Guest Post: 3 days in Bucharest, uncovering chaos and The Zero Theorem

Right after spending two days visiting Brașov and Sinaia up in the Carpathian mountains, the train took us to the capital city of Romania, our last stop on a 9-day trip to the East that had started in Budapest, Hungary, on 1 August.

cazzavillanLuigi Cazzavillan is a very interesting street in downtown Bucharest

Even after having read some stuff about Bucharest – the worldwide famous Palace of the Parliament, some scary lines about stray dogs, the massive urban changes imposed by Ceaușescu in the ’80s – we must say, to be honest, that our first walk in the city, from North Train Station (Gara de Nord – n.r.) to a hostel on Luigi Cazzavilian Street was quite surprising: in less than 20 minutes we had the chance to experience Art Déco style mansions, a shirtless man shouting from the window of a crumbling Neoclassical villa and Communist skyscrapers, everything under blistering August midday heat. Continue reading Guest Post: 3 days in Bucharest, uncovering chaos and The Zero Theorem

17 videoclipuri românești din anii 2000 care-ți arată un București prea liniștit

Videoclipurile românești din prima jumătate a anilor 2000 nu prea semănau cu cele pe care le vezi la TV sau pe net în prezent. Nu exista întotdeauna producție profi, așa că trupele se descurcau așa cum puteau. În București, filmările se făceau de obicei în centru – era cea mai ușoară alegere, pentru arhitectura veche și locurile ceva mai interesante ca în cartierele de blocuri, dar nu era neapărat obligatoriu să filmezi în centru. Povestea clipului putea să existe sau nu, dar de multe ori prestațiile erau atât de false că azi ar fi catalogate drept cringe. De plasare de produse nu se auzise pe meleagurile astea, așa că puteai să urmărești acțiunea liniștit. Era epoca în care se consumau la greu videoclipuri, fiind la putere posturi de muzică precum Atomic TV (ulterior TV K-lumea), MCM și apoi MTV România. Youtube nu exista, așa că n-aveai unde să vezi clipurile altundeva decât pe niște site-uri web prost făcute, unde oricum se încărcau greu. Sau pe rețelele de file sharing, spre jumătatea deceniului (2005).

Am selectat 17 videoclipuri reprezentative făcute între 2000 și 2006, ca să vezi cum arăta Bucureștiul atunci. Hai să facem o călătorie în timp și să mergem prin locurile pe unde au filmat trupele la modă acum 13 ani și mai bine. Link spre clipurile originale direct în titlurile de mai jos ↓↓↓ Continue reading 17 videoclipuri românești din anii 2000 care-ți arată un București prea liniștit

Guest Post: Bucharest, as seen by an Albanian who grew up in Greece

paris
As an Albanian who grew up in Greece in the late 1990s, during my first years of travelling abroad, the more I saw famous destinations such as Rome, Paris, Brussels, Amsterdam etc., the more I hated the architecture back in my home countries, found it pretty scary and shameful. However, during recent years, because of frequent travelling I have to say that I’ve reached a point where I get bored of great opera buildings, huge cathedrals, majestic shopping streets, lock bridges or super-modern transportation. Better said, not necessarily bored, but feeling the need for an equilibrium between worth-visiting tourist sites, which are of undebatable historical/aesthetic interest, and non-mainstream, as well as “tourist-unfriendly” areas.

Cec-Calea-VictorieiVictory Avenue (Calea Victoriei), a tourist-must in Bucharest
herastrauHerăstrău Park, the largest in Bucharest
DSC7938The Press House, a Stalinist reminder from the 1950s

Bucharest, simply put, is the city that gives the willing tourist a double perspective and offers a lot of contrasts. I’ll explain. Along with areas and buildings of “traditional” interest for the average tourist like the Parliament Palace, the Romanian Atheneum, the National History Museum (those I had the time to visit or at least see from outside) and green spaces which I really appreciate in a city, like Tineretului or Herăstrău parks, where I had the chance to have a stroll, this city really got me hooked for being “real”. It misses nothing that other post-communist capitals have, and even more. Plenty of communist housing blocks and communist institutional buildings (e.g. the Free Press House, the Parliament) make up for an evocative scenery which can touch people in different ways, from what I’ve heard other tourists whispering.

CPThe Parliament (a.k.a. the People’s House) and Union Avenue (Bulevardul Unirii)
bragadiruBragadiru Palace on historical Rahova Street (Calea Rahovei)
cotroceniCotroceni upscale district

Moreover, walking on the side of Union Avenue (Bulevardul Unirii) and behide the buildings lining it, I had the chance to see how old urban planning was severed in order to transform Bucharest into the “new city” proclaimed by Nicolae Ceaușescu (Romania’s last communist leader, ousted in 1989), i.e. wide streets packed with buildings, big boulevards highlighting what the regime wanted: its greatness. While having a walk on historical Rahova Street (Calea Rahovei), I also had the chance to see the beautiful Bragadiru Palace, the really pleasant and bustling Flower Market (Piața de Flori), and got all the way to Cotroceni upscale district. Especially in Cotroceni, one could see how the “mansion area” was simply in contrast with a nearby decaying industrial area, if I’m not mistaken.

vitanVitan residential district, a non-tourist attraction

No doubts that I would definitely suggest to curious travelers to check out this city that left a really good impression on me! It’s not only about the multiple contrasts that I encountered, it’s not only about the interesting and thrilling history surrounding every area and building I saw, but also about the half-vanished smile in the face of people that have recently suffered from poverty and political unrest. It was a thing that really captured my heart there. The quick pace of people moving around, working, shouting in this city, trying to help, sometimes even with not the best English, a vibrant nightlife especially for the youth and multi-culturalism embracing the city, are some of the things which I had the chance to experience for a short while. It really made regret only staying there for 4 days. I’m really looking forward to experience this city more next time, from a Bucharester’s point of view.

All aerial pictures with the exception of Paris, Calea Victoriei and Cotroceni district are taken from Alex Gâlmeanu’s blog.
The cover photo is also taken from Alex Gâlmeanu‘s blog.
________________________________________

Text sent by Fabio Abazzi. Follow him on Instagram.

4 motive pentru care merită să explorezi Constanța

În ultimii ani, am tot scris despre Constanța. E unul dintre cele mai interesante orașe din România, mult mai eclectic și cosmopolit decât poate îl știi. Ghinionul lui a fost că n-a avut o singură administrație locală ok după 1989 și a decăzut în ultimul hal, în special centrul istoric. Din 2000 încoace, Radu Mazăre (PSD) a mutat centrul atenției în stațiunea Mamaia pentru profituri-monstru de pe urma cluburilor și a distracției, iar Constanța a fost uitată. Fostul primar reales în 2004, 2008 și 2012 a făcut niște lucruri de fațadă pentru pensionari (o mare parte din populația orașului), pentru a-și asigura din timp voturi. Nimic durabil, însă, care să facă orașul câtuși de puțin atractiv pentru turiști. În 2014, concluzionam că:

Starea în care se regăsește cel de-al doilea oraș al țării și cel mai mare port din România e o rușine națională. Constanța veche moare. Faceți ceva sau hai să organizăm înmormântarea odată!

În prezent, Constanța e în ruină care încearcă să-și revină. Mă încăpățânez să recomand cu orice ocazie o vizită acolo, chiar ai ce vedea, dacă știi după ce să te uiți. Te ajut cu patru motive pentru care ex-cetatea romană Tomis merită explorată, atât cât a mai rămas de explorat. S-ar putea să ai surprize, pentru că nu vorbim doar de orașul vechi. Continue reading 4 motive pentru care merită să explorezi Constanța

Explorează microBucureștiul și descoperă un oraș al blazoanelor uitate

Te plimbi pe stradă aproape zi de zi, dar ridici rar privirea din telefon să vezi ce e împrejur. Poate ridici privirea, dar nu observi anumite detalii. Treci pe lângă sedii de instituții, diverse clădiri, statui sau fel de fel de monumente, fără să le acorzi neapărat atenție. Articolul ăsta e fix despre ce ratezi când nu te uiți atent ce-ți oferă Bucureștiul, așa că te ajut eu cu o lupă sau un zoom să vezi exact la ce mă refer. Vorbim de microBucurești – latura heraldică și poate cel mai complet ghid al simbolisticii de stat încă prezentă prin orașul ăsta. La finalul fiecărei rubrici, o să adaug steme găsite după publicarea articolului ăstuia (bonus!).

→ ce e microBucurești?

Bucureștiul pe care mai toți îl trecem cu vederea, orașul detaliului, al simbolurilor, al lucrurilor foarte ușor de ignorat. Un București care dispare încet-încet, pentru că autoritățile, dar și cetățenii, au uitat ce însemnau stemele și blazoanele vechi. La școală nu înveți, mass-media nu se atinge de subiecte din astea, așa că nu-ți rămâne decât să faci săpături pe cont propriu. Heraldica este știința alcătuirii blazoanelor și o să vezi mai departe ce blazoane ascunde microBucureștiul. Continue reading Explorează microBucureștiul și descoperă un oraș al blazoanelor uitate

Cum te distrai la Universitate în anii ’30, fix pe locul TNB

În 2012, am publicat trei articole despre Piața Universității, în care arătam cum a evoluat spațiul ăsta bucureștean ultracentral în secolul 19, în perioada monarhiei, în timpul comunismului și după evenimentele din 1989. Recomand să vezi măcar primul episod, [aici], pentru context. Pe scurt, în anii ’30 s-a stabilit pe locul unde sunt acum Teatrul Național și hotelul Intercontinental o zonă de distracție care timp de 30 de ani a animat Piața Universității, în diversele configurații pe care le-a avut.

Recent, Ionuț Macri a scos la lumină un set de poze extrem de interesante din 1937, făcute fix în zona asta. Mi-a dat acordul să le public, așa că le-am selectat repede pe cele mai relevante, ți le arăt și-ți explic ce se vede în ele. Pozele sunt primele din locul ăsta pe care le văd de la nivelul solului, altcumva până acum am studiat doar imagini aeriene care dau o idee despre ce se întâmpla acolo, dar nu am știut niciodată cu exactitate cum se vedea de aproape. Continue reading Cum te distrai la Universitate în anii ’30, fix pe locul TNB