Intre altele, si Piata Universitatii este clar un punct fierbinte al Capitalei. Atentia acordata de intreaga presa acestui loc gratie protestelor recente de acolo m-a facut sa scotocesc prin arhiva si sa caut poze cu piata, din vremurile apuse pana in prezent. Pentru ca sunt foarte multe imagini, va fi un mini-serial:

Partea 1 – Piata Universitatii in vremea monarhiei (articolul curent)
Partea 2 – Piata Universitatii in vremea comunismului
Partea 3 – Piata Universitatii dupa 1990 si pana azi

Sa incepem, zic. Articolele se vor axa mai mult pe imagini si mai putin pe text. Urmariti cum s-a transformat locul. Este fascinant. –>

In 1864, Carol Pop de Szathmary a pozat ce urma sa devina “intersectia de la Universitate” din disparutul (la 1888) Turn al Coltei. Se vad Academia (Universitatea), Manastirea Sf. Sava (amplasamentul statuii lui Mihai Viteazu) si Palatul Sutu (prim-plan). In dreapta, locul viitorului rond este ocupat de Hotelul Kiesch.

Era o casa munteneasca, al carei stil il regasim astazi la Hanul lui Manuc. Hotelul Kiesch avea “Restaurant” si “Caffe”.

Szathmary a mutat cadrul in dreapta, dincolo de Ulita Coltei (actual bd. Balcescu). In stanga-sus – Biserica Enei (disparuta), iar in stanga-jos acelasi Hotel Kiesch. In dreapta, notabil este grupul de case de pe amplasamentul actualului Teatru National. Dintre toate, cea alba, mai rasarita, din plan median, este casa Hagi Moscu.

De ce este atat de importanta? Pentru ca o buna bucata de vreme a adapostit Primaria Bucuresti, asa cum spuneam in articolul acesta. Ilustrata este din 1903.

1903. In intersectia de la Universitate, curatata si amenajata in forma de rond la inceputul secolului, se inaugureaza statuia marelui om politic Ion C. Bratianu. Pe fundal, cladirea fumos ornamentata a Ministerului de Razboi (actual departament al Ministerului Agriculturii).

Vedere din rond spre bd. Carol I. Pe soclul statuii se poate citi: “Prin mintea, prin inima si bratele noastre – 1881 (data proclamarii Regatului Romaniei) – lui Ion C. Bratianu – 1903.” Monumentul avea sa devina un simbol al Capitalei si un element definitoriu al intersectiei. Pe fundal, Ministerul de Razboi (stanga) si Ministerul Domeniilor (Agriculturii – dreapta).

1910. Privind dinspre intersectie spre bulevardul Academiei, primul bulevard al Capitalei (actual bd. Elisabeta). In stanga, se observa ca primele 2 statui – a lui Heliade-Radulescu si a lui Mihai Viteazu – aparusera deja.

1917. Piata noua, denumita “Piata Bratianu” pe buna dreptate – aceasta este denumirea normala a intersectiei, intrucat Piata Academiei/Universitatii se definea ca spatiul cu statui de vis-a-vis de cladirea Universitatii. In dreapta, Spitalul Coltea. Casa de pe locul iesirii actuale din pasaj s-a lasat greu demolata, deoarece avea un proprietar influent.

Aprox. 1920 – bd. Bratianu (actual Balcescu), intersectie cu str. Edgar Quinet. Era acolo o cladire frumoasa, cu 2 turnulete: Hotel Britania. In dreapta sa, un sir de case care ascundea biserica Enei. Casele mergeau pana in str. Regala (actuala Ion Campineanu), unde, pe coltul cu bulevardul, fusese construita o cladire inalta, cu cupola. In dreapta-jos, Maidanul Primariei, rezultat in urma demolarii cvartalului de case de acolo. Se numea asa deoarece pe acest teren se planificase ridicarea Primariei Bucuresti.

Inceputul anilor ’20. Privind in lungul bd. Carol I, peste statuia Bratianu. In dreapta, aparuse Palatul Societatii de Asigurari “Generala”, cu cupolele emblematice, actual sediu BCR.

Aprox. 1921. Zi obisnuita la Piata Bratianu. Deoarece traficul era foarte aerisit, oameni traversau strada pe oriunde.

Aprox. 1924. Piata Bratianu pozata din Spitalul Coltea.

Aprox. 1925. Cadru asemanator.

Jumatatea anilor ’20. Descrierea pozei spune totul.

1930. Soare in Piata Bratianu. O diferenta notabila este disparitia turnuletelor cladirii de pe coltul cu str. Edgar Quinet – posibil urmare a unui incendiu, sau simplificare voita.

Inceputul anilor ’30. Perspectiva in lungul bd. Bratianu (actual Balcescu) si, mai departe, a bd. Take Ionescu (actual Magheru). Incepuse deja boom-ul imobiliar, asa ca in dreapta-mijloc, la intersectia cu str. Traian Vuia (zona Dalles), aparuse deja blocul Sun-London.

Aprox. 1934. Rondul, frecventat de tramvaie, o scena obisnuita in epoca. Blocul in constructie de pe fundal este cel din spatele Hotelului Bulevard – Calea Victoriei colt cu bd. Elisabeta.

Aprox. 1935. Perspectiva spre Coltea si, mai departe, spre biserica Sf. Gheorghe-Nou. Actualul bd. Bratianu mergea doar pana in str. Coltei. Noua artera a avansat apoi treptat spre Unirii, prin demolarea unei parti a centrului istoric.

1936. Trafic, pietoni, statuie, Universitate.

Aprox. 1937. Vedere din Piata Bratianu spre adeverata Piata Universitatii (sau Piata Academiei). Notabil, spatiul semicircular fusese si mai bine definit prin aparitia Palatului Creditului Industrial (actual sediu PSD sector 5), in contrapartida cu Palatul Societatii “Generala”.

Aprox. 1937. Privire spre bd. Bratianu actual, pe care incepusera sa apara imobile noi, moderniste – unul in constructie, la intersectia cu str. G-ral Ghica (langa Palatul Sutu), iar altul la Sf. Gheorghe, dincolo de Spitalul Coltea. In stanga-jos, Maidanul Academiei fusese deja amenajat, existand acolo o zona de agrement.

Piata Bratianu in 1938. La retusuri, s-a omis definirea primului turnulet al cladirii Universitatii. Pe latura dinspre bd. Carol I (actual Elisabeta pe acel tronson), se incepuse supraetajarea corpului central al institutiei (Academia initiala).

1939. Intersectia Bratianu, aglomerata si plina de viata. Se vede foarte bine cum pe viitorul amplasament al Teatrului National existau un teatru in aer liber si Arenele Circului Krately. In stanga, dincolo de Universitate, la intersectia bd. Bratianu (Balcescu) cu str. Regala (Campineanu), se ridica blocul Carlton. Si mai departe, pe coltul cu str. C. A. Rosetti, se vede varful blocului Wilson. Pe dreapta, la intersectia cu str. Batistei, se inaltase blocul Creditul Minier.

1939. Piata Bratianu, vedere de la sol. Blocul Carlton, semet, era aproape finalizat. Pe coltul cu Edgar Quinet, mai rezista inca fostul Hotel Britania. Avea sa fie demolat.

1939. Bulevardele Bratianu (Balcescu) si Take Ionescu (Magheru), cu noua lor infatisare, bordate de blockhausuri noi-noute.

1939. Cu blocul Carlton inaltat, modestele case de langa biserica Enei (stanga) devenisera anacronice. Intre ele si Carlton, un superb imobil de raport, existent si azi, cu terase generoase. Blocul Carlton a avut viata scurta – s-a prabusit la cutremurul din noembrie 1940.

1940. Pe locul unde in ianuarie 2012 s-a protestat se vindeau flori, la marginea fostului Maidan al Primariei.

1940. Vedere generala a Pietei Bratianu, Arenelor Circului si teatrului in aer liber, dar si a modernului bulevard spre Piata Romana – o noua atitudine pentru Bucuresti!

1940. De pe coltul cu str. Edgar Quinet, vedere-document spre coltul cu str. Batistei. Vedem casele care se gaseau pe locul actualului Hotel Intercontinental, dar si blocul din continuarea imobilului “Creditul Minier”, in constructie.

1941. Romania intra in al Doilea Razboi Mondial. Scena de strada necosmetizata de la Piata Bratianu, via Alex Galmeanu.

1941. Scena de strada, cu un vanzator care ii lasa pe copii sa se suie pe cantarul de marfa. Mai interesant este insa fundalul – aparuse deja blocul Dunarea, pe coltul bulevardului cu str. Biserica Enei, in locul caselor mici, langa Facultatea de Arhitectura.

1941. Iarna grea si o vedere absolut spectaculoasa din Piata Bratianu, spre Piata Academiei (foto Willy Pragher).

1941. Piata Bratianu la inceput de razboi.

1941. De la intersectia cu str. Batistei, vedere color inspre Romana. Razboiul incepuse, iar pe blocul Creditul Minier era arborat un drapel tricolor.

1942. O fotografie color document facuta de pe locul protestelor din prezent, cu frontul nou de cladiri de vis-a-vis: blocul Dunarea in toata splendoarea si biserica Enei renovata. In dreapta blocului de raport este spatiu liber, intrucat Carlton se prabusise.

1942. Zona de agrement de pe fostul Maidan al Primariei se schimba esential prin aparitia Pavilionului “Expozitia Transnistriei”. Pavilionul promova, in linia logicii fasciste/naziste, “razboiul sfant impotriova bolsevismului” si era, in esenta, un demers propagandistic de anvergura al regimului Antonescu. Mai multe despre Expozitia Transnistriei gasiti la armyuser.

1940-1942. In Capitala unei tari in alianta cu Germania lui Hitler, avem o poza-document cu ofiteri nazisti la Piata Bratianu (via Alex Galmeanu).

1944. Bombardamentele aliate tintesc Bucurestii in primavara, iar Pavilionul “Expozitia Transnistriei” este devastat. Universitatea, la fel – corpul central (Academia veche) este distrus complet.

1945. Piata Bratianu pozata din Universitate – se efectueaza lucrari de canalizare in rond. Din fericire, Ministerul de Razboi (cu fatada simplificata in anii ’30) si Ministerul Agriculturii au scapat de bombe. Intre timp, zona de agrement (stanga) fusese reinviata, dupa indepartarea ramasitelor Expozitiei Transnistriei (foto via Alex Galmeanu).

1945. Ultima fotografie pe care o detin cu Piata Bratianu in timpul monarhiei este de la “Primul 1 Mai liber”. Romania schimbase in 1944 tabara si se regasea alaturi de Aliati. In doar 8 zile, Germania Nazista avea sa capituleze neconditionat. La noi, influenta sovietica era in plina crestere. Iata un grup de cetateni democrati pozand in rond, cu Spitalul Coltea in spate si turla Baratiei pe fundal.

In timpul monarhiei, de la Carol I pana la Mihai I, Piata Universitatii si-a schimbat dramatic infatisarea. Dintr-o intersectie inghesuita, gratie sistematizarii din preajma anului 1900, ea a capatat un aspect vestic prin instituirea rondului, iar apoi trasarea marilor bulevarde pe aici a consacrat permanent spatiul ca “busola” a orasului. Statuia lui Bratianu a conferit pietei personalitate, i-a dat nume si o imagine cunoscuta peste hotare. Esecul notabil este incapacitatea autoritatilor de a ridica un Palat al Primariei, asa cum se stabilise. Desi un concurs de proiecte pentru edificiul administrativ a existat, razboiul a amanat planurile.

Ce au facut mai departe cu Piata Universitatii comunistii instalati dupa abdicarea fortata a Regelui Mihai I (30 decembrie 1947) si transformarea Romaniei in Republica? Vedem in partea a 2-a.

more at http://rezistenta.net

SIMILAR ARTICLES

20 COMMENTS

  1. Felicitari pentru articol, foarte frumos documentat fotografic. Ca o paranteza, mi-ar fi placut sa avem o primaria art-deco :)

  2. Mersi, Cristi! Da, o primarie art-deco nu ar fi aratat deloc rau, mai ales ca probabil am fi fost singura capitala europeana cu asa ceva (cred).

  3. Raiden,sa nu uiti sa pui fotografia aceea cu ‘Gogoasa infuriata’, reprezentantii societatii civile manifesteaza exact pe acel loc.

  4. Ai stat ceva sa scormonesti si sa compui toata evolutia asta! Da’ nu ti-au placut si planurile de la mine :))
    Frumos articolul. Imobilul de rapot de care vorbesti (de langa biserica Enei) este proiectat de Jean Monda si este din 1936 daca nu ma insel. O tipologie criticata in epoca de alti modernisti pentru ca producea o curte ingusta ce genera vecinatati directe neplacut de apropiate. Jean Monda a facut mai multe astfel de blocuri de mare densitate.

  5. Adi, am fost tentat sa le pun, dar m-am razgandit, deoarece am preferat pana la urma un tur foto exclusiv, fara planuri, schite, desene, etc.

  6. Felicitari din nou pt articol. Voiam doar sa spun ca acea cladire “pe coltul cu bulevardul, fusese construita o cladire inalta, cu cupola” exista si azi, sub forma fatadei pana la cornisa, fara cupola si fara nimic altceva si e asa astazi fiindca nu avem adevarati “investitori” imobiliari, ci tunangii imobiliari. Cum tunul n-o fi fost dat, o sa mai stam cu cladirea asa inca vreo 20 de ani, la fel ca si cu fosta berarie Gambrinus de langa Cismigiu. Succes in continuare !

  7. Anonimule, ai dreptate, cladirea aceea mai “exista”, vroiau sa faca magazin de lux acolo, dar proiectul stagneaza.

    Cat priveste fostul Hotel Cismigiu, interiorul a fost demolat, s-a mentinut fatada, iar momentan lucrarile avanseaza, efectuate de concernul spaniol Hercesa.

  8. “bd. Bratianu (actual Balcescu), intersectie cu str. Edgar Quinet. Era acolo o cladire frumoasa, cu 2 turnulete.”

    Este vorba de Hotel Britania .

  9. Am fi fost singura capitala europeana cu o primarie art-deco?
    Da’ cate capitale, in LUME, mai sunt cu primarii neoromanesti? ;)

    Fara TNB, Inter si ce-i acu pe locul blocului Dunarea, Piata Universitatii ar fi de vis; evident, musai sa fie zona pietonala. :)

  10. Armyuser , daca atunci cand amintesti de Dan te referi la Dan Rosca , atunci ai perfecta dreptate .In decembrie 2010 ,pe al sau , in articolul “Centrul orasului acum 150 de ani ” a tratat in amanunt si foarte bine documentat aceasta zona .
    Dan Rosca , inca te mai asteptam cu informatiile tale nepretuite !

  11. presupusul fotograf de copii din 1941 opereaza de fapt un cantar de marfa pe care e cocotat un copil. sortul alb e un indicator pentru meseria mai degraba “murdara”. asemenea cantare se mai gaseau in anii ’80 prin piete si aprozare.

  12. În seria de fotografii publicată de tine se poate acum localiza momentul în care imobilul de pe colţul cu str. Biserica Enei a fost înlocuit cu imobilul modernist cu faţada decorată cu coloane gemene angajate (cca. 1940).

  13. Biserica se numeaa “Ienei” nu a “Enei”. Numele vine de IANA precupeata cea care a ctitorit prima biserica pe acel loc. Biserica era din lemn. Apoi SAFTA si PANA NEGOESCU, boieri, au ctitorit biserica care a fost demolata de comunisti dupa cutremurul din ’77 desi nu patise nimic. Ctitorii isi dorm somnul de veci la cimitirul Bellu intr-un mormant aproape nevazut aflat in capatul alei scriitorilor mergand spre Bellu militar. Nimeni nu e curios sa vada de unde vine numele si se perpetueaza o mare greseala.

  14. @ Anonim – Ambele denumiri sunt corecte – si Enei, si Ienei. Alternativ, s-a folosit si “Ianii”, asadar inflexiuni exista, dar denumirea statornicita, redata de ghiduri ale orasului si de nomenclatoare stradale, este “Enei”.

  15. alo alo baiatu cu blogul FOARTE misto… nu mai boteza sarmanii germani nazisti: numai SS avea treaba cu politicul. wermacht (marcat si pe masina) era pur si simplu armata germana, care avea ghinionul sa fie comandata de ala rau.

  16. Am prins multe cladiri si aranjamente ahitectonice care acum nu mai sint. Si circul care nu l-am putut suferi niciodata. Amintiri frumoase oricum…….Multumesc ca de aici unde locuiesc am putut revedea foto cu Bucurestiul din anii copilariei.

Leave a Reply