Ce-am făcut în 2016

REZISTENȚA URBANĂ
Biroul de presă
Data: 31 decembrie 2016
Subiect: Raport de activitate pe anul 2016

Pe scurt, ce-am scris, ce-am organizat, la ce-am participat, în general ce am făcut în anul care s-a scurs. Fără prea multe comentarii, dar cu poze și link-uri. Continue reading Ce-am făcut în 2016

Urâtele întruchipări ale McCarthyistului românesc

Este oare doamna Mungiu-Pippidi noul Mîndruță? Într-un editorial scris pe romaniacurata.ro a luat toate lucrurile care nu îi plac dânsei, la grămadă, și le-a pus pe seama propagandei ruse, așa cum face orice McCarthyist convins. Și ca orice McCarthyist convins cheamă serviciile să vâneze vrăjitoarele din toate mișcările sociale cu care nu este de acord.

Printre lucrurile presupus-generate de propaganda rusească era și cazul Bodnariu. Unul din cele mai complexe fenomene sociale din europa contemporană este simplificat și aruncat pe seama rușilor.

Pancarte? Ruși. Proteste? Ruși. Asta cu toate că știm că în spatele mișcării organizate de protest se află numeroase organizații portestante / baptiste de sorginte occidentală, familia Bodnariu însăși fiind penticostală. Organizații cu o fenomenală coeziune de grup.

Mai mult, în alt editorial despre cazul Bodnariu a lansat o tiradă deșănțată despre cât de avansat moral este Norvegia și cât de înapoiată și fundamentalistă este România. Și din asta reiese clar, cu lipsă izbitoare de logică – autoritățile norvegiene sunt nevinovate.

Fără a nega că România stă prost la capitolul progresism și modernitate, și fără a nega că Norvegia conduce, statistic, în domeniul ăsta, o gândire progresită impune să nu ne bazăm pe generalități și statistici, ci să examinăm fiecare caz în parte.

Examinând cazul Bodnariu, din perspectivă progresistă și modernistă, nu avem cum să nu observăm niște inadvertențe față de alte țări europene. În majoritatea țărilor clădite pe un fundament umanist orice măsură drastică în viața unui om se ia cu o judecată prealabilă iar oamenii au la îndemână o serie de garanții judiciare până să ajungă să sufere una din cele mai grele sancțiuni pe care statul le poate impune – luarea copiilor. Ori, obiectiv, există anumite dubii că aceste garanții există sau sunt respectate în Norvegia.

Avem date despre un număr mare de plângeri și campanii anti Barnevernet. Multe dintre ele par realmente sincere. Avem și explicații istorice care ne ajută să descifrăm cum au devenit Norvegienii obsedați de protecția copilului – relele tratamente aplicate copiilor născuți din tați nemți din forțele de ocupare de exemplu.

Sigur, sunt și alte detalii sociale mai subtile care necesită mult mai mult spațiu pentru examinare, spațiu pe care nu îl am aici. De exemplu, clash-ul cultural între Norvegia care își educă copiii numai cu vorba și imigranții învățați să își educe copiii cu scatoalce trebuie rezolvat drastic numai în favoarea legilor norvegiene, sau ar trebui ca autoritățile să țină cont de faptul că pentru orice imigrant adaptarea culutrală necesită timp, și, deci, măsurile educative și supravegherea ar fi mai bune ca măsurile drastice punitive?

Așa că de ce este doamna Mungiu-Pippidi oarbă la detaliile astea și crede fără niciun dubiu în nevinovăția și superioritatea norvegiană? Să fie Soros?

Așa cum tocmai explica Nicușor Dan în articolul în care încearcă să-și justifice sursele de finanțare, Fundația Soros nu mai injectează de mult volume mari de fonduri în România. Actualmente, cel mai mare volum de finanțare vine de la aşa-numitele “fonduri norvegiene”, adică fonduri structurale din partea guvernelor Islandei, Lichtenstein şi Norvegiei alocate ţărilor care au aderat la UE după 2004.

Iată o posibilă explicație. O altă explicație ar fi că atunci când lansezi și tu un anumit tip de propagandă dai în tot și în toate fără judeci mai adânc.

Ce-am făcut în 2015

REZISTENȚA URBANĂ
Biroul de presă
Data: 31 decembrie 2015
Subiect: Raport de activitate pe anul 2015

Scurt pe doi, ce am scris, ce am organizat, la ce-am participat, în general ce am făcut în anul care s-a scurs. Fără prea multe comentarii, dar cu poze și link-uri.

Am contracarat postarea lui Moise Guran despre aprecierea serioasă a Francului Elvețian de la începutul anului, eveniment valutar care a împovărat cele 190.000 de români care au credite la locuințe în moneda Elvețiană. Mai mult, am combătut afirmațiile inepte ale lui lui Guran, care susținea că toți oamenii săraci sunt alcoolici și îi condamna că beau alocația copiilor.

nuiaua
Am abordat mentalitatea “justiției cu nuiaua” și am explicat de ce avem degeaba stat de drept, stat în care legile sunt respectate, dacă nu avem oameni care să facă legi bune.

→ Ca parte a campaniei noastre pro-vaccinare, am prezentat 3 motive principale pentru care unii părinți refuză vaccinarea copiilor lor.

saraci
→ Am văzut reacțiile la documentarul The Romanians Are Coming și am arătat ce ipocriți sunt unii care detestă să fie asociați cu oamenii săraci, știrbi, crescuți în condiții precare, care își caută de muncă ca să iasă din sărăcia lucie a satului natal.

vot electronic
→ Fiindcă se discuta despre votul electronic am pregătit un set minim de întrebări ce trebuie să vi le puneți când citiți știri despre un sistem de vot electronic.

→ În martie, când ANAF a desfășurat inspecții peste tot în țară, soldate cu amenzi uriașe sau închiderea unităților alimentare și mici întreprinderi pentru excedent sau lipsă de câțiva zeci de lei din monetar, ne-am imaginat cum ar arăta asta ca o secvență dintr-un musical.

piata-libertatii-timisoara-2015
Am discutat politica administrativă a prof. univ. dr. ing. Nicolae Robu, Primarul Timișoarei, și cum a fost refăcută piața centrală de acolo.

metrou-hunger-games
→ Am ciulit urechea prin metrou și ți-am adus niște povești și niște replici cum nici la știri nu auzi.

obiceiuri-ale-oamenilor-de-succes-1-638
→ Am văzut un vizual viral și ne-a enervat, așa că l-am modificat. Despre dezavantajele și privilegiile vieții, pe bune, aici.

andre-2000
→ Pentru că ți-e dor de verile lungi în care trupele scoteau melodii de sezon, în care “mare” și “soare” trebuiau alăturate musai și videoclipuri jenante, am făcut un istoric al hiturilor de vară care au urlat ani de-a rândul pe litoral sau la radio.


Decembrie 2015. Oierii protestează la Parlament (foto: Mediafax/Andreea Alexandru)

Am decis că preferăm să avem opinii nepopulare, dar corecte, chiar dacă deranjează multă lume.  Am fost singurii care au venit cu argumente raționale în timpul scandalului cu violul din Vaslui pentru o justiție echitabilă, nu pentru linșaj și show de arestare. Era o perioadă în care ziarul Adevărul o luase razna și îi numea pe violatori “Bestii cu chip uman” și bloggerii lor aproape că încurajau public la violul familiilor suspecților.  În decembrie, când mass media ținea unilateral cu ciobanii care au sărit gardul parlamentului revoltați că li se limitează prin lege numărul de câini de la stână, am fost singurii care au analizat problema dintr-un punct de vedere diferit și am arătat cum în fapt oieritul excesiv poate afecta flora și fauna pe arii extinse.

durkajub
→ Atunci când în august, mulți conservatori anti-imigranți nu numai că s-au activat cu discursul despre puritatea Europei, dar unii au mers mai departe, numind valul de imigranți o “invazie musulmană a Occidentului”, am demontat trei lozinci ultravehiculate și am arătat de ce e greșit să se pună problema așa.

2013-2014 detaliu
foto: Lucian Baraitaru/Dincolo de Fațade

→ Ne-am revoltat că mai nimănui nu-i pasă că patrimoniul bucureștean vechi construit e mutilat într-o veselie și am scris un articol în care am arătat câteva cazuri incredibile.

20151101_161644_HDR
→ [Activism civic] COLECTIV. Am urmărit îndeaproape cursul evenimentelor de după tragedia de la clubul Colectiv din 30 octombrie (soldată cu 63 de morți până acum și zeci de răniți grav) și am comentat foarte multe aspecte într-un articol cuprinzător. Am participat la documentarea protestelor de stradă izbucnite după incendiul de la Colectiv și am redactat un manifest împotriva manipulării și pentru acțiune directă. Când protestele au fost duse în derizoriu de deturnările serviciilor și partidelor, când în stradă nu mai exista niciun mesaj coerent, ne-am imaginat cum ar arăta situația asta transpusă într-un episod din South Park. Rafalele mediatice trase împotriva lui Raed Arafat după Colectiv din partea adepților privatizării integrale a sistemului de sănătate din România ne-au inspirat să scriem o scenetă, SuperMedicii SRL.

→ Am reușit să mai apărem câte puțin prin mass media, în aprilie la Adevărul LIVE și Realitatea TV, apoi din nou la Realitatea TV pentru a comenta protestele și mișcările de pe scena politică după tragedia de la Colectiv.


→ [Activism civic] Pe 9 mai, am fost în stradă să documentăm protestul anti-defrișări abuzive. Dezvăluirile făcute de jurnaliști de investigații cum că gigantul Holzindustrie Schweighofer primește în gaterele sale și lemn tăiat ilegal a readus pe agenda publică problema defrișărilor. Protestul a dus la adoptarea unui nou Cod Silvic care a introdus un prag de 30% pentru achiziționarea de masă lemnoasă, menită a restrânge dominarea pieții de către o singură firmă. Holzindustrie Schweighofer a trebuit să înghită limitarea, nu fără a stârni o controversă prin comunicatele remise Președintelui Iohannis, acesta din urmă trimițând, fără succes, legea spre re-examinare în Parlament. Vezi mai multe poze de la protest aici.

pfb
→ [Activism civic] Am continuat să suținem Coaliția Politică fără Bariere pentru eliminarea barierelor la participare la alegeri, reforma sistemului de alegeri locale și un sistem de vot mai reprezentativ pentru diaspora.  În februarie 2015, Curtea Constituțională la sesizarea formulată de Partidul Pirat, aflat la acea vreme în curs de constituire, Curtea a decretat pragul de 25.000 de semnături necesar pentru formarea unui partid neconstituțional și că partidele se pot forma cu doar 3 membri. Reformele electorale au fost un pas concret în direcția dorită dar, din cauza înțelegerilor PNL-PSD, mai multe obiective au rămas nerezolvate.

fumat
→ [Activism civic] Am dus mai departe campania noastră pentru interzicerea fumatului în spațiile publice închise. Am informat oamenii, am demascat lobby-ul companiilor producătoare de țigarete în Parlament și am participat la protestul organizat de Coaliția România Respiră, care a determinat Parlamentul să adupte legea anti-fumat în spațiile publice închise, în luna decembrie. Poze de la protest, aici.

12185429_1074777135887448_3731182949697251207_o
→ [Cultură] Am asistat la poate cel mai bun performance alternativ al anului într-o hală de pe strada Popa Nan din București. Fight Club a ajuns la București și n-am regretat nicio clipă că am fost acolo. Am povestit apoi cum a fost.

casa_regala_2015
→ În scandalul cu dosarul retrocedărilor ilegale, izbucnit în decembrie, am explicat cu poze și o super-schemă care e treaba cu așa-zisul Prinț Paul de România, cine e, ce vrea și de ce seamănă totul cu o Urzeală a Tronurilor autohtonă.

3statui
Am discutat despre mult-lăudatul sau mult-hulitul Târg de sărbători din Piața Universității, pentru că era necesar să facem un rezumat al părerilor exprimate de-a lungul timpului.

cop-borcan
→ Am readus pentru prima oară la lumină un personaj urban uitat al Bucureștiului: milițianul la borcan s-a întors din comunism să explice cine e și ce rol avea. Cu tot cu poze.

1954 splai izvor 03
→ [Cultural] 2015 a fost anul în care am redefinit descoperirea unor etape din istoria Bucureștiului prin scoaterea la lumină și comentarea unor seturi de poze în exclusivitate:

Vara lui 1956 | Vara lui 1988 | Iarna lui 1954 | București 1990 | Decembrie 1989

expo01
→ [Cultural] Mai mult decât să aducem la lumină seturi de poze de epocă, în 2015 am făcut pasul următor și ne-am implicat în organizarea de expoziții în spațiul public pentru a promova istoria bucureșteană. În colaborare cu portalul Bucureștii Vechi și Noi, am inaugurat pe 16 mai expoziția “Orașul Uitat – fotografiile lui Dan Vartanian” pe gardul Camerei Deputaților, expoziție ulterior vandalizată și restaurată. Pe 15 iunie, am inaugurat o expoziție de o lună pe gardul Muzeului Municipiului București (Palatul Suțu), “Orașul Uitat 2 – cele mai bune fotografii ale lui Dan Vartanian”.


→ [Evenimente] Am depășit 2014 la conferințe despre București. Anul ăsta am ținut 10 în total, față de 8 anul trecut. Încheiem 2015 pe partea de diseminare a informației despre București cu un palmares remarcabil, care include și două vernisaje de expoziție și două tururi de oraș:

19-20.02 // Maşina Timpului № 3 (premieră) // Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu
20.03 // Magistrala Timpului (premieră) // Liceul Cervantes
01.04 // Adevărul LIVE
05.04 // live la Realitatea TV
18.04 // Mașina Timpului 4 (preview) // Eleven Social Club
16.05 // Vernisaj “Orașul Uitat” // Palatul Parlamentului
21.05 // Mașina Timpului 4 (premieră) // Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu
15.06 // Vernisaj “Orașul Uitat 2” // Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu
19.06 // Maşina Timpului № 3 // MODELiER
27.08 // Mașina Timpului 4 // MODELiER
24.09 // Magistrala Timpului // Casa Costa-Foru
26.09 // Tur oraș – limita cartierelor evreiesc și armenesc // Colivia
01.10 // Mașina Timpului 5 (premieră) // Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu
03.10 // Tur oraș – dealul Patriarhiei și împrejurimile // Casa Costa-Foru
14.10 // Maşina Timpului № 3 // Casa Costa-Foru
09.12 // Magistrala Timpului (ediție specială) // Liceul Bolintineanu


19.06.2015 // conferința Maşina Timpului № 3 // MODELiER


03.10.2015 // Tur oraș – dealul Patriarhiei și împrejurimile


05.04.2015 // ediție specială Realitatea TV


20.03.2015 // Magistrala Timpului (premieră) // Liceul Cervantes

10 conferințe, 2 tururi, 2 vernisaje, când ne-am văzut cu cei pasionați de București, într-un cadru mai mult sau mai puțin formal. Mulțumim celor care au venit şi celor care ne-au găzduit: Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu // MODELiER // Casa Costa-Foru (echipa DincoloDeFatade) // Liceul Cervantes (Filiala București a OAR) // Liceul Bolintineanu (Bucureștii Vechi și Noi).

REZISTENTA URBANA AFIS-01
→ [ANIVERSARE] În aprilie, am serbat cu mare tam-tam 8 ani de Rezistența Urbană printr-un eveniment unic la Eleven Social Club. Am avut muzică live (prietenii noștri de la trupa The dAdA și DJ Antenna), un preview al conferinței despre București Mașina Timpului 4, o dezbatere pro/contra fumat în spațiile publice, parteneriat cu Bloom Specialty Coffee (pentru cafea excelentă) și Burger Van (pentru mâncare urbană). Și am adus și noi niște brioșe delicioase de acasă. Cam asta a fost atmosfera de la Eleven Social Club, care ne-a găzduit evenimentul (restul pozelor, aici):

BOB_8221

→ [BONUS] Niște OC-uri (conținut original), că totuși nu ne-am pierdut simțul umorului:

semafor

primavara

mor

mucenici

comici

burger-shaorma

micul

paul

Mulțumim tuturor prietenilor și colaboratorilor care ne-au fost alături anul ăsta și ne-au ajutat cum au putut, pe parte de promovare sau logistic. Ați fost motorul nostru.
Mulțumim cititorilor/fanilor/follower-ilor pentru încredere și loialitate, pentru laude, dar și pentru criticile constructive. Feedback-ul vostru chiar ne ajută mult.

Nu uitați, rămâneți informați ca să nu fiți manipulați!

RELEVANT
Ce-am făcut în 2014

Cum am găsit rasism și sexism în desenele animate The Jetsons

1964-the-jetsons
Dacă ai prins Cartoon Network în anii ’90, probabil că-ți amintești de The Jetsons (tradus la noi cu Familia Jetson), serialul ăla simpatic și futurist de desene animate create de Hanna-Barbera. Practic, toată acțiunea se învârte în jurul familiei lui George Jetson, într-un viitor nu atât de îndepărtat: anul 2062.

The Jetsons sunt la polul opus de The Flintstones, familie care trăiește într-o lume preistorică. Articolul ăsta se vrea o analiză a unor aspecte recurente din The Jetsons și o fixare în epocă, pe care sigur nu le-ai observat când erai copil și, ca mine probabil, adorai serialul ăsta. Continue reading Cum am găsit rasism și sexism în desenele animate The Jetsons

Sunt trei zicale ale anti-imigranților care mă scot din sărite zilele astea

Zilele astea mulți conservatori anti-imigranți nu numai că s-au activat cu discursul despre puritatea Europei, dar unii au mers departe de tot numind valul de imigranți o “invazie musulmană a Occidentului” (chiar dacă numărul refugiaților veniți vara asta reprezintă 0,024% din populația UE, o cifră destul de ușor de absorbit).

Dincolo de răbufiniri ocazionale care nu merită contrate, trei fraze circulă zilele astea cu mare viralitate:

1. “Trebuie să facem distincția între refugiat și imigrant – primii fug de război, cei din a doua categorie vor un salariu mai mare!”

Distinctia sugerează ca numai cei care fug de război merită ajutorul nostru, și deci ceilalți nu trebuie primiți. Cum nu toți imigranții sunt din inima conflictului din Siria (mulți fiind din alte țări musulmane unde nu există conflict armat) rezultă că s-au hapsânit și vin aici la bani mai mulți!

Pe lângă faptul că este extrem de greu a determina cine vine din război și cine nu, și cât de aproape trebuie să fii de luptă ca să suferi (un om dintr-un oraș a cărui aprovizionare a fost tăiată de conflict este refugiat de război?), da, este adevărat unii vin la bani mai mulți.

Dar puțini pleacă de la bine ca să meargă la un pic și mai bine.

Mulți fug de o sărăcie cruntă. În Maroc, Libia, Algeria etc. nu pică bombe zilnic. Înseamnă asta că ei nu sunt cazuri umanitare? Evident că nu. Vin din zone foarte sărăcite de conflicte din trecut, de schimbări brutale de regim, de corupție, de dictatori sau de colonialism.

Trebuie neapărat să pice bombe sau să mișune bande de fundamentaliști ca să îți iei familia să o duci într-un loc unde poți trăi un trai decent? Evident că nu. Orice om vrea pentru familia lui apă curată, electricitate, gaz, apă caldă, un pat comod, hrană și educație pentru copii.

Untitled

Dacă te-ai născut într-un deșert cu capre ce poți să faci, ca om, ca să trăiești viața asta bine, viață care e una singură și apoi mori (definitiv)? Să muncești mai mult în Rajakistan? Ca să ai o casă de paiantă și mai mare, să circule mai greu printre camere țânțarii cu malarie? Să îți lași capul în pământ și să zici “asta este, îmi accept viața scurtă si brutală fiindcă am avut ghinion”?

Nu frate, te lupți, îți iei copilul și nevasta și îi pui într-o barcă șubredă și te rogi să nu se scufunde și să ajungi în Țara Promisă unde toată experința ta de reparat mobre îți poate aduce suficienți bani cât să închiriezi un apartament cu apă și canalizare.

2. “De ce oamenii ăștia, dacă sunt așa de disperați, nu au ca destinație finală Arabia Saudită, sau Polonia sau de ce nu vin în România?”

Arabia Saudită este o dictatură condusă de o casă regală înapoiată. Nimeni nu o duce bine acolo dacă nu este: a) membru al casei lui Saud; sau b) contractor occidental.

În țara aia există o întreagă clasa de muncitori exploatați ca sclavii pe șantiere, atent dosiți de ochii turiștilor care se plimbă prin mall-uri. Legea islamică este aplicată sever și Arabia Saudită are o rată enormă de execuții anual. De ce ai vrea să emigrezi acolo?

De ce ai vrea să emigrezi într-o țară ciudată Europeană despre care nu știi nimic? Ție ca român ți-ar fi ușor să te muți în Polonia, cu limba aia infernal de grea? Ei, imaginează-ți că ai crescut fără să știi alfabetul latin și obiceiurile est-europenilor.

Despre România nu mai zic. Dintr-o dată a devenit țara asta un rai! Când în fapt este un dezastru.

Nu mai fac față autoritățile la câți oameni vor să plece de aici. Nu sunt joburi. Noi ăștia care am rămas suntem norocoși că avem un loc de muncă. Cât de greu este pentru un român din mediu rural să ajungă la un salariu din care poate trăi decent într-un apartament la oraș? Cât de greu este să crești copii?

Dacă ai fi în locul oricăruia dintre oamenii ăștia ȘI TU te-ai duce unde ai auzit că ai șanse mai mari – în Anglia, Franța, Spania, Germania. Țări despre care au auzit la televizor, bașca mai conțin și o comunitate care vorbește araba sau farsi.

3. “Refugiații sunt violatori teroriști violenți! Aduc aici ce e mai rău!”

Atunci când aperi puritatea neamului o strategie bună este să indici cele mai urâte generalizări ale unui grup țintă. Românii sunt săraci, cerșesc și fură. Indienii sunt mizerabili și nu au bun-simț. Arabii sunt teroriști și violatori.

Evident oameni ăștia nu sunt așa în general. Toți au vreascurile lor putrede care fac câte o pocinoagă care apare în presă alături de etnia autorului și din câteva incidente se trage o generalizare falsă și ilogică, dar care prinde foarte bine la oameni cu IQ scăzut.

Așa funcționează discriminarea – discriminarea este atunci cand se blameaza TOTI evreii pentru mișmașurile câtorva, se blamează TOȚI țiganii pentru infracțiunile săvârșite de câțiva, se blamează TOȚI arabii pentru atentatele câtorva sau se blamează TOȚI vasluienii pentru violurile câtorva.

Evident nu este adevărat. Marea majoritate a diasporei este alcătuită din români OK. Un sfert din populația globului este islamică și dintre ei o mică, mică, facțiune este violentă. Iar oamenii aceștia fug tocmai de violență și sărăcie.

Ori să spui că trebuie închise granițele pentru că AR PUTEA să vină teroriști între refugiați este o enormitate. Hai să închidem și aeroporturile și porturile pline de containere și să oprim lumea în loc că undeva, cândva, ar putea să apară un terorist.

Și atunci teroriștii au câștigat.

Am văzut un viral care m-a enervat așa că l-am modificat. Despre dezavantajele și privilegiile vieții

De ceva vreme circulă pe Facebook viralul de mai jos (click pe poză pentru mărire):

obiceiuri-ale-oamenilor-de-succes-1-638

Ideea nu este total greșită  (deși infograficul conține multe bănănării). Da, contează mult cât de intens te aplici în viață și ce strategii alegi ca să îți depășești condiția. Însă nu pot să nu observ că imaginea este incompletă. Așa cum arată, nu face decât să promoveze o mantra de self-help care validează ideea că toți avem șanse egale dacă muncim mai mult si ne organizăm mai bine.

Realitatea este mult mai cruntă. Deși organizarea și ambiția ne împing în față, nu ăsta este singurul lucru de care depinde cursa vieții. Unii dintre noi pleacă cu un privilegiu semnificativ și alții cu un dezavantaj sever. Ideea că meritul personal te duce departe în viață în mod exclusiv este o iluzie. De cele mai multe ori, privilegiile sau handicapurile care sunt date și care nu depind de noi sunt cele care determină soarta noastră.

Iată câteva stări de dezavantaj mai jos (click pe poză pentru mărire):

privilege

Notă: nu doresc să sugerez un stereotip (i.e. să induc ideea că un dezavantaj l-ar implica pe altul), nici că e ceva rău în a fi femeie și/sau gay, însă realist, relativ la starea societății de azi condițiile astea îți aduc dezavantaje semnificative fără să ai nicio vină.

Știți ce este ironic? Nu e vorba strict de o dihotomie stânga – dreapta. Și pe vremea răposatului o bună parte din cele de mai sus erau aplicabile. Nu contau prea mult banii dar conta mult pedigree-ul.

Sigur, mulți oameni și-au depășit condiția. Auzim tot timpul despre persoane care au plecat de jos și, prin propriul lor efort, au ajuns foarte departe. Bravo lor! Din păcate, ei sunt cei despre care auzim fiindcă au o poveste remarcabilă. Aproape niciodată nu auzim de majoritatea tăcută care a depus mult efort și nu a ajuns foarte departe.

Nu o să auzi povești despre Ionel, care a muncit mult, a făcut și o facultate între două joburi, și a ajuns, în vârful carierei, șef de tură la Penny-ul din comuna vecină. Sau despre Maria, mama rămasă singură pentru care realizarea vieții a fost să își păstreze apartamentul și copilul în școală.

Capture

Ce atenuează diferența dintre cei care pleacă cu un handicap și cei care pleacă cu un privilegiu? Învățământul universal gratuit, servicii de sănătate și servicii sociale, alocații și alte ajutoare pentru părinți (inclusiv concediul de maternitate/paternitate), o atitudine și o politică incluzivă și nediscriminatorie.