Institutul Medico-Legal, un cadavru optzecist

00 copÎn vremea când România făcea istorie prin munca de pionierat a unora din vârfurile sale, Capitala a căpătat o clădire-simbol ridicată pe malul Dâmboviței, nu departe de ceea ce azi numim Piața Unirii (Piața Mare pe atunci). Institutul Medico-Legal din Capitală a activat 93 de ani în edificiul inițial, însă, în ciuda realizărilor în domeniu, clădirea nu a scăpat de tăvălugul ceaușist demolator. Acest articol este despre despre mărirea și decăderea acestui edificiu aproape șters din memoria colectivă bucureșteană. Cum a apărut el, cum a dispărut și mai ales ce se găsește în prezent acolo.

01 IML 1896Institutul a fost inaugurat la data de 20 decembrie 1892 de către medicul legist Mina Minovici, în prezența Primarului Comunei Bucuresci, Pache Protopopescu, și a Ministrului Justiției de la acea dată, Alexandru Marghiloman. Clădirea IML a fost ridicată pe malul stâng al Dâmboviței, acolo unde aceasta face curba spre ceea ce azi numim podul Mărășești (ex-podul Radu-Vodă). Imaginea de mai sus, datând de după inaugurare, este luată de pe malul opus al râului, unde astăzi avem Splaiul Unirii și blocurile aferente. De remarcat că exista un singur corp de clădire – corpul primar.

02 1896 IML-curteinstvechiTot o imagine de după inaugurare ne arată că în curtea IML se găseau o grădină și un havuz, dar cel mai important, o construcție mică și cochetă – Capela. Aici se oficiau slujbe creștin-ortodoxe pentru morți.

03 1900 iml1900Denumirea inițială de pe frontispiciu, „Morga Orașului”, a fost schimbată în 1898, clădirea devenind „Institutul Medico-Legal”, primul de acest fel din țară și din lume. Schimbarea denumirii a fost hotărâtă de către Prof. Dr. Minovici, în dorința de a iniția o rețea națională de institute specializate în sectorul medicinei legale, separându-se astfel serviciile și personalul legist de sistemul de sănătate publică și de cel psihiatric. La acel moment, Institutul deținea cea mai performantă tehnologie de laborator din Europa, cu precădere în domeniul toxicologic.

Imaginea de mai sus, de la 1900, include denumirea consacrată și oferă și un alt amănunt: prezența pe frontispiciu a stemei Capitalei Regatului Vechi, sub forma scutului cu Sf. Dumitru (protectorul orașului), timbrat de coroana murală (semn al cetății) și cu deviza “Patria și dreptul meu” dedesubt. După Marea Unire din 1918, stema veche a orașului a fost încorporată în stema nouă, reprezentativă pentru Capitala României Mari.

04 1905 Institutul Medico - Legal 1905Institutul Medico-Legal la 1905, ilustrată oficială. Deși denumirea instituției fusese schimbată, ilustrata include vechiul nume, “Morga”. Mulți ani după, bucureștenii tot se mai refereau la clădire drept “Morga de pe Splai”.

05 1911 iml1911Stânga: poziționarea exactă a Institutului (verde), pe planul cadastral de la 1911. Edificiul se găsea practic la intersecția străzii Căuzași (roșu, care cobora din Piața Căuzași, cartierul evreiesc) cu Splaiul C. A. Rosetti (albastru, actual Splaiul Unirii), la cotul râului. Se observă densitatea locuirii zonei – parcele foarte segmentate, construcții de tot felul.
Dreapta: imagine interbelică cu Institutul, în forma sa finală: frontispiciul includea acum și numele fondatorului (posibil să fi fost adăugat după moartea lui, în 1933), stema veche a Bucureștilor fusese ștearsă (nu mai corespundea), dar mai important, mai apăruse un corp de clădire, mai masiv, în continuarea grădinii – corpul secundar. (foto via Romania Libera)

06 1927 Bucuresti-Dambovita-1927 1București 1927, vedere aeriană. Am marcat cu aceleași culori obiectivele relevante: verde (IML), roșu (strada Căuzași), albastru (Dâmbovița). De asemenea, în imaginea din stânga se poate observa proximitatea IML-ului de Piața Națiunii (așa cum se numea în epocă Piața Unirii), dar și extinderea cartierului evreiesc, dispărut în mare parte pentru ridicarea Magazinului Unirea și zonei de blocuri de lângă, decenii mai târziu. În dreapta, poate cea mai celebră imagine interbelică cu IML-ul. In stânga, strada Căuzași cu linia de tramvai, în dreapta – cotul Dâmboviței, cu turlele bisericii Sf. Nicolae din Sârbi (demolată în anii ’80), mergând spre zona Mănăstirii Radu-Vodă.

Un detaliu important: în interiorul frumoasei rotonde de pe colț, susținută de coloane, apăruseră două basoreliefuri în piatră, care bordau intrarea de o parte și de alta. Dacă ne uităm la imaginile de dinainte de anii ’30, se observă clar că basoreliefurile nu apăreau în versiunea inițială a clădirii.

În 1927, la IML este adus penisul banditului Ștefan Vasali, poreclit Terente, ucis de un jandarm după nenumărate infracțiuni comise. Penisul, cu o lungime de 22 cm în stare erectă, a fost conservat și expus timp de 82 de ani. În 2009, a fost aruncat din cauza degradării.

07 1930-39 hartaHarta din 1939 (via Alex Galmeanu) ne arată cât de bogată era rețeaua stradală în cartierul evreiesc. Am încercuit Institutul Medico-Legal. Se observă că Piața Unirii de azi se numea Piața 8 Iunie în epocă (ziua din 1930 când s-a urcat pe Tron Regele Carol al II-lea). În fotografia din dreapta, scenă de stradă din anii ’30 pe Splai, la IML. Lucrări edilitare în execuție. Putem observa latura IML-ului dinspre Dâmbovița.

Între 1932-1938, Institutul a fost condus de profesorul Nicolae Minovici, fratele fondatorului Mina Minovci și creatorul primului serviciu de Salvare din București.

08 1963Bombardamentele din al II-lea Război Mondial nu au afectat această zonă, așa că IML-ul și-a continuat existența și sub nou-instauratul regim comunist. Iată o panoramă din anii ’60 cu bifurcația Căuzași-Splai și Institutul. Tramvaiul venea de pe Căuzași, iar în linia Splaiului vedem din nou turlele bisericii Sf. Nicolae din Sârbi, care avea să dispară două decenii mai târziu. Jos – harta zonei din anul 1963. Piața Unirii tocmai își căpătase denumirea actuală, după ce în anii ’50 purtase denumirea de Piața 28 Martie (ziua din 1948 când au avut loc primele alegeri generale de după preluarea totală a puterii de către comuniști, la 30 decembrie 1947, odată cu abdicarea Regelui Mihai).

09 1970 iml1970-80Am marcat și pe planul cadastral din anii ’70-’80 poziția Institutului Medico-Legal. Fotografia care însoțește planul datează de la finalul anilor ’70 sau poate chiar începutul anilor ’80. Între 1973-1989 conducerea Institutului de Medicină Legală a fost asigurată de Prof. Dr. Moise Terbancea, șeful catedrei de medicină legală din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București. Prof. Terbancea a reușit păstrarea integrității rețelei de medicină legală din România creată de Dr. Minovici, reușind totodată consolidarea poziției de independență a sistemului medico-legal în cadrul unui regim politic totalitar de tip comunist.

popa-nan-vitanDupă cutremurul din 1977, suprafețe imense din oraș au fost demolate, în special în anii ’80, pentru a face loc noului Centru Civic – Bucureștii Ceaușiști. Cartierele Uranus, Antim și Izvor au dispărut pentru a face loc Casei Republicii (zisă și Casa Poporului) și a apărut bulevardul Victoria Socialismului (actual bd. Unirii), care lega Casa Poporului de Piața Unirii (sistematizată și ea și curățată de istorie). Inițial, cartierul evreiesc nu a fost afectat, dar când Ceaușescu a decis prelungirea bulevardului Unirii până în zona rezidențială Theodor Speranția (actuală Piața Alba-Iulia), soarta i-a fost pecetluită. Sus, pe harta din 1974, Hungry Mole (de la Simply Bucharest) a marcat zona afectată de demolările ceaușiste. Din păcate, se observă că IML-ul, încercuit cu mov, stătea chiar în calea noului bulevard. Jos, o fotografie de arh. Gheorghe Leahu de la începutul anilor ’80, când demolările începuseră deja (se vede basculanta care intră pe str. Căuzași, în stânga).

11 1981 iml_178Instantaneu din 1981 de Andrei Pandele, cu trei femei îndurerate tocmai ieșite de la Morgă, unde își văzuseră o rudă decedată. În curând, întreaga zonă avea să fie rasă. Demolările abia începuseră.

12 1985 iml 1985Instantaneu din 1985, tot de Andrei Pandele. Trei oameni venind de pe Căuzași cară lăzi de lemn. În spate, o Dacie papuc. Era ultima primăvară pentru clădirea Institutului Medico-Legal, care în 1982 celebrase 90 de ani de existență.

13 1985 str cauzasi si iml 5 aug 19855 august 1985. Panorama realizată de Cristian Popescu arată o basculantă cărând moloz care intră din Splai pe strada Căuzași. Probabil venea din Piața Unirii, unde era măcel la acea dată. În casele dimprejurul IML deja nu mai locuia nimeni. Demolarea era iminentă.

14 1985 iml-panoramic1-1024x317Septembrie 1985. Panoramă de Cristian Malide prezentând distrugerea unui colț al vechiului cartier evreiesc. Strada Căuzași fusese demolată în totalitate, iar IML-ul, golit, fără ferestre, cu acoperișul de pe care fusese smulsă tabla, își aștepta sfârșitul. O imagine tristă. Câteva detalii fotografiate tot în septembrie 1985, analizate în continuare.

15 1985 cauzasi1985-016Basorelieful din stânga rotondei, spre strada Căuzași.

16 1985 capela imlCapela IML, fotografiată din strada Căuzași.

17 1985 capelaIML-1985Capela IML, fotografie rară color, pozată tot din strada Căuzași, înainte de demolarea totală (foto via Muzeul de Fotografie).

18 1985cauzasi1985-029Corpul secund al Institutului Medico-Legal, construit ulterior, fotografiat din strada Căuzași înainte de demolare. Este singura fotografie pe care am găsit-o cu acest corp de clădire pozat integral.

19 1985 cauzasi1985-034Basorelieful din dreapta rotondei, spre Splaiul Unirii.

20 1985 cauzasi1985-032Corpul primar și corpul secundar ale IML-ului, pregătite de demolare și pozate din Splaiul Unirii.

21 1985 spre iml din sf ioan-nou 26 sept 198526 septembrie 1985 – demolarea era în stadiu foarte avansat în cartierul evreiesc. Ruina complexului fostului IML definește linia fostei străzi Căuzași, privită aici din fosta stradă Sf. Ioan-Nou. Practic, terenul viran dintre cele două foste străzi fusese ocupat de case vechi, odată o zonă dens locuită. Se disting corpul secundar al IML, capela și corpul primar, aflat în plină demolare la acea dată. Pe fundal, peste Dâmbovița, se ridică Mănăstirea Radu-Vodă, pe dealul omonim. Mănăstirea avea să fie ascunsă după o perdea de blocuri care bordează și în prezent Splaiul Unirii pe tronsonul Piața Unirii – pod Mărășești.

După demolarea sediului istoric al Institutului, la 93 de ani de la inaugurarea sa, întregul sistem de medicină legală din România a fost în pericol de a fi desființat, din cauza ignoranței soților Ceaușescu, aprobați tacit și vinovat de toată conducerea Partidului Comunist Român și de Guvernul Republicii Socialiste România. Ceaușeștii nu înțelegeau “de ce este nevoie de doctori de morți”.

22 1988 ro02_03aBucurești 1988. Capitala României nu mai avea Institut Medico-Legal. După demolarea sediului istoric, timp de peste trei ani (1986-1989), activitatea medico-legală a fost temporar găzduită de Spitalul Pantelimon.

Imagine cu albia Dâmboviței, lățită de aproximativ trei ori și placată cu beton, văzută de pe noul pod de la Piața Unirii spre cot. Se începuse construcția noului sediu al Bibliotecii Naționale a Republicii Socialiste România în zona fostului Institut Medico-Legal. În stânga, Splaiul Unirii fusese contopit cu bulevardul Victoria Socialismului (Unirii). Se ridica un oraș nou pe locul fostului cartier evreiesc.

35 iml-nouDupă demolarea sediului vechi, s-a început construcția actualului sediu al Institutului, din șoseaua Vitan-Bârzești, finalizat în anul 1989, însă prof. Terbancea nu a mai apucat să vadă lucrarea terminată deoarece a decedat în același an. Noua clădire are patru nivele, adăpostind diferitele departamente și laboratoare ale Institutului: Medicina legală clinică (cu laboratoare de investigații electro-fiziologice și radiologie), Prosectura medico-legală, Psihiatrie, Psihologie și Criminologie medico-legală, Identificare și serologie medico-legală, Toxicologie medico-legală, Tanatologie (Histopatologie, Tanatochimie, Histochimie, Microbiologie) Genetică medico-legală. Institutul are și o bibliotecă, o capelă ortodoxa și un muzeu, precum și două amfiteatre de 150 și 350 locuri, dotate cu echipamente audio-video și destinate diverselor simpozioane.

Ca aspect, noul sediu nici nu se compară cu cel vechi. Este în primul rând mult mai mare, dar mai ales extrem de anost în ce privește arhitectura. Practic, seamănă cu blocurile din noul centru civic, nefiind o clădire care să impresioneze și prin aspect.

23 1994 1București 1994. Privind din Piața Unirii în lungul bulevardului Unirii, cu capăt de perspectivă Piața Alba-Iulia. Edificiul impunător din dreapta este noul sediu al Bibliotecii Naționale a României, a cărui construcție fusese sistată după evenimentele din decembrie 1989 și schimbarea de regim politic. Noua Românie democratică nu mai dorea să finanțeze proiectele megalomanice ale fostei dictaturi comuniste.

24 1994 2Fațada dinspre Dâmbovița a Bibliotecii Naționale în 1994. Arhitectura exterioară era de factură neoclasică, practic un kitsch, un proiect retrogard ca imagine, arhitectura practicată în anii ’80 la nivel european având o cu totul altă direcție. Totuși, edificiul se încadra în linia Casei Poporului și a celorlalte clădiri din noul centru civic.

25 2008București 2008. La aproape 20 de ani de la înălțarea structurii, Biblioteca Națională zace neterminată, însă este folosită ocazional drept decor pentru filme horror. Vedere din bulevardul Unirii spre fațada principală.

26 IMG_4030București 2009. Presat de opinia publică și de urgența mutării fondului de documente și arhivelor din sediul Bibliotecii Naționale din strada Doamnei (fost Palat al Bursei înainte de comuniști) aflat în degradare, guvernul Boc demarează lucrările pentru finalizarea și redefinirea Bibliotecii Naționale din bulevardul Unirii. Vedere similară cu cea din 1988. Se începuse lucrul la fațadă, deoarece se decisese renunțarea la arhitectura originală. Interesant: acest tronson din Dâmbovița are cea mai mare lățime de pe toată lungimea albiei, pentru a oferi edificiului Bibliotecii Naționale o reflexie în apa râului pe măsura monumentalității edificiului.

27 IMG_1500București 2010. Vedere de ansamblu a Pieței Unirii, de la fântâni spre Biblioteca Națională. Fațada dinspre Dâmbovița dădea deja o idee asupra imaginii finale a clădirii.

28 IMG_1504O imagine din 2010 cu zona fostului Institut Medico-Legal, așa cum arată și în prezent. Pe aici trece bulevardul Unirii, prin fața Bibliotecii Naționale și a Tribunalului București.

29 IMG_0365Imagine aeriană din 2011, luată dinspre podul Mărășești. Biblioteca Națională, aproape de finalizare, la mai bine de 20 de ani de la construire. Împrejurul ei, un maidan vast, reprezentând cartierul evreiesc Dudești dispărut.

30 iml-aziImagine actuală din Google Maps cu zona fostului Institut Medico-Legal. Am menținut culorile folosite anterior. Linia Dâmboviței este aproximativ aceeași, numai că albia este mult lărgită și la cotitură a fost definită în unghi drept, pentru a oferi spațiu reflexiei Bibliotecii. Cu roșu, aliniamentul aproximativ al fostei străzi Căuzași. Ea pornea din Piața Căuzași (aproximativ zona Tribunalului București actual) și venea în Splaiul Unirii. În nomenclatorul stradal actual există o stradă Căuzași, dar este un fals istoric grosolan. Respectiva stradă este segment din fosta stradă Labirint, nenorocită și ea de demolările anilor ’80, așa cum am scris în articolul dedicat. Punctul verde marchează aproximativ unde s-ar afla vechiul Institut Medico-Legal azi, dacă ar mai exista: în coasta Bibliotecii Naționale, intrând un pic în albia lărgită a Dâmboviței.

31 biblioteca-nationala-1024x682Biblioteca Națională a României în 2010, la inaugurare. Văzută din bulevardul Unirii. Se observă ușor că s-a optat pentru egalizarea fațadelor, nemaiexistând una principală marcată ca atare, așa cum era în proiectul inițial.

32 IMG_1007Imagine contemporană din fostul cartier evreiesc: în prim-plan Biblioteca Națională, în plan secund, peste bulevardul Unirii care le separă – Tribunalul București, sediul nou, fost Magazin Junior.

33 IMG_6299Biblioteca Națională, fațada dinspre Dâmbovița. În termeni de materiale folosite, s-a preferat placarea cu alucobond, ceea ce plasează edificiul în zona comună a clădirilor de birouri. Arhitectura în sine este retrogradă, nefiind aliniată la moda anului 2010, privind ce se face în Vest. Mai degrabă, fațada Bibliotecii Naționale a României, dar și interioarele surprinzător de anoste, amintesc de ceea ce se construia în China, la Beijing, în anul 2000. Nimic spectaculos, singurul lucru impunător rămânând volumul clădirii.

34 IMG_6298București, prezent. Privire în lungul Splaiului Unirii și bulevardului Unirii spre zona unde, până în 1985, s-a aflat sediul istoric al Institutului Medico-Legal, o clădire-simbol a Capitalei și un reper indiscutabil al fostului cartier evreiesc, perimetru șters aproape în totalitate de Ceaușescu.

36 leahuÎn final, o acuarelă pictată de arh. Gheorghe Leahu, reprezentând vechiul sediu al Institutului Medico-Legal “Profesor Mina Minovici” de pe Splaiul Unirii, la cotul Dâmboviței și la răscruce cu strada Căuzași – o lume dispărută.

Informații preluate și de pe site-ul Rețelei Naționale de Medicină Legală.

Alte articole despre fostul cartier evreic bucureștean:
Piața Sfânta Vineri, ieri și azi
Trilogia “Rondul Udricani” – partea I | partea a II-a | partea a III-a
Strada Labirint și bulevardul Matei Basarab

Tangențial: La Piața Unirii, după 54 de ani

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

12 thoughts on “Institutul Medico-Legal, un cadavru optzecist”

  1. Guvernul Dr. Petru Groza a fost instalat pe 6 martie 1945. Denumirea de 28 martie provenea de la alegerile din 28 martie 1948, primele de după instaurarea regimului comunist.
    Lângă actualul institut e ceva extrem de sinistru: Crematoriul uman Vitan-Bârzeşti.

    1. @Nokia,
      IML-ul actual linga crematoriu, nu este chiar asa de groaznic.
      Mai sinsitra mi se pare proximitatea crematoriului uman fata de SPITALUL Sf. Ioan, unde am fost si eu internat!
      Apropo, Morga veche dla cotul Dambovitei nu avea o imagine sinistra, treceam pe acolo in drum spre piata Unirii, fara sa imi evoce ganduri de groaza.
      Este drept ca nu am trecut nici dupa bombardamentul din aprilie 1944, nici dupa cutremurul din martie 77!

  2. Ce porcărie sinistră, ”Noii” Biblioteci Națioale chiar i se potrivește imperativul ”Jos Porcăria!”…Un popor care nu își cunoaște și nu păstrează ce e bun și frumos din trecutul lui, nu poate merge spre viitor, e condmnat la o stare de băltire, putrefacție spirituală (dacă nu chiar și fizică !) și regres !

    Un articol asupra ”Cartierului Evreiesc” aveți ?

  3. Ce bine arata la vremea aceea cladirea institutului. Pacat ca nu mai exista. Sau macar sa o fi mutat-o, precum au facut cu bisericile. Dar deh, au vrut oras modern. Si Parisul a trecut intr-un secol printr-o miscare urbanistica din-asta, nu? Parca Victor Hugo deplangea intr-unul din romanele lui demolarea vechiului Paris pentru construirea noului oras.

    1. Nu putem compara modernizarea Parisului in secolul 19 cu demolarea centrului istoric al Bucurestilor in secolul 20, difera scopurile.
      In principiu, pe metoda patentata de ing. Eugen Iordachescu, se putea muta si aceasta cladire. Nu au fost insa niciodata planuri pentru asa ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *