si contextul international cred ca sunt circumstante suficient de atenuante.
    Bravo pentru articol!

  7. Fostul rege nu a fost azi altfel decat a fost intreaga sa viata. Asa cum s-a dovedit slab si colaborationist in acesti ultimi 10 ani, la fel a fost si in tinerete: a tradat tara pentru confortul sau propriu, neezitand sa colaboreze cu comunistii sovietici. Imaginea regalitatii este un mit frumos, dar realitatea cruda este aceea ca ultimii doi regi ai Romaniei au fost doar niste profitori, cu nimic mai breji decat profitorii nomenklaturisti din parlamentul de azi. Nu are de ce sa ne surprinda ca cine se aseamana se aduna.

    Fostul rege are responsabilitatea istorica a tradarii din secolul 20, precum si responbsabilitatea istorica a maimutarelii de profitori lacomi care a ajuns asa-zisa casa regala a Romaniei in secolul 21.

    Sunt si eu de acord ca atributul suprem care deosebeste un rege de poporul sau este capacitatea de a face sacrificiul suprem pentru tara. In lipsa acestei capacitati, institutia regalitatii este anacronica, nu se deosebeste cu nimic de un presedinte ales pe viata.

    Acest om a ales confortul sau personal, astfel ca acum nu mai are dreptul moral sa pretinda nimic de la tara pe care a condus-o cu dezonoare!

  8. @ Adrian – Te agiti degeaba sa bagi in seama nulitati.

    “Domeniul/bunurile/proprietatile Coroanei” nu se confunda cu proprietatile personale ale Regelui. Domeniile Coroanei apartineau Statului si erau puse la dispozitia Regelui, in calitatea sa de Sef al Statului.

    @ Ion a lu Vasile – receptionat, multumesc. Nu exista “fostul Rege”, ci doar “Rege”, deoarece este o calitate dobandita pe viata de catre o persoana, fie ca monarhia din respectiva tara este in functiune sau nu.

    @ Vasile Popescu – chiar si asa, meritele Regelui raman, iar opinia ta are accente coumunistoide cu care nu sunt de acord. Nu exista “asa-zisa Casa Regala”, ci “Casa Regala”, chiar si intr-o republica bananiera de tipul Romaniei.

    Regalitatea nu este anacronica,este doar o optiune omisa inadins de liderii post-decembristi si denigrata pana la absurd.

  9. Buciuman: gandeste-te altfel. Refuza abdicarea iar comunistii omorau studentii, si Familia Regala. Rezolva ce? Ce s-ar fi zis in istorie despre MS? Ca era un rege atat de absorbit de propriul tron incat a trimis la moarte niste nevinovati? E o alta supozitie pe care o iau in calcul alaturi de “bai totusi hai sa nu ne omoare pe mine si pe maica-mea” pe care o propui tu. 🙂

    Raiden – nu este neaparat vorba de un lider fara cusur; doar un lider ale carui actiuni dupa 90 de ani ies pe plus.

    -Imi pastrez argumentele legate de cei 2 Antonescu. Amandoi au pierdut puterea la 23 August si de acolo isi asteptau moartea. Mici atentii la interogatoriu ar fi crescut sansele ca MS sa aiba aceasi soarta ca si ei.

    -Regele nu era intr-o postura sa negocieze. Considerand c-a scapat cu viata si un Jeep nu imi dau seama ce s-ar fi putut negocia de nu s-a luat atunci.

    Nu-mi fac vise de restauratie; momentul a trecut, Margareta e o prezenta doar in cercurile filantropice iar procesul de revizuire ar dura mai mult decat mai are MS ani.

    Pe de alta parte nu sunt adeptul wikileaksurilor, full disclosure indiferent de costuri si urmari. Nu ma deranjeaza ca anumite lucruri sa ramane secrete atata vreme cat nu au un impact direct asupra vietii mele. Da, anumite lucruri trebuie sa ramane secrete din ratiuni de stat si altele pur si simplu nu au relevanta pentru viata noastra.

    Altfel iti urez distractie placuta cu postacii portocalii care, observ, au aparut deja 🙂

  10. Bine, bine… in ’44 si in ’47 era prea mic ca sa stie el care-s implicatiile, da’ in ’90 de ce n-a facut scandal… asta, lobby… ca-si baga Iliescu coada?

  11. bine ca m-am chinuit sa scriu 15 minute un comentariu si mi-a dat eroare la post…
    pe scurt:
    – a gresit grav si nepermis in 44, nu avea maturitatea necesara pentru a intelege gravitatea situatiei desi era la curent cu planurile de pace aliatii si rusii elaborate de maresal ca sa nu picam chiar chiar neconditionat.

    – adaug o intrebare : de ce nu a fost invitat la nici un eveniment occidental de 9 mai? daca tot era unul din liderii care au pus capat razboiului.

    @Radul – daca 90 de ani de + includ si 50 de ani de comunism, ciocul mic si joc de glezna, nu stiu cat de plus e pana la urma.

    Despre discurs:
    – diferenta enorma de clasa intre el si australopitecii din parlament, ma intreb daca au inteles ce a zis. Trebuie sa recunosc, a vorbit exceptional.

  12. @Raiden, apelativul fostul rege este corect daca accepti actul abdicarii. In general, regii care abdica nu mai pot sa poarte acest titlu. Daca nu accepti titulatura de fost, inseamna ca automat consideri actul abdicarii ca fiind nul.

    Mentin si denumirea asa-zisa casa regala, din considerentele de mai sus. Corect ar fi fost fosta casa regala, dar pentru actiunile pompieristice de adoptare in randul regalitatii a d-lui (simplului cetatean de rand, fara rang nobiliar) Duda si prin numirea Margaretei ca succesoare, consider ca au trecut usor in domeniul penibilului, astfel ca asa-zisa este o titulatura potrivita pentru un grup de persoane care se pretind ceva ce nu sunt (adica unii fara rang, altii fara drept de succesiune).

    Iar actele de caritate ale fundatiei Margaretei nu sunt straine de accesarea de fonduri europene. Adica o caritate facuta tot cu bani de la stat (si nu de la ei) deoarece scopul evident al asa-zisei case este de imbogatire la fel ca si demnii lor parteneri din parlament: prin spolierea statului.

  13. Iar institutia monarhiei devine anacronica atunci cand incepe sa nu se mai deosebeasca de institutia unui presedinte pe viata. Adica atunci cand pica testul care desparte regii de oamenii de rand: testul sacrificiului suprem.

    Daca accepti ca omul Mihai e si el un om la fel ca toti ceilalti, eu nu vad vreun motiv pentru a-l numi Rege sau Maria Ta. Cine este Rege trebuie sa fie cu adevarat deasupra tuturor, nu doar un simplu rege (sic!, cu r care-si da demisia si apoi vine sa-si incaseze pensia de stat. Care e diferenta dintre Mihai si Iliescu in acest context?

  14. Uhm da, Radu, trebuia sa moara ca doar de aia era rege si de aia era platit. Era absolut monarh (nu monarh absolut) trebuia absolut sa moara odata cu tara pe care o reprezenta.

    Bineinteles nu traiam timpuri tampite deci avea optiunea sa nu moara, renunantand la tron.

    Dar eu sincer n-am auzit de cineva sa capituleze si sa isi si pastreze titlul (si nu imi serviti imparatul Japoniei care nu a abdicat niciodata, ci si-a negociat ramanarea simbolica).

  15. @ Vasile Popescu – constititutional vorbind, actul abdicarii este lovit de nulitate si nu poate produce efecte, deoarece semnatura de pe el este obtinuta, conform succesiunii de fapte general acceptate de istorici, prin santaj si/sau amenintare.

    Republica s-a proclamat in Parlamentul unicameral al Romaniei din 1947 fara ca plenul sa aiba cvorumul necesar promulgarii legii de transformare a Regatului in Republica.

    Mai mult, actul abdicarii insusi incalca flagrant Constitutia in vigoare la acea data (cea din 1923, repusa partial in drepturi dupa 23 August 1944), nefiind un act emis in urma unui referendum in care populatia se declarase majoritar pentru renuntarea la monarhie.

    Asadar, apelativul corect pentru Mihai inca este “Majestatea Sa Regele”, deoarece pe logica constitutionala, nu a abdicat realmente niciodata.

    Comparatia cu Iliescu este de prost-gust si ma face sa renunt la a-ti mai da vreo replica pe acest subiect.

  16. Mi se pare absurd dorizi sa aflati 9 lucruri plus bonus* dintr-o declaratie data intr-o zi simbolica de nastere. Alea sunt secretele vietii lui, lucruri neelucidate niciodata, omul este atat de discret si subtil incat poate da doar sfaturi, ca un om cu experienta de viata… si rege pe deasupra!

  17. Ca om de stat, rămâne o singură întrebare: Când credeţi că a luat regele Mihai prima poziţie împotriva regimului comunist criminal în perioada exilului?

    Cumva în ianuarie 1948, imediat după sosirea în lumea liberă?
    Cumva în anii ’50, la răsunătoarele procese politice înscenate fostei elite a ţării?
    Poate la inaugurarea Canalului, la dezvăluirile despre Fenomenul Piteşti făcute de Virgil Ierunca?
    Poate a trimis mesaje de îmbărbătare lupătorilor români din munţi pe timpul celor 15 ani de uimitoare rezistenţă?
    Poate la aflarea veştii că se demolează biserici în oraşe sau că sunt strămutate sate şi deportaţi ţăranii incomozi?
    Cumva, un mesaj de protest la greva minerilor din 79, reprimaţi cu gloanţe şi vidanje de Securitate?
    Poate la fuga securistului Pacepa, când apar dezvăluiri din cercul intim al lui Ceauşescu, demascând impostura cuplului pseudo-dinastic?
    Poate un mesaj de susţinere pentru muncitorii de la Braşov din ’87, un mesaj pentru familia inginerului care şi-a dat foc pe o pârtie de pe Valea Prahovei, într-un protest de tip tibetan?
    Poate mesaje publice de susţinere a lui Paul Goma, a Doinei Cornea şi a celor mai curajoşi dintr-o Românie umilită şi mută de frică în anii ’80?

    Ei bine, NU !

    Primul act de protest împotriva regimului comunist făcut de regele Mihai cât timp a trăit liber în Occidentul la fel de liber a fost în iunie 1989, prin semnarea unui document care îl comemora pe Imre Nagy şi practic marca ruperea Ungariei de comunism. Restul a fost, vorba poetului…. tăcere.

    Mi-ar fi plăcut să îi văd omagiaţi în Parlament pe Ion Gavrilă Ogoranu, pe Toma Arnăuţoiu, pe Elisabeta Rizea, pe Gheorghe Arsenescu şi pe atâţia alţii, numai că ei nu au avut noroc nici la naştere, nici după şi nici de o patrie recunoscătoare.

    PS: În discursul ţinut astăzi în Parlament, regele Mihai a rostit o frază cu adevărat memorabilă:
    “Ţara nu e ceva ce am moştenit de la părinţii noştri, e ceva ce am împrumutat de la copiii noştri.”

    E cu adevărat frumos şi înălţător, refuz să cred că e ceva cules de Radu Duda de pe Famous Quotes

    Treat the earth well: it was not given to you by your parents,
    it was loaned to you by your children.
    We do not inherit the Earth from our Ancestors,
    we borrow it from our Children.

  18. Ce sa-i faci, e baiatu’ lu’ tata… desi, personal, cred ca in anii ’30 ne-am trait apogeul.

    Sa se duca el pe 9 Mai la Moscova… e ca o palma data celor de care zici tu mai sus, “Ion a lu Vasile”, si multi alti de a caror demnitate ma agat, ma sprijin.

  19. Buna descoperire, @Ion a lu Vasile!
    Tot e bine ca nu a copiat de pe referate .ro.

    Cu alte cuvinte, discursul e doar o insiruire de fraze false, ca toata activitatea acestui om.

  20. Ar fi interesant de asemenea sa aflam ce se intampla cu situatia armistitiului propous rusilor de catre Maresalul Antonescu, care in dimineata dinaintea arestarii lui ar fi fost acceptat.
    Daca acest armistitiu a fost cu adevarat acceptat atunci decizia politica in cap cu regele de a da pe mana dusmanului pe cel care lupta pentru reintregirea( a doua) a tarii impotriva lui, ca si cum in plin razboi englezii l-ar fi dat pe mana sovieticilor pe churchill….a fost o decizia oribila, de tradare nationala, gresita din punct de vedere militar, patriotic. Personal nu-l respect pe fostul rege Mihai, dar respect institutia monarhiei. Bun articolul, usor incomplet!

  21. Vasile: da, pentru ca numai in Romania trebuie sa existe o monarhie sexista. In Anglia,precum si in alte monarhii, reginele au marcat adevarate perioade de dezvoltare si au dovedit chiar si curaj militar. ba chiar si in Romania nevestele monarhilor au fost mai apropiate de popor decat regii insisi. Sa nu mai vorbim de principiul majoritatii.

    Care este motivul deci pentru care pe tron nu s-ar putea afla o succesoare? Cel militar? Sa fim seriosi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *