În apărarea violatorilor din Vaslui

Am să scriu un articol care o să fie teribil de nepopular, dar nu îmi pasă.

Simt că cineva trebuie să încerce să ia apărarea violatorilor din Vaslui în ceea ce privește comportamentul gloatei din ultimele zile.

Evident, trebuie să precizez că nu am nicio intenție să-i apăr pe fond pe violatori, adică să scuz fapta lor. Dacă s-a întâmplat așa cum este descris la dosarul instanței, este absolut teribil. Violul trebuie pedepsit aspru. Nu există scuza că victima i-a tentat. “Nu” înseamnă “nu”.

Acestea fiind precizate, iată obiecțiunile mele la comportamentul concetățenilor:

1. Violatorii nu se laudă cu “sex-surpriză” așa cum a mințit Adevărul într-un articol cu titlu manipulator

Un jurnalist Adevărul a stârnit furia publică postând un articol cu titlu manipulator:

UPLOAD

Din conținutul articolului aflăm că nu violatorii, ci un cocalar de pe Internet a folosit termenul de “sex surpriză”, probabil într-un comentariu.

Este o minciună ordinară care întoarce opinia publică și mai tare împotriva lor. Celor care zic “foarte bine că îi face să pară mai vinovați” le zic că sunt proști. Cum adică să stârnești și mai tare opinia publică împotriva unei fapte? Opinia publică trebuie oripilată pe măsura faptei în sine. Eventual te chinui să explici cât de gravă e fapta, nu adaugi tu din burtă elemente în plus. Dacă un om e vinovat de tâlhărie nu încerci să-l faci să pară vinovat și de un omor decât dacă și tu, la rândul tău, ești un psihopat.

2. Faptul că mama lor îi apără în public nu îi face mai vinovați

Sigur că e oribil că mama lor încearcă să stârnească susținere locală pentru feciori și probabil e un om de rahat. Dar, ghici ce, faptul că cel puțin unul dintre ei a fost crescut de un om de rahat ar trebui să fie, strict teoretic, o scuză, nu o învinuire. Nu insist deloc pe partea de scuză, fiindcă sunt toți majori și ar trebui să își formeze singuri deciziile, dar în mod cert nu sunt vinovați că au avut părinți de rahat, că doar nu i-au ales!

Untitled

Și da, o mamă o să facă ce poate sau ce crede că îi ajută fiul, oricât de abominabilă e fapta lui. E un instinct. Poate nu face bine dar, până la urmă, nu e important că face propagandă față de câțiva localnici susținători la fel de tâmpiți, important este ca instanța să judece bine și să îi pedepsească cum trebuie.

3. Cei care se bucură că băieții vor fi violați în închisoare au o mentalitate apropiată de cea a violatorilor

Violul în închisoare nu e OK, niciodată, never-ever. Tortura fizică, în general, nu trebuie să existe.

Cei ce se bucură că băieții vor fi violați în închisoare sunt niște bestii care cred în legea primitivă a talionului. Nu, scuze, mai primitiv de atât, fiindcă legea talionului (“dinte pentru dinte“) era menită să limiteze retribuția la gravitatea faptei săvârșite. Adică să prevină tocmai o violență animalică mai gravă decât fapta.

Capture

Ori, dacă băieții ăștia sunt băgați în închisoare și violați repetat de “viețași”, pedeapsa lor este mult mai rea decât fapta săvârșită. Știu că nu pot eu măsura și compara suferința fetei, înțeleg că rămâne afectată pe viață, dar, în mare, să fii târfa cuiva ani la rând în închisoare într-o cameră cu 16 bărbați nespălați nu este decât o tortură prelungită fără sens care te lasă ne-om.

Dacă citești asta și zici “foarte bine, lasă-i să fie violați repetat” ești și tu probabil ne-om. Genul ăla de bestie care gândește sentimental și brutal, care vrea violență pentru a da un sens de justiție, care nu poate pricepe că oamenii pot greși, că nu trebuie torturați, că după o pedeapsă grea dar umană se pot îndrepta și că scopul nostru ca oameni nu este să perpetuăm violența fiindcă nu ține nimeni contabilitatea.

La fel de odioasă ca violul în închisoare este ideea de castrare chimică. Dacă trebuie să bagi substanțe chimice într-un om ca să nu mai violeze înseamnă că nu l-ai ținut destul în închisoare, sau închisoarea ta nu reeducă oameni. Ceea ce ar trebui să facă, fiindcă de aia trăim în secolul XXI, și dacă alții pot (hint: nordicii) ar trebui să putem și noi.

Repet, nu aș vrea să văd pedeapsa redusă pentru acești tineri, dar nici nu aș vrea să o văd crescută din cauza minciunilor sau a fanteziilor cu viol în pârnaie ale unora.

Suntem pregătiți pentru votul electronic?

În curând o să vă vorbească foarte multă lume despre votul electronic. Monica Macovei a depus deja proiect de lege în acest sens. Trebuie să știți că majoritatea sistemelor de vot electronic sunt extrem de fraudabile. MAI FRAUDABILE ca votul pe hârtie, mergând până la posibilitatea utilizării unui cod ascuns care pur și simplu modifică rezultatele finale afișate de terminalul oficial, indiferent de ce s-a votat în teritoriu.

Este ușor să duci de nas lumea cu votul electronic fiindcă majoritatea cetățenilor nu se pricep la securitatea informatică. Dar ar putea să se priceapă dacă ar fi educați în acest sens!

Un set minim de întrebări ce trebuie să vi le puneți când citiți știri despre un sistem de vot electronic:

– Este sistemul UNIVERSAL ACCESIBIL, astfel încât toată lumea să îl poată utiliza? Există alternative pentru persoane cazuri-speciale (bătrâni, oameni cu dizabilități)? Poate sistemul să creeze confuzie sau să facă accesul la vot mai greu?

– Garantează sistemul VOTUL UNIC PE CETĂȚEAN? Cea mai mare problemă a sistemului de vot pe hârtie este că nu a putut (fiindcă nu s-a vrut) să garanteze 1 om = 1 vot. Votul multiplu ne bântuie de 20 de ani.

– Este garantată ANONIMITATEA? Vă dați seama ce nenorocire ar fi dacă ar circula, chiar și în secret, liste cu opțiunile politice ale cetățenilor. În sistemele informatice este greu să împaci anonimitatea cu votul unic, fiindcă de obicei se face un cont/cetățean, conform bazei de date de la evidența populației, cont care votează o singură dată. Chiar dacă declarativ votul este anonim, un cod ascuns malițios îți poate înregistra opțiunea electorală într-o bază de date ocultă.

– Garantează sistemul TRASEIBILITATEA? Adică cum știi că votul tău chiar a fost numărat și nu distrus/uitat/neprimit? Teoretic, în gradul cel mai mare de traseibilitate, cetățeanul verifică, oricând după alegeri, că apare în baza de date cu opțiunea sa. Dar ca să poată face asta, votul nu mai este anonim! În sistemul de vot pe hârtie există semi-traseibilitate, în sensul că cei din comisie transportă voturile în urne sigilate și, teoretic, dacă există suficienți observatori, nu se pot pierde voturi pe drum.

În strânsă legătură cu acest concept este și INTEGRITATEA VOTULUI, adică o opțiune odată exercitată, nu mai poate fi schimbată nici de alegător, nici de terțe persoane, nici de cod malițios ascuns. În sistemul pe hârtie este ușor, că nu poți șterge o ștampilă cu ochii observatorilor pe tine, în sistemul electronic este extrem de dificil să știi că ce ai votat s-a înregistrat fără modificare în baza de date și nu a fost modificat pe parcurs de un cod malițios.

– Garantează sistemul VERIDICITATEA REZULTATELOR? Cel mai important atribut. Poți fi sigur că numărul de voturi afișat de sistem și transmis apoi la BEC/la presă este cel real și nu un număr umflat? Guvernul va spune că se poate audita codul. Însă și cei mai buni ingineri știu că o simplă cifră afișată pe ecran poate fi măsluită în multe locuri ascunse în sistem. Sistemul de vot pe hârtie este verificabil de orice Gigi cu 8 clase, însă sistemele de vot electronic numai de către best and brightest, și chiar și ei mai scapă unele subtilități.

Atenție la cuvinte potențial tricky precum cel din proiectul Monicăi Macovei. Proiectul dânsei spune că se va folosi un token “ca la bancă” și apoi aflăm că acest tip de sisteme “sunt foarte sigure“. Dar nu vor fi implementate exact ca la bancă, fiindcă sunt niște cerințe diferite (la bancă nu ești anonim!), și nu contează cât de sigure sunt la bancă, dacă la vot sunt implementate prost/malițios!

Ar putea fi destul de sigure, dar nu este obligatoriu! De exemplu, dacă fiecare token primit de cetățeni are seria într-o bază de date accesibilă unui funcționar sau unui programator, s-a dus dracului secretul votului. Deci inițiativa ar putea fi bună, dar nu este obligatoriu să fie așa doar fiindcă “este un token ca la bancă”.

Nu insist mult pe legea Monicăi Macovei fiindcă este doar un cadru legislativ în care urmează a fi propusă o soluție concretă, încă nediscutată.

Însă trebuie să știți că s-a încercat implementarea sistemelor de vot electronic în multe locuri din lume și mai peste tot au generat tensiuni fiindcă nu au putut fi complet și transparent auditate. Uneori metoda cea mai simplă, verificabilă de oameni cu un minim de educație, poate fi cea mai bună. Cea mai bună pentru cetățeni, nu și pentru aleși!

[PROPUNERE] Iată o idee de sistem de votare hibrid care mie îmi place. Voturile se numără electronic și sunt centralizate instant, dar rămâne dovadă pe hârtie, trasabilă până la cetățean, în mod anonim, astfel încât fiecare poate verifica propriul vot și toată lumea poate verifica toată numărătoarea!

Cât timp ne mai permitem să facem anti-corupție numai cu nuiaua?

DNA este un antibiotic introdus în inima statului român care rade cu extremă eficiență toate bacteriile care alcătuiau fosta clasă politică. Toporul cade atât de dur pe grupări bine înfiripate mafioto-politic încât undele de șoc reverberează și zguduie chiar și interiorul motorului anti-corupție, tandemul SRI-DNA, ridicând la suprafață mizerii nu prea plăcute.

Însă, indiferent de zbaterile celor prinși, rezultatul va fi cert. Clasa politică pe care o știm de 25 de ani va fi distrusă.

Și ce vom pune în loc? Eșalonul 2 din partidele existente? Parcă am mai făcut o revoluție în favoarea eșalonului 2.

Tineri educați și nepătați fără legături cu fostele grupări? Mi-ar plăcea, dar mă tem că nu vor veni decât aduși cu forța. Tinerii educați și nepătați s-au ținut departe de politică ca de ciumă. Și-au făcut cariere în țară și, mai ales, în străinătate, unde răsplata este mai mare și pe măsura efortului profesional.

Tinerii ăștia nu vor veni în România să treacă prin foc și spadă într-un sistem electoral în care trebuie să îți vinzi și mama ca să ai un loc pe liste.

Nici nu vor dori să profeseze într-un sistem birocratic în care salariile sunt înghețate an după an (sub un Guvern de “stânga”!), unde maximum de venit net la nivel de ministru și secretar de stat este între 1.000 și 2.000 de euro (FYI premierul Victor Ponta are salariu net 6.148 lei, aproximativ 1.400 euro). Salariile funcționarilor de rang inferior sunt mult mai mici, ajungând la nivele abismale, aproape prea mici pentru a îndeplini deziderate de trai de bază (un apartament, o mașină, creșterea copiilor).

Oameni deștepți și incoruptibili nu stau în sistem decât din idealism. Spitalele sunt pline de medici idealiști cu hainele cârpite. Dar și oamenii idealiști sunt în cantitate limitată. Cantitatea migrează spre occident.

În condițiile în care sistemul nu atrage oameni deștepți și incoruptibili, sistemul va angaja oameni proști și/sau coruptibili. Oricât ai da cu nuiaua în ei, nu o să îi faci mai deștepți, și dacă totuși cu puterea pedepsei stârpești corupția, vei constata că rămân niște locuri goale.

Pentru a fi sustenabil pe termen lung, sistemul are nevoie de o reformă profundă care nu ar trebui să se limiteze la măsurile punitive împotriva corupților.

Trebuie eliminate din stat nepotismul, lipsa de interes, incompetența generalizată și para-corupția (favoritismul de care legile penale nu se pot atinge). Iar pentru asta, munca în folosul Statului Român trebuie făcută atractivă pentru oamenii inteligenți, apți și conectați la problemele sociale (eventual, care s-au și confruntat cu problemele sociale). Prin modificarea sistemului electoral. Prin eliminarea austerității bugetare și eficientizare efectivă.

În definitiv, repet o idee mai veche. Degeaba avem stat de drept, stat în care legile sunt respectate, dacă nu avem oameni care să facă legi bune. Nu aberații făcute de “hoții”, “corupții” și “chiulangii” amintiți de Zgonea, Președintele Camerei Deputaților. Nici hâțoage chinuite prin Guvern. Decizii bune și chibzuite făcute de oameni care vor să reprezinte interesele cetățenilor.

Cei care au contractat credite în CHF nu sunt “lacomi” și “proști”

Moise Guran a scris o postare de blog și a ținut ieri o emisiune despre aprecierea serioasă a Francului Elvețian, eveniment valutar care va împovăra cei 190.000 de români care au credite la locuințe în moneda Elvețiană.

Guran, în mod total bizar, i-a numit “lacomi” și “proști” pe cei care au contractat în CHF. El susține că românii trebuiau să știe că moneda elvețiană putea fluctua. Eu cunosc multe persoane care nu au cunoscut potențialul de fluctuație, știu multe persoane care nu au înțeles paginile întregi de clauze privind suportarea riscului valutar din contractul de creditare, multe persoane care nu și-au permis decât un credit în CHF – dobânzile pentru Euro erau foarte mari.

Mai mult, băncile promovau activ creditele în CHF, în special prin dialog de genul “vă putem credita cu 50.000 de euro dar, fiindcă dobânda este mai mică, vă încadrați la un credit de 60.000 de euro în echivalent CHF.” Ce să facă omul care își căuta un amărât de apartament pe o piață hiper-umflată? Și până la urmă, fără cunoștințe despre piața valutară (care este uneori o loterie, cum a zis și Guran), nu este normal să alegi dobânda cea mai mică?

Discuția pe tema suportării unor riscuri de business de către simpli consumatori este lungă. Părerea mea este că nu se poate cere unor oameni de rând să calculeze cât de real este un astfel de risc, și în consecință, să îl suporte.

Inițial, în articolul de pe blog, Guran a respins posibilitatea ca băncile să suporte și ele riscul valutar, să încaseze pierderi ca urmare a aprecierii CHF, însă în urma comentariilor furioase de pe Facebook a admis această posibilitate în emisiune.

Eu nu cred că trebuie să acoperim toate pierderile din imposibilități de plată din banii contribuabililor. M-am săturat de bail-out-uri din averea publică. Nu îl cred însă nici pe Guran când zice că nu poți cere băncilor să absoarbă pierderile că se duc direct la clienți. Că nimic nu se creează, totul se transformă. Fals. Băncile au fonduri babane din comisioane hiper-umflate și tot felul de servicii și operațiuni extra-bancare. Consumatorii au un amărât de salariu.

M-a șocat agresivitatea prezentatorului TV care acționează într-un mod cel puțin bizar. Este Căpitanul Retrospecitvă care ceartă oamenii după un șoc. Însă șocul putea la fel de bine să vină pe Euro și atunci ce făcea, certa oamenii că au fost prea prudenți și conservatori cănd au făcut credite în Euro? Că nu au ales moneda CHF care în 2008-2009 era mult mai stabilă și mai avantajoasă?

Ce-am făcut în 2014

ACTIVITATE_2014
REZISTENȚA URBANĂ
Biroul de presă
Data: 31 decembrie 2014
Subiect: Raport de activitate pe anul 2014

Continue reading Ce-am făcut în 2014

Creșteți salariul minim. Argumentele libertarienilor nu stau în picioare.

[Recent, mai mulți oameni din zona libertariană / de dreapta au cerut să NU fie crescut salariul minim de la 900 lei BRUT cât este în prezent până la propusul 1050 lei BRUT în 2015. Respectivii numesc salariul minim “distructiv, prohibitiv şi antisocial”.] Update Decembrie 2015: Se pare că salariul minim va fi înghețat pe 2016.

Argumentele lor? Luate din manualele de libertarianism1. Spun că dacă crește salariul minim se va genera șomaj, fiindcă angajatorii nu își vor mai permite să angajeze munca ieftină care, chiar dacă nu ar fi bine plătită la nivelul de salariu minim actual, măcar are un loc de muncă.

Argumentul lor conține ceva adevăr – dacă salariul minim ar crește atât de mult încât angajatorii ar trebui să scoată din buzunar sume colosale pentru fiecare muncitor, angajatorii nu și-ar mai permite să angajeze muncitori și aceștia ar sta acasă fără salariu.

Dar lucrurile nu sunt albe și negre așa cum propun dreptacii. În România nivelul salarial este cel mai mic din Europa. Salariul minim este cu mult sub pragul sărăciei. Prag pe care economiștii îl pot stabili cum vor, dar noi toți știm că nu poți duce o casă cu mai puțin de aproximativ 1.500 de lei NET pe lună. Ori, salariul minim NET lunar este de 500 650 de lei. Salariu MEDIU NET care în principiu se stabilește prin negociere liberă, este, în România, de 1.600 de lei! Comparați asta 500 650 de lei NET cât este salariul minim acum.

Așadar, salariul minim este cu mult sub pragul de subzistență și nu are sens să plătești un om pentru o zi de muncă plină sub pragul de subzistență.

Munca nu este bun pe care îl poți cumpăra la orice preț ca în cel mai simplu model economic din manualele de școlar. Munca este timpul și efortul unui om, care după o zi întreagă trebuie să vină acasă cu un minim venit ca să își ducă viața cu necesitățile de bază acoperite: căldură, mâncare, haine, medicamente, rechizite pentru copii, telecomunicații. Sub acest nivel nu are rost să muncească.

Și mulți chiar nu acceptă să muncească pe o piață în care angajatorii pot oferi salarii atât de mici. Mulți pur și simplu pleacă pe alte piețe de muncă, în Anglia, Spania și Italia de exemplu, unde aceeași muncă este răsplătită la un nivel mai ridicat. Cei care rămân? Prost motivați, deziluzionați, inapți de a ține o familie la nivelul minim de confort necesar în ziua de azi.

O creștere ușoară a salariului minim, care este acum la un nivel extrem de mic pentru Europa, nu este o povară așa de mare pentru angajatori și este o măsură firească față de muncitori.

Este adevărat, așa cum zic și dreptacii, că nivelul de trai nu se realizează, global, prin decrete ci prin creștere economică organică. Dar până să creștem organic la nivel macro trebuie să ne asigurăm că cei mai necalificați muncitori nu sunt exploatați pe salarii derizorii, că nu sunt descurajați să rămână în țară, ci că vor depune AICI efortul pentru care vor primi minimul necesar cât să ducă o viață trăibilă.

S-ar putea să observați că productivitatea muncii CREȘTE când oamenii devin interesați de a munci când oprești oameni cu voință și în forță să se rupă de neamuri și de casa lor și să migreze peste tot în lume în căutarea unui venit sustenabil.

1. Da, manuale de libertarianism, nici măcar manualul de liberalism. The Economist (care e vocea liberalismului economic internațional) spune că un salariu minim “rezonabil” e bun pentru economie.