Cei care au contractat credite în CHF nu sunt “lacomi” și “proști”

Moise Guran a scris o postare de blog și a ținut ieri o emisiune despre aprecierea serioasă a Francului Elvețian, eveniment valutar care va împovăra cei 190.000 de români care au credite la locuințe în moneda Elvețiană.

Guran, în mod total bizar, i-a numit “lacomi” și “proști” pe cei care au contractat în CHF. El susține că românii trebuiau să știe că moneda elvețiană putea fluctua. Eu cunosc multe persoane care nu au cunoscut potențialul de fluctuație, știu multe persoane care nu au înțeles paginile întregi de clauze privind suportarea riscului valutar din contractul de creditare, multe persoane care nu și-au permis decât un credit în CHF – dobânzile pentru Euro erau foarte mari.

Mai mult, băncile promovau activ creditele în CHF, în special prin dialog de genul “vă putem credita cu 50.000 de euro dar, fiindcă dobânda este mai mică, vă încadrați la un credit de 60.000 de euro în echivalent CHF.” Ce să facă omul care își căuta un amărât de apartament pe o piață hiper-umflată? Și până la urmă, fără cunoștințe despre piața valutară (care este uneori o loterie, cum a zis și Guran), nu este normal să alegi dobânda cea mai mică?

Discuția pe tema suportării unor riscuri de business de către simpli consumatori este lungă. Părerea mea este că nu se poate cere unor oameni de rând să calculeze cât de real este un astfel de risc, și în consecință, să îl suporte.

Inițial, în articolul de pe blog, Guran a respins posibilitatea ca băncile să suporte și ele riscul valutar, să încaseze pierderi ca urmare a aprecierii CHF, însă în urma comentariilor furioase de pe Facebook a admis această posibilitate în emisiune.

Eu nu cred că trebuie să acoperim toate pierderile din imposibilități de plată din banii contribuabililor. M-am săturat de bail-out-uri din averea publică. Nu îl cred însă nici pe Guran când zice că nu poți cere băncilor să absoarbă pierderile că se duc direct la clienți. Că nimic nu se creează, totul se transformă. Fals. Băncile au fonduri babane din comisioane hiper-umflate și tot felul de servicii și operațiuni extra-bancare. Consumatorii au un amărât de salariu.

M-a șocat agresivitatea prezentatorului TV care acționează într-un mod cel puțin bizar. Este Căpitanul Retrospecitvă care ceartă oamenii după un șoc. Însă șocul putea la fel de bine să vină pe Euro și atunci ce făcea, certa oamenii că au fost prea prudenți și conservatori cănd au făcut credite în Euro? Că nu au ales moneda CHF care în 2008-2009 era mult mai stabilă și mai avantajoasă?

Published by

Buciuman

Buciuman este un membru fondator al Rezistentei Urbane, unde contribuie ocazional.

6 thoughts on “Cei care au contractat credite în CHF nu sunt “lacomi” și “proști””

  1. As vrea sa te uiti un pic pe cursul bnr (exista un site care prezinta grafice asupra evolutiei cursului, si au o baza de date de prin 2004, dar nu ii fac reclama). Daca tu numesti stabilitate acel grafic (decembrie 2007 – ianuarie 2010 = http://postimg.org/image/nv824t707/).
    Insa, uitete cum a scazut frumos (http://postimg.org/image/u5zxzkvj3/) , pana a ajuns la nivelul de 1.8 in perioada cand s-au dat creditele si dupa a urcat instant. Poti sa ii zici teoria consipiratiei sau cum vrei, dar prea bate la ochi acum.
    Cu siguranta domnul Guran a reactionat foarte prost si poate prin 2011 putea sa ii ajute pe acei oameni, cand a ajuns francul la 3 lei, sa ii indemne la o refinantare. Acum s-ar putea sa fie cam tarziu.
    Mi se pare proasta asemanarea cu Caritas si FNI, acolo oamenii visau ca se imbogatesc peste noapte, acum oamenii isi doreau o casa… si la 60K de euro in plin boom imobiliar abia luai 2 camere, iar cei care si-au luat telefoane sau televizoare in franci, au scapat de mult de creditul ala si cu siguranta nu au iesit aseara in fata BNR sa ceara ajutor aseara.
    In final vorba aceea “pestele de la cap se impute” ramane valabila. Clar educatia economica este la pamant si politicienii nu ne vor mai despteti (vezi legea educatiei si situatia invatamantului)
    Daca exista cumva un cod de etica al bancherilor, celor care au dat creditele (desi cred ca este o utopie), poate ca si ei au o parte din vina, nu cred ca a fost vreunu care sa iti zica “domnule, nu este bine, mai asteptati, mai economisiti”.
    PS: Exemplu recent persoanl. Fac un card de credit cu 12 rate, i-am cerut o suma de care aveam nevoie plus 1000 de ron. A tot incercat sa imi zica faptul ca ma incadrez la o suma mai mare, ca sigur nu vreau mai mult….

  2. De acord cu Ciprian. Cand iti iei un credit,mai ales pe o suma de cateva mii de orice moneda, nu il iei in 5 minute si fara cap. Parerea mea este ca ar trebui sa analizezi toate sau mai multe posibilitatile: evolutia monedei, dobanzi, clauze, taxe si comisioane si tot ce se mai poate. Trebuie sa pui in balanta + si – si sa alegi varianta cea mai buna tie. Banca oricum castiga. Nu vreau sa judec pe ceibcare au credite in franci, nici nu as vrea sa fiu in locul lor. Multi probabil s-au repezit si nu au gandit (sau nu au stiut cum) miscarea facuta. In Ungaria de exemplu a fost o situatie asemanatoare acum cateva luni. Trebuia sa fie un semnal destul de mare sa se gandeasca la o eventuala refinantare!!!?! Cat despre etica bancherilor de orice fel, sunt ca si orice vanzator. Iti imbrobodesc capul cu tot felul de beneficii (poate chiar merita) dar pe dezavantaje nu prea insista. Incearca sa te directioneze sa iti “vinda” produsul care lor le este cel mai avantajos. Si eu au o gramada de bonusuri si premii in functie de cate si ce fel de contracte incheie. Situatia debitorilor nu cred ca e usoara, sa-i ajute al de sus sa treaca cu bine peste

  3. Din pacate, in economia capitalista, astfel de “corectii dure” se fac din buzunarele iobagilor, in niciun caz pe seama bancilor. Oameni care isi rup efectiv de la gura ca sa poata plati, peste noapte, niste milioane in plus la rata. Mi-e greu sa cred ca retragerea brusca a bancii centrale a Elvetiei de la sustinerea CHF nu are legatura cu vreun mega-escroc din marea finantza mondiala precum George Soros, oameni capabili sa traga toate sforile posibile ca astfel de catastrofe de curs valutar sa se intample. Din pacate, in Romania, starea de iobagie generalizata e clara – nu exista o lege a falimentului persoanei fizice (desi falimentul face parte din economia capitalista), nu exista posibilitatea de a avea salarii mai mari sau joburi mai sigure, nu exista interes din partea bancilor pentru solutii de refinantare a unor astfel de credite catastrofice in CHF. Doar o avalansa de vorbe goale din partea oficialilor cu scaune si pozitii caldutze in statul roman.

    Oricat de dur si de cinic ar parea – iobagii sunt buni de plata. E o drama, o tragedie a unor oameni la care noi, cei neafectati, ne uitam ca la un film de duminica… spunand cu satisfactie “mama ce prosti au fost astia”.

  4. ma scuzati dar ia uitati-va si la graficul in dolari sau in euro si cum au fluctuat din 2004,2005 sau 2007 si acum in franci elvetieni,veti observa ca o rata de 520 de euro care era la un moment dat 17 milioane a crescut peste noapte la 23 de milioane e si acela un efort destul de consistent

  5. 73.000…73.000, nu 190.000 de de români care au credite [NU nunai] la locuințe în moneda elvețiană.

  6. La nivelul anului 2008 creditele imobiliare se luau cu carul. La asa o multime e normal ca multi sa nu aiba educatie financiara. De fapt, cati dintre noi aveau atunci? De fapt, cati dintre noi avem si acum? Astazi avem doar o experienta in plus, cea a crizei, deci nu cred ca au fost lacomi si prosti. Ci pur si simplu au luat oferta care li s-a potrivit atunci.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *