Acul de la benzină: barometru pentru bunăstarea națiunii

Motto: Mai intai a fost caruta.

E plin orasul de masini. Mertzane, Ursuleti, Rechini, Broscute, Dacii, etc. Parca fiecare locuitor al Bucurestiului s-a nascut cu schimbatorul in mana, cu piciorul infipt in acceleratie si cu injuraturile pe limba. I-am auzit pe multi care spuneau ca romanii o duc bine daca sunt atatea masini pe strada. Dar se inseala. Barometrul pentru starea sociala a romanilor nu este masina. Este acul de la benzina!! 
 foto: www.metroclic.com
Multi romani isi permit sa stranga cu sacrificii mai mari sau mai mici macar doua, trei mii de euro ca sa isi ia un Logan la mana a doua sau un BMW “ursulet” din ’90 cu 400.000 de km, putin mai obosit si cu cateva probleme de sanatate specifice batranetii. Unii vand un teren sau o garsoniera, iar altii fac un imprumut la banca sa isi cumpere o masina mai noua, mai fatoasa, cu mai multi caluti, cu mai multa piele, cu mai multe airbag-uri sau cu incalzire la fundulet. Dar, numai cei care isi permit cu adevarat baga teava de la pompa in orificiu, apasa cat pot si o lasa in treaba ei pana ce rezervorul mustaceste de placere cu plinul facut. Aia sunt lorzii soselelor. Si sunt putini la numar. Restul oamenilor, printre care ma invart si eu, stau cu ochii cat cepele pe afisajul de la pompa ca nu cumva sa depaseasca aia 50 de lei programati pentru saptamana asta. Si, daca din intamplare suma afisata este 49,98, mai apasa o data, de ciuda, ca “doar n-o sa ne fure astia pe noi! o sa-i furam noi pe ei!!”. Si se bucura ca au tras teapa de 10 bani alora care le trag lor teapa de cativa ani incoace. Ce sa va zic? Bucuriile mici ne fac viata mai frumoasa! 
foto: Marco Poggioli (www.flickr.com)

Asadar, daca sunteti curiosi de starea natiunii, …

Continuarea articolului, pe The BASS’ic Life.
more at http://rezistenta.net

Carrefour Unirii. Rusinica!

Acum cativa ani le-am dedicat un articol frumos celor de la clinicile Medlife. A avut un oarecare succes, daca tinem cont ca, la un moment dat, era al treilea link dat de Google cand cautai Medlife. Acum le-a venit randul celor de la Carrefour. Mai exact, Carrefour Unirea.

 Haideti sa va descriu o experienta completa de cumparaturi!

Primul pas: Intrarea in magazin. Primul impact: pute!! De cum treci de usa de la intrare, te loveste un miros puternic de lactate expirate, mucegai si legume stricate. Mai pe scurt, miroase a acru!

Pasul doi: Vrei sa iti iei un cos de cumparaturi. E jegos! Este ud, are insertii negre de murdarie si, daca ai noroc, este si lipicios. Si, cel mai probabil, manerul de care il tragi este uzat. Deci, atentia pe care ar trebui sa o oferi listei de achizitii se va duce in directia manevrarii cosului. Daca ai noroc, s-ar putea sa nu lovesti pe nimeni peste picioare sau sa nu se verse cumparaturile. Evident, ouale vor fi intotdeauna primele care vor cadea, din moment ce vor fi puse la suprafata. De mentionat ca majoritatea cosurilor au cateva bucati de plastic lipsa, asa ca ai putea sa mai scapi pe drumul spre casa cateva produse ceva mai mici.

Pasul trei: Cumperi legume. Sau cel putin vrei sa faci asta. Primul raion care te intampina la intrarea in Carrefour Unirea este standul de legume si de fructe. Cu avant muncitoresc te indrepti catre cosurile pline sa bifezi ce iti trebuie pentru o ciorba sau o salata. Ghinion! Toate produsele sunt lasate atat de mult la vanzare incat ajung sa se strice iremediabil chiar in ochii cumparatorilor. Din trei lazi de ceapa, cu greu vei gasi trei, patru bucati de bagat in punga. Asta este doar un exemplu, dar situatia este valabila pentru majoritatea legumelor si fructelor oferite spre vanzare (ca sa nu zica noii mei prieteni de la Carrefour ca m-am dat cu concurenta, tin sa mentionez ca intalnim aceeasi situatie si la Mega Image, doar ca, acolo, produsele sunt putin mai cosmetizate). Nesimtire, auto-suficienta si …

Restul articolului, pe The BASS’ic Life.
more at http://rezistenta.net

iPhone 4 vs. scara 2, etajul 8

(foto: cronicadeiasi.ro)

Viata unui roman de rand sta sub semnul unor paradoxuri. Iar unul din aceste paradoxuri este raportul dintre ceea ce vrea sa para si ceea ce este de fapt. Telefonul, masina, hainele si replicile smecheresti fac parte din arsenalul celui care vrea sa fie. Creditul expirat, parcarea gratuita cautata indelung, chiar si cu pretul intarzierilor, outlet-ul din care este cumparata cureaua Armani si dezacordul dintre subiect si predicat fac parte din dotarea celui care este de fapt.

Aceasta discrepanta dintre realitatea existenta si realitatea inventata este rezultatul unui proces indelungat. Promovarea pe toate canalele a personajelor controversate ajunse in varful piramidei sociale dupa ce au apelat la trucuri care le-au permis sa sara toate treptele din cativa pasi, exemplul celor care, pentru ca au bani si relatii, scapa din orice clinci pe care il au cu legea, dar si raspandirea ideii de a face bani cu minimum de efort, toate acestea au dus la starea alarmanta in care se afla Romania in 2013. Frustrarile acumulate intr-o societate in care valoarea este data de grosimea portofelului si de agresivitatea celui mai smecher se revarsa in randul oamenilor de rand. Apar, astfel, fenomene ca Micutzu’ din colt (evident ca Micutzu’ este doar o porecla-oximoron data unui animal de vreo 130 de kg).

Continuarea articolului, pe The BASS’ic Life.
more at http://rezistenta.net

Românul de Ikea

foto: libertatea.ro

El nu cauta mobila. In cel mai bun caz cumpara un pachet de lumanari parfumate la cererea sotiei care ii spune ca-i pregateste o seara romantica… O cina ca la carte, cu ciorba de burta, costite la gratar (din alea cu grasime multa, cum ii plac lui) si, bineinteles, o baie in doi, cu sapun Palmolive si cu ceva mai multa apa rece, ca aia calda e scumpa si se simte la intretinere. Totul la lumina lumanarilor neparat parfumate, ca doi porumbei indragostiti de prea mult timp. El nu cauta nici macar idei de redecorare a casei. Este obisnuit sa stea cu mobila intepenita de 15 ani in aceeasi pozitie. Nu!! Tot ce cauta el este MANCAREA!! –>

Bunatatile alea care l-ar face invidios pana si pe cel mai talentat bucatar si, foarte important, care pot fi mancate doar acolo! Zecile de chiftelute apetisante puse intr-o singura farfurie, prajiturile proaspete si decongelate, salatele organice si anorganice (ca la chimie, nu?)… toate la numai cativa lei! Bomboana de pe col… pardon! Cireasa de pe tort: hot-dog-ul de numai 2 RON. Pai, unde mai intalnesti asa ceva, dom’le? In centrul vechi unde o shaorma de rahat e 200 de mii? In plus, aici platesti o data si poti sa bei cata apa cu gust de suc vrei! Sau duci…

foto: verticalnews.ro


Nu conteaza ca pentru a ajunge in Paradis trebuie sa pui mai multa benzina decat te costa shaorma aia de la colt. Nu conteaza ca ocupi locurile de parcare ale tampitilor care chiar traiesc cu impresia ca Ikea este magazin de mobila, nu fast-food. Important este sa iti petreci o frumoasa duminica in familie si sa mananci chiftelute suedeze (cel mai probabil portia cea mai mare) si hot-dog! Neaparat acolo!!
Nu ma intelegeti gresit! Si mie imi plac. Ba, chiar mi-am cumparat cateva pachete de jos, de la iesire. Unul de chiftele, un borcan de gem si praful ala cu care se face sosul. Le-am cumparat cu gandul ca le «gatesc» acasa. Diferenta dintre mine (si mai stiu cativa) si ceilalti e ca ei iesisera «in oras», in vreme ce eu ma dusesem cu chiu cu vai, luat pe sus de jumatatea mea mai buna, sa cumpar o canapea (apropo, am luat-o pe a doua care mi-ai iesit in cale). Era prima oara pe anul asta cand iesisem in oras la Ikea. Si am fost atat de impertinent incat m-am grabit acasa fara sa ma bucur de placerea de a socializa la o coada imensa de oameni carora le ploua in gura si care asteptau cu sufletul la gura portia cea mare de chiftele la care visasera toata saptamana. Si era happy hour!

Iertare!!

more at http://rezistenta.net

Românul de Ikea

foto: libertatea.ro

El nu cauta mobila. In cel mai bun caz cumpara un pachet de lumanari parfumate la cererea sotiei care ii spune ca-i pregateste o seara romantica… O cina ca la carte, cu ciorba de burta, costite la gratar (din alea cu grasime multa, cum ii plac lui) si, bineinteles, o baie in doi, cu sapun Palmolive si cu ceva mai multa apa rece, ca aia calda e scumpa si se simte la intretinere. Totul la lumina lumanarilor neparat parfumate, ca doi porumbei indragostiti de prea mult timp. El nu cauta nici macar idei de redecorare a casei. Este obisnuit sa stea cu mobila intepenita de 15 ani in aceeasi pozitie. Nu!! Tot ce cauta el este MANCAREA!! –>

Bunatatile alea care l-ar face invidios pana si pe cel mai talentat bucatar si, foarte important, care pot fi mancate doar acolo! Zecile de chiftelute apetisante puse intr-o singura farfurie, prajiturile proaspete si decongelate, salatele organice si anorganice (ca la chimie, nu?)… toate la numai cativa lei! Bomboana de pe col… pardon! Cireasa de pe tort: hot-dog-ul de numai 2 RON. Pai, unde mai intalnesti asa ceva, dom’le? In centrul vechi unde o shaorma de rahat e 200 de mii? In plus, aici platesti o data si poti sa bei cata apa cu gust de suc vrei! Sau duci…

foto: verticalnews.ro


Nu conteaza ca pentru a ajunge in Paradis trebuie sa pui mai multa benzina decat te costa shaorma aia de la colt. Nu conteaza ca ocupi locurile de parcare ale tampitilor care chiar traiesc cu impresia ca Ikea este magazin de mobila, nu fast-food. Important este sa iti petreci o frumoasa duminica in familie si sa mananci chiftelute suedeze (cel mai probabil portia cea mai mare) si hot-dog! Neaparat acolo!!
Nu ma intelegeti gresit! Si mie imi plac. Ba, chiar mi-am cumparat cateva pachete de jos, de la iesire. Unul de chiftele, un borcan de gem si praful ala cu care se face sosul. Le-am cumparat cu gandul ca le «gatesc» acasa. Diferenta dintre mine (si mai stiu cativa) si ceilalti e ca ei iesisera «in oras», in vreme ce eu ma dusesem cu chiu cu vai, luat pe sus de jumatatea mea mai buna, sa cumpar o canapea (apropo, am luat-o pe a doua care mi-ai iesit in cale). Era prima oara pe anul asta cand iesisem in oras la Ikea. Si am fost atat de impertinent incat m-am grabit acasa fara sa ma bucur de placerea de a socializa la o coada imensa de oameni carora le ploua in gura si care asteptau cu sufletul la gura portia cea mare de chiftele la care visasera toata saptamana. Si era happy hour!

Iertare!!

more at http://rezistenta.net

Distracția in Centrul Vechi: animăleală cât cuprinde!

De foarte putin timp incoace, adica de vreo doi, trei ani, Centrul supranumit “Istoric” al Bucurestiului a devenit “hot-spot”-ul distractiei. Dorobantiul s-a mutat pe Selari, turistii se pierd in aburii betiei ieftine si in transpiratia parfumata a domnisoarelor frumoase si la fel de ieftine la pretentii, rock-erii stau si ei prin preajma, intr-un Club A sau Argentin si astea ieftine, iar houserii manelisti au si ei locul lor pe la vreun tutzan-tutzan bar. Ce sa mai? Toata lumea merge in Centrul Vechi sa se animaleasca ieftin. Si, evident, acolo unde este atata aglomeratie, este imposibil sa nu intalnesti tot felul de fenomene ciudate.

De fapt, despre asta este si mini-articolul de fata. Este parerea unui om care isi petrece fiecare weekend in locul pierzaniei. Adica parerea mea. Unii poate stiu, altii poate afla acum, subsemnatul isi castiga painea cantand in trupa The dAdA, formatie rezidenta in OscarS Pub, pe strada Covaci. Iata ce am observat eu intr-un an si ceva de experienta: –&gt

Fenomenul nr. 1: Toata lumea se aranjeaza frumos. Se spala, se parfumeaza, isi ia cele mai bune/sexy/nebune/de-a dreptul tampite haine si pleaca la aga… pardon, sa se distreze. Toata ferchezuiala asta constrasteaza, insa, cu starea in care ajung sa plece acasa. De la domnisoare respectabile cu fusta ceva mai scurta de o palma sub cur pana la domnisori eleganti cu camesa desfacuta la cel putin trei nasturi, toti isi cauta calea spre casa. Problema este ca nu stiu pe care sa o aleaga din moment ce au vreo sapte. Bai, sunt atat de beti incat ii poarta prietenii pe brate. Si prietenii tot beti, dar cu un echilibru ceva mai bun. Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad cum fete sexy erau purtate pe sus de cate doi, trei baieti care le mai tineau si de cap cand aveau nevoie sa vomite. Unde le duceau, nu stiu, dar… Eh, scarbos!!

Fenomenul nr. 2: Daca stai pe vreo terasa sa iti bei linistit ultima bere pe la 3, 4 dimineata, este aproape imposibil sa nu se opreasca vreun pustan rebel sa iti ceara o foita. Asta este cazul fericit. Cel nefericit este cand la masa la care stai cu prietenii se opreste cate o baba moarta de beata care face topul frumusetii baietilor de la masa. Unu’ e frumos! Seamana cu ala… actoru’ ala.. De Niro, altul e fleasca, altul nu stie sa lege doua vorbe si celelalt mai are putin si o ia la palme. Dupa ce pleaca baba asta, vine o alta care plange dupa o mie de lei sa isi ia o paine (probabil ca sa treaca spirtul prin ea). Si tot asa…

Fenomenul nr. 3: Sa ziceam ca ai scapat si de babe si de imaginea absolut hilara si ostentativa a gay-lor care isi asorteaza geanta de pe mana cu colantii furati de la surorile mai mari care i-au traumatizat cand erau copii. Te duci sa mananci si tu ceva ca esti lihnit. Evident, o shaorma. Stai la o coada indeajuns de mare incat sa nu te mire cand un strain ii catalogheaza pe romani «shaormari de meserie», cand, ce sa vezi? Intr-un alt loc, intr-o alta dimensiune a Centrului Vechi, spiritele s-au incins si unu’ s-a impiedicat cu teasta de-o sticla care venea spre el. Iar, acum, cand mai aveai putin si puneai mana pe shaorma la care ai visat cat timp ai stat la coada fara de sfarsit, tipul trece plin de sange, cu urechea taiata, atarnand intr-o mica bucatica de piele fix prin fata ta.

Concluzie: Adio shaorma, adio somn usor, adio vise placute! Te indrepti spre casa, iti mai iei o bere de la chiosc si te izolezi in linistea garsonierei tale, eventual cu un Raiden ceva mai zgomotos. Esti in siguranta!! Doar pana saptamana viitoare…

foto titlu: de aici

more at http://rezistenta.net