Ultimul etaj – un experiment bucurestean extraordinar

Joi, 11 octombrie 2012, am avut placerea sa particip, la Muzeul de Arta Contemporana, la expozitia “Ultimul Etaj – O cartare fotografica a Bucurestiului” – o initiativa de Stefan Tuchila si un proiect marca Zeppelin, finantat de Administratia Fondului Cultural National. Desi Stefan imi spusese de ceva timp de proiect, rezultatul final mi-a depasit asteptarile. In continuare, o sa impartasesc cateva impresii in ce priveste proiectul in general. –>

Incep cu extrase din comunicatul oficial al evenimentului:

Ștefan Tuchilă s-a urcat pe 80 de clădiri și a făcut câteva mii de fotografii cu Bucureștiul: un proiect de cercetare urbană, o cartare urbană metodică și spectaculoasă. Și un suport pentru memoria unui oraș care se reînființează permanent.

Evoluția rapidă a Bucureștiului a încetat de mult timp să-i mai surprindă pe locuitorii săi. Recenta criză financiară a reușit să mai domolească avântul schimbării, însă nu rare sunt momentele când, vizitând un cartier ce nu se află pe parcursul nostru obișnuit, descoperim cu surpriză cât de tare s-a schimbat.

În ciuda unui țesut urban de o înălțime relativ scăzută, peisajul acoperișurilor bucureștene văzut de la înălțime este spectaculos. Fiecare întâlnire între două epoci a dat naștere unei falii, unui ciocniri, unei situații speciale, relațiile fiind aproape intotdeauna conflictuale. De la blocurile moderniste ce se ridică amenințător peste căsuțe cu un nivel, trecând prin suprapunerea absurdă a tramei comuniste peste cea a țesutului vechi și ajungând la goana după înălțime începută în anii 2000, aproape nimic nu poate fi definit ca „tranziție armonioasă” în topografia urbană a Bucureștiului.

Atmosfera este paradoxală, liniștea creată de distanțarea de nivelul străzii contrastând cu haosul vizual al țesutului urban. Straturi de istorie se suprapun, fiecare epocă încearcă să șteargă și să anihileze pe cea de dinaintea ei.

Imaginile capturează caracteristicile urbane generale ale orașului (regim de înălțime, profil urban, accente), marcând astfel punctele de dezvoltare majore dar permit în același timp evaluarea impactului adus de oameni cadrului lor de viață: reconstruiri, adaptări, ocupări, etajări. Imaginile realizate sunt mai mult decât martori sterili, puncte descriptive ale dezvoltării orașului: ele devin înainte de toate un document al aproprierii Bucureștiului de către locuitorii lui.

Ajuns pe fuga direct de la serviciu la vernisaj, am fost surprins de numarul considerabil de oameni veniti sa vada despre ce este vorba. M-am amestecat si eu printre ei, pentru a studia panoramele si a culege impresii la cald.

Ca blogger care de peste cinci ani si jumatate scrie despre Bucuresti, pot spune sincer ca “Ultimul etaj” reprezinta o piatra de hotar in promovarea Capitalei in randul locuitorilor ei mai ales. Este, practic, urmatorul nivel al explorarii urbane. Faptul ca bucurestenii simpli – neinteresati neaparat de evolutia tesutului citadin si de modificarile structurale ale urbei – pot admira orasul de la inaltime, gratie panoramelor lui Stefan Tuchila, este extraordinar!

Impresionanta este in primul rand panorama-gigant care ocupa un perete intreg al ultimului etaj din MNAC. Rezolutia imensa si colantarea ingrijita impresioneaza imediat. Panorama ce porneste din Piata Victoriei si merge pana in Cotroceni, tot mai departe, integreaza instantaneu vizitatorul in peisajul bucurestean tipic, prin dimensiuni, dar si pur vizual. Ca efect, privitorul poate identifica zone pe care le cunoaste de la nivelul strazii, dar in acelasi timp poate descoperi altele, necunoscute lui pana atunci. Din experienta, pot da asigurari ca orice panorama de la inaltime a Bucurestilor este o sursa de surprize.

Intr-adevar, orasul arata mult mai interesant privit de sus. Brusc, haosul atat de specific Capitalei incepe sa se ordoneze, iar interventiile in structura urbana din ultimul secol sunt mult mai vizibile chiar si pentru persoanele neavizate. Acestea au ocazia sa constate ca exista mult mai multe de vazut dincolo de cartierul lor.

Melanjul arhitectonic bucurestean este supus unui arc peste timp, vizitatorilor oferindu-li-se comparatii ale diverselor zone. Astfel, de exemplu, numai patru ani pot aduce schimbari notabile in orizontul bucurestean.

Intrucat spatiul expozitional este limitat, expozitia are si o componenta digitala. Astfel, panoramele expuse, dar si altele, pot fi explorate cu ajutorul unui videoproiector, existand optiunea de a apropia imaginea foarte mult pentru a studia detaliile. Acest lucru este posibil deoarece panoramele sunt la o rezolutie foarte mare.

Oamenii adora lucrurile gratis. Un element de captare decisiva a atentiei, acceptanta si asimilare sigura a ideii proiectului este oferirea gratuita de carti postale ilustrand diverse cadre extrase din panorame. Am asistat la reactia unei persoane care si-a descoperit blocul ca “vedeta” a unui cadru. Ca atare, a luat carti postale cu respectivul detaliu pentru toata familia.

In fine, ceea ce reuseste sa faca expozitia lui Stefan este sa ralieze oameni de varste diferite, cu varii ocupatii, interese si stiluri de viata, sub umbrela aceluiasi scop: de a vedea Capitala din perspective inedite, in majoritatea lor inaccesibile publicului larg. Barierele de orice fel se estompeaza, iar curiozitatea si privirile agere lucreaza in tandem pentru scrutarea fiecarui coltisor din acest oras mult incercat.

Felicitari, Stefan, pentru initiativa extraordinara! Acum ca ai stabilit un referential, ma astept la proiecte din ce in ce mai interesante. Pentru acesta, insa, un 10 (zece) curat de la Rezistenta Urbana.

Expozitia este deschisa pana pe 30 octombrie 2012, de miercuri pana duminica intre orele 10:00-18:00. Nu o ratati, merita un drum pana la Casa Poporului!

Mai multe detalii si poze pe www.ultimul-etaj.ro

more at http://rezistenta.net

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

12 thoughts on “Ultimul etaj – un experiment bucurestean extraordinar”

  1. Felicitari Stefan Tuchila pt initiativa si pt ce ai reusit sa faci! Mi-a placut MAXIM expozitia si am fost extrem de incantata cand mi-am regasit chiar si blocul in cateva din pozele tale 🙂

  2. “Evoluția rapidă a Bucureștiului a încetat de mult timp să-i mai surprindă pe locuitorii săi.”

    Auzi si tu, “evolutia”… limbaj de organ al statului vinovat pentru dezastrul arhitectural post-decembrist.

  3. @Nifârtachi: nu, insa in contextul textului meu toate acele sinonime functioneaza. Bineinteles, aceasta este parerea mea personala, daca tu consideri ca acest cuvant si sensul lui in fraza de mai sus sunt atat de interesante, poti sa imi oferi argumente contra.

  4. Daca textul iti apartine, si nu unui muzeogist, cum credeam io, cu atat mai rau.

    Implicatiile cuvantului ala sunt cutremuratoare. Adica nu conteaza ce se demoleaza, cat se demoleaza, ce se construieste in loc; pentru ca asta inseamna evolutie (schimbare calitativa).

  5. inteleg perfect ceea ce spui, insa, dupa cum am mai spus mai sus cuvantul “evolutie” are multe sensuri si aplicatii. tu alegi sa intepretezi termenul ca si cum ai vorbi de o specie, de un organism. foarte corect, orasul este un organism foarte complex. eu am ales sa urmarest alt sens, vorbind de schimbarea, modificarea orasului (cred ca e clar in contextul textului) si chiar nu vad problema, nu cred ca am zis nicaieri ca e o schimbare in bine sau in rau.

    oricum, ma fascineaza (nu, nu este o ironie) cum dupa ani de munca, mii de imagini si o cantitate imensa de informatie vizuala, cineva se poticneste intr-un cuvant. E poate bine, toate detaliile sunt importante ;).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *