Moise Guran și cele două milioane de săraci pe care vrea să îi urâm alături de el

În țara asta sunt 2 milioane de oameni care trăiesc sub nivelul de sărăcie. Pe acești 2 milioane de oameni marea vedetă care îmi provoacă greață, Moise Guran, îi numește alcoolici. Deci ați auzit bine, conform lui Guran, toți oamenii săraci sunt alcoolici!

…și îi condamnă: beau alocația copiilor! Lăsând la o parte că nu toți săracii sunt alcoolici, lăsând la o parte că nu toți alcoolici beau alocația copiilor, și trebuie să fii cu adevărat evil să generalizezi în felul ăsta,

chiar dacă ‘irosești’ toate cele 900 de mii de alocații care ajung la copiii aflați în sărăcie cruntă (ce ironie, nu le irosești, ei au cel mai mult nevoie de ele!) TOT rămân căteva milioane de copii cărora le-ai dat o mână de ajutor să crească, chiar și cu 40 de lei în plus la alocație.

Capture

De fapt ce vrea să zică Guran în articolul pe care vă las să îl căutați singuri – nu dau link la așa ceva – este că nu trebuie să ajutăm creșterea copiilor nevoiași, fiindcă cei săraci nu au dreptul la copil, și cu alocația asta îi ajutăm pe săraci să se reproducă și apoi votează cu cine nu trebuie.

Capture

Da, este adevărat, ar trebui să te gândești puțin înainte de a face copil, dar dacă trece viața pe lângă tine și te ofilești fără să te rupi din sărăcie, trebuie să mori fără urmași? Da, există categoria aia de oameni care cred ferm că cei săraci nu ar trebui să facă copii! Mă întreb câți dintre părinții celor care susțin că săracii nu ar trebui să aibă dreptul sau posibilitatea de a face copii s-ar fi calificat, pe aceleași criterii, să îi facă pe cei care țipă azi împotriva procreării. Și câți dintre oamenii cu adevărat de valoare pe care i-a dat România s-au născut în sărăcie lucie și, în general, cât ar fi scăzut populația României dacă o treime din oameni nu ar fi avut dreptul să se reproducă.

“Conform strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului (2014), un copil român din trei este sărac, deşi provine dintr-o familie în care părinţii muncesc, sărăcia afectând şi unul din cinci copii din gospodăriile în care adulţii lucrează mai mult de 80% din timpul activ. “Doar” unul din zece copii trăieşte în gospodării fără locuri de muncă. În total, 52,2% dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, fiind al doilea cel mai ridicat nivel din UE27, după Bulgaria.”

Evident că nu toți cei 2.000.000 aflați în sărăcie beau și fură alocația. Și dacă părinții a 20.000 sau 200.000 de elevi beau alocația copiilor este foarte urât și trebuie admonestați. Dar asta este gen 0.06% din numărul de alocații și nu reprezintă un motiv să oprești alocația decât dacă ești Guran și minți și exagerezi și îți faci platformă politică din sărac-bashing ca să se simtă bine ăia care au câțiva lei în buzunar că le gâdilă omul-business de la TV superioritatea.

Acum sigur, unii argumentează că importantă este concluzia lui Guran, nu faptul că a aberat. Adică unii ar fi de acord cu “da, ar trebui să controlăm puțin alocația, măcar prin acordarea ei sub formă de bonuri de masă.” OK, putem discuta pe tema asta, dar concluzia nu scuză premizele. Adică dacă eu zic “aș introduce controale mai mari la arme automate în SUA” aș rezona cu multă lume, dar aș fi ferm condamnat dacă aș motiva cu “pentru că au eliberat sclavii și acum populația neagră umblă pe străzi înarmată prădându-se cu femei albe“.

Mi-e jenă să exist pe aceeași planetă cu Moise Guran, un politruc care pe zi ce trece face atacuri politice din ce în ce mai ieftine pe spatele săracilor.

P.S:  Tot aud o chestie: că sunt o groază de oameni (unii chiar precizează – de culoare) care fac copii doar ca să trăiască din alocația lor.

Serios, frate? Ai calculat tu investiția asta și ți-au dat numerele bine?

Poți să ne faci o fișă a investiției să ne explici cum găsești tu o femeie, o lași gravidă 9 luni (deci scoasă din producție, minim de costuri de îngrijire), apoi face un copil, primești 84 de lei pe lună și te costă 160 de lei pe lună să îl ții în viață cu cea mai de bază hrană, să primească alocația. Deci cât e Return on Investment, -50%? Dar tu vorbești măcar afacereza?

 

upload

Ce-am făcut în 2014

ACTIVITATE_2014
REZISTENȚA URBANĂ
Biroul de presă
Data: 31 decembrie 2014
Subiect: Raport de activitate pe anul 2014

Continue reading Ce-am făcut în 2014

Decizia ÎCCJ conform căreia pagina de Facebook e spațiu public nu e importantă

A devenit virală o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care judecătorii consideră că profilul personal pe Facebook, chiar daca este accesibil doar prietenilor, adica unui grup restrans de persoane, tot public este.

Decizia s-a luat în legătură cu năstrușnicul Mircea Munteanu Nicolae, fostul director de cabinet al prefectului din Târgu Mures, care în ianuarie 2012 a postat pe pagina personala de Facebook mesajul: “Arbeit macht frei – asta sa inteleaga protestatarii”. Lumea s-a scandaliza pentru că știți voi, i-a trimis pe toți protestatarii în lagăr în spațiu public, ceea ce e urât.

Principalul argument al ÎCCJ pentru a demonstra că profilul este spațiu public a fost că deși profilul e destinat prietenilor, prietenii pot shareui un mesaj cu prietenii lor.

Lumea s-a scandalizat crezând că s-a schimbat ceva și că “de acum, se consideră că postăm în spațiu public”.

Să analizăm puțin.

1. Decizia ÎCCJ nu are valoare de lege și nici de precedent ca în sistemele de drept anglo-saxon. E doar decizia unor judecători și alți judecători nu trebuie să o urmeze. Cel mult, are valoare consultativă, adică cineva o poate invoca exemplificativ, însă nu s-a schimbat nimic prin această decizie.

2. Decizia se referă la fapte savârșite în 2012. În 2012 din câte țin minte, nu erau așa de sofisticate opțiunile de privacy de pe Facebook. Aproape orice postai pe profil putea fi shareuit. Astăzi, numai dacă bifezi opțiunea “Public” prietenii tăi pot shareui postarea ta cu prietenii lor. Dacă este “Friends only” rămâne strict în cercul tău de prieteni. Deci pentru fapte săvârșite astăzi, instanța nu mai poate invoca același raționament, fiindcă s-a schimbat modul de operare Facebook.

3. Oricum legea are o intepretare foarte largă a ceea ce e public. Public nu înseamnă numai “în stradă” sau “la televizor” ci oriunde nu ești într-un cerc strict restrâns. De exemplu furt săvârșit în public este și furtul săvârșit într-un bar privat, dacă acolo au acces și alți oameni în afară de strict cercul tău de prieteni.

Așadar, decizia ÎCCJ nu ar trebui să schimbe nimic semnificativ pentru cetățeni. Nu postați lucruri pe setarea “Public” pe care nu le-ați spune în public. Când sunteți pe “Friends Only” puteți fi mai slobozi, dar aveți grijă că tot puteți jigni, calomnia, sau incita un grup de oameni.

Expulzați-l de urgență pe primarul rasist din Baia Mare, Cătălin Cherecheș. Demisia!

Cerem ACL (sau UNPR sau la ce partid s-a mai dus traseistul Cherecheș) expulzarea de urgență din partid a primarului rasist al Municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheș, pentru grave încălcări ale drepturilor omului pe motive rasiale. Domnule primar, vă rugăm să vă prezentați de îndată demisia!

Nu numai că primarul Cherecheș susține deschis că a comandat un desen pe zidul care segregă comunitatea de săraci, preponderent rromi, de restul municipiului, pentru a preveni demolarea acestuia la ordinul instanțelor, dar nu se sfiește să spună că a ridicat zidul pentru “protecția celor din incintă” “pentru a genera optimism” și pentru “a curăța mizeria”.

De fapt, este foarte clar că “mizeria” din discursul lui Chereches nu este altceva decât comunitatea de rromi și săraci, pe care vrea “să o curețe”, din Craica, Ferneziu și Pirită, el fiind șeful grupei de salubrizare, cel care va conduce buldozerul pentru “a elibera zona de mizerie și sărăcie”.

Nu am ajuns în secolul XXI să trecem cu bulldozerul peste comunități de săraci sau grupări etnice. ACL, dacă asta este doctrina voastră, rușine. Dacă nu, dați-l afară pe traseistul Cherecheș care calcă pe capul săracilor pentru plăcerea electoratului său rasist.

Mic dicționar de rasism Cherecheș:

“Mizerie și sărăcie” = țigani și săraci;

“Salubrizare” = evacuarea tiganilor și a săracilor;

“Blocuri cu altă față” = blocuri în care să locuiască alte categorii sociale, dezirabile;

“Operă de artă” = zid de ghetou care să nu poată fi dărâmat conform hotărârilor instanțelor;

“Șeful trupei de salubrizare”, “dornic sa fiu un foarte bun artist in a-i muta, om cu om” = îmi face deosebită plăcere să fiu cel care va purifica etnic Baia Mare;

“Kristallnacht” = noaptea în care o să apară un incendiul la un degajament al unei extorsiuni.

DA! interzicerii fumatului în spațiile publice închise

Un DA! hotărât interzicerii fumatului în toate barurile, restaurantele, cafenelele si cluburile care constituie un spatiu inchis. Până acum, proprietarii de localuri puteau alege dacă stabilimentul este de fumători sau de nefumători. Din experiența ultimilor ani, acest principiu nu a funcționat. Mai toate localurile s-au facut de fumători, iar nefumătorii trebuie să inhaleze fumul celorlalți, presiunea socială fiind spre localuri de fumători. Există mult prea puține baruri de nefumători.

Timpul a trecut, piața liberă nu a funcționat. Unii ar fi prezis că fumătorii vor ceda în fața nefumătorilor și că se vor abține să fumeze în spații închise, cât timp își consumă cafeaua sau berea. Nu a fost așa, peste tot în lume, nefumătorii au cedat în fața fumătorilor. Nefumătorii se duc acasă cu hainele și părul împuțite, cu ochii roșii și cu gâtul iritat pentru ca fumătorii să își facă plăcerea. Și e timpul să înceteze.

Fiindcă dacă este să alegi între cei doi, fumătorii se luptă să facă rău și lor, și celor din jur, pe când nefumătorii se luptă să trimită nefumătorii afară, unde nu fac rău celor care fumează pasiv, și, pe termen lung, o lasă și ei mai moale cu fumatul.

Vrem interzicerea fumatului în toate localurile. Eventual, se poate permite amenajarea unor fumoare speciale ca în aeroport, de maximum 16 metri pătrați, astfel încât fumătorii să nu fie nevoiți să iasă în frig să fumeze în sezonul rece.

tigara
Nu este nicidecum o măsură rău-voită, cum ar putea-o considera unii. Rău-voit și egoist este să fumezi și să te aștepți ca toți ceilalți să îți suporte fumul și să plece acasă cu părul și hainele mirosind a fum. Normal și decent este să fumezi la loc ferit, să miroși doar tu. Continue reading DA! interzicerii fumatului în spațiile publice închise

Antropologia discriminării în ajun electoral

Apartenența la grupuri este un factor fundamental pentru oricare ființă umană. Haita și tribul ne-au ajutat să supraviețuim, iar acum pornirile astea sociale ne pun bețe în roți.

Societatea este mare, nu mai suntem un trib unde frica de ”celălalt” să fie justificată. Frica de ”celălalt” avea rolul de a uni tribul și de a suda relații durabile între membri. Loialitatea și sacrificiul pentru binele mai mare au fost întotdeauna răsplătite de societățile mici.

Triburile sunt motivul pentru care se formează organizații în stil mafiot în jurul unor repere majore de tip geografic sau rasial. În principiu oamenii tind să se asocieze cu oameni de care sunt legați: fie că e familie, naționalitate, rasă sau insula de proveniență. Dar nu este suficient să existe asemănări pentru a se produce legături ce pot învinge individualismul, ci e nevoie și de o amenințare externă. Cineva care dorește să te distrugă, să-ți fure sau să-ți bată ție și alor tăi. Oamenii cu care te asociezi sunt ”ai tăi” iar cei care sunt diferiți, și deci un pericol, sunt ”ceilalți”.

Din punct de vedere neuroștințific merită menționate două aspecte ce se leagă direct de discriminare: Continue reading Antropologia discriminării în ajun electoral