Explorează microBucureștiul și descoperă un oraș al blazoanelor uitate

Te plimbi pe stradă aproape zi de zi, dar ridici rar privirea din telefon să vezi ce e împrejur. Poate ridici privirea, dar nu observi anumite detalii. Treci pe lângă sedii de instituții, diverse clădiri, statui sau fel de fel de monumente, fără să le acorzi neapărat atenție. Articolul ăsta e fix despre ce ratezi când nu te uiți atent ce-ți oferă Bucureștiul, așa că te ajut eu cu o lupă sau un zoom să vezi exact la ce mă refer. Vorbim de microBucurești – latura heraldică și poate cel mai complet ghid al simbolisticii de stat încă prezentă prin orașul ăsta. La finalul fiecărei rubrici, o să adaug steme găsite după publicarea articolului ăstuia (bonus!).

→ ce e microBucurești?

Bucureștiul pe care mai toți îl trecem cu vederea, orașul detaliului, al simbolurilor, al lucrurilor foarte ușor de ignorat. Un București care dispare încet-încet, pentru că autoritățile, dar și cetățenii, au uitat ce însemnau stemele și blazoanele vechi. La școală nu înveți, mass-media nu se atinge de subiecte din astea, așa că nu-ți rămâne decât să faci săpături pe cont propriu. Heraldica este știința alcătuirii blazoanelor și o să vezi mai departe ce blazoane ascunde microBucureștiul.

→ steme ale statului român

Încă de la constituire, statului român a avut o stemă reprezentativă, fie că ea aparținea Principatelor Unite (creată în 1862), Vechiului Regat (creată în 1881) sau Regatului României Mari (creată în 1921). Stema României se regăsea, atunci ca și acum, pe documente oficiale și pe drapele, dar aici ne interesează mai ales existența ei în spațiul urban bucureștean. Mai întâi însă, hai să vedem ce înseamnă stemele vechi ale României:

steme ro 19-20
Toate stemele de până în 1947 includeau blazoanele medievale ale provinciilor istorice care alcătuiau la momentul respectiv România. E bine să vezi cum a evoluat stema României, ca să înțelegi mai bine de ce apare în anumite forme pe anumite obiective.

Stema Principatelor Unite era simplă, includea bourul moldovean și acvila cruciată munteană, grupate într-un pavilion de hermină cu coroana princiară sus. Jos, era monograma “A. I. I.”, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. După ezitări și variațiuni în perioada 1866-1881, cât România a continuat să fie principat, dar sub Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, în 1881, odată cu ridicarea țării la rang de regat și devenirea lui Carol I primul rege, s-a adoptat o stemă ceva mai stabilă.

Stema Vechiului Regat introducea prima oară scutul regiunilor. Includea Moldova și Țara Românească în cartierele de sus, iar în cele de jos apăreau Oltenia (stânga, un leu ieșit dintr-o coroană și ținând în labe o stea) și Dobrogea + Marea Neagră (dreapta, doi delfini afrontați). Peste scutul regiunilor se suprapunea scutul în alb-negru al casei domnitoare de Hohenzollern-Sigmaringen (preluat direct din blazoanele prusace). Doi lei – simbolul puterii – susțineau scuturile timbrate de o coroană regală generică, sub care atârnau două lucruri: banderola cu deviza lui Carol I – “Nihil Sine Deo” (nimic fără Dumnezeu) – devenită motto național și ordinul Steaua României, cea mai înaltă decorație a regatului vechi. Pavilionul de hermină închis de o coroană regală îngloba elementele.

Stema Regatului României Mari era o evoluție a stemei Vechiului Regat. A apărut la trei ani după Marea Unire din 1918 (după finalizarea reformei administrative și alinierii provinciilor alipite) și a fost stema finală a României de dinainte de regimul comunist. Se pornea de la un scut azur, pe care se suprapunea scutul regiunilor, pe pieptul unei acvile cruciate (simbolizând creștinătatea și latinitatea) și încoronate, cu sabie și sceptru în gheare (simbolizând regalitatea și suveranitatea). Scutul regiunilor era ceva mai aglomerat. Cartierele de sus erau rezervate tot Țării Românești și Moldovei, dar în partea de jos apăreau Oltenia (stânga, cu leul traversând podul de la Drobeta de data asta – blazonul ăsta îngloba și Banatul, reprezentat de pod. Deoarece blazonul său a fost contopit cu cel al Olteniei Vechiului Regat, o să menționez doar Oltenia în restul articolului, dar asta include și Banatul), Transilvania (dreapta, acvila gri-neagră peste șapte creneluri de cetate reprezentând vechile comitate din Imperiul Austro-Ungar – element preluat direct din stema imperială), și Dobrogea + Marea Neagră, reprezentate tot de doi delfini, dar într-o inserție pe centru-jos. Scutul casei domnitoare se menținea pe centru. Cele trei scuturi erau timbrate de coroana de oțel și susținute tot de lei. Dedesubt, se păstra deviza “Nihil Sine Deo”, dar decorația se schimbase – apăruse Ordinul Carol I ca decorație supremă a statului. Toate elementele erau învelite de pavilionul de hermină, cu o coroană regală generică în vârf.

În general, se defineau trei forme ale stemei: mică (scutul regiunilor + scutul casei domnitoare + coroana de oțel), medie (mică + susținători + banderolă cu deviză + decorație) și mare (mijlocie + pavilionul de hermină).

01 steme mari
• Singura stemă completă a Principatelor Unite, extrem de frumos realizată, se găsește pe Palatul Suțu (Muzeul Municipiului București) în Piața Universității. E un pic mai bogată în elemente decât stema standard, dar se menține totuși în liniile definitorii.

• Singura stemă format mare a Vechiului Regat (foto de aici) s-a păstrat, până în 2015, pe fosta Școală Normală de lângă Piața Unirii, actual sediu al Facultății de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul”. Era deja betegită de comuniști, care după 1947 i-au distrus pavilionul de hermină și i-au estompat coroana regală de pe scuturi. Cu toate astea, leii, blazoanele regiunilor și deviza sunt încă vizibile bine. Cât despre clădire, Biserica Ortodoxă Română a nenorocit-o cu o izolare termică și c-o mansardare ineptă, pentru care stema asta de piatră a fost dată jos și zace în curtea din față, nerestaurată nici până azi. Am scris aici despre mizeria asta.

02 stema ro mijlocie
Stema mijlocie a Vechiului Regat sau a Regatului României Mari o vezi ceva mai des și-am găsit câteva exemple:

Arcul de Triumf de pe șoseaua Kiseleff include, în arcada formată de brațe, deasupra intrărilor, ambele steme mijlocii ale Regatului României, în forma lor oficială. Cruțate de regimul comunist pentru că mai nimeni nu ajungea sub arc să le admire, s-au degradat totuși destul de mult de-a lungul deceniilor, dar au fost restaurate într-un final în 2015-2016.

• După restaurarea din 2011-2013 a spațiilor reprezentative centrale din Palatul Regal de pe Calea Victoriei (Sala Tronului, Sufrageria Regală, Scara Voevozilor), intrările dinspre curtea de onoare și-au recăpătat stemele regale medii, realizate după matrițele originale din anii ’30. Stemele originale au fost distruse cu târnăcopul în ianuarie 1948, scenă filmată și difuzată apoi cu mânie proletară.

Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” de pe bulevardul Aviatorilor menține încă vechea placă din anii ’30 cu numele instituției, inclusiv stema medie a Regatului României Mari, însă șlefuită bine după 1948, până nu s-au mai văzut scuturile și deviza. Acum, pare o formă oarecare.

• Pentru că e bine realizată, am inclus și stema medie regală de pe statuia lui Carol I din Piața Revoluției, inaugurată în 2010. Stema este incorect aleasă, deoarece pe vremea lui Carol I era încă valabilă stema Vechiului Regat, așa cum am explicat aici.

03 stema mica ps1
Am identificat încă din 2009 un singur loc unde a fost reprezentată stema medie a Regatului României Mari – pe sediul fostei Primării Verzi de pe bulevardul Banu Manta, ridicat în anii ’30. Palatul care azi adăpostește Primăria Sectorului 1 a fost restaurat execrabil, kitschos și cu ignorarea, nerespectarea și/sau distrugerea simbolurilor vechi reprezentate pe fațadă. Exemplu: o stemă medie regală de la nivelul balconului, distrusă de comuniști în 1948, în loc să fie restaurată întocmai, a fost înlocuită cu stema actuală a Bucureștiului, luată după documentul ăla .svg de pe Wikipedia. Penibil, jalnic, meltenesc, lucrare de mântuială. Toate la pachet. Despre vechile sedii administrative bucureștene din perioada monarhiei am scris aici.

04 stema ro instit 2
Dacă privești suficient de atent, o să găsești scuturi ale Vechiului Regat împrăștiate prin oraș. Sunt, de fapt, interpretări ale stemei mici a Vechiului Regat. De ce apare doar varianta asta? Pentru că instituțiile majore au fost construite în perioada lui Carol I:

• Scutul din piatră de deasupra intrării în Școala Superioară de Arte și Meserii de pe strada Polizu (actual sediu al Universității Politehnice) este, de fapt, sigura reprezentare a stemei mici întregi a Vechiului Regat pe care am găsit-o, deoarece e singura care are coroană deasupra scuturilor. Detaliile scutului au fost estompate masiv, dar încă se mai pot distinge blazoanele regiunilor și scutul casei domnitoare. Totuși, a apărut o eroare la fabricarea ornamentului: matrița a fost pusă invers, așa că stema apare oglindită față de varianta oficială. Coroana de deasupra e aproape întreagă, dar îi lipsește crucea din vârf.

Muzeul Militar de pe strada Mircea Vuclănescu, fostă cazarmă militară din perioada lui Carol I, păstrează deasupra intrării scutul regiunilor și scutul casei domnitoare, cam greu de observat.

• Scutul din vârful palatului vechi al Băncii Naționale a României, de pe strada Lipscani, are cartierele devastate: blazoanele regiunilor au fost distruse prin martelarea scutului (ștergerea prin batere cu ciocanul). Banca Națională a Republicii Populare Romîne nu-și permitea să aibă pe ea un simbol al vechiului regim.

Cel mai frumos scut al Vechiului Regat e din metal și se găsește pe porțile masive de la intrarea în Palatul Adunării Deputaților din dealul Patriarhiei, actual Palat al Patriarhiei. Clădirea, aflată dintotdeauna în proprietatea statului, a fost cedată aproape pe ascuns BOR de Guvernul Boc în 2010.

05 stema ro MTR
Pentru a orna suprafețe extinse, stema a fost defalcată până la elementele ei primare. Deoarece construcția Muzeului Țăranului Român a început înainte de Primul Război Mondial și s-a finalizat abia în Doilea Război Mondial, elementele heraldice care apar sculptate în balustrada balconului dinspre șoseaua Kiseleff aparțin stemei Regatului României Mari. În câte un medalion și pe câte un scut separat, sunt prezentate stema mică regală (fără coroana de pe cele 3 scuturi, totuși) și apoi, individual, toate blazoanele regiunilor.

06 stema ro palat funct BNR
Palatul Funcționarilor BNR, ridicat pe Calea Victoriei în a doua parte a anilor ’30 chiar lângă Pasajul Vilacrosse, include și el elemente heraldice, aproape imperceptibile de la nivelul străzii. Pentru a orna frumos partea de sus a clădirii, arhitectul Radu Dudescu a spart stema Regatului României Mari în câte elemente a avut nevoie și chiar a fost inventiv: de exemplu, blazonul Transilvaniei apare divizat în două scuturi (unul cu acvila, celălalt cu crenelurile de cetate), iar blazonul Olteniei apare de două ori, o dată în forma din stema Vechiului Regat și a doua oară în forma finală, din stema regală a României Mari.

07 stema ro pal vict
Palatul Victoria, sediul Guvernului României, are niște medalioane la nivelul balconului lung dinspre Piața Victoriei. Sunt, probabil, cel mai greu de admirat elemente heraldice, întrucât orice staționare pe trotuarul din fața instituției e privită cu suspiciune de jandarmi, plus că vegetația crescută necontrolat pe peluza din față te obligă oricum să te depărtezi ca să vezi clădirea. Cert e că, în înșiruirea de medalioane, s-au utilizat și elementele heraldice ale stemei Regatului României Mari. Pe modelul Muzeului Țăranului Român, a existat pe centru un medalion dedicat stemei regale mici sau mijlocii, dar a fost distrus după 1947, când aici s-a stabilit Consiliul de Miniștri ai Republicii Populare Romîne. În locul stemei vechi a apărut emblema României comuniste, acea reprezentare cu spice, sondă, tractor, munți și soare-răsare. Scutul ăsta a fost martelat la rândul lui după 1989 și azi se mai distinge doar forma emblemei comuniste.

clemenceau
Cornișa unui imobil de la finalul secolului 19 de pe strada Georges Clemenceau (lângă Ateneul Român) păstrează încă un scut al regiunilor Vechiului Regat și un scut al casei domnitoare, peste care e reprezentată o coroană deschisă. Ambele scuturi au fost curățate de ornamente de către regimul comunist și azi arată banal, numai bune de ignorat.

quito
La Piața Quito, pe strada Paris, se găsește Monumentul Aerului, unul dintre cele mai frumoase monumente din București, inaugurat în 1937. Pe una dintre coloanele sale sunt reprezentate scutul regiunilor Regatului României Mari și scutul casei domnitoare, ambele menținute în formă excelentă. Se pare că sculpturile de pe coloane, realizate pe plăci adiacente, au fost înlăturate în parioada regimului comunist și repuse la locul lor după anul 2000.

→ steme ale capitalei

Da, Bucureștiul chiar are o stemă, chiar dacă mulți nu știu exact care e aia. Ea îl reprezintă pe Sfântul Dumitru/Dimitrie cel Nou, considerat de credincioși ocrotitorul orașului.

steme_buc
În timpul războiului ruso-turc (1769-1784), generalul rus Petru Salticov fură moaștele sfântului din satul Basarabovo, aflat în apropiere de orașul Ruse. Ajuns la București, generalul lasă moaștele aici, la rugămintea mitropolitului și a unor negustori, care probabil i-au dat mulți bani. Sfântul Dimitrie cel Nou (sau Basarabov) e numit protectorul Bucureștiului, iar în a doua parte a secolului 19, devine elementul central al stemei orașului.

Îmbrăcat în uniformă de  soldat cu suliță, e reprezentat pe stema din 1864 călare și ucigând un balaur. Scutul cu sfântul este timbrat de o coroană murală cu creneluri, reprezentând statutul de cetate al Bucureștiului. În versiunile ulterioare, de după 1880, sfântul apare în picioare, tot în uniformă militară, dar pe lângă suliță mai ține și o cruce în cealaltă mână. Balaurul dispare încet-încet din peisaj, însă coroana murală se menține. După Marea Unire din 1918, stema capitalei se schimbă odată cu stema țării. În anii ’30, scutul cu sfântul apare plasat pe pieptul unei acvile cruciate încoronate, la rândul ei pe un scut azur, iar coroana murală timbrează ambele scuturi. Din ea iese o altă acvilă, cu cruce în cioc. La baza scuturilor, pe o banderolă, apare deviza atribuită orașului, “Patria și dreptul meu”.

01 steme buc felinare
Mai vezi extrem de puține felinare vechi, de o calitate excepțională, în oraș. Mai ales după anul 2000 și cu rapiditate în ultimii ani, stâlpii de iluminat de acum un secol și mai bine, din fontă, cu design de bun-gust, au fost înlocuiți cu chinezării care să asigure un rulaj consistent al banilor publici pe la firmele-prietene ale primarilor de sector și de la capitală. Cea mai interesantă chestie la vechile felinare e că au stema orașului din timpul Vechiului Regat pe ele. Deseori, scutul servește drept capac care astupă firele dinăuntru. În ultimul secol, felinarele astea au fost spoite și respoite și peste detaliile stemelor s-au adăugat straturi de vopsea, care le-au estompat. Nimeni nu se-nvrednicește să le curețe și să le restaureze.

Palatul Romanit, de la intersecția Căii Victoriei cu Calea Griviței, e o construcție de secol 19, azi sediul Muzeului Colecțiilor de Artă. Gardul curții de onoare dinspre Calea Victoriei are încorporate felinare pe care vezi prima formă a stemei Bucureștiului, cu Sfântul Dumitru călare. Asta înseamnă că stâlpii au fost produși pe vremea lui Cuza. Sunt singurii care conțin stema orașului în forma asta.

• În fața bisericii Sf. Gheorghe-Vechi de pe Calea Moșilor mai supraviețuiesc încă doi stâlpi de iluminat originali, din ultimele decenii ale secolului 19. Doar pe unul dintre ei se mai păstrează stema orașului, varianta cu sfântul în picioare, fără deviza “Patria și dreptul meu”.

• Pe dealul Patriarhiei, la clopotniță, mai există bazele a patru stâlpi originali din jurul anului 1900. Modelul este unul ceva mai elaborat, pe dealul ăsta fiind situat Parlamentul României la vremea aia. Deși au scăpat întregi din comunism, stâlpii au fost distruși de neglijența autorităților postdecembriste și acum par niște cioturi. Pe ei se mai vede, însă, stema Bucureștiului, capitala Vechiului Regat, de data asta cu deviza “Patria și dreptul meu”.

Scuarul Sabinelor, de la intersecția Căii Rahovei cu strada Sabinelor, mai conține trei stâlpi de iluminat din vremea lui Carol I. Pe ei apare extrem de frumos reprezentată stema orașului din vremea aia.

Aleea Parterului Central din Grădina Cișmigiu păstrează aproape toate felinarele originale, de acum un secol și mai bine. Desigur, nu mai sunt demult funcționale, dar la baza lor se vede stema Bucureștiului, estompată se straturile succesive de vopsea.

steme_felinare_actuale
M-am gândit să pun și reprezentări ale stemei actuale a capitalei de pe felinare, să poți compara calitatea de acum un secol cu calitatea actuală. În timpul mandatelor de primar general ale lui Sorin Oprescu (2008-2015), s-a desfășurat o cruciadă împotriva felinarelor/stâlpilor vechi, cu scopul de a înlocui elementele astea de mobilier urban foarte durabil cu niște kitsch-uri prost realizate, care să se strice ușor și să permită înlocuirea sezonieră. Rulăm bani de la bugetul orașului, hrănim clientela politică (firmele prietene). Uită-te cât de execrabil e realizată stema, prinsă cu șurubele ieftine de stâlp. Desigur, e luată după același .svg slab de pe Wikipedia.

02 steme buc cimitire
Cimitirele bucureștene inaugurate în secolul 19 au portaluri de intrare spectaculoase și, pentru că municipalitatea era mândră să le administreze, pe fațada clădirilor apare stema Bucureștiului. Precum în cazul felinarelor, renovările succesive au estompat detaliile decorațiunilor:

Cimitirul Șerban-Vodă (mai cunoscut sub denumirea de Bellu) are pe fațadă stema orașului, estompată dar încă vizibilă și fără banderola cu deviza.

Cimitirul Ghencea-civil are stema orașului în formă completă pe fațadă, doar că deviza “Patria și dreptul meu” s-a șters. Oricum, ultima renovare a portalului de intrare este clar făcută la repezeală. Nu a existat restaurare, ci doar spoire.

Cimitirul Sfânta Vineri de pe Calea Griviței deține și el o stemă a Bucureștiului (foto: Axelanti) care pare identică cu cea de la Ghencea, doar că aici s-a păstrat deviza orașului. Ca în celelalte cazuri, vorbim de spoială grosolană fără restaurarea și reliefarea decorațiunilor.

03 steme buc comercial
Acum un secol, se ridicau în București edificii industriale cu destinație comercială și, din moment ce erau administrate de autoritățile vremii, pe ele apare stema Bucureștiului:

Hala Traian de pe Calea Călărașilor, veche de mai bine de 100 de ani, îl are reprezentat în fronton pe Sfântul Dumitru, însă coroana murală de deasupra e deteriorată și completată aiurea în partea superioară.

• Una dintre halele din incinta complexului Vama București Antrepozite de pe strada Uranus are stema orașului sculptată în piatră și așezată pe fațadă. Pentru că materialul a fost rezistent, stema se ține foarte bine și în prezent.

04 steme buc institutii
Școlile bucureștene vechi mai păstrează încă pe fațadă vechea stemă a orașului București. De la școli de mahala la ditamai Universitatea București, același sfânt apare pe câte un scut în fiecare loc:

• Pe școala Poenărescu din mahalaua Antim (pe strada Justiției) apare o reprezentare foarte frumoasă a scutului bucureștean, cu deviza “Patria și dreptul meu” foarte clar lizibilă. O găsești în spatele blocurilor de la Piața Constituției, scăpată la limită de demolările din anii ’80. Ca să ai acces la orașul autentic, trebuie să te abați de la bulevardele mari.

• Pe școala comunală Mavrogheni (actuală școală Ion Heliade Rădulescu, de la intersecția șoselei Kiseleff cu strada Monetăriei), supraviețuiește de peste un secol poate cea mai colorată și specială stemă a Bucureștiului, în culori vii. Ornamentul este din ceramică smălțuită și cuprinde o coroană murală închisă – lucru absolut neobișnuit și singular în reprezentarea stemei.

Universitatea București include două steme (fără deviză) pe fațada corpului ridicat în preajma Primului Război Mondial și după – una pe latura dinspre bulevardul Bălcescu, cealaltă spre scuarul cu fântâna de la Arhitectură. Ambele se mențin în stare foarte bună.

05 steme buc monumente
Nici monumentelelor de for public bucureștean nu le-a lipsit stema orașului. Mai găsești doar două astfel de reprezentări:

• Pe Fântâna Cantacuzino, inaugurată în Parcul Carol I cu ocazia Expoziției Generale Române și Jubileului de 40 de ani de domnie a regelui Carol I în 1906, vezi două basoreliefuri cu stema orașului. E reprezentarea cu cel mai mare accent pus pe definirea balaurului ucis de sfânt.

Lupoaica Romei, inaugurată în 1906, a fost adusă din Piața Romană și reamplasată în 2011 pe strada Lipscani. Pe soclu poți să observi reprezentată stema orașului. E darul Romei pentru capitala României, iar italienii au avut grijă să nu uite niciun element important. Din nefericire, de când a fost readusă în centrul vechi, statuia, dar mai ales soclul, au de suferit din cauza vandalismului. Crenelurile coroanei murale au fost distruse în ultimii ani, iar Sfântul Dumitru a fost vopsit de vreo câteva ori. Primăria Capitalei a eșuat în a proteja o statuie foarte importantă, iar cei care au vandalizat-o nu înțeleg rostul monumentelor.

06 steme buc ps1
Revin la sediul Primăriei Sectorului 1 din bulevardul Banu Manta. Pe lângă stema mică regală distrusă de comuniști și înlocuită la modul cel mai ignorant cu stema actuală a capitalei de meltenii prezentului, se adaugă încă o abominație. Un alt element de balcon era stema interbelică a Bucureștiului, cea cu vulturul. Întâmplător, ea a fost reprezentată în basorelief doar pe clădirea asta, nicăieri altundeva. A fost distrusă de comuniști, iar cei care s-au ocupat de restaurarea recentă n-au fost în stare să o refacă bine. A ieșit un vultur care pare speriat de bombe și nu seamănă deloc cu stema-standard din anii ’30. De fapt, și ornamentele neoromânești dimprejur au fost înlocuite total. Uite ce pești-mutant sprijină scutul ăla acum. Din nou, bătaie de joc, dar trebuie să te uiți atent să-ți dai seama. Iar ei știu că nu te uiți atent.

sf_iosif
Pe soclul Catedralei Romano-Catolice “Sf. Iosif” de pe strada General Berthelot e un ornament metalic foarte greu de observat, pentru că e mic și montat la nivelul picioarelor. Ornamentul include scutul cu Sf. Dumitru și coroana murală, dar și textul “Nivelmentul orașului Bucuresci – 1895”. Nivelmentul înseamnă totalitatea metodelor, procedeelor şi operaţiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre în scopul reprezentării lor pe o hartă sau pe un plan. Pentru realizarea unui sistema unitar geodezic, se stabilesc elemente fixe cu coordonate bine știute. Unele sunt folosite la radierea punctelor de masurare, se numesc stații și au coordonate fixe, altele, precum cel de mai sus, sunt folosite la stabilirea înălțimii într-un sistem unitar de cu un plan de referință, de exemplu în București sistemul de referință este Marea Neagră. N-ai cum sa măsori marea din București, dar ai un element care îți spune exact înălțimea lui raportată la planul de bază și de la care poți calcula înălțimile punctelor măsurate.

→ blazoane de familie

Dincolo de stemele oficiale ale statului român și ale Bucureștiului, există monumente și clădiri în București care poartă alte blazoane, cel puțin la fel de interesante și foarte variate. Blazoanele astea au aparținut unor mari familii boierești sau princiare, care la anumite momente din istorie au condus cel puțin o provincie azi parte a României moderne:

blazoane boieresti
Monumentul Sturdza din Grădina Cișmigiu e foarte vechi și reprezintă blazonul familiei, sculptat în piatră. Familia Sturdza a condus Moldova și a dat României diplomați, politicieni, miniștri și prim-miniștri. Monumentul are nevoie de restaurare urgentă.

• Blazonul Brâncovenilor apare pe soclul statuii Domniței Bălașa, din fața bisericii cu același nume, azi în spatele blocurilor de la Piața Unirii, lângă Palatul Justiției. Brâncovenii au condus Țara Românească. Domnița Bălașa, a șasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu, a ridicat biserica, într-o formă anterioară celei de acum.

Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei (sediul Muzeului George Enescu), ridicat la 1903 pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino (zis Nababul), include blazonul familiei pe fațada principală. Familia Cantacuzino, cu origini bizantine, a dat domni în Țara Românească și Moldova.

Palatul Ghica-Grădișteanu de pe Calea Victoriei, la intersecția cu strada Nicolae Iorga, are reprezentat blazonul familiei Ghica discret, pe fațada dinstre strada Iorga. E mic și ai foarte mari șanse să-l ratezi. Dinastia Ghica, de origine albaneză, a fost una dintre cele mai vechi familii nobile din Țările Române. A dat voievozi ai Țării Românești și Moldovei, academicieni și prim-miniștri ai României.

blazoane regiuni
Nu toate familiile aveau prestigiul dinastiilor cu blazoane încărcate, dar unii provinciali care s-au stabilit la București și și-au făcut case aici au dorit să se mândrească cu regiunea din care proveneau. De aceea, au folosit blazoanele generale ale provinciilor istorice pe locuințele lor:

• Pe strada Atena e o vilă somptuoasă din interbelic, cu fațadă de cărămidă roșie. Printre multele ornamente, găsești și o reprezentare frumoasă în piatră a bourului moldovean, ceea ce înseamnă că cel care a construit casa asta era originar din Moldova.

• Pe strada Maria Rosetti e o casă cu etaj, în stil neoromânesc, care sub fereastra mare dinspre stradă are un brâu interesant. În centru, foarte bine reprezentat, e scutul Olteniei, așa cum apărea în stema Vechiului Regat. Deși casa e construită în interbelic, evident că proprietarul se născuse în Oltenia Vechiului Regat și de-aia a preferat blazonul vechi.

• Pe lângă strada Povernei, zona Pieței Romane, e o casă cu o fațadă simplă, dinaintea Primului Război Mondial. Intrarea este pe lateral și are un fronton deasupra. În el, se vede scutul Moldovei, semn că proprietarul inițial era de acolo. E reprezentarea în care bourul aduce cel mai mult cu un vițel. Important e că deasupra scutului stă o coroană voievodală deschisă, ce amintește de vechiul Principat al Moldovei.

monetaria
Dincolo de steme, blazoane, etc., unele instituții au propriile lor steme. Este cazul Monetăriei Statului. Deasupra intrării monumentale de la sediul interbelic ridicat pe strada Fabrica de Chibrituri, e o reproducere extrem de fidelă și 3D a stemei instituției.

→ te-am convins?

A fost un tur de forță, dar cred că a meritat să explorezi microBucureștiul heraldic și să descoperi blazoane ascunse. Pe lângă faptul că a existat, pe de o parte, o distrugere sistematică a simbolurilor vechi, autentice, de către regimul comunist, pe de altă parte avem o ignorare cvasi-totală în prezent a vestigiilor ăstora care ne amintesc de unde venim și cine a fost important prin locurile astea. Detalii și ornamente extrem de valoroase sunt lăsate deliberat sau inconștient să se degradeze, fără ca cineva să le poată reface după ce dispar. Vezi cazul eșecului de la Primăria Sectorului 1. A cunoaște și a respecta istoria orașului înseamnă a fi conștient de potențialul pe care Bucureștiul îl are, dar care nu este exploatat la maximum de autoritățile corupte și incompetente. Nici cetățenii, din lipsă de interes sau informații ușor accesibile, nu înțeleg întotdeauna că Bucureștiu e un oraș multistratificat. Stemele astea sunt, fiecare, parte a unei etape diferite de dezvoltare a capitalei. De la un târg provincial la “Micul Paris”, la orașul interbelic și la shaorma urbană din prezent.

Deci, ce zici? Știi și alte steme sau blazoane? Dacă mai vezi prin oraș, anunță-mă în comentarii ↓↓↓

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

11 thoughts on “Explorează microBucureștiul și descoperă un oraș al blazoanelor uitate”

    1. Aceea nu este stemă, nici măcar blazon al vreunei familii sau al unei regiuni. Deci nu se încadrează în tema articolului. Altcumva, e o siglă foarte frumoasă.

  1. Pe strada Pitar Moş, între “La Copac” şi părculeţul de la intersecţia străzilor Pitar Moş, Dionisie Lupu şi Jules Michelet există (sau exista) un capac de canal din perioada interbelică cu inscripţia Bucuresci Canalisare şi dacă nu mă înşel are stema Bucureştiului pe el.

    Mi-amintesc că s-a făcut ceva tapaj pe tema asta cum că Mitropolia ar dori înlocuirea tututor capacelor de canalizare din perioada interbelică pentru că aparent se calcă un sfânt şi crucea în picioare…

    1. Nu, alea-s capace opresciene. Cele din interbelic/antebelic nu au avut niciodată stema orașului pe ele.

  2. Cele mai neadecvate embleme sunt cele adaugate de Ionut Stoicescu pe blocurile de capat ale Aleii Cariatidelor din Herastrau!
    Este o interventie arbitrara calcand o proprietate intelectuala – cea a sculptorului C.Baraschi – realizare mediocra si varianta discutabila!

  3. Daca tara s-ar fi confruntat cu mai putine probleme, poate ca si oamenii ar fi fost mai atenti la astfel de detalii, in loc sa umble intr-o continua graba si sa se concentreze doar pe prioritati, pe interese, pe orice altceva in afara de ceea ce tine de trecut. Nu este un lucru bun, evident, si dupa cum ai si mentionat, nicaieri nu mai sunt “promovate”(scoli, media, etc.).

  4. La intrarea in aula Academiei Tehnice Militare din B-dul G. Cosbuc, era si cred ca mai este un ornament metalic cu “Nivelmentul orasului Bucuresti” Se vedea din strada, daca stiai la ce sa te uiti! Intr-adevar, este la o inaltime comparata mai jos de genunchi si este dispus chiar in dreapta, langa treptele intrarii, cum te uiti din strada. Practic, venind de pe Viilor si facand la dreapta pe Cosbuc, ajungi in dreptul ornamentului in primii 15 metri, chiar in dreptul intrarii in aula fiind o poarta de acces blocata.

  5. O alta placuta de nivelment de genul : ” Pe soclul Catedralei Romano-Catolice “Sf. Iosif” de pe strada General Berthelot “, se gaseste pa cladirea Universitatii din Bucuresti, pe Bd. Regina Elisabeta, la 25…30 m de statia de RATB. Este minuscula, nu o baga nimeni in seama de zeci de ani si este exceptionala. Am descoperit-o acum doua saptamani. Alte ideei : Insemne pe case vechi, cu anul constructiei si numele proprietarului(initiale), am descoperit multe, placute pe case cu serviciile la care au abonament si asigurari, + inca o suma de alte idei despre valorificarea urmelor ramase din vechiul Bucuresti.

  6. Prin anii 60-70 se puteau vedea destul de multe marcaje pentru nivelment, mai ales un model rotund, probabil mai recent decât cel din poză. Cred că atunci le puteai vedea aproape pe fiecare stradă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *