Hanul Verde, redescoperit!


De cateva saptamani, e panica in Centrul Istoric, la deja celebra “bariera” Selari. Da, acolo, la shaormeria de pe colt. La Cantina. Langa Divan, spuneti-i cum vreti. Sapaturile pentru reabilitarea strazii Selari au scos la iveala niste fundatii vechi din caramida.

Din acest articol aflati de ce momentan sunteti nevoiti sa ocoliti prin laterale santierul deschis acolo dar, mai ales, ce legenda bucuresteana a fost adusa la suprafata in buricul targului! –>

Intersectia strazii Selari cu strazile Franceza si Smardan este, pe sfarsit de an 2011, un veritabil santier arheologic. Au fost descoperite niste incinte, parte a unui beci de cladire veche. Multi se intreaba ce este cu ele.

Ne-am obisnuit ca, de pe celalalt mal al Dambovitei, privelistea spre Centrul Istoric sa fie aceasta. Totusi, lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Locurile se schimba, iar orasul prezentului devine orasul viitorului, uneori cu sacrificii mari.

Iata aceeasi priveliste in 1870, intr-o fotografie a lui Franz Duschek, de pe blogul lui Radu Oltean. Podul Calicilor (ulterior Calea Rahovei) traversa garla, trecea pe langa Hanul Verde (punctul verde), aflat vis-a-vis de o casa joasa (galben) si se continua apoi cu Ulita Selarilor, trecand pe langa coltul cu Ulita Islicarilor (actuala str. Franceza). Pe coltul cu aceasta, se gasea un imobil existent si astazi (shaormeria Dristor), figurat cu rosu.

Iata acest imobil privit de mai aproape, spre finele secolului 19 (stanga imaginii). Aceasta casa a primit autorizatia de constructie in 1878. Vedeti o schita interesanta de atunci la Adrian. In dreapta, Hanul Rosu, cu fatada lui neogotica fabuloasa, astazi mult simplificata. In stanga, mai sus, se face str. Germana (actuala Smardan), iar Selari se continua in sus.

Pe locul casei joase de care faceam vorbire mai sus s-a construit, spre finalul secolului 19, Hotelul Central. Imobilul a devenit apoi Hotel Regina, camin al Facultatii de Petrol si Gaze, apoi iarasi hotel, sub numele de “Rahova”. Astazi, cladirea frumoasa apartine Ministerului de Interne. Comparatia de mai sus, via Radu Oltean, mentine culorile din poza din 1870.

Zona aceasta este foarte interesanta. Practic, de langa Hanul Verde pornea una din arterele principale ale Bucurestilor: Calea Rahovei, fosta Calea Craiovei, fost Pod al Calicilor. Situatia s-a schimbat dramatic in anii ’80 – am detaliat evolutia zonei Podului Rahova intr-un articol special, insa am tinut sa fac acum o comparatie aeriana a perimetrului, intre 1927 si prezent.

Intr-o vedere aeriana din 1925-1926 (via Radu Oltean) se observa Splaiul Independentei si imprejurimile, intre Palatul Justitiei si Piata Natiunii (Unirii). Hanul Verde este evidentiat. A fost construit de domnitorul fanariot Constantin Hangerli in 1798, cam in aceeasi perioada cu vecinul sau, Hanul Rosu.

Inca o comparatie (realizata de Radu Oltean), cu Podul Rahova si Hanul Verde, anii ’30 vs. prezent. Pe han exista o firma de dimensiuni mari, cu numele “Marco Dattelkremer”. Vedem imediat despre ce e vorba. Podul si hanul au disparut in anii ’30, insa aceasta din urma disparitie merita investigata.

Anii ’30 au insemnat un boom imobiliar fara precedent in Capitala sub auspiciile unei cresteri economice remarcabile. Casele vechi faceau loc blockhaus-urilor moderne cu multe etaje, in timp ce intregul oras urma sa se transforme, conform planului director de sistematizare din 1935. Hanul Verde a fost victima modernizarii Bucurestilor. Una din ultimele sale fotografii, luata de pe Podul Rahova, il arata golit, fara ferestre si acoperis.

Investigand in arhivele Muzeului Municipiului Bucuresti, am aflat care erau planurile – niciodata realizate – cu aceasta zona. Articolul din “Gazeta Municipala” (jumatatea anilor ’30) elaboreaza pe aceasta tema si va invit sa-l citit integral. Aici, voi sumariza: Hanul Verde era cunoscut in interbelic drept “imobilul Dattelkremer”. Acesta trebuia demolat in vederea largirii Caii Rahovei si a podului aferent, pentru a crea un spatiu public aerisit.

Sa vedem schema proiectului de mai aproape. Oricum, planuri pentru supralargirea Caii Rahovei erau inca din 1926. Daca s-ar fi realizat aceasta piata, jumatate din Hotelul Regina ar fi fost demolata, Hanul Rosu ar fi disparut si el si ar fi fost afectate si celalalte imobile de pe colturile strazii Carol (actuala Franceza) cu Selari.

Tot dintr-o comparatie a lui Radu Oltean mi-am dat seama ca primul pas al pietei nerealizate fusese deja facut. Prin demolarea imobilului Dattelkremer (Hanul Verde), Calea Rahovei a fost largita si trotuarul s-a retras, apoi pe noul colt cu Splaiul a aparut imobilul de raport la parterul caruia se afla azi shaormeria celebra.

Pe situatia actuala (via Bing Maps), am figurat cum ar fi aratat piata noua. Se poate vedea astfel ce imobile ar fi fost afectate de exproprieri si ce larg ar fi devenit Podul Rahova: 32 de metri!

Din lipsa fondurilor si/sau din cauza acoperirii Dambovitei cu un planseu de la Piata Natiunii (Unirii) pana la Piata Senatului (Natiunile Unite) in anii ’30, lucrarea nu a mai fost finalizata, fundatiile Hanului Verde au fost ingropate, iar Hanul Rosu a fost salvat. El exista si azi, insa este de nerecunoscut. Are un aspect banal si nimic nu aminteste de imobilul neogotic de altadata. Pentru lamuriri, aici s-a aflat clubul Suburbia, iar cladirea adaposteste momentan Divan Express (take-away arabesc) si un club cam dubios.

Blocul de raport a gazduit un magazin de mobila la parter, care in urma exploziei de baruri/cafenele/cluburi/restaurante din zona veche a lasat loc unei shaormerii si unui restaurant cu tematica sportiva (Cantina), mutandu-se la etaj.

Acum, fundatiile recent descoperite sunt de inteles. Practic, avem ocazia sa vedem cat de ingusta era Calea Rahovei pe tronsonul ei de inceput (azi inglobat in str. Selari, dupa demolarile din anii ’80). Se poate observa exact amprenta Hanului Verde.

Altcumva, frontul de imobile de pe Splaiul Independentei nu a avut de suferit odata cu aceasta descoperire.

De sus, este acum evidenta finalizarea primului pas din definirea perimetrului pietei gandite in anii ’30 si niciodata terminata. Inainte, Hanul Rosu era acoperit de Hanul Verde din acest unghi.

Pavajul istoric al Caii Rahovei, reasezat in anii ’30 dupa largirea strazii, a fost distrus pentru “reabilitarea” strazii Selari, ca in restul Centrului Istoric.

O privire de aproape a beciurilor istorice, numite “vechituri” sau “ruine infecte” de unii trecatori, in graba lor spre distractie.

In fine, o perspectiva din sensul opus, in ceea ce, pana acum 30 de ani, a fost lungul Caii Rahovei, astazi izgonita din centrul orasului. Descoperirea fundatiilor Hanului Verde reprezinta un eveniment arheologic important pentru zona veche.

Soarta acestor ziduri celebre depinde de decizia Ministerului Culturii. Dupa incheierea cercetarilor, ministerul va decide daca se vor reingropa fundatiile sau vor fi puse cumva in valoare, fara a perturba fluxul mare de pietoni. Eu sper ca aceasta ultima optiune sa fie cea castigatoare, deoarece ar veni in sprijinul ideii ca Centrul Istoric nu inseamna doar Birtul Istoric, ci chiar este istoric.

Sunt sigur ca multi dintre voi au trecut pe acolo si, in caz ca nu stiau, s-au intrebat ce este cu acele ziduri si bolti de caramida. Ce parere aveti acum? Sa fie pastrate? Sa trecem peste ele? Asa, intreb si eu.

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

25 thoughts on “Hanul Verde, redescoperit!”

  1. Si am autorizatia casei cu bulina rosie si exista planul de aliniere privind largirea strazii intre Carol (Franceza) si Dambovita …
    De Minister depindea si centrul cetatii Alba Iulia daca ai citit articolul lui Radu.

  2. “Ce parere aveti acum? Sa fie pastrate? Sa trecem peste ele? Asa, intreb si eu.”
    Io zic sa mai sapam nitel… si pe la Romana si pe Balcescu, pe la Rosetti, poate mai gasim o pivniţă, o debara ,un veceu din secolul cutare.Puneti-va intrebarea, daca atunci cind au aliniat bulevardele, la Paris, in sec.XIX, s-ar fi impiedicat de orice bordei galez, descoperit intimplator.
    Si acum : inflamati-va, conf. obiceiului local.

  3. @ Adrian – daca postezi autorizatia, pun si eu link 🙂

    @ Leugen – Ei, mai ales in contextul Caii Rahovei/strazii Selari, nu o putem compara cu bulevard si oricum, nu era prevazut niciun bulevard prin centrul vechi. M-am inflamat.

  4. Leugen, tot aud exemplul asta cu parisul lui Haussmann (care a facut o mare brinza cu bulevardele lui), de ce nu vorbim si de exemplul Venetiei?
    Raiden, super articol; ce interesant ar fi sa stim mai multe despre hanul verde. De ce se numea asa?

  5. Raiden,un articol excelent,as usual.Abia acum imi explic ca,desi exista planseul peste Dambovita,cu trotuare,4 benzi de circulatie (2+2),linii de tramvai pe fiecare latura ,si aici ma refer la anii 60-70,numarul 1 pe Calea Rahovei ramasese la fostul Hotel Rahova,adica Calea Rahovei incepea tot de acolo,dar practic de la Domnita Balasa,pentru ca planseul fiind circulat in ambele sensuri nu se putea traversa,pe aliniamentul fostului pod.

  6. Mulțumim pentru informațiile despre Hanul Verde.
    Mi se pare ciudat ca de-abia acum au fost descoperite ruinele mai ales ca nu sunt asa adânci iar printre ziduri se zăresc cabluri montate cred ca din timpul asfaltării străzii de Videanu.

  7. Interesant si bine realizat acest articol. Felicitari!
    Ceea ce spune Leugen contine o parte de adevar, insa pe de alta parte nu pot sa nu remarc faptul ca orice demolare din perioada comunista/post 1990 este imediat infierata, iar despre cele petrecute intre anii ~1860-1947 nu se mentioneaza mai nimic si sunt privite cu o oarecare indiferenta ce flirteaza cu ingaduinta. Chestiunea aceasta ar merita o dezbatere amanuntita.

    PS. Este a doua oara cand mi se intampla sa ma gandesc la un articol si sa vad cum numitul Raiden este mai rapid de condei 🙂 Primul caz este cel al Hanului lui Manuc (cum am mentionat si atunci, articolul meu s-ar fi axat mai mult pe explicarea sapaturilor arheologice din 2006-2007 din zona Lipscani, la care am participat drept supervizor).

  8. Am uitat sa multumesc pe aceasta cale realizatorului deosebitului material.Ceea ce fac acum.

    Fan -capitala de altadata.

  9. E destul de interesanta zona. Am trecut pe acolo 2 ani, zi de zi, in drum spre munca, si inca am mai reusit sa fac cateva poze pietrei cubice de pe Selari inainte sa fie “macelarita”.

    Ce e interesant e ca intre fostul Han Verde si Hanul Rosu se afla cu un secol-doua inainte una dintre cele doua porti prin care se facea intrarea in vechea Curte Domneasca. Cum spunea si Marivs Imperator inaintea mea, undeva pe parcursul sec. al 19-lea urmele acesteia au disparut pentru a se construi cladirile dintre str. Franceza si actualul Splai, dar eu unul sincer ma asteptam sa se descopere mai multe indicii din acea perioada (sec. 16-18) pe parcursul sapaturilor astora.

    Si pt. ca stiam ca ultima ramasita pavata cu piatra cubica din vechea Cale a Rahovei va avea un sfarsit nedemn, am facut poza asta in vara care a trecut: http://imgur.com/EPGis

  10. @ cata – multumesc!
    Corect, fostul Hotel Regina deschidea Calea Rahovei.

    @ Anonim – Demolarea din anii ’30 s-a facut rapid, ca era graba cu definirea pietei. Nu au mai apucat sa “curete” locul, sau poate nu au vrut.

    @ Marius – Demolarile de dinainte de 1947 au fost facute in mare parte cu cap, intr-adevar pt dezvoltarea orasului. De aceea le ingaduim. Atat zic acum pe acst subiect.

    Daca vrei, poti sa pui si tu articol, pun link. Nu detin exclusivitatea pe anumite subiecte 🙂

    @ Leugen – Realizatorul iti multumeste pentru multumiri.

    @ mihai turcu – da, nu am vrut sa insist pe extremele perimetrului vechii curti domnesti, de aceea nu am vorbit despre fundatiile gasite langa Hanul Rosu, pe str. Franceza, de exemplu.

    Era ordonata piatra cubica rahoveana!

  11. @Raiden
    Minunat articol, adevǎrat cadou de Crǎciun!
    Ştiu cǎ s-a mai scris despre aceste clǎdiri, dar tu ai fǎcut-o mai cuprinzǎtor, iar completarea lui Adrian este f.valoroasǎ.
    Marco Dattelkremer nu numai cǎ era proprietarul fostului han, dar, încǎ din anii ’20, a avut acolo cunoscutul magazin de mobilǎ de care vorbeai. În blocul construit pe locul hanului, magazinul de mobile a continuat sǎ funcţioneze.
    Felicitǎri, Raiden!

  12. Probabil ca tine de specificul local sa fie demolate partial cladirile sau sa se paveze strazile fara a fi indepartat stratul anterior. Atunci cand m-am documentat despre pavajele orasului, de la podul de pamant la asfalt si despre Bucurestioara am aflat din numeroase surse ca daca sapi oriunde in centru este foarte posibil sa dai peste zeci de straturi suprapuse de sol amestecat cu gunoaie, balast etc, peste pivnite si asa mai departe. Spre deosebire de Roma spre ex unde fundatiile constructiilor antice si medievale erau solide, din piatra si unele din ele sunt interconectate, formand un labirint de catacombe, in Bucuresti sunt doar ziduri de caramida umplute cu pamant. Nu neg valoarea arheologica, dar e destul de complicat sa salvezi fundatiile acoperindu-le cu sticla. E o zona circulata, e important sa fie lasata libera intreaga latime a strazii. Daca aveam catacombe care sa poata fi explorate, ok, era cu totul altceva, dar nu prea avem. Intorcandu-ne la demolarile facute in graba, chiar si cladirile monumentale din centru stau pe “bete de chibrit”, MNIR fiind un bun exemplu. Bun articolul, felicitari!

  13. @ dan – incredibil cat a rezistat magazinul de mobila!
    multumesc pentru laude, apreciez cu atat mai mult cu cat vin din partea unui mult mai bun cunoscator al istoriei orasului 🙂

    @ altblogromanesc – ai un punct de vedere valid, insa in cazul pivnitelor Hanului Verde, nu e vorba de ocuparea intregii strazi, ci doar a 40-45% din ea, pe un f mic tronson. Ca atare, circulatia pietonala nu ar fi deosebit de stanjenita.

  14. @MARIVS IMPERATOR – nu cred ca pot fi comparate demolarile secolului al 19lea sau cele de inceput de secol 20 si nici chiar cele anterioare 1990 cu cele “contemporane” (sau post ’90) fiind vorba de mentalitatea fiecarei perioade si raportarea la valorile trecutului si la insasi ideea de monument si centru istoric. In sec 19 nu exista conceptul de monument, de valoarea istorica, cel putin aplicabila orasului! |In perioada comunista era ignorata si acum…sa zicem eludata 🙂 Insa astazi ignoranta nu ar mai trebui sa fie un principiu de interventie intr-un centru istoric, fie el si cu valente de birt!

  15. Asa cum se vede in fotografiile nr.10 si nr.13, tramvaiul “accesa” zona istorica.
    Pe unde urca : pe Selari sau pe Smardan ?

  16. Frumos mai spuneau in Gazeta Municipala: “Trebuie sa se tina seama de un lucru: conceptiunile inguste nu vor civiliza nicioadata capitala. Daca cei dinaintea noastra aveau ceva mai mult orizont edilitar, orasul nu era atat de Mizerabil intocmit, cum se gaseste astazi.”

    Oare asa o sa zica si nepotii nostrii ?

  17. @ Ando – pe Smardan erau 2 linii si se intrebuintau ambele sensuri. Nu stiu cum era pe Selari.

    @ Prunyx – trebuie sa tii cont de conceptiile urbanistice din anii ’30, si anume innoirea rapida si simplificarea.

    Asa, teoria asta se aplica si anilor ’80, cand s-a demolat bezmetic.

  18. Parisul, Roma, Venetia si multe, multe alte orase mari ale occidentului mustesc de istorie, de-asta si turismul este la cote necunoascute vreodata de vre-un coltisor din tara noastra. De-a lungul timpului si conform cerintelor impuse de societate, aceste orase (sau mai bine zis, zone/cartiere istorice din cadrul marilor orase)au fost modernizate: bulevarde/strazi/alei supralargite, adaptate noului trafic, cladiri translate/demolate/ingustate etc insa totul a fost facut cu cap si cu mai putine interese la mijloc, iar intr-un final au facut o treaba excelenta, trebuie sa recunoastem…au conservat cat au putut de mult din “vechiturile” lor: cladirile, gardurile, felinarele,pavajele etc sunt de cele mai multe ori originale sau daca nu, atunci foarte bine copiate. Au strazi intregi, ba nu, cartiere intregi intacte, fara vreo diferenta majora, vizual vorbind, aparuta intre anii 1900, uneori chiar 1800 si astazi, poate doar un suflu de nou, cel putin la exterior, dar in interior oamenii au avut grija sa beneficieze de tot luxul si confortul specific secolului nostru (as mentiona ca exista in roma cladiri chiar de la 1500 care arata exceptional, iar inauntru au apartamente de lux). Sunt renovate, restaurate, reconditionate asa cum au fost lasate de urmasii lor. Inca o paranteza…nu am vazut termopane… Au astfel de zone, da, toate marile orase ale europei…la ce folosesc? pai… te plimbi, respiri aerul acela de vechi, iti imaginezi cu au trait urmasii tai (tataie, poate tataie a lu tataie) si poate… incet si in timp sa dezvolti un sentiment de aparteneta, de mandrie nationala, de patriotism chiar …noi asta nu prea mai avem, suntem dezradacinati…la noi s-a demolat haotic si s-a construit bezmetic…s-a inceput in anii 30, s-a continuat in anii 80 si mi-as fi dorit sa se incheie in anii 2000, dar se pare ca nu…avem vre-un colt in orasul asta intact? Nu…nici macar acest centru istoric…asa ca cei deranjati ca ne extaziem la vederea unei “ruine” ii rog sa se abtina de la comentarii rautacioase…fac parte din categoria dezradacinatilor, insa nu e vina lor, asa cum nici a noastra, a nostalgicilor, nu e. Asa ca hai sa nu ne mai calcam pe bataturi. Asta e marea noastra problema, ne-am uitat istoria, nu ne pasa de ea, ori sentimentul de patriotism asa se naste, parerea mea… Ori noi romanii am uitat sa ne iubim tara, deci sa ne iubim si sa ne respectam pe noi insine…
    Pentru munca depusa la realizarea acestui articol, mii de multumiri si mult succes in continuare, deoarece unii dintre noi, avem mare nevoie, spiritual vorbind, de astfel de articole…

    1. Wow, foarte interesant! Tu ești admin pe pagină? Că e foarte bună.

      Acum, ca mențiune: descrierea de pe Facebook a pozei e eronată, întrucât imobilul Dattelkremer este cel ridicar pe locul Hanului Verde.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *