București Ghetou, file de jurnal

Bucureștenii care locuiesc mai ales în sectorul 3 au remarcat cu siguranță gardurile masive care se ridică pe lângă blocuri, împrejurul parcurilor și locurilor de joacă pentru copii, etc. Este o acțiune heirupistă începută de primarul de sector Robert Negoiță (PSD), un român mândru, dar incompetent, după toate semnele, în funcția publică pe care o ocupă. Domnul primar a efectuat în anul 2014 numeroase lucrări edilitare, nu toate necesare, multe chiar cu iz electoral, poate cele mai notorii fiind cele de pe bulevardul Unirii, unde nu avea ce căuta, întrucât acolo e jurisdicția Primăriei Generale. Primăria Sectorului 3 a fost amendată de Primăria Capitalei pentru intruziune. Atât, că în rest lucrările au continuat bine-mersi.

Revenind la gardurile de ghetou, este o acțiune care vizează atragerea simpatiei oamenilor cu gândire simplistă, adică a majorității. Gardurile înalte, ridicate foarte rapid (s-a lucrat zi și noapte cu o eficiență necaracteristică autorităților), îi liniștesc pe mulți bucureșteni, făcându-i să se simtă mai siguri în casele lor. Nimeni nu își pune problema esteticii, cum arată în anul 2014 o Capitală cu zone izolate cu garduri de închisoare. Nimeni nu își pune problema cheltuirii aberante a banului public pe proiecte neesențiale.

Nu există o listă reală a priorităților, primarul și cercul de firme interesate din jurul lui fac lista priorităților în funcție de materialele de livrat și profiturile de făcut, Consiliul Local aprobă, că doar are majoritate Puterea. Totul cu aprobarea populației în mare parte ignorantă. Totuși, mai există și o minoritate preocupată de administrarea defectuoasă a sectorului. Vedeți la finalul articolului ce răspuns incredibil a primit un cetățean care a îndrăznit să ridice capul și să întrebe.

Pentru mulți, gardurile lui Negoiță sunt apogeul civilizației urbane a epocii actuale. O soluți genială de a elimina criminalitatea, o soluție salvatoare venită de la un primar providențial. Să parcurgem o mică cronologie a gardurilor de ghetou care fac Bucureștii mai siguri. Comentariile sunt cele postate pe pagina noastră de Facebook la vremea respectivă. Continue reading București Ghetou, file de jurnal

Europarlamentare 2014: La cortul cu bucluc

#aceeasimizerie #25mai #votnul #grevacetateneasca

București, sectorul 3. Mai 2014. Campanie electorală pentru alegerile europarlamentare. Am zis europarlamentare? Mai degrabă prezidențiale. Tematica europeană nu a contat deloc, politicul mizând pe necunoașterea de către marea masă a românilor a instituțiilor europene, în speță ce anume ar trebui să facă un membru al Parlamentului European. Aceasta fiind situația, partidele au demarat avant la lettre campania pentru alegerile prezidențiale de la toamnă. Mesaje și sloganuri care jignesc inteligența oricui are un IQ mediu, ciondăneală nesfârșită între Președinte și Premier, deși niciunul nu canidează la europarlamentare și o atmosferă de război politic total.

Revenind la reportaj, am ales un cort oarecare de partid pentru a testa capacitatea activiștilor de a convinge cetățenii interesați să voteze cu formațiunea pe care o reprezintă. S-a nimerit să fie cortul Alianței PSD-PC-UNPR, aflată la guvernare. Putea bine-mersi să fie cortul oricărui alt partid. Cu atât mai bine că a fost cortul PSD & co., deoarece tot sectorul 3 este împânzit de chipurile primarului de sector, Robert Negoiță  și premierului Victor Ponta. Candidații reali ai PSD sunt foarte puțin vizibili.

Am dat peste două activiste nepregătite (atât din punct de vedere informațional, cât și al interacțiunii cu alegătorii) și țâfnoase, deficit compensat însă de prezența de spirit a simpatizanților de vârsta a treia, care au luat atitudine. De la agent al Opoziției, la bolnav și la om care și-a cumpărat diploma de facultate, reporterul nostru a fost făcut în toate felurile de telespectatorii Antena 3. Trimisul a fost șicanat non-stop, el nereușind într-un final să afle răspunsul la întrebarea: “De ce ar trebui să votez lista acestui partid la europarlamentare?” Suntem siguri că în cazul oricărui alt partid, situația ar fi fost similară. Din păcate, timpul nu a permis reluarea “interviului” la alte corturi și apoi post-procesarea imaginilor brute.

IMPORTANT: deși știm că avem dreptul să filmăm pe domeniul public, am preferat să cenzurăm imaginile, pentru a nu da motive de contestare celor care s-ar putea simți lezați. Nu avem nimic împotriva simpatizanților formațiunii politice, nici cu activistele personal, ci vrem doar să demonstrăm că partidele nu sunt capabile să informeze corect și complet cetățenii asupra unor alegeri esențiale cum sunt europarlamentarele.

Activistele de la cort erau însoțite de un minor, fapt ce ne-a determinat cu atât mai mult să cenzurăm imaginile în care apare, copilul neavând nicio vină și deoarece nu vrem să iscăm discuții inutile. Este regretabil că, în loc să primim răspunsuri serioase, ni s-a răspuns astfel.

Editarea materialului menține momentele-cheie din discuție, relevante pentru scopul mini-reportajului de a proba indiferența partidelor față de informarea alegătorilor cu privire la candidații lor.

Poziția noastră oficială cu privire la europarlamentarele din 2014 am exprimat-o aici.
Greva cetățenească în viziunea noastră și revendicările le găsiți aici.

Un episod memorabil, într-adevăr.