4 motive pentru care merită să explorezi Constanța

În ultimii ani, am tot scris despre Constanța. E unul dintre cele mai interesante orașe din România, mult mai eclectic și cosmopolit decât poate îl știi. Ghinionul lui a fost că n-a avut o singură administrație locală ok după 1989 și a decăzut în ultimul hal, în special centrul istoric. Din 2000 încoace, Radu Mazăre (PSD) a mutat centrul atenției în stațiunea Mamaia pentru profituri-monstru de pe urma cluburilor și a distracției, iar Constanța a fost uitată. Fostul primar reales în 2004, 2008 și 2012 a făcut niște lucruri de fațadă pentru pensionari (o mare parte din populația orașului), pentru a-și asigura din timp voturi. Nimic durabil, însă, care să facă orașul câtuși de puțin atractiv pentru turiști. În 2014, concluzionam că:

Starea în care se regăsește cel de-al doilea oraș al țării și cel mai mare port din România e o rușine națională. Constanța veche moare. Faceți ceva sau hai să organizăm înmormântarea odată!

În prezent, Constanța e în ruină care încearcă să-și revină. Mă încăpățânez să recomand cu orice ocazie o vizită acolo, chiar ai ce vedea, dacă știi după ce să te uiți. Te ajut cu patru motive pentru care ex-cetatea romană Tomis merită explorată, atât cât a mai rămas de explorat. S-ar putea să ai surprize, pentru că nu vorbim doar de orașul vechi. Continue reading 4 motive pentru care merită să explorezi Constanța

Explorează microBucureștiul și descoperă un oraș al blazoanelor uitate

Te plimbi pe stradă aproape zi de zi, dar ridici rar privirea din telefon să vezi ce e împrejur. Poate ridici privirea, dar nu observi anumite detalii. Treci pe lângă sedii de instituții, diverse clădiri, statui sau fel de fel de monumente, fără să le acorzi neapărat atenție. Articolul ăsta e fix despre ce ratezi când nu te uiți atent ce-ți oferă Bucureștiul, așa că te ajut eu cu o lupă sau un zoom să vezi exact la ce mă refer. Vorbim de microBucurești – latura heraldică și poate cel mai complet ghid al simbolisticii de stat încă prezentă prin orașul ăsta. La finalul fiecărei rubrici, o să adaug steme găsite după publicarea articolului ăstuia (bonus!).

→ ce e microBucurești?

Bucureștiul pe care mai toți îl trecem cu vederea, orașul detaliului, al simbolurilor, al lucrurilor foarte ușor de ignorat. Un București care dispare încet-încet, pentru că autoritățile, dar și cetățenii, au uitat ce însemnau stemele și blazoanele vechi. La școală nu înveți, mass-media nu se atinge de subiecte din astea, așa că nu-ți rămâne decât să faci săpături pe cont propriu. Heraldica este știința alcătuirii blazoanelor și o să vezi mai departe ce blazoane ascunde microBucureștiul. Continue reading Explorează microBucureștiul și descoperă un oraș al blazoanelor uitate

Un cântec de lebădă cât 10 ani cu executare


Priviți acest clip. Datează din toamna lui 2013, când zeci de mii de oameni protestau în stradă împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. Deoarece nu serveau scopurilor politice și strategice ale lui Dan Voiculescu, Antena 3 a ignorat în primă instanță protestele, apoi a început să defăimeze protestatarii, negându-le dreptul la exprimare liberă și jignindu-i la modul cel mai abject. Directorul General Antena 3 și realizator TV Sinteza Zilei, Mihai Gâdea, i-a făcut pe protestatari slugi ale lui Băsescu, drogate cu ketamină și care beau urină. Apoi, i-a amenințat voalat că zecile de mii de curioși adunați la Craiova la un concert gratis organizat de Antena 3 la aniversare vor sări să-i bată. Mai grav este că acest caz a rămas nesancționat, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) refuzând să aplice sancțiuni postului pentru instigare la violență împotriva unor categorii largi de cetățeni, în prime time.

Așadar, Mihai Gâdea susținea că Antena 3 are zeci de mii de susținători gata oricând să iasă în stradă, la prima chemare.

Dan-Voiculescu8 august 2014 a fost o zi agitată, o zi cu multe vești importante. Unul dintre cele mai mari cazuri de privatizare frauduloasă din România postdecembristă – cazul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) – a fost tranșat de Curtea de Apel București, cu condamnarea vinovaților la ani buni de închisoare. Vedeta incontestabilă a fost Dan Vociulescu, condamnat la 10 ani cu executare, făcut martir și “deținut politic” de angajații trustului său media, Intact, în special cei de la postul TV Antena 3, al cărui sediu a fost pus sub sechestru, în urma deciziei instanței. Continue reading Un cântec de lebădă cât 10 ani cu executare

Dacă-n București e circ, trebuie musai elefanți!

Capitala României, în ciuda administraţiei dezastruoase și a mutilării continue a ceea ce putem numi “orașul tradițional”, mai rezervă încă foarte multe surprize trecătorului dispus să deschidă ochii și să privească atent. Eu asta încerc să fac de ani de zile, iar recent am avut satisfacția să descopăr ceva cu totul neobișnuit pentru București și pentru România.

În mod normal, clădirile vechi sunt pline de ornamente, simbolistică și fel de fel de alte elemente de fațadă care intrigă. Practic, elementele de pe fațada unei clădiri ne spun câte ceva despre proprietarul inițial: filosofia lui de viață, credința lui, anumite preferințe culturale, etc. Uneori este greu să intuim ce au vrut să transmită vechii proprietari generațiilor viitoare prin ornamentele alese pentru a le decora locuința.

hristo botev x negustoriUn ornament des întâlnit pe casele vechi din București este leul. Simboliza putere financiară, rezistență și seriozitate. Leul, regele junglei, a fost preluat ca model ornamental din Europa vestică, după ce influențele franceze și germane au început să intre în limbajul arhitectonic românesc, în a doua jumătate a secolului 19. Ca atare, găsim lei pe multe edificii bucureștene. Pe Rezistența Urbană a “rulat” chiar și un serial numit “Articol de 10 lei”, unde prezentam câte 10 lei ornamentali pe episod.

IMG_4489Din categoria elementelor ornamentale care m-au surprins fac parte berzele care ornează fațada unui imobil de locuințe colective de la început de secol 20 localizat astăzi pe colțul bulevardului Corneliu Coposu cu strada Bărăției, chiar la Piața Sfânta Vineri.

Plimbându-mă pe lângă Piața Lahovari, pe strada Dionisie Lupu, am descoperit, în curtea unei case, probabil singurele ornamente-elefant pe care le-am putea întâlni în acest oraș! Să explorăm un pic această apariție: Continue reading Dacă-n București e circ, trebuie musai elefanți!

Oradour-sur-Glane, încremenit în timp

În satul francez Oradour-sur-Glane este încă 10 iunie 1944. Timpul a stat în loc. În imagine, strada principală la finalul anilor ’40 și în prezent, aproximativ același cadru.

oldorad3 Oradour-sur-Glane era un sat francez tipic, cu case din piatră și o biserică ce domina așezarea. Așa arăta intrarea în sat dinspre biserică, spre strada principală, înainte de al Doilea Război Mondial.

Pe 10 iunie 1944 majoritatea populației (642 persoane) a fost masacrată de trupele Waffen-SS din Germania Nazistă, care au confundat satul cu un altul, în care se auzise că ar fi fost ținut prizonier un ofițer de-al lor, de către Rezistența franceză. Continue reading Oradour-sur-Glane, încremenit în timp

Cartierul Tei (partea I)

Seria de zone puțin explorate continuă. Dacă săptămâna trecută vedeam cum arată Drumul Sării, acum aduc cartierul Tei în atenția voastră.


Ca și localizare, cartierul Tei se găsește în partea de est a capitalei și este delimitat de Șoseaua Petricani, strada Barbu Văcărescu, Șoseaua Ștefan cel Mare, strada Doamna Ghica și lacul omonim.

La prima vedere, cartierul pare banal, dat fiind faptul că este în mare parte un cartier dormitor, construit în anii ’70 (când sau fost construite cartiere ca și Pantelimon, Berceni, Tineretului, etc). Artera ce trece prin inima cartierului, Bulevardul Lacul Tei, este bordată cu blocuri construite în ’75-’76, ca și faimosul bloc de colț, de la intersecția cu strada Grigore Moisil:


Șirul de blocuri a înghițit în mod brutal aproape toată țesătura urbană existentă înainte. Doar două imobile au scăpat (o trăsătură interesantă a demolărilor șaptezeciste, lăsarea în picioare a imobilelor vechi masive):

Atât cel de sus cât și cel de jos sunt construite în anii 50, judecând după arhitectură :

Pe partea opusă, însă, găsim o altă latură a orașului, o mică oază de liniște. Mai exact multe case tip de un etaj :

Observăm că toată această zonă este o parcelare din a doua jumătate a secolului XX (nu mă hazardez să spun anii, poate îi știți voi). Exemplu de case tipice zonei :

Tot în zona asta am dat peste două surprize foarte mari, la intersecția străzilor Șcheiului de Sus și Banul Dumitrache :

Ambele sunt niște imobile impunătoare, primul adăpostind IGSU (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență), iar al doilea fiind Ministerul Administrației și Internelor. Din nou, fac apel la cititori : știți în ce an au fost construite și care a fost destinația inițială ? Oricum, sunt foarte interesante.

Mai încolo, pe Bulevardul Lacul Tei, avem alte obiective interesante. Biserica Sf. Treime, unde nenea preotul nu a rezistat să nu facă o adăugire (casă parohială oare?) :

Și cunoscutul Dan Vartanian a făcut o poză bisericii, în 1976. Pe atunci nu era obturată de bloc :

Puțin mai departe pe bulevard dăm de cămine (sunt vreo 7) :

Un mare FAIL arhitectural această mansardare. Nu le înțeleg obsesia pentru mansardă, cred că nu vor să aibe “probleme cu mansarda” :

Facultatea de Construcții Civile (UTCB):

Ne oprim pentru moment aici, cu promisiunea că în partea a doua vă voi arăta alte locuri foarte interesante ale acestui cartier.

(va urma)

more at http://rezistenta.net