23 August 1951, cu Mao-n brațe și Dej la tribună

În comunism, adesea viața privată se interpătrundea inevitabil cu politica oficială, fapt reflectat și în corespondența epocii. Recent, am descoperit o scrisoare datată 23 August 1951. Anii ’50 sunt cunoscuți drept “obsedantul deceniu”, când comunismul cu accente staliniste s-a instaurat cu o forță de o brutalitate nemaiîntâlnită până atunci. Lagăre, închisori, colonii de muncă, tortură, procese-spectacol, colectivizare, etc. – acestea deveniseră parte a realității de zi cu zi din Republica Populară Romînă în acei ani.

Revenind la scrisoarea găsită: un bărbat aflat în București îi scrie iubitei sale, aflată altundeva. Interesant e că primele propoziții ale scrisorii fac referire la Ziua Națională din acea perioadă și la defilarea din Capitală (la care bărbatul luase parte), înainte de a trece la treburile personale. Am reprodus mai jos începutul scrisorii (doar acesta este relevant), iar ce este îngroșat voi comenta mai jos:

scrisoare_23aug1951Astăzi am defilat cu fabrica și eu am purtat tabloul lui Mao Tse Dun – China – și trecând prin fața tribunei, l-am văzut foarte bine pe Tov. Gh. Gheorghiu Dej, care ne făcea cu mâna mereu. Am ajuns cu coloana până la lacul Floreasca și de acolo nu mai știam să mă întorc astfel că reflectam că dacă erai tu veneam repede. Totuși m’am luat după lume și am ajuns la un autobuz care ne-a adus până în piața Națiunei de unde am venit acasă.

273_bitesize_ks3_history_china_50maocommunistpartyMao Zedong proclamând Republica Populară Chineză (1949)

Mao Tse Dun (cunoscut azi sub scrierea Mao Zedong) a fost primul lider comunist al Chinei. Cu doar doi ani înainte de această scrisoare, în 1949, acesta proclamase Republica Populară Chineză, punând sfârșit perioadei tulburi care a urmat după prăbușirea Imperiului Qing în 1912 și abdicarea Împăratului Pu-Yi. Ca atare, Mao era văzut de comuniștii români drept un exemplu demn de urmat în construirea unei țări socialiste.

1024px-Gheorghiu-DejPaukerLucaGeorgescuRoman1951De la stânga la dreapta: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu – comuniști de marcă, în aula Marii Adunări Naționale din Dealul Patriarhiei (1951)

Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider comunist al României, era prim-secretar al Partidului Muncitoresc Român (devenit Partidul Comunist Român în 1965). Nu era șeful oficial al Statului, dar poziția lui era una cheie. Dej îl înlocuise pe Rege la parade după proclamarea abuzivă a Republicii la 30 decembrie 1947.

floreasca-1959Cartierul Floreasca nou-nouț în 1959 (foto via Armyuser)

Lacul Floreasca era, în 1951, la periferia Capitalei, lângă el găsindu-se groapa Floreasca, mahala transformată mai apoi în anii ’50 într-un cartier modern și liniștit, populat de blocuri joase.

1931, MitropoliaPiața Națiunii (actuală Unirii) în anii ’30, aspect menținut până în anii ’70.

Piața Națiunii este vechea denumire a Pieței Unirii de astăzi, care în 1950 fusese redenumită oficial Piața 28 Martie. Data amintea de ziua de 28 martie 1945, când primul guvern pro-comunist al țării, condus de Petru Groza, a organizat primele alegeri “libere”. Deoarece trecuse abia un an de la schimbarea denumirii pieței, numele consacrat decenii de-a rândul – Piața Națiunii – era încă foarte popular. Vedeți un experiment de arc în timp pe care l-am realizat la Piața Unirii, aici.

1964 23Parada de 23 August 1964, ultima la care a participat Gheorghiu-Dej, el murind anul următor.

Defilările de 23 August se țineau, mai ales în anii ’50 și ’60, pe bulevardul Aviatorilor, trecând prin Piața Generalisim Stalin (actuală Charles de Gaulle). Șoseaua largă, pavată cu piatră cubică și parcul Herăstrău vecin ofereau un cadru propice pentru parade fastuoase care glorificau regimul comunist și rolul voit augmentat al Partidului Comunist din România (PCdR) în întoarcerea armelor, la 23 August 1944. Atunci, România a părăsit tabăra puterilor Axei pentru a se alătura Aliaților. Despre 23 August, semnificația acestei date și diversele interpretări ale ei de-a lungul deceniilor, am scris aici.

Scrisoarea găsită oferă o mică incursiune în detaliile defilărilor de 23 August din anii ’50: oamenii erau puși să mărșăluiască mult și bine prin soarele arzător de august, după care erau lăsați de izbeliște undeva la periferie, să se descurce singuri să ajungă pe la casele lor. Un mod glorios de a celebra Ziua Națională.

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

9 thoughts on “23 August 1951, cu Mao-n brațe și Dej la tribună”

  1. O descoperire interesanta. Se pare ca pentru autorul scrisorii intamplarea nu a avut o conotatie negativa, ba chiar a fost un motiv de mandrie. Fotografiile sunt sugestive!

    1. Era 1951. Erau personaje relativ noi. Da, să ajungi aproape de conducători era un eveniment în epocă. Am şi restul scrisorii şi te asigur că o dă pe latura personală, uitând de paradă.

  2. Interesanta si imaginea noului cartier Floreasca. Probabil era placut sa locuiesti acolo in anii ’60. Nu stiu care este situatia azi. Nu sunt din bucuresti dar sunt pasioant de istorie, inclusiv a capitalei. Imi plac articolele tale, sunt bine documentate.

  3. Recomand celor care au citit acest articol, să citească de Mihail Sturdza – România și sfârșitul Europei, precum și Reportaje de război – Virgil Ghiorghiu. În aceste cărți se va descoperi adevărul și despre politicienii români în timpul celui de-al doilea război mondial, dar și gradul de cultură și civilizație al brutelor sovietice.

  4. Un site interesant si frumos. Imi permit sa fac o precizare. Cartierul de blocuri din Floreasca s-a construit pe terenurile Negroponte – Marmoros Bank de pe partea dreaptã (directia Lac) a strazii Calea Floreasca. Groapa care se gasea pe stânga era strãjuitã de Fabrica Ford, Str. Aviator Beller, Piscina acoperita Floreasca si malul împãdurit al lacului Floreasca. Groapa Floreasca era locuitã de tigani, ea a fost desfintatã de regimul comunist Dej si pe locul ei s-a construit patinuarul Floreasca.

  5. La Piata Victoriei se formau coloanele de demonstranti, tribuna oficiala era in Piata IV Stalin. Apoi se mergea inainte pina la intersectia cu Mircea Eliade, apoi pe Beller unde eram asteptati de autobuze, tramvaie. In parculet erau intinse mese cu mincare (sfiriau micii si fierbeau oalele cu crenvursti) si bautura O bere la ½ l era 1.5lei. Erau ieftine si luam si pentru acasa.
    La inceputul anilor 60 Dej a construit pe promotoriul, Turgheniev, dispre lac o serie de vile si palate: vila lac 1, 2, vila Dante. Ceusescu nu a locuit niciodata in aceste vile
    Vreti sa va scriu si eu o scrisoare?
    Erata
    Cartierul Floreasca s-a construit pr locul hipdromului Pipera. Arhitectura tip rusesc ca blocurile de la “infratirea intre popoare” si stadionul 23 Aug.

    La intersectia Beller –Mircea Eliade, pe stinga este complexul sportive Floreasca ce contine sali de inot si sala de sporturi Floreasca, monument istoric. https://www.google.com/maps/@44.4655597,26.0951337,73m/data=!3m1!1e3?hl=en

    Intre Beller, Mircea Eliade si Automatica (fosta Ford) era groapa Floreasca. cu tigani. A fost demolata cu buldozerele in 1959, construindu-se 6 blocuri turn, patinuarul si parcul.

  6. In afara de Dej, toti cei din poza erau cominternisti alogeni.
    Din vederea aeriana a cartierului Floreasca incerc sa identific strazile.
    Foarte interesant articolul cu TNB-esplanade. Aveti si poza actuala a TNB ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *