Urmele gloanțelor din ’89 îți arată un București trecut prin multe

În luna decembrie a fiecărui an suntem bombardați cu emisiuni speciale, documentare și păreri despre evenimentele din decembrie 1989, se rulează la infinit aceleași secvențe, dar dosarul Revoluției nu a fost nici până în prezent soluționat. La final de 1989, regimul comunist a căzut și România și-a executat ultimul lider comunist. Pentru că subiectul a fost întors pe toate fețele și pentru că probabil te-ai plictisit cum m-am plictisit și eu, m-am gândit să-l abordez dintr-un unghi despre care nu prea s-a discutat până acum. Mai nimeni nu amintește că în centrul Bucureștiului sunt încă urme extrem de palpabile ale lui 1989.

Probabil cele mai ignorate urme ale evenimentelor din decembrie 1989 și vorbim de urme fizice, care pot fi încă văzute, sunt urmele gloanțelor trase în zilele acelea tulburi. Clădiri aflate în zona de conflict au fost incendiate sau fațada le-a fost ciuruită de gloanțe. S-a tras mult mai mult în special după fuga soților Ceaușescu (22 decembrie) și crearea unui vid de putere, întrucât structurile Romniei socialiste se prăbușiseră. Consiliul Frontului Salvării Naționale, condus de ex-membrul de partid comunist Ion Iliescu, a făcut totul pentru a securiza puterea și a se instala pe funcții. În acest sens, a fost alimentată prin presa scrisă, radio și TV psihoza teroriștilor – mercenarii antrenați special să extermine rezistența împotriva lui Ceaușescu și să-l readucă pe Ceaușescu la putere. Au fost mai mulți morți după 22 decembrie decât înainte, s-a tras în neștire, goanțele zburau peste tot în perimetrul pe care-l vom explora mai jos. În general erau țintite ultimele etaje sau acoperișurile clădirilor mai înalte, sau clădiri oficiale de importanță strategică. Rafelele mitralierelor au lăsat urme adânci în locurile de unde se trăgea asupra oamenilor din stradă. Am mers pe teren și am fost surprins să găsesc mult mai multe clădiri cu urme de gloanțe decât cele de care știam eu. Pe-aici m-am plimbat (link către Google Street View disponibil în numele fiecărei clădiri):

→ ZONA PIEȚEI PALATULUI

Piața Palatului, redenumită Piața Revoluției după 1989, a fost punctul central al evenimentelor care au dus la căderea regimului comunist. Aici se aflau centrul puterii de la acea dată, Comitetul Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), dar și alte clădiri importante. Foarte multe imobiledin jurul sediului CC al PCR au fost victime colaterale. 

Sediul Uniunii Tineretului Comunist (UTC) din strada Onești (azi strada Dem. I. Dobrescu) a fost lovit de gloanțe pe toate părțile, dar mai ales pe spate. Se găsea într-o clădire din anii “30, ridicată în vremea regelui Carol al II-lea pentru a adăposti Ministerul Propagandei, foarte eficient în timpul dictaturii regale (1938-1940). După al Doilea Război Mondial, aici s-a stabilit sediul Uniunea Tineretului Muncitor (UTM), devenită UTC după 1965 – pepiniera de viitoare cadre ale Partidului Comunist. Azi, clădirea e sediul Consiliului Național al CInematografiei (CNC).

CC al UTC – fațada principală (strada Onești, azi strada Dem. I. Dobrescu)

CC al UTC – fațada laterală (intrarea Jean Georgescu)

CC al UTC – fațada din spate (curte interioară cu CC al PCR)

Pasarela care făcea legătura între sediul CC al PCR și sala de festivități a CC al PCR supratraversează intrarea Jean Georgescu și e susținută de doi stlpi roșiatici. Dintre aceștia, unul are niște urme de gloanțe impresionante, cele mai însemnate pe care le-am găsit la nivelul solului. Aici s-a tras înspre oamenii din stradă, care se adăpostiseră sub pasarelă. E amuzant ce nonșalant au plasat autoritățile relativ recent plăcuța nouă cu numele străzii.

Bonus: artă stradală sub formă de “sânge” care se scurge din găurile lăsate de gloanțe

Sala de festivități a CC al PCR este o adăugire postbelică în spatele fostului sediu al CC al PCR. Destinată organizării diverselor întâlniri sau spectacole, a fost lovită de gloanțe, însă nu la fel de grav ca pasarela. În prezent, pe clădire scrie că e în proprietatea Teatrului de Operetă și se aude că Primăria Capitalei ar vrea să revitelizeze spațiul ăsta momentan mort.

Acees secundar în sala de festivități (intrarea Jean Georgescu)

Fațada sălii de festivități dinspre intrarea Jean Georgescu

Imobilul de birouri din strada Cristian Popișteanu, cincizecist și de factură stalinistă, e situat în lateralul fostului CC al PCR. Atunci, ca și acum, adăpostea instituții de stat. S-a tras spre o fereastră de la ultimul etaj. În clădire funcționează în prezent Comisia Națională de Prognoză.

Urme vechi, aer condiționat nou

Blocul interbelic din strada Boteanu, către ieșirea spre Piața Palatului, a fost una dintre clădirile care au sufuerit cel mai mult. A fost și incendiat și ciuruit de gloanțe. După 1990, mare parte din fațadă a fost renovată cu ocazia consolidării antiseismice a imobilului. Acum se mai văd câteva urme de gloanțe doar în lateral.

Singurele urme de gloanțe care se mai văd pe acest imobil

Imobilul neoromânesc interbelic din strada Boteanu, capătul dinspre strada C. A. Rosetti, are și el câteva urme de gloanțe pe fațadă. Din fericire, nu a fost avariat sever și se menține bine și în prezent.

Arcade și gloanțe

Sediul Direcției a V-a a Securității Statului a fost una dintre clădirile distruse aproape total.  Direcția a V-a a Securității asigura protecția demnitarilor, în special a celor de rang înalt, din aparatul de partid și de stat comunist. Instituția represivă activa în Casa Păucescu, un imobil de final de secol 19 afiliat, până la Primul Război Mondial, complexului Legației Austro-Ungare vecin. Casa Păucescu a fost ciuruită de gloanțe și arsă din temelii în decembrie 1989. A rămas din ea doar o cochilie fumegândă. A durat mai bine de un deceniu ca această relicvă pe deoparte a belle époque de la 1900 și pe de altă parte, a unui regim totalitar, să-și găsească un scop. În 2002, s-a decis că nu va fi refăcută casa inițială, iar rămășița ei va fi integrată într-un proiect nou – o clădire de birouri care se ridică din interiorul cochiliei, simbolizând renașterea. Aici e azi sediul Uniunii Arhitecților din România. Urmele de gloanțe au fost menținute special.

Gloanțele au distrus parțial cărămida aparentă și lucrătura în piatră de foarte mare calitate de la etaj

Urme la nivelul mansardei Casei Păucescu

Sediul Casei de Modă București a fost și el țintit, la nivelul acoperișului. Se găsea la intersecția străzilor Episcopiei și Georges Clemenceau, într-un fost sediu al societății de asigurări Generala, ridicat în jurul anului 1900 și supraetajat în interbelic, ocazie cu care cupola de pe colț a dispărut. Azi clădirea e în paragină.

Nici gloanțele din 1989 n-au distrus cât a distrus nepăsarea postdecembristă

Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România – una dintre clădirile cele mai afectate. Fațada a fost distrusă de rafalele de mitralieră, iar interiorul – mistuit de foc. Imobilul era și este unul dintre cele esențiale ale Bucureștiului: palat regal până după al Doilea Război Mondial, apoi sediu al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne/Republicii Socialistă România până în 1974. În 1959, a fost conectat în partea din spate cu Sala Palatului, printr-un corp de legătură între Sala de Festivități a Consiliului de Stat (fosta Sală a Tronului) și culisele scenei Sălii Palatului. După 1990, palatul a fost restaurat, iar urmele gloanțelor au fost acoperite, dar multe dintre ele încă se mai observă.

Urme de gloanțe acoperite pe corpul Kretzulescu al MNAR, la Calea Victoriei

Urme de gloanțe acoperite pe corpul central al MNAR, la nivelul acoperișului

Sala Palatului Republicii Socialiste România, a fost construită la sfârşitul anilor ’50 pentru a se putea desfăşura în condiţii optime congresele partidului unic din acea perioadă, diverse mitinguri şi conferinţe, precum şi pentru spectacole de gală. A găzduit toate congresele PCR și era conectată la Palatul Consiliului de Stat (azi Muzeul de Artă – MNAR) printr-un corp de legătură. În decembrie 1989, corpul de legătură și Sala Palatului însăși au fost lovite de gloanțe în isteria cu teroriștii, despre care se zvonea că se ascund în MNAR.


Corpul de legătură, ciuruit de gloanțe, vedere de la etajul fostului palat regal

Corpul de legătură și urmele de gloanțe, văzute dinspre biserica Kretzulescu


Celebrul mozaic care decorează fațada Sălii Palatului, lovit de gloanțe

Colțul Sălii Palatului, unde s-au dat lupte crâncene

Securitatea mai avea birouri la etajul unui imobil de vizavi de CC al PCR, lângă biserica Kretzulescu. Nici clădirea asta n-a scăpat nețintită. Inaugurată la începutul anilor ’40 ca Librăria Buchholz, ea a devenit sediul Registraturii Consiliului de Stat în perioada comunistă. Azi e cunoscut pentru Librăria Humanitas, de la parter.

Fostele birouri ale Securității de la etaj, țintite

→ BULEVARDUL NICOLAE BĂLCESCU

Protestele din decembrie 1989 au avut loc și pe axa Universitate-Romană, în special pe bulevardul Nicolae Bălcescu. De la baricada de la Inter (seara de 21 decembrie) până la inundarea arterei cu muncitori revoltați pe 22 decembrie după ce în noaptea precedentă autoritățile spălaseră de sânge caldarâmul pe care căzuseră victimele, tot ce s-a întâmplat a lăsat urme. În special etajele superioare și terasele diverselor blocuri (majoritatea din perioada interbelică) păstrează semne.

Blocul de la intersecția bulevardului Bălcescu cu strada Traian Vuia, o rezolvare de colț din a doua parte a anilor ’30, încă poartă urmele de gloanțe. Din nefericire, e mai mereu acoperit de mesh-uri publicitare imense, astfel încât ai noroc dacă prinzi fațada liberă.

Ultimul etaj și acoperișul – ținte predilecte

Blocul Sun London, imobil de birouri din anii ’30 de vizavi de cel de mai sus, deci tot pe colțul Vuia-Bălcescu, are fațada etajelor superioară ciuruită. Poți să observi asta în scurtele perioade când nu e acoperită de mesh-uri publicitare.

Etajele în paragină merg mână-n mână cu urmele gloanțelor, din păcate

Bloc treizecist cu terase pe bulevardul Bălcescu, în care s-a tras masiv. E foarte impunător, de fapt unul dintre cele mai impunătoare de pe axa Universitate-Romană.

Gemulețul de sus de tot – de acolo s-a tras în oamenii din stradă

Blocul din anii ’30 de lângă Biserica Italiană de pe bulevardul Bălcescu a primit și el două gloanțe, posibil accidental.

1, 2 gloanțe și-un pic de refacere grosieră a tencuielii

Blocul Wilson, o bijuterie art déco treizecistă de la intersecția bulevardului Bălcescu cu strada Onești (actuală Dem. I. Dobrescu), poartă urme de gloanțe abundente, mai ales pe fațada dinspre Piața Revoluției. Clădirea asta s-a prăbușit parțial la cutremurul din 1977 și a fost refăcută ulterior. E un martor important al istoriei secolului 20 în București.

Ultimele etaje de pe laturile blocului dinspre strada Dem. I. Dobrescu și Piața Revoluției, ciuruite

N-a scăpat nici partea refăcută după 1977 – colțul blocului dinspre bulevardul Bălcescu

Blocul Malaxa-Burileanu, și el treizecist, a fost lovit de gloanțe pe fațada din spate, dinspre Piața Revoluției. Exponent al ideii “simplitatea liniilor pure”, enunțată și interpretată aici de celebrul arhitect Horia Creangă, rămâne unul dintre cele mai relevante exemple de modernism interbelic bucureștean.

Linii simple, gloanțe răzlețe

Blocul Unic, plombă ridicată în 1960 pentru a completa spațiul dintre blocurile Wilson și Malaxa-Burileanu, poartă și el urmele lui 1989, le etajele superioare, pe latura dinspre Piața Revoluției.


Atât de adânci sunt urmele gloanțelor, că se mențin și după ce cade tencuiala

→ ZONA SCUARULUI 13 DECEMBRIE

Scuarul 13 Decembrie, fostă Piața Teatrului Național înainte de al Doilea Război Mondial, e spațiul ocupat azi de hotelul Novotel. În zilele lui decembrie 1989, gloanțele zburau aici în toate părțile, mai ales că scuarul era bordat de una dintre clădirile esențiale – Palatul Telefoanelor, un centru de telecomunicații important.

Blocul roșu de pe strada 13 Decembrie (actuală Ion Câmpineanu), ridicat după al Doilea Război Mondial, e probabil ce mai ciuruită clădire non-oficială din 1989. Cărămida roșie aparentă, deși măcinată de gloanțe, încă se menține. Asta înseamnă lucrare de calitate.

Gloanțele n-au ratat niciun centimetru de la ultimele etale ale clădirii

Blocul Gambrinus, construit în anii ’30 pe locul casei de secol 19 care adăpostise celebra berărie Gambrinus, a suferit și el. Etajele și terasele superioare păstrează și acum găurile lăsate de gloanțe.

Dac-ar mai fi trăit Caragiale s-o vadă și pe-asta…

Blocul Dragomir Niculescu, care a modernizat în anii ’30 vechea Piață a Teatrului și spațiul dintre Calea Victoriei și strada Academiei, era celebru pentru bomboneria și sucharderia de la parter. În vremea regimului comunist, numai persoanele considerate ok de servicii locuiau aici, fiind la doi pași de CC al PCR.

Aici au fost țintite balcoane și geamuri specifice

→ ZONA CIȘMIGIU

S-au tras focuri de armă și în vecinătatea Pieței Palatului, lângă Grădina Cișmigiu. Dincolo de parc era un alt obiectiv important din București – sediul Arhivelor Statului.

Acest bloc pe intrarea Ion Brezoianu (actuală intrarea Rigas) are foarte multe urme de gloanțe, unele dintre ele acoperite. E singura clădire de pe străduțele adiacente Cișmigiului care e atât de ciuruită.

Urme acoperite

Urme încă la vedere

Sediul Arhivelor Statului de pe bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej (actual bulevard Elisabeta) a fost și el scena unor lupte în decembrie 1989. Fațada ciuruită a fost reparată într-o oarecare măsură, dar se poate vedea clar unde au lovit gloanțele. Clădirea datează din jurul anului 1900 și a adăpostit inițial sediul Monitorului Oficial. În perioada interbelică s-a stabilit aici unul dintre sediile Arhivelor Statului și fațada clădirii a fost refăcută pentru a se ajunge la aspectul actual.

Gloanțe ascunse, dar vizibile, dinspre Grădina Cișmigiu

→ TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ

Punct-cheie în propaganda statului comunist, sediul Televiziunii Române din Calea Dorobanților a fost și el scena unor lupte crâncene, până a fost cucerit de manifestanți. Televiziunea Română a devenit Televiziunea Română Liberă (TVRL), de unde se transmitea non-stop în acele zile.

Un imobil de vizavi de TVR a fost scena unor schimburi intense de focuri, iar urmele rămase pe fațadă dovedesc asta. O vilă din apropiere a fost ciuruită și arsă, dar ulterior restaurată și renovată, astfel încât n-ai ghici ce s-a întâmplat acolo.

Practic s-a tras către toate nivelele clădirii

gloante89-buc
Am marcat pe harta Google clădirile pe care am găsit urme de gloanțe, Sunt toate cele care apar în articol, în afară de vila de vizavi de TVR. E foarte interesant de remarcat cum se poziționează toate față de Piața Revoluției, punctul central al acțiunii în decembrie 1989.

Multe dintre urmele de gloanțe au fost șterse odată cu refacerea fațadelor multor clădiri. De exemplu, șirul lung de blocuri de vizavi de Sala Palatului, din 1959, a fost anvelopat termic în anii recenți. În alte cazuri, la clădiri de dinainte de al Doilea Război Mondial, vorbim de acoperirea găurilor lăsate de gloanțe și retencuirea/zugrăvirea fațadei. Desigur că, dacă ne-am respecta istoria, am înțelege că și urmele astea de gloanțe sunt mărturii ale istoriei pe care ar trebui să le vadă și generațiile viitoare. Ca atare, ele ar trebui păstrate măcar parțial ca martor, dacă se decide repararea/zugrăvirea fațadelor. Gândește-te că imobilele interbelice au suportat și cutremurul din 1940, și bombardamentele din 1944, și cutremurul din 1977 – trei alte evenimente majore din istoria secolului trecut în capitală, pe lângă 1989. Acum, pe la ferestrele sau balcoanele spre care s-a țintit atunci tronează aparate de aer condiționar, ele fiind singurele pentru care se mai dă gaură în ziduri. Sau, mai simplu, se folosește vreo gaură din 1989.

Nu trebuie decât să ridici capul și să privești atent când ești în vreuna din zonele pe care le-am explorat în articolul ăsta. Istoria e acolo, săpată în tencuiala clădirilor și așteaptă s-o redescoperi. Istoria recentă e la fel de importantă ca cea mai veche sau poate mai importantă, pentru că lucrurile nu s-au așezat încă.

Galeria foto pe care am postat-o nu e nici pe departe exhaustivă. Știi și de alte fațade ciuruite de gloanțele din ’89? Zi-mi mai jos, în comentarii

Published by

Raiden

Membru fondator, activează din 2007 în zona istoriei şi antropologiei bucureştene, explorării urbane şi fotografiei citadine. S-a opus mereu proiectelor aberante ale administrației bucureștene. Susține și conferințe despre București.

10 thoughts on “Urmele gloanțelor din ’89 îți arată un București trecut prin multe”

  1. Mai sunt:

    1. Blocul comunist din stanga Teatrului Odeon (pe latura cu Odeon, sus)
    2. Cladirea Belle Epoque care contine Pasajul Victoria (la fereastra de mansarda de pe centru)
    3. Calcanul lateral al fostului hotel de pe Calea Victoriei, nr. 54 (din care s-a prabusit acum un an o bucata de fatada)
    4. Biserica Kretzulescu, la nivelul soclului, inspre Palatul Regal (s-a tras din sediul CC)
    5. Un bloc comunist din anii 70 din Drumul Taberei (cel cu Tip Top la parter, in piata Sergiu Celibidache, fosta Moghioros)
    6. Blocurile de la intersectia Drumului Taberei cu Bd. Vasile Milea

    Ce zici de o petitie scrisa catre Ministerul Culturii pentru montarea unor placi comemorative acolo unde urmele gloantelor sunt la nivelul strazii?

  2. Pe linia lui 41, intre Plaza si Moghioros, mai sunt. S.au mai acooerit in timp, dar la un bloc cel putin, au mai ramas

  3. am prins, in copilarie, urmele de gloante de pe fatada “casei ostirii” (strada berzei pe la iceputul pantei) , cred ca au ramas – presupun cu intentie, pana dupa 1960
    dar din cele ale lui 1989 lipseste fatada(balconul) comitetului central, -nu am poza, nu mi-a dat prin cap- , acolo gloante sunt/erau in dreapta, in stanga si de loc pe centru, care era populat de cei cu discursurile!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *