Predicție: în 10 ani vom avea un București izolat termic aproape complet, spoit în culori stridente, iar identitatea orașului, reprezentată de clădirile vechi valoroase, se va dilua până în punctul în care n-o să mai recunoaștem stilurile de arhitectură sau când au fost construite clădirile.

Asta o să se întâmple dacă se continuă campania dementă în plină desfășurare de a “upgrada” imobilele vechi, unele dintre ele cu fațadele degradate sau considerate prea “bătrânicioase” de actualii locatari. Este cazul multor zone din oraș, unele istorice, care au devenit mozaicuri scârboase, unde incoerența e la ea acasă. Fiecare face ce vrea pe tarlaua lui, autoritățile ignoră ce se-ntâmplă. Uite șapte exemple care te vor scoate din sărite, deoarece o să plouă cu retardare, nesimțire, ignoranță și prost-gust. Să-nceapă numărătoarea inversă:

→ #7 POPA TATU x CRIȘANA ←

popa tatu

În 2009, la intersecția Popa Tatu-Crișana era o veche prăvălie de colț, modestă și bătută de vreme, dar cu aspect pitoresc. Cu siguranță putea fi refăcută frumos fațada. În 2015 e gata upgrade-ul: lucs, styl, mansardare șic, kitsch, aspect nou-nouț. Și geamul ăla monstruos de pe colț, încastrat în acoperiș. Practic, zici că-i altă clădire. Singurul element comun a rămas anul construirii: 1884, cifrele montate pe fațadă.

Vezi? Cine a zis că nu se modernizează Capitala? Dacă te-ai plimbat prin zonele de case recent, probabil ai văzut cu ochii tăi dezastrul. Mai ales clădirile care nu-s monumente istorice (ca asta de mai sus) au luat forme și/sau culori de neimaginat sau au fost demolate și în locul lor a apărut ceva nou și frumos. Fiecare face ce vrea pe bucățica lui de teren, personalitatea orașului dispare, totul ok.

De-asta ne place ce vedem în afară, în lumea civilizată, cum ne place să-i zicem. Că ei nu fac așa ceva și protejează specificul orașelor. Cazul de pe Popa Tatu colț cu Crișana este doar primul exemplu, vezi mai departe cu ce ne mai distrăm.

→ #6 COMĂNIȚA 9 ←

Bucuresti, str Comanita nr 9, 2007-2012 Casa veche

În 2012, opoziția politică față de președintele României, Traian Băsescu (pe atunci, suspendat și așteptând referendumul de validare/invalidare) a țipat că Băsescu ar fi mutilat o casă pe str. Comănița nr. 9, sector 2.

“Construcție ce face legătura între strada Comănița și Domnița Ruxandra cu două fațade peste care a trecut timpul diferit. Una a rămas neschimbată, dar degradată de lipsa de îngrijire, în timp ce cealaltă a avut parte de intervenții ce au marcat profund întreaga imagine. Pe o parte au reușit să se păstreze ancadramentele cu motive geometrice intricate de inspirație orientală, detaliile din zona cornișei, în timp ce pe cealaltă au fost pur și simplu distruse. Jumătatea dinspre strada Comănița a fost demolată.”casecareplang.ro

Imobilul inițial, o casă cu un singur nivel, a fost supraînălțat și modificat drastic, devenind parterul blocului din prezent. Evident, fațada a pierdut absolut toate ornamentele inițiale, dar poziția casei vechi se poate ghici dacă privim la amplasarea ferestrelor și a ușii. În rest, noua construcție este o nulitate absolută, o simplă formă geormetrică în spațiu, o palmă dată arhitecturii, dar foarte în ton cu epoca actuală. Situația a fost descrisă și în presă, la vremea respectivă. Foarte mulți merg pe ideea că unele case vechi pur și simplu trebuie modificate și înglobate în construcții noi, făcute în pripă, cum este acest caz. Au fost, desigur, multe acuzații false de campanie în 2012. Oricât l-ar detesta cineva pe Băsescu, se poate verifica: în 2009, casa era deja modificată, și nu de Băsescu. Cel mult s-ar putea cineva supăra pe el că a avut sediul de campanie în imobilul-kitsch, dar e ceva foarte subiectiv.

comanita
Așa arată singura parte din casă care a rămas în forma inițială. Este jumătatea casei dinspre str. Domnița Ruxandra. După mutilarea parțială, nimeni nu mai bănuiește că cele două jumătăți de clădire, azi atât de diferite, formau cândva o construcție unitară.

→ #5 SFINȚII VOIEVOZI 34 ←

sf voevozi

Mutilarea aberantă a fațadelor vechi în numele modernizării continuă pe str. Sfinții Voievozi nr. 34, sector 1. Situată într-o zonă rezidențială liniștită dezvoltată la începutul veacului trecut, casa de la nr. 34 este mic-burgheză, dacă ne luăm după ornamentația bogată a fațadelor. Un edificiu care iese în evidență din frontul străzii. Actualul proprietar vrea însă să se bucure de confortul modern al izolației termice și să păstreze aerul de epocă în același timp. Un om ambițios! Hai să vedem cum a purces el la modernizarea casei:

► a înlocuit poarta veche cu una nouă, mai mare și, desigur, dublată de plexiglas, nu cumva să vadă curioșii ce face el în curte
► din trei ferestre, una-i astupată, două-s reduse la jumătate din înălțime, a băgat termopane galore
► a placat fațada cu polistiren cu grijă, menținând ornamentele originale, cu excepția ferestrei din dreapta
► a spoit totul în crem, culoare cuminte și de bon ton

Gata modernizarea! Desigur că omul nu înțelege teoria izolării termice. Trebuie să izolezi tot ca să funcționeze. Casa, așa cum arată acum, este un hibrid dubios, o bătaie de joc la adresa identității zonei. Mai rău este că statul, prin instituțiile sale, nu a acționat deloc pentru a putea preveni o astfel de faptă. Identitatea orașului nu se păstrează prin transformarea caselor stil 1900 în paralelipipede termopanizate și colorate, orice ar zice proprietarii.

foto prezent: Răzvan Cezar Mateescu
→ #4 SFÂNTA ECATERINA 3 ←

sf-ecaterina

Batjocorirea și distrugerea patrimoniului continuă fix lângă Piața Unirii. Casa de pe str. Sfânta Ecaterina nr. 3, sector 4 (a doua jumătate a secolului 19) – sus, 2 poze din 2012 (an notat cu verde), jos, 2 poze din 2014 (an notat cu roșu) – mai bate un cui în coșciugul identității urbane bucureștene.

Izolarea termică a “salvat” încă o casă veche, întâmplător aflată într-un perimetru care a scăpat la limită de demolările masive din anii ’80, dar nu a scăpat de “modernizarea” din 2013. Vorbim de o zonă liniștită din a doua parte a secolului 19, cu case frumoase, situate la poalele dealului Patriarhiei, chiar lângă nucleul orașului – Piața Unirii. Casa în cauză se găsește vizavi de Facultatea de Teologie și lângă biserica Sf. Ecaterina. Totul, în spatele blocurilor masive de pe b-dul Dimitrie Cantemir.

Până în 2012-2013, casa a zăcut abandonată, apoi a preluat-o o instituție de Stat: Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București. Ce-a făcut Administrația Spitalelor? S-a gândit că fațada neoclasică de secol 19 e veche și degradată, la naiba cu ornamentele expirate. Jos cu ele, jos toate! Au dispărut: capitelurile coloanelor pridvorului, detaliile frontonului, decorațiunile pridvorului și ancadramentele ferestrelor. Toate lucrate cu grijă acum mai bine de un secol.

După simplificare, fațada a fost placată cu polistiren expandat și spoită într-un gri-cavou. Treptele de la intrare au fost placate finuț cu gresie și a apărut o balustradă din inox, care se încadrează perfect în peisaj, dar și lămpi în pridvor, prinse de perete. Ca o ironie, s-a menținut vechea feronerie – vezi gardul. Păi bine, statule, puteai să bagi un gard nou d-ăla masiv, de pușcărie, că tot aia era! Neimțirea cea mai mare? Au fost adăugate stângaci și în batjocură, din polistiren, niște “ornamente” ca nuca-n perete (vezi frontonul și ferestrele). Transformarea din 2013 a venit la pachet cu înghesuirea clădirii. În spate, pe Calea Șerban-Vodă, pe locul unei căsuțe-vagon cu curte, s-a ridicat ilegal ditamai hotelul-kitsch: Hotel Pierce Conference & Spa (4*), exclusivist, cu 18 camere. Lucs și styl, din nou.

Încă o casă din patrimoniul vechi construit relevant pentru istoria Bucureștilor a fost distrusă. Izolarea termică este în clipa de față, alături de demolările ilegale, cel mai mare dușman al orașului autentic, întrucât egalizează tot și transformă în kitsch orice clădire construită într-un stil mai elaborat. Orașul își pierde personalitatea, specificul și farmecul. Mai rău este că statul, prin instituțiile sale, este primul la promovarea acestui mod aberant de “modernizare” a clădirilor vechi.

→ #3 MITROPOLIT FILARET ←

CANTINA FILARET

Nesimțirea merge la următorul nivel. O clădire de la 1847 a fost mutilată de autorități în numele asistenței sociale prost implementate. Kitsch, prost-gust și meltenism cu toptanul pe str. Mitropolit Filaret, sector 4, București. În noiembrie 2012, primarul general (în prezent suspendat) al Capitalei, Sorin Oprescu, a inaugurat complexul “Casa cu pitici”, o cantină socială pentru copiii nevoiași, pe str. Mitropolit Filaret. Clădirea pare ceva de la Disneyland. De fapt, e rezultatul mutilării ireversibile a unei case vechi de la 1847.

► 2011. Casa de pe Mitropolit Filaret arăta jalnic, era în degradare avansată. Locatarii ilegali contribuiseră la starea precară a imobilului, care aparține statului. Statul s-a spălat pe mâini după ce ani de zile nu a găsit soluții pentru relocarea decentă a respectivilor locatari, tolerând situația. Casa de la 1847 evident că nu mai arăta ca la început, suferise modificări succesive, ultimele importante în primele decenii ale secolului 20, când fațada a căpătat accente neoromânești (vezi ancadramentele ferestrelor, arcadele trilobate, coloanele, etc.). Dacă autoritățile voiau să facă o treabă ok și să respecte patrimoniul vechi construit, ar fi restaurat cum trebuie fațada casei, apoi la interior puteau ajusta imobilul conform nevoilor curente.

“1 copil român din 3 este sărac. În București trăiesc 309.000 de copii. Peste 100.000 sunt săraci.” – Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2020

► 2012. Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB), instituție subordonată Primăriei Generale, a mutilat acest imobil. Timp de 8 luni, a distrus tot aspectul vechi și l-a înlocuit cu ceva artificial. Imobilul nu mai are niciun stil de arhitectură. E Disneyland pur: polistiren spoit, termopane inadecvate, ornamente kitschoase, mansardare, tablă scârboasă pe acoperiș, iar soclul (baza) clădirii a fost înălțat și placat cu ceva ce pare gresie. Cireașa de pe tort: anii 1847 (data construcției) și 2012 (data refacerii), puși cu litere Times New Roman Bold pe fațadă. Cei neavizați vor spune că e frumos, curat, nou, așa cum trebuie. Nu mai e focar de infecție, e o cantină modernă! Dezastrul ăsta e numit “restaurare” de autorități – miciună și manipulare. Restaurarea înseamnă menținerea stilului inițial și refacerea cu materiale cât mai aproape de cele originale.

► Prezent. Evident că totul a fost de ochii lumii, să mai câștige Oprescu și directorii subordonați capital de imagine. La peste 2 ani de la inaugurare, singura cantină socială pentru copiii săraci din București e aproape pustie. Este tragic pentru Capitală că autoritățile, care ar trebui să protejeze și să respecte patrimoniul vechi construit, sunt primele care distrug, clădire cu clădire, identitatea orașului. La ce să ne mai așteptăm de la privați? Mai tragic este că programele de asistență socială sunt eșecuri în multe din cazuri. Din cauza corupției și incompetenței din sistemul public.

Combo Breaker: cineva care cunoaște proiectul de “restaurare” mi-a comunicat că pe Mitropolit Filaret, casa veche a fost DEMOLATĂ, nici măcar modificată. Autoritățile au promis inițial că vor menține fațada, dar în timpul lucrărilor, a venit o dispoziție de șantier care a dus la demolarea integrală a casei vechi. Desigur, totul s-a făcut în spatele mesh-urilor care acopereau șantierul. În loc, a apărut o clădire-surogat care doar emulează forma celei de dinainte. Este cu mult mai grav că s-a întâmplat asta. Autoritățile au demolat pe șest, după ce au promis că mențin o fațadă. Nu e prima oară când administrația Oprescu a făcut asta, așa a mințit și când a demolat în 2011-2012 pe străzile Buzești și Berzei clădiri pe care au promis că le salvează.

→ #2 GEORGE GEORGESCU 16 ←

2013-2014

Un caz care a primit mii de Share-uri și Like-uri la noi pe Facebook și a fost preluat de presa mainstream, lucru neobișnuit, întrucât mass media nu prea se ocupă de obicei cu subiecte plictisitoare din astea. Hai să-i vedem acum pe apărătorii reabilitării/izolării/anvelopării termice a clădirilor! Pentru că o clădire poate fi și o casă veche cu valoare istorică, dar și un bloc banal, utilitar. Concret, izolarea termică a făcut minuni pentru casa de pe strada George Georgescu nr. 16 (fostă Calea Rahovei nr. 60), sector 5, aflată într-o oază care a scăpat de demolările masive din anii ’80, dar nu a scăpat de “modernizarea” din secolul 21.

Vorbim de o zonă rezidențială din a doua parte a secolului 19, cu case frumoase, spațioase și curți umbrite de verdeață, pe Calea Rahovei istorică. Segmentul acesta de stradă a decăzut grav după 1990, când a rămas captiv între blocurile de pe noile bulevarde Unirii și Libertății. Motivul? Nepăsarea totală a autorităților și locatarii needucați și ignoranți față de importanța istorică a locului. Ei nu conștientizează că locuiesc (mulți abuziv) în niște case importante pentru înțelegerea evoluției orașului.

Ce-a făcut proprietarul de la nr. 16? S-a gândit că fațada neoclasică stil 1890 e veche și degradată, dă-le naibii de ornamente expirate. Jos toate! Inclusiv capitelurile coloanelor și frontonul. După simplificare, toată fațada a fost placată cu polistiren expandat și spoită în crem și maroniu – de vis! Ca o ironie, a menținut vechea marchiză (portalul de acces), tâmplăria și gratiile de la geamuri. Păi bine, ‘nea Caisă, puteai să bagi un termopan și acolo!

2013-2014 detaliu
Întrucât legea interzice intervențiile atât de brutale asupra imobilelor din zonele protejate, e clar că trebuie să plătească responsabilii: autoritățile care au aprobat porcăria și locatarii/proprietarii. Nu ar trebui să conteze dacă imobilul în cauză este pe lista monumentelor istorice sau nu.

Cele două comparații de mai sus le-am primit de la prietenii de la DincoloDeFatade, un super-proiect care vizează exact arhitectura distrusă prin aceste mutilări: case vechi, care vin la pachet cu povești foarte interesante despre vremurile apuse.

george_georgescu2014

Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice prevede că:

► paza, întreținerea, conservarea, consolidarea, restaurarea și punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, după caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile legale;
► statul garantează și asigură protejarea monumentelor istorice în condițiile stabilite prin lege;
► desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise, constituie infracțiuni și se sancționează conform legii.

Acest caz revoltător, dar și restul, trebuie cunoscute de cât mai mulți, în special de cei care sar repede cu gura când cineva contestă izolarea termică în varianta practicată în România. Stai să vezi ce-am păstrat pentru final:

→ #1 TEATRUL MIC ←

teatrul_mic

Poate cel mai revoltător e atunci când o instituție de cultură este nenorocită chiar de autoritatea statului care trebuia să aibă grijă de ea. Este cazul Teatrului Mic, mutilat de Primăria Capitalei. Teatrul Mic deține două clădiri pe str. Constantin Mille nr. 16, în București. Corpul pe unde se face accesul publicului, aproape de intersecția cu str. Brezoianu, a fost recent mutilat: fațada de epocă, frumos ornamentată, a fost izolată termic în cel mai nesimțit mod. Pe scurt, despre Teatrul Mic:

► A fost fondat ca o companie privată de teatru în 1914, sub denumirea “Teatrul Maria Filotti”.
► Sediul era o clădire cu friză art nouveau formată din plăci ceramice de calitate. Prezenta un motiv repetitiv inspirat dintr-o specie de nufăr cu floare albastră. Era cel mai atractiv element decorativ al clădirii, și oarecum greu de observat din stradă.
► Teatrul devine instituție de Stat după al Doilea Război Mondial, la naționalizare.
► Denumirea actuală datează din 1964.
► După 1990, clădirile Teatrului Mic încep să se degradeze.
► După 2000, corpul de acces al publicului este renovat neglijent și termopanizat inestetic.
► În prezent, primarul general (suspendat) Sorin Oprescu citează pe pagina lui, la capitolul “refaceri, reabilitări, modernizări şi dotări”, reabilitări şi amenajări la Teatrul Mic.

Această clădire a Teatrului Mic nu se regăsește în lista monumentelor istorice, deși zona este una protejată. Ca atare, fațada veche, frumoasă, coerentă, a fost distrusă, cu tot cu friză și a fost anvelopată termic ca orice bloc, cu materiale jenante și kitschoase. Este revoltător și rușinos că Primăria Capitalei a autorizat fără probleme distrugerea unei fațade emblematice a unuia dintre teatrele bucureștene celebre. Acum, Teatrul Mic e un imobil banal, nu se mai distinge prin nimic. Când făceam pozele cu mutilarea, niște angajați care se-nvârteau pe acolo au întrebat, mândri: “Nu-i așa că e frumos cum am făcut aici?” De remarcat țeava de gaze care trece pe deasupra intrării. Lux!

fatada_teatrul_mic
Cum să am pretenții de la privați să nu mai mutileze casele monument-istoric, când autoritățile fac așa ceva cu clădirea unei instituții? Nu uita, Primăria Capitalei susţine financiar, coordonează şi administrează Teatrul Mic, instituţie publică de cultură, subvenţionată de Consiliul General al Capitalei.

foto detalii casă: Valentin Mandache

Proiectul de lege privind reabilitarea termică a clădirilor aflate în zonele protejate și din zona de protecție a clădirilor monument istoric, care s-ar fi putut face fără autorizație de construire, a fost respins în martie 2013 de Camera Deputaților. Proiectul era inițiat de un grup de parlamentari PNL și PSD (inainte de ruperea USL). Iată cum USL veghea la distrugerea istoriei. În plus, chiar și clădirile monument istoric ar fi putut fi reabilitate termic fără autorizație, potrivit documentului. Proiectul legislativ în forma modificată (propunerea USL) a fost respins de Senat la sfârșitul lui 2013.

Același proiect, cu cele mai recente modificări, a fost rediscutat în martie 2014 de Comisia de Administratie de pe langa Camera Deputatilor și a fost respins. Clădirile de patrimoniu au fost salvate, teoretic, de efecte devastatoare. Nu este cazul și în realitate, așa cum ai văzut mai sus.

Când nu pun umărul la distrugerea patrimoniului bucureștean, autoritățile se declară neputincioase în fața valului de distrugeri și se limitează la întocmirea de liste cu imobile protejate.

Dacă încă mai poți vedea, după supradoza asta de kitsch, probabil vei fi de acord că situația se prezintă cam așa:

painting-fresco

Refacerile arbitrare, adesea ilegale, ale imobilelor vechi, au devenit extrem de agasante în București. Pentru cei interesați de soarta orașului, este dureros să vadă cum zone istorice ajung o glumă urbanistică. Efectele nefaste ale neaplicării legii în domeniu nu trebuie tratate cu lejeritate.

Un oraș nu este grozav doar pentru clădirile înalte și noi pe care le are, ci mai ales prin fondul vechi construit, acea istorie pe care o caută oricine când vizitează un loc. Dar nu trebuie să ne civilizăm doar de dragul turiștilor, ci trebuie s-o facem în primul rând pentru noi. Să ne respectăm. Să păstrăm, atât cât se poate, cât trebuie și cât merită, imobilele valoroase construite de generațiile anterioare.

Data viitoare când mergi pe stradă și vezi că se întâmplă ce ai văzut în articolul ăsta, ia atitudine. Vezi dacă imobilul este monument istoric sau e în zonă protejată, apoi anunță autoritățile. Dacă membrii comunității devin interesați și vigilenți, asta va pune presiune și pe autorități să își facă datoria. Dă mai departe vestea, explică-le cunoștințelor și prietenilor de ce o restaurare de fațadă e mai ok decât o refacere kitschoasă, de ce e bine să salvăm ce se mai poate din patrimoniul vechi construit din București.

60 COMMENTS

  1. scuzati-ma, dar voi baieti sunteti niste neocomunisti. adica cum sa-i spui omului ce poate si ce nu poate sa faca cu proprietatea sa privata. chiar daca voi regretati acest lucru, va reamintesc ca traim in capitalism, iar proprietatea privata sta la fundatia acestui sistem economic. nu poti s-o restrangi doar daca crezi tu ca o cladire e misto. proprietarul de drept al cladirii poate sa dispuna de ea in orice mod doreste.

    • Fațadele sunt ale comunității. În toate țările care se respectă există legislație care îți interzice să mutilezi fațadele. La Londra dacă muți o cărămidă, iei amendă grav de tot. Ai o gândire foarte simplistă când sari cu neocomunismul. Pentru tine, niște reglementări de bun-simț sunt o amenințare. Nu ai înțeles nimic din articol.

      • Confirm spusele tale, nicio caramida nu se muta la Londra fara aprobare. Nu poti sa-ti vopsesti casa in ce culoare vrei, nu poti sa-ti pui geamurile pe care ti le doresti daca nu ai aprobare, cu atat mai mult daca este vorba de o cladire veche cu valoare istorica si artistica.

    • Auzi, Paul, tu ai auzit despre termenul numit conservarea patrimoniului? Se pare ca nu. Neocomunism? Baiete, ce cuvinte mari folosesti, le cunosti sensul cumva? Ia sa vedem….neocomunism se numeste faptul ca grecii lasa in pace ruinele alea de pe Acropole si nu le transforma in mall cu cinema 3D? Sau englejii aia prosti care nu baga niste rigips si termopane in castele din Scotia si Irlanda ca sa le transforme in hoteluri de 5 stele? Iti reamintim noi, restul poporului, ca traim mai intai cu identitatea noastra istorica si culturala mai intai, iar mai apoi cu capitalismul asta trecator, care oricum e pe marginea falimentului (n-am timp sa iti fac lista cu lecturi obligatorii pentru asta, vezi si tu Occupy Wall Street si restul).
      Pe scurt, asa, nu poti sa dispui in ce mod doresti de cultura si istoria arhitectonica a natiei tale doar pentru ca asa vrea muschiul tau.

      • Paul probabil se mira ca englezii nu incorporeaza si ei Stonehenge-ul intr-o fundatie de cladire noua (nu neo…).

      • Silvia, rammedpaul probabil ii considera si pe englezi ceva neocomunisti ca nu includ si ei Stonehenge-ul in ‘f-o fundatie de casa ceva…

    • Cred ca este vorba de o intelegere gresita a dreptului de proprietate. Nu ai nici un drept sa detii o proprietate care poate ucide sau mutila un cetatean nevinovat. Ar trebui sa invatam ca alaturi de drepturi proprietarii au si datorii, cea mai importanta fiinf intretinerea in conditii de siguranta a cladirii respective. Asa cum legea te obliga sa mergi la inspectia tehnica periodica cu automobilul pentru a reduce riscul de accidente, ar trebui sa nu-ti permita sa folosesti o casa care se poate prabusi la un cutremur sau poate arde la un incendiu. In tara tuturor drepturilor si libertatilor este limitat dreptul de folosire a cladirilor cu risc seismic iar folosirea dincolo de termenul limita fara consolidare se plateste cu inchisoarea. Raman la dispozitia D-voastra cu textele ordonantelor locale din California – sunt publicate si in cartea mea “Protectia localitatilor impotriva riscurilor naturale si antropice ” publicata la Ed. UAUIM ,2007

    • Stimate (?) rammedpaul: Va rog lasati lozincile si puneti mana pe carte sau pe internet. Cautati legislatia europeana privind obligatiile proprietarilor de a apara valorile de patrimoniu. Proprietarul poate face orice (sau aproape orice) la interior dar nu poate face interventii care afecteaza siguranta cladirilor (prevederea exista si la noi si nu poate fi contestata in numele dreptului de proprietate). In alte tari schimbarea culorii fatadelor in zone protejate se face numai cu aprobarea Primariilor. In Bucuresti, colorarea fatadelor anvelopate pentru protectia termica se face, de regula, in functie de culoarea care se afla in magazia constructorului. Consider ca alegerea culorilor si detalierea anveloprii ar trebui sa fie incredintata arhitectilor sau autorilor proiectelor (daca mai exista) . Aprobarea acestor culori pe fatade ar trebui data de organele de specialitate ale primariilor si nu lasata la decizia constructorului in functie de culoarea de care dispune la un moment dat

    • Proprietarul de drept al cladirii poate sa dispuna de ea in orice mod doreste, dar cu aprobarile de rigoare. De exemplu daca vrei sa transformi o locuinta in cazino iti trebuie aprobari. De asemenea, daca vrei sa o extinzi cu 1 sau 2 niveluiri ii trebuie autorizatie de extinedere, etc. Din punct de vedere stilistic, daca esti detinatorul unei proprietati cu o valoare arhitecturala, intr-o zona ce dispune de reglementari stilistice sau o zona protejata, proprietarul trebuie sa respecte acele reglementari impuse de specialisti si NU ARE VOIE SA FACE CE IL TAIE CAPUL, chiar daca este mama proprietarului. :) Iar daca tu consideri ca aceste reglementari sunt de factura neocomunista gresesti grav si automat te arunca in barca de zugravi needucati ambulati.

  2. Vina nu e numai a propietarilor ci si a muncitorilor. Nimeni in tara asta nu stie sa restaureze o casa veche ca la carte. Repet ! NIMENI ! Daca se pune polistiren pe ea nu e problema….dar sa se puna cum trebuie cu elemente vechi care se pot face la comanda. Costa mult e drpet. Dar iese ca originalul. Termopanul nu ai ce ii face….tamplariile vechi sunt putrezite de vreme. Trebuie pus ca asta e. Dar macar sa se puna tamplarie din lemn stratificat. Da altfel fata de cel alb spital. Putem impaca si capra si varza. Dar nu se vrea si in cele mai multe cazuri, nu sunt bani pt. asemenea mofturi.

  3. Eu cred ca exagerati… cel putin cu unele afirmatii. Cladirile de la 7, 4, 3 si 1 sunt refacute decent! Sunt curate, aduc aminte de un stil vechi, dar cu impacte moderne de bun gust, zic eu. Nu ne putem astepta ca toate casele construite inainte de 1900 sa ramana asa inca 200 de ani!

    Stilurile se schimba si, desi multe case sunt renovate cu picioarele (mi se pare odios sa vezi ferestre tencuite sau micsorate!!!), exista, mereu, suficiente exceptii. Exceptii sunt si cele pe care le-am evocat eu in comentariu. In fine, este datoria voastra sa remarcati toate aceste nereguli cu care nu sunteti de acord… Nimic neinregula cu asta!

    • Din cauza oamenilor ca tine, care acceptă compromisuri jenante, autoritățile își fac de cap sau permit altora să-și facă de cap cu fondul vechi construit din București. Ce stil vrei să se schimbe? O casă de la 1900 are specificul ei, așa a fost gândită, așa trebuie să fie restaurată. Tu crezi că o casă e Windows, să o upgradezi la câțiva ani?

    • Exista cladiri in Suedia, Franta, Anglia, samd care au 400-500 ani. Am avut un amic care a locuit in orasul Vannes, Franta, intr-un turn de aparare, transformat in locuinta. Deschideai Veluxul, aveai in fata alt turn. In Rennes, centrul arata ca in plin razboi de 100 de ani. In Redon, nici o cosmelie (bordei, vad ca scrie mai jos) de pe la 1400-1500 n-a fost inlocuita de un paralelipiped sau un pentagon ca asa i s-a sculat noului proprietar, scolit la secu’/melitie. Asta ca sa dau exemplu ce-am vazut cu ochii mei.
      Numai la idioti si bamblegi merge pisatul pe istorie. Ca si aia cu termopanele la Turnul Chindiei, sau cu scarile de beton la cetatea Sucevei.
      Sau mall-ul din spatele Palatului Culturii, din Iasi, pe necropola din neolitic si pe ruinele curtii domnesti.
      Ma mira cum n-au ridicat un cazinou pe chilia lu’ Daniil Sihastrul, lânga Putna – ca mai deunazi, inainte sa fie grila de fier masiv la usa, inauntru erau excremente umane pe generatii. Nu tiganii faceau, ci turistii, adica cei civilizati.
      PS: pont. Care vrea sa vada pacanele in toata fala, mearga dara la Vatra Dornei, unde fostul complex balneo a fost inlocuit de pacanele in cel mai put stil mafiot. Ce zic aia: ba’, daca-n bucales se poate, aici ce aia a mea ?

      • le amestecati! ce au tunurile date cu bani publici si agresiunile asupra unor monumente publice, cu initiativa privata a unor persoane fizice asupra proprietarilor lor? … aici este vorba despre proprietarii de case … una … a lor … eu sunt gata sa va urmez intrutotul planul de restaurare a casei mele de la 1880, din Cartierul Armenesc, daca dvs veniti cu: 1. planul/sursele de finantare [bancile, Primaria – nu ofera imprumuturi]; 2. expertiza in ce priveste planul restaurarii si 3. expertiza in ce priveste punerea ei in opera …

  4. Si mie imi pare rau de fiecare ornament pe care l-au distrus. Cladirile acelea vechi aveau un farmec, si ca o carte, te puteau teleporta in timp, in vremurile de alta data.

    Vor citi multi oameni articolul si se vor amari cand vor vedea pozele, vor vrea sa ajute si e pacat sa nu li se spuna: Cum pot ajuta mai concret? Unde si ce sa scrie, ce sa faca? Sa existe o petitie online de semnat macar, sau un mod de a capta adresele de email ale celor interesati, care ar putea fi in viitor chemati si la demonstratii.

    Si la postarea aceea care a avut multe like-uri si share-uri s-a vazut ca oamenilor le pasa. Trebuie directionati insa clar spre cum pot sa ajute.

  5. Undeva pe la 1700 si ceva erau niste bordeie jumatate in pamant, jumatate afara. Eu zic ca trebuie sa le refacem pe acelea!

    • Mamă, ce ironic ai fost! Foarte edgy. Din păcate, nu ai vrut să pricepi ce am explicat, mai ales în ultimele paragrafe.

  6. Se sare usor de fund in sus si totusi nimeni nu ia in calcul ca anumite chestii poate nu pot fi restaurate sau se pot face doar cu costuri mari pentru proprietar.

    Si atunci raman doua variante:

    1. Proprietarul isi face de cap (in fond e cladirea lui) si o reconditioneaza cum vrea el (chiar daca se pierde arhitectura si voua va displace)
    2. O lasa in paragina ca nu are rost sa investeasca sume colosale ca sa pastreze arhitectura originala.

    E trist ca se pierd cladiri vechi … dar degeaba sariti voi pe proprietari. Majoritatea stati in spatele la birouri cumparate din IKEA si tipati ca acestiea distrug fata Bucurestiului :)

    • De unde pana unde raman doua variante? In Europa civilizata exista varianta ca se restaureaza. In Europa necivilizata exista variantele tale!
      Exista niste legi care nu se respecta la noi si aici este vorba de asa ceva!

  7. Trist. In provincie e poate si mai grav. Nu cred ca va dura zece ani pana ultimele vestigii a Bucurestiului patriarhal – cu piatra cubica, acoperise ruginii, plante agatatoare, case vopsite in ocru, culori vesele, dar imblanzite de patina timpului – vor disparea complet. Deja, cand ma uit la poze pe care le-am surprins in 2005, cand furiamodernizarii doar incepuse, pare alta lume.

  8. Citind o parte din comentarii,nu pot fi decat uimit,foarte uimit.Marea majoritate a bucurestenilor de azi,nici macar nu realizeaza pierderea.Din pacate exemplele de restaurare corecta sunt foarte putine.O restaurare corecta si frumoasa nu costa mai mult decat renovarea prin mutilare.Probabil nu ar fi la fel de rapida.Tamplaria originala se poate recupera intr-un procent foarte mare.Lemnul care s-a folosit in momentul respectiv era de mare calitate,si in general rezista eroic.Trebuie doar putina pasiune..

    • Nu este loc de nici-o uimire!
      Sigur , multe din exemplele prezentate le ignoram cu seninatate, si m-am intristat tare cand am vazut toate “ispravile”!
      Insa nu este loc de UIMIRE, exista o foarte concreta relatie CAUZALA: daca bucurestenii contemporani ar realiza pierderea, atunci nu s-ar fi ajuns niciodata aici!
      Si avem example mai drastice, unde nu este vorba doar de pasiune, de frumos, de Istorie, de pastrarea aspectului, etc, ci chiar de viata noastra: “Marea majoritate a bucurestenilor de azi” nu isi da sema ca este rau ca dispar parcurile si zonele verzi in favoarea betoanelor si a asfaltului, Marea majoritate a bucurestenilor de azi” nu realizeaza ca oricre retea stradala are o capacitate limitata de preluare a traficului, si peste unanumit numar de masini blocajele sunt inevitabile, etc, etc.
      Cum sa le pretinzi pasiune, cum sa le ceri sa le pese de Istorie, cand multi oameni cu posibilitati si fac vila sau se muta in ansabluri rezidentiale cu pretentii, dar situate in zone fara infrastructura?!

    • dar ce frumos scrieti de pa margine … vin eu cu casa din Cartierul Armenesc si cu tamplaria care trebuie restaurata “doar cu putina pasiune”, daca platiti dvs diferenta intre devizul pentru termopan, versus devizul pentru restaurarea ferestrelor de lemn …

  9. Astia au ca scop in viata trecerea prin ea asa cum glontul trece prin plasa de paing. Daca le vorbesti de pasiune, cel mai probabil primesti si tu un proiectil.
    Iar daca le vorbesti (la majoritatea) si de educatie, atunci te poti autotermina.

  10. Ca nu pastreaza fatadele e chiar o mica problemea in comparatie cu faptul ca cladiri de patrimomiu sunt culcate la pamant pt a face loc blocurilor de sticla .Toate nenorocirile astea se intampla cu “sprijinul” autoritatilor care ba inchid ochii si spun “a facut-o asta e” ba au autorizatii cu spaga,ilegale etc si numai poti face nimic. langa mine o casa a fost demolata,apoi autoritatile au fost sesizate,li sa interzis sa construiasca si cica planul era sa-i puna sa refaca casa>>asta era acum 7-8ani,acum e o parcare acolo. si in zonele asa zis protejate cum e zona armeneasca tot se darama si apar blocuri de sticla si distrug totul. asta e romania, in curand nu o sa mai fie nimic.

  11. Mdea… sunt curios… Ati intrebat macar cat costa reabilitarea (inlocuirea cu unul identic) a unui SINGUR decor de fatada? Urlati ca se distru fatadele dar poate era mai usor sa faceti niste calcule..si apoi sa va dati cu tesla-n … can vedeti suma finala care, de regula, e muult mai mare decat pretul cladirii… Iar daca raman in paragina iar urlati ca stransi de acelasi loc care are legatura cu tesla…

    • Alexandru, dacă vrei să fii superior până la capăt, hai cu devizele pentru lucrările expuse în acest articol versus valoarea imobilelor.

  12. Un caz la fel de revoltator este si cel al restaurantului Stadion, situat la intersectiile strazilor Dr. Pasteur, Dr. Staicovici, Costache Negri, adica intr-o zona protejata a sectorului 5. Imi amintesc ca in anii 80, Nadia Comaneci obisnuia sa mearga acolo. Casa este una cu parter plus etaj, iar initial avea niste ornamente realizate cu bun gust. De vreo cativa ani au facut izolare termica si au ales aceleasi culori tipatoare pe care le-am vazut in articolul dumneavoastra. Este trista situatia actuala! De fiecare data ma zgarie pe retina atunci cand vad kitchul asta ordinar.

  13. O opera de arta care a devenit cotet de sobolani este exact un cotet de sobolani, infect si jenant pentru orice comunutate. Deci…

    La fel este si cu restul orasului: daca a devenit un cotet de caini vagabonzi, este ok sa distrugi cotetul cu tot cu caini si sa contruiesti orice.

  14. Imi place modernismul si imi plac si cladirile vechi, in acelasi timp, insa am vazut acolo cateva poze care mi-au displacut total. S-a schimbat arhitectura unei cladiri care aratau bine ca forma, doar ca le trebuia doar o reconditionare. Dar, am vazut ca s-a optat la culori destul de excentrice, s-a pus termopane, ca na..
    Sincera sa fiu, imi place sa le vad in stare buna, nu vreau sa mai gasesc tot felul de darapanaturi pe drumuri, insa macar la anumite monumente sa incerce pe cat posibil sa se evite reconstructia.

    • Acelea nu erau monumente! Unele, da, erau frumoase, însă Bucureştiul e un oraş sărac, iar reabilitarea unei astfel de clădiri costă foarte mult. În plus, să nu uităm că Bucureştiul este capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic. Consider că viaţa noastră este mai importantă decât nişte clădiri, fie ele şi frumoase.

  15. Cineva afirma mai sus ca fatadele apartin comunitatii. Perfect deacord! Eu sunt in posesia unei case frumoase din perioada interbelica care e in stadiul de consolidare si renovare. Va astept sa impartim costurile renovarii pt. ca nu-mi permit restaurarea tamplariei si decoratiunilor.

    • Depinde în ce categorie se încadrează clădirea. Dacă e monument istoric, poți cere Statului să-ți suporte niște cvheltuieli. Dacă nu, te descurci, în funcție de posibilități și de regimul de restaurare/renovare al imobilelor din zonă (dacă e zonă protejată, etc.). Așa cum am mai zis, Statul ar trebui să ofere subvenții proprietarilor care vor restaurarea unor fațade de dinainte de WW2.

  16. Totul a ineput cu cladirea in care functioneaza chiar… Ordinul Arhitectilor!!!!!
    Un cub de sticla bagat intr-o fatada veche, ca e cool. Arta frate! Asta-i nivelul arhitectilor romani! O RUSINE!
    Apoi alta faza cool, definitorie pentru acesti escroci-arhitecti: alt cub de sticla mizerabil bagat in spatele fatadei de caramida rosie de pe Iancu de Hunedoara (fosta tipografie, monument de arhitectura industriala).
    Ultima crima: Scoala 80, monument istoric, aflat la intersectia Dudesti/Mihai Bravu a fost distrusa de prostalaul Negoita Robert, pe acelasi calapod: fatada oribila, interiorul distrus complet (era minunat gandita cladirea pentru destinatia scoala, cu sala de spectacole, cu scena), un fel de mansarda de tabla, o mizerie. Poate faceti un material si despre oribilitatea in care a fost transformata Scoala 80.
    Haideti sa gasim si sa mediatizam numele acestor arhitecti asasini ai arhitecturii. Munca lor e similara muncii medicilor nazisti de la Auschwitz.

  17. Ati scris deja despre Scoala 80. Am gasit mai tarziu materialul. Felicitari! Am facut si eu 4 ani acolo. Avea o adevarata sala de teatru, unde se faceau serbarile. Mai bine i-o dadea Negoita 2 uriasului mic actor sot al lui Alice Barb sa fac o sala Metropolis in sectorul 3. Asa a facut un hangar hidos, ca alea de la Romaero Baneasa. Desi alea nu sunt chicioase.

  18. In momentul in care lasi pe oricine sa faca orice obtii monstruozitati de genul fotografiilor voastre.
    https://www.google.ro/maps/place/Strada+Com%C4%83ni%C5%A3a,+Bucure%C8%99ti/@44.4422396,26.1097821,3a,75y,331.85h,102.07t/data=!3m7!1e1!3m5!1sMtxnXQowTsbM0uSDa9EPNA!2e0!6s%2F%2Fgeo1.ggpht.com%2Fcbk%3Fpanoid%3DMtxnXQowTsbM0uSDa9EPNA%26output%3Dthumbnail%26cb_client%3Dmaps_sv.tactile.gps%26thumb%3D2%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D140.05475%26pitch%3D0!7i13312!8i6656!4m2!3m1!1s0x40b1f8b4d8c8500d:0xdd7099fa7689c97e
    Banii sunt motivul pentru care nu se fac reparatii si consolidari. Este mult mai rentabil sa lasi sa se prabuseasca acea constructie apoi sa ridici una noua.
    Statul nu iti da nici un ajutor, cel mult niste amenzi pe motive reale sau mai puti reale. Nu vei vedea niciodata un ban de la stat pentru consolidare si/renovare.
    Nu sunt printre cei care aproba “termopanizarea” si “polistirenizarea” locuintelor, dar vad in fotografiile voastre si cazuri in care proprietarii par sa fii inteles valoarea caselor si nu le-au dsitrus compet, de exemplu cea de pe Sfintii Voievozi poate fi usor adusa la starea initiala. Eu as fi facut altfel, e adevarat dar una peste alta, nu este ireversibil.
    Cea de pe Gorge Georgescu cred ca are aplicat polistiren peste ornamentele vechi. Ar putea fi refacuta la un moment dat.

    Uite si un exemplu de renovare reusita:
    https://www.google.ro/maps/@44.4459721,26.1095833,3a,75y,116.94h,106.93t/data=!3m6!1e1!3m4!1sVjnwfaF0CREXPvSA0oHl0w!2e0!7i13312!8i6656
    Stii cum arat casa asta? Ca dupa bombardament. Acum arata decent.

  19. Pai bine oameni buni, dar de ce militati pentru refacerea acelor cladiri asa cum au fost la 1890?! Suntem cumva in anul 1890, sau dintr-un motiv ocult, ar trebui sa traim intr-un perpetuu secol al nouasprezecelea?!
    Pur si simplu(nu va suparati!) acele cladiri vechi si ponosite nu ar trebui pastrate deloc, nici restaurate, nici nerestaurate, ar trebui demolate si inlocuite cu unele demne de anul 2015…sau au murit toti arhitectii, si nu mai avem prezent si viitor in arhitectura, avem doar trecut?!

    • Mi se pare corect. Nevoile secolului 21 sunt cu totul altele. Ceea ce vedem în Occident, clădiri impunătoare corespunzătoare, se datorează faptului că arhitecţii aceia au gândit în perspectivă. La noi n-a fost cazul. Mai mult, comuniştii au distrus şi ceea ce, cât de cât, corespundea secolului 20. Paradoxal, dar trebuie continuată demolarea şi lărgit oraşul, ne sufocăm şi ne aglomerăm de dragul unor cocioabe. Inclusiv câteva blocuri comuniste ar trebui demolate, pentru lărgirea spaţiului şi înlocuite cu parcuri. În Praga a fost păstrată numai zona centrală inclusă în patrimoniul UNESCO. În rest e un oraş de blocuri şi spaţii verzi, aerisit.

  20. În centrul vechi, da, da, ăla istoric, există 90% şanse să se întâmple un carnagiu de 10-20 ori mai mare decât cel din clubul Colectiv din cauza unora care ţin la faţadele originale şi, pe considerentul că sunt monumente istorice, le lasă neatinse, iar ele se degradează şi ajung în capul trecătorilor. Jos cu toate cocioabele! Suntem în secolul 21, vrem un oraş sigur, spaţios, ultramodern!

  21. @Sorin: Fatada nicio legatura cu structura. In Londra, sau alte orase europene vei vedea de multe ori fatade goale, in spatele carora se afla depozite, parcari, sau chiar spatii goale. Pentru ca acolo exista legi care nu-ti permit sa distrugi identitatea orasului, pentru asta vin turistii, nu sa vada blocuri de polistiren sau sticla.
    Arta e cea care face diferenta intre om si animal. Din fericire mai exista si legea, altfel multi nu cred ca ar obtine statutul de fiinta umana.

  22. Sa va povestesc un pic din experienta proprie, ca om care chiar renoveaza in prezent imobil de la 1897.
    – autorizatia de la ministerul culturii (zona protejata, casa nu e monument istoric) a durat 6 luni. banuiesc ca daca ai monument…. mai bine nu te mai apuci
    – autorizatiile in total pentru renovare – 1 an si 3 luni. Timp in care acoperisul spart continua sa deterioreze cladirea
    – arhitecta ne intreaba de ce nu punem polistiren, ca e mai simplu decat tencuiala izolanta cu care nu stie nimeni sa lucreze.
    – nu gasim un singur expert in hidroizolatii care sa explice cum oprim capilaritatea apei in ziduri. Ala cu care lucram e platit la comision de firme de materiale deci nu recomanda decat unele la care ii ies lui bani, nu neaparat cele mai bune chestii
    – nu se mai fabrica acelasi model de caramida ca pe vremuri ca sa poti reface zonele cazute. Arhitecta ne intreaba de ce nu refacem compartimentarea din rigips pe structura de lemn, ca oricum nu se vede.
    – nu gasim om care sa ne refaca sobele. Nu numai reconstructie, ci si turnare de cahle noi acolo unde au fost sparte cele vechi ca sa fure usile de metal
    – refacerea fatadei “the old fashioned way” prin modelarea din ciment a decoratiunilor: 3 luni. Placare cu polistiren – 2 saptamani, refacere decoratiuni din polistiren – 1 luna. Acuma ziceti voi cati oameni se baga la platit manopera de 6 ori mai mult. Ca sa nu mai zic de materiale.
    – acoperis clasic dublu faltuit e cu 70% mai scump decat un lindab in sistem dublu click. Si sunt 2 firme mari si late in tot Bucurestiul care sa il poata monta si sa fie in stare sa faca si lucarne.
    – restaurare de mobila? 2 firme. Ambele atit de aglomerate ca abia iti raspund la telefon si isi permit sa traga si mici tepe pentru ca stiu ca nu ai la cine sa te duci.

    Renovarea in sine dureaza de mai bine de un an. Deci in total cam 2 ani jumate din viata sacrificati pentru restaurarea unei case. timp in care ne-am apucat de studiat problema, de cumparat carti, de citit articole tehnice pentru a suplini lipsa de specialisti.

    Stiti cum e in Anglia?
    – guvernul iti da un ghid de restaurare cu instructiuni despre ce trebuie pastrat si ce poate fi modificat
    – guvernul iti da o lista de specialisti cu care poti lucra pentru diverse zone si diverse specialitati, inclusiv refacere de acoperis din stuf ca sa va spun doar una din dubiosenii.
    – tot guvernul iti da niste reduceri substantiale la taxe ca sa iti poti permite o restaurare si sa nu faci o simpla renovare.

    Noi am luat decizia sa nu facem compromisuri tocmai din dragoste pentru arhitectura si pentru orasul asta mutilat. Dar cati oameni credeti ca sunt dispusi sa treaca prin asta doar de amorul artei? Si mai luati in calcul ca marea majoritate a proprietarilor nu isi permit financiar sa repare o asemenea casa, sau nu au acces la informatiile necesare ca sa poata face o restaurare. Daca ai 50+ si nu te descurci prea bine cu netul……

    Si la sfarsit toate lucrurile astea nu se regasesc in valoarea de piata a casei. Pentru ca nu am marit semnificativ suprafata locuita, pentru ca nimeni nu considera un bonus faptul ca ai acoperis dublufaltuit, ca nu se vede, pentru ca ferestrele sunt mai putin eficiente ca alea termopan deci sunt vazute ca un minus. Si uite asa pierzi doi ani jumate din viata, cheltui peste 200k euro si la sfarsit iesi in pierdere.

    Si asta e un calcul la rece al restaurarii in Bucuresti de la un om care si-a dorit o casa istorica pe care sa o readuca la viata fix asa cum era ea acum 120 de ani. Unul pe care il doar in pix nici macar nu va trece de primul hop pentru ca nu are nici un incentive sa mearga mai departe si nici o pedeapsa serioasa daca pune polistiren, lindab rosu, termopan alb, lucreaza la negru fara autorizatie de constructie si termina in 2 luni.

    • Mulțumesc pentru comentariul la obiect și extrem de detaliat, o să fac un articol bazat pe el, ca o continuare a acestuia.

    • absolut corect. am aceleasi ganduri si o casa in aceeasi situatie in Cartierul Armenesc [nu monument, dar in zona protejata]; m-am oprit din lipsa banilor – pentru ca, vrand sa fac ceva similar cu dvs, am estimat si eu ca trebuie pe putin 100K euro … am luat la rand bancile … mi-au ras in nas, desi doar terenul, lliber de case, ar face de zece ori mai mult decat imprumutul … Primaria nu are nici un fel de solutii de imprumutare, finantare, etc … asa ca cei care scrieti articole pe acest site, abordati subiectul jurnalistic – corect – nu pompiersitic si unilateral … s-au produs abominatii?! … da! … dar veniti cu mine la un tur al bancilor, sa vedem: ce surse de finantare si in ce conditii poti obtine ca proprietar de casa interesat in pastrarea originalului? ca asta e primul punct: banii! dupa care faceti o cercetare de piata si in zonele indicate de proprietarul care, cu bunavointa va impartasit experienta lui, de om patit … chiar! cate firme fac cu adevarat restaurari si care sunt acelea? mai exista specialisti? … si care sunt aceia? poate faceti si UN CATALOG CU CONTACTE ale experitlor: arhitecti, constructori, zidari, mozaicari, etc, etc, pentru ca site-uo dvs sa fie si o resursa de ACTIUNEA CORECTA , nu daor un loc in care ne plangem cat de prosti, incluti in cap si rau-voitori sunt proprietarii …

  23. @Raiden
    Strada Sfintii Voievozi este intr-o zona istorica protejata. Primaria a reabilitat un bloc de pe aceeasi strada si cand au vrut sa il includa pe cel de peste drum si-au adus aminte de lege… Probabil ca cei de la primaria de sector se misca mai greu din sediul institutiei :-)

  24. Referitor la cladirea din Mitropolit Filaret pot spune cu certitudine ca aceasta nu a fost demolata…a fost renovata respectand planul arhitectului si normele in vigoare. Tinand cont ca aceasta era plina de drogati, persoane urmarite general care terorizau vecinii eu consider ca a fost imperios necesara renovarea acesteia. Cat despre succesul asistentei sociale judecati dvs: pe langa cantina sociala in aceasta cladire functioneaza o cresa pt copii cu varsta 0-3 ani, avand inscrisi 50 de copii, dat fiind nr de locuri scazut din cresele de sector.

    • am râs la “respectând planul arhitectului”. foștii locatari nu pot constitui motiv de mutilare a unui imobil.

Leave a Reply