404 Error - page not found
We're sorry, but the page you are looking for doesn't exist.
You can go to the homepage

OUR LATEST POSTS

În aprilie 2009 Metrorex a inițiat o consultare publică cu privire la redenumirea permanentă a unor stații. Lumea a sărit cu propuneri.
În iulie 2009 aveam deja decise noile denumiri pentru selecția de stații. Am declarat atunci că Metrorex a înregistrat un succes și jumătate.
Stațiile de metrou nu ar trebui să își schimbe des denumirea. Ele ar trebui să fie păstrătoare ale istoriei locurilor din Capitală pe care le deservesc.

După ce zilele trecute toată presa a vuit despre schimbarea denumirilor actuale ale stațiilor metroului bucureștean cu numele unor olimpici, multă lume s-a revoltat. Ce se întâmplă de fapt? Să punem mai întâi niște întrebări valide:

1. De ce nu explică presa exact ce se întâmplă? Priviți titlul acesta manipulator:

Induce ideea că redenumirea este definitivă.

2. Cum ar putea crede orice călător serios că denumiri care au legătură cu georgrafia și istoria orașului ar putea fi schimbate definitiv cu numele și prenumele, fie ele și ale unor campioni?

3. De ce ne concentrăm pe activități inutile?

Din nefericire, cuvântul “temporar” nu apare nicăieri în comunicatul Metrorex. Practic, cine le face comunicatele a dat un mare rateu. Se cunoaște că PR-ul și comunicarea la instituțiile publice sunt în general deficitare. Din document nu reiese absolut deloc ce statut au noile denumiri – sunt doar onorifice sau nu? Vor apărea pe hărți, vor fi anunțate în difuzoare, etc.? Ce-i bătaia asta de joc? Multă lume confuză.

Bucureștenii care locuiesc mai ales în sectorul 3 au remarcat cu siguranță gardurile masive care se ridică pe lângă blocuri, împrejurul parcurilor și locurilor de joacă pentru copii, etc. Este o acțiune heirupistă începută de primarul de sector Robert Negoiță (PSD), un român mândru, dar incompetent, după toate semnele, în funcția publică pe care o ocupă. Domnul primar a efectuat în anul 2014 numeroase lucrări edilitare, nu toate necesare, multe chiar cu iz electoral, poate cele mai notorii fiind cele de pe bulevardul Unirii, unde nu avea ce căuta, întrucât acolo e jurisdicția Primăriei Generale. Primăria Sectorului 3 a fost amendată de Primăria Capitalei pentru intruziune. Atât, că în rest lucrările au continuat bine-mersi.

Revenind la gardurile de ghetou, este o acțiune care vizează atragerea simpatiei oamenilor cu gândire simplistă, adică a majorității. Gardurile înalte, ridicate foarte rapid (s-a lucrat zi și noapte cu o eficiență necaracteristică autorităților), îi liniștesc pe mulți bucureșteni, făcându-i să se simtă mai siguri în casele lor. Nimeni nu își pune problema esteticii, cum arată în anul 2014 o Capitală cu zone izolate cu garduri de închisoare. Nimeni nu își pune problema cheltuirii aberante a banului public pe proiecte neesențiale.

Nu există o listă reală a priorităților, primarul și cercul de firme interesate din jurul lui fac lista priorităților în funcție de materialele de livrat și profiturile de făcut, Consiliul Local aprobă, că doar are majoritate Puterea. Totul cu aprobarea populației în mare parte ignorantă. Totuși, mai există și o minoritate preocupată de administrarea defectuoasă a sectorului. Vedeți la finalul articolului ce răspuns incredibil a primit un cetățean care a îndrăznit să ridice capul și să întrebe.

Pentru mulți, gardurile lui Negoiță sunt apogeul civilizației urbane a epocii actuale. O soluți genială de a elimina criminalitatea, o soluție salvatoare venită de la un primar providențial. Să parcurgem o mică cronologie a gardurilor de ghetou care fac Bucureștii mai siguri. Comentariile sunt cele postate pe pagina noastră de Facebook la vremea respectivă.

S-a terminat vara, așa că downloadăm pozele de vacanță de pe cardurile aparatelor foto. Am fost în multe locuri, dar în câteva am lăsat câte o amintire. Așa cum mulți dintre voi au văzut, la Street Delivery (în iunie) și la Train Delivery (în iulie), am oferit abțibilduri transparente celor care au trecut pe la noi pe la stand să stea la o vorbă. Iată pe unde au mai poposit abțibildurile noastre:

0

Convinși că vor câștiga alegerile, membrii PSD sunt gata de decolare către concediu

Ordonanta de urgenta prin care PSD a suspendat interdictia ca alesii locali sa schimbe partidul in timpul mandatului este un atac la adresa principiilor unui stat democratic. Practic, Guvernul, ocolind Parlamentul prin procedura Ordonantei de Urgenta, a modificat, inainte de alegeri, o lege a Parlamentului, in asa fel incat sa influenteze rezultatele scrutinului prezindential din Noiembrie prin ralierea de primari din teritoriu!

6

Scandalul cu cei doi tipi gay care si-au dus fetita de 3 ani in vestiar la barbati sa o schimbe evidentiaza unele substraturi legate de comoditatea noastra sexuala si de cum reactionam atunci cand suntem scosi din bula de confort. Unii oameni incearca sa incadreze unele probleme sociale in paradigma discriminarii. Chiar daca ele sunt, in fapt, probleme universale.

Am citit zilele astea reportajul Gandul despre scandalul de la WorldClass cu cei doi tipi care au fost agresati pentru orientarea lor sexuala.

Pe scurt:

“Atunci când [Lestat] tatăl [Lucretiei] a vrut să o schimbe, ca de atâtea alte zeci de ori, în vestiarul bărbaţilor de la clubul Health Academy Downtown, din incinta Hotelului Radisson Blu [unde Lestat ducea fetita la inot], s-a iscat o neînţelegere. Un client al clubului, care folosea şi el vestiarul, a venit spre ei nemulţumit de prezenţa fetiţei de 3 ani, acolo.

Zadarnic i-a explicat Lestat bărbatului că este vorba despre un copil în vârstă de 3 ani, şi că „în Europa cei mici sunt admişi în vestiarele de sex opus până la vârsta de 7 ani, însoţiţi de un părinte”. I-a spus şi că are gemeni, că are un partener şi că nu există o mamă care să însoţească fetiţa în vestiarul dedicat femeilor:

“Suntem o familie cu doi taţi”, a continuat Lestat, dar replica “Bulangiule, femeile ar trebui să plece acolo de unde au venit” a căzut peste el.”

In urma incidentului s-a iscat un intreg scandal in care s-a facut apel la patronul clublui, care nu s-a bagat sa apere cuplul de homosexuali, a fost notificat CNCD si Lucian Mindruta a facut din el un caz pentru a scrie o scrisoare catre populatia gay.

În comunism, adesea viața privată se interpătrundea inevitabil cu politica oficială, fapt reflectat și în corespondența epocii. Recent, am descoperit o scrisoare datată 23 August 1951. Anii ’50 sunt cunoscuți drept “obsedantul deceniu”, când comunismul cu accente staliniste s-a instaurat cu o forță de o brutalitate nemaiîntâlnită până atunci. Lagăre, închisori, colonii de muncă, tortură, procese-spectacol, colectivizare, etc. – acestea deveniseră parte a realității de zi cu zi din Republica Populară Romînă în acei ani.

Revenind la scrisoarea găsită: un bărbat aflat în București îi scrie iubitei sale, aflată altundeva. Interesant e că primele propoziții ale scrisorii fac referire la Ziua Națională din acea perioadă și la defilarea din Capitală (la care bărbatul luase parte), înainte de a trece la treburile personale. Am reprodus mai jos începutul scrisorii (doar acesta este relevant), iar ce este îngroșat voi comenta mai jos:

scrisoare_23aug1951Astăzi am defilat cu fabrica și eu am purtat tabloul lui Mao Tse Dun – China – și trecând prin fața tribunei, l-am văzut foarte bine pe Tov. Gh. Gheorghiu Dej, care ne făcea cu mâna mereu. Am ajuns cu coloana până la lacul Floreasca și de acolo nu mai știam să mă întorc astfel că reflectam că dacă erai tu veneam repede. Totuși m’am luat după lume și am ajuns la un autobuz care ne-a adus până în piața Națiunei de unde am venit acasă.