Fabrica de pâine Victoria, încă o fantomă bucureșteană

edit cover

Știți cu toții situația patrimoniului industrial românesc. E jale mare. În ultimii ani au dispărut fostele uzine Lemaître, fabricile din zona Vitan/Timpuri Noi, majoritatea uzinelor din zona Trafic Greu (actuala șosea Progresului), iar cunoscuta Moară a lui Assan a mai ars puțin în iunie 2012.

Ceea ce vă voi arăta în continuare nu este un caz aparte. Fabrica de Pâine Victoria nu a arătat niciodată deosebit, nici atunci când era întreagă. Ceea ce este interesant e faptul că am reușit să surprind decăderea acestei fabrici pe parcursul a mai mult de 2 ani de zile.

Se poate deci afirma cu ușurință că acest caz este foarte reprezentativ pentru situația patrimoniului industrial românesc. Continue reading Fabrica de pâine Victoria, încă o fantomă bucureșteană

Cartierul Tei (partea I)

Seria de zone puțin explorate continuă. Dacă săptămâna trecută vedeam cum arată Drumul Sării, acum aduc cartierul Tei în atenția voastră.


Ca și localizare, cartierul Tei se găsește în partea de est a capitalei și este delimitat de Șoseaua Petricani, strada Barbu Văcărescu, Șoseaua Ștefan cel Mare, strada Doamna Ghica și lacul omonim.

La prima vedere, cartierul pare banal, dat fiind faptul că este în mare parte un cartier dormitor, construit în anii ’70 (când sau fost construite cartiere ca și Pantelimon, Berceni, Tineretului, etc). Artera ce trece prin inima cartierului, Bulevardul Lacul Tei, este bordată cu blocuri construite în ’75-’76, ca și faimosul bloc de colț, de la intersecția cu strada Grigore Moisil:


Șirul de blocuri a înghițit în mod brutal aproape toată țesătura urbană existentă înainte. Doar două imobile au scăpat (o trăsătură interesantă a demolărilor șaptezeciste, lăsarea în picioare a imobilelor vechi masive):

Atât cel de sus cât și cel de jos sunt construite în anii 50, judecând după arhitectură :

Pe partea opusă, însă, găsim o altă latură a orașului, o mică oază de liniște. Mai exact multe case tip de un etaj :

Observăm că toată această zonă este o parcelare din a doua jumătate a secolului XX (nu mă hazardez să spun anii, poate îi știți voi). Exemplu de case tipice zonei :

Tot în zona asta am dat peste două surprize foarte mari, la intersecția străzilor Șcheiului de Sus și Banul Dumitrache :

Ambele sunt niște imobile impunătoare, primul adăpostind IGSU (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență), iar al doilea fiind Ministerul Administrației și Internelor. Din nou, fac apel la cititori : știți în ce an au fost construite și care a fost destinația inițială ? Oricum, sunt foarte interesante.

Mai încolo, pe Bulevardul Lacul Tei, avem alte obiective interesante. Biserica Sf. Treime, unde nenea preotul nu a rezistat să nu facă o adăugire (casă parohială oare?) :

Și cunoscutul Dan Vartanian a făcut o poză bisericii, în 1976. Pe atunci nu era obturată de bloc :

Puțin mai departe pe bulevard dăm de cămine (sunt vreo 7) :

Un mare FAIL arhitectural această mansardare. Nu le înțeleg obsesia pentru mansardă, cred că nu vor să aibe “probleme cu mansarda” :

Facultatea de Construcții Civile (UTCB):

Ne oprim pentru moment aici, cu promisiunea că în partea a doua vă voi arăta alte locuri foarte interesante ale acestui cartier.

(va urma)

more at http://rezistenta.net

Drumul Sării

În noiembrie anul trecut exploram Băneasa, un cartier interesant, ce nu primise niciodată atenție pe acest blog. Ca urmare a feedbackului pozitiv, am hotărât să mai aduc în atenția cititorilor Rezistenței și alte cartiere mai puțin cunoscute, dar cu farmecul lor.

În această postare mă voi concentra asupra Drumului Sării, o stradă ce unește rondul de la Răzoare cu Calea 13 Septembrie :

Înainte, câteva cuvinte de introducere. Nu am găsit nicăieri istoricul acestui cartier, dar judecând după arhitectură, este ridicat în mare parte în anii interbelici. Numele de Drumul Sării vine de la faptul că pe aici treceau negustorii de sare cu sarea extrasă din salina de la Slănic, mergând înspre Imperiul Otoman.

Încă un amănunt interesant se leagă de faptul că academicianul Dinu C Giurescu, după ce și-a văzut casa părintească demolată în 1988, a primit un apartament într-unul dintre blocurile care se construiau în Drumul Sării. Am putut vedea cu ochii mei cum o parte a acestui cartier a fost ras la finalul anilor ’80 pentru a face rost anostelor blocuri.

Pornind dinspre Răzoare, prima vilă interesantă se găsește la intersecția cu str. Sergent Nuțu Ion:

În spatele acestei clădiri se ițește o altă clădire care mi-a atras imediat atenția :

Arhitectura pare industrială. Voi știți ce a fost înainte ? Uitându-mă pe google maps am observat că în spate se întinde ditamai spațiul industrial :

În continuare, alte poze din zonă :

Foarte multe vile din zonă sunt case “tip”, construite la sfârșitul anilor 30 și începutul anilor 40:

Abătându-mă de la drumul principal am găsit această casă modestă, dar cu farmecul ei. În spate, liceul teoretic Ion Barbu:

Un bloc art-deco:

Apropiindu-mă de Calea 13 Septembrie, am pozat un impunător imobil aparținând stilului realism socialist. Data construcției o pot situa prin anii 50 și am o puternică bănuială că erau locuințe pentru cadrele militare:

Am mai remarcat de asemenea că are un portal foarte interesant :




Am ajuns și la celebrul rond de la Sebastian, unde picau foarte mulți examinați pentru permisul de condus, crezând că au de a face cu un sens giratoriu (deși nu era) și nu mai acordau prioritate de dreapta. “Problema” a fost îndreptată, iar acum este sens giratoriu. Clădirile pe care le-am pozat aparțin firmei Universal Coop:

Ca și concluzie, cartierul acesta merită văzut. Poate că sună banal, fiind chiar lângă Drumul Taberei și Ghencea, dar sper ca aceste poze să vă convingă de contrariu.

more at http://rezistenta.net

De pe Municipal


Pe 13 martie m-am cocoțat și eu la înălțime. Fix pe Spitalul Municipal din București, de pe Splaiul Independenței. Suficient cât să văd și să pozez orașul de la înălțime. Să luăm pozele pe rând:



Perspectivă înspre Grozăvești și ANEFS. Se vede o parte din maidanul Casei Radio și
complexul imobiliar Orhideea Gardens.

Aceeași perspectivă ca mai sus, doar că puțin mai strânsă și cuprinzând mai mult din maidan.

Casa Radio, de la intersecția Știrbei Vodă cu Splaiul Independenței.O construcție ceaușistă inutilă

ce se pregătește de o “recarosare“, deși nu se știe când va fi terminată.

Ministerul Apărării Naționale și Hotelul Mariott. În prim plan este Bulevardul Eroilor Sanitari.

Înspre Podul Operei. Observați cum hidoșenia de Casa Poporului
se insinuează meschin în cadru și nu avem ce-i face.
Facultatea de Medicină Carol Davila și în fundal Universitatea Națională de Apărare Carol I.

Perspectiva următoare înfățișează în prim plan Institutul de Igienă Publică, proiectat de marele arhitect

Henriette Delavrancea Gibory, iar în fundal Grădina Botanică și CET Grozăvești.

Poză cu terasa. Vai de capul ei.

Bulevardul Eroilor Sanitari și părculețul din fața facultății de medicină.

Aproximativ aceeași perspectivă ca și mai sus, doar că într-o zi de mai, 2007.

Concluzii:
1. De la înălțime se vede mai bine dezastrul urbanistic și arhitectural al Bucureștilor și mai ales, datorită faptului că nu a crescut încă vegetația.
2. Casa Poporului e și mai hidoasă și lipsită de sens.
3. Ar fi păcat ca terenul Casei Radio să nu fie transformat în parc,iar aceasta demolată, dar știu, astea sunt vise.
4. Cartierul Cotroceni, unul dintre cele mai frumoase cartiere ale orașului, este în pericol de cocălărire.

Voi ce credeți?

more at http://rezistenta.net

În Milano n-au auzit de termopane

Mărturisesc că încă sunt în șoc după vizita mea la Milano de la jumătatea lunii februarie. O să vă arăt și de ce :

OK, o să ziceți că nu vă spun nimic aceste poze. Dar vă dau un indiciu : n-au balcoanele închise cu termopane. Păi cum, vesticii ăștia, despre care toată lumea zice că ne-au devansat cu jumate de veac la capitolul civilizație, să nu înțeleagă că e aiurea să le plouă sau să le ningă în balcon? Să nu înțeleagă că dacă nu ai balconul închis, adio izolare termică satisfăcătoare? Unde mai pui că nu își etalează țoalele marca Armani, Roberto Cavalli, etc, la uscat în balcon. Se mai și laudă că ar fi capitala modei, impostorii ‘reacu.
Văd că sunt obsedați să etaleze plantele alea, de parcă ar fi cul să ai pădurice pe bloc. Noi românii am înțeles de mult că nu avem nevoie de mai mult oxigen.
Ia să le dăm o mică lecție de urbanism și cultură dâmbovițeană :

 foto via bucuresticity.olx.ro

 foto via metropotam.ro

foto via diseara.ro

Mult mai frumos, nu?

more at http://rezistenta.net