Raiden – Retrospectiva 2010


Prima mea interventie pe anul 2011 este o recapitulare a celor mai importante articole de anul trecut. Asa cum am facut si la retrospectiva pe 2009, voi rezuma principalele subiecte de care m-am ocupat in 2010. Este o sinteza utila, zic eu, si se poate evita cautarea anevoioasa a articolelor. In orice caz, tabloul mare al anului 2010 in ce ma priveste arata cam asa: –>

Anul 2010 a inceput cu relatarea calatoriei pe Valea Prahovei, prin Brasov si prin Sighisoara, cu fotografii frumoase.

Revenind la Bucuresti, am postat primul articol in care transformarile Pietei Unirii se impletesc cu povestea unei familii la plimbare prin zona, in anii ’50 (fotografii in exclusivitate).

Am continuat cu un top 10 al cladirilor disparute din Capitala, extins apoi la top 20 si incluzand si constructii care si-au schimbat radical infatisarea. O aducere-aminte necesara!

De ziua intaiului Presedinte al Republicii noastre, am facut o trecere in revista a biografiei lui Nicolae Ceausescu, folosind poze de arhiva inedite.

In 2010, am fost la Ziua Portilor Deschise organizata de Camera Deputatilor la Palatul Parlamentului (Casa Republicii/Poporului). Un photo walk si dialoguri interesante cu personaje si mai interesante, in articolul dedicat.

Au urmat apoi doua articole de investigatie, care au necesitat eforturi in identificarea anumitor cladiri. Am povestit despre trei mutari si trei mascari spectaculoase, petrecute in diverse etape ale regimului comunist. Articole de exceptie, cu intamplari de exceptie!

2010 nu a fost lipsit de aparitii in presa, in ce ma priveste. Atat de mult au placut articolele de investigatie de care faceam vorbire mai sus, ca ziarul Adevarul de Seara s-a hotarat sa ma plagieze. Un razboi al declaratiilor si e-mailurilor, imbibat cu tupeu si nesimtire, aici.

Pe partea pozitiva, am acordat un interviu ziarului Ring si un interviu ziarului Gandul, alaturi de colegii de la Bucurestii vechi si noi.

2010 a marcat aparitia “pe piata” a blogului Idei Urbane, coordonat de dl. Popescu. Biroul sau virtual de proiectare mi-a atras atentia de la inceput, cand a venit cu o completare fericita a articolului meu despre Rondul Udricani, in sensul unei posibile evolutii a zonei.

Am inceput sa aduc la lumina tot mai multe poze din arhive in premiera. Sarbatori uitate in Romania precum Ziua Armatei Rosii au fost readuse din trecutul tulbure prin instantanee de la ceremonie.

Si serialul Perspective a continuat, cu episodul 18 – orasul comprimat,…

…cu o provocare de a identifica imobile anonime (episodul 19),…

…cu orasul nocturn (episodul 20),…

…cu cel mai apreciat episod din serial de pana acum – despre art-deco-ul bucurestean (episodul 21),…

…cu imagini spectaculoase cu culorile toamnei in Capitala (episodul 22),…

…si, in fine, cu imagini-document luate de pe acoperisurile Casei Republicii (Palatul Parlamentului) .

Nu am omis nici articolul special dedicat seismului de la 4 martie 1977. In 2010, am citat o carte aparuta dupa cutremur, care il transforma pe Ceausescu in salvatorul natiunii. Totusi, aflam si informatii noi despre cladiri prabusite de care stiam, dar si de altele despre care nu aflasem, precum si despre transformarea ulterioara a orasului.

In al patrulea episod al serialului “Vestigiile vremurilor apuse”, am prezentat diverse placute montate de societatile de asigurari antebelice si interbelice pe cladirile asigurate. O adevarata vanatoare dupa comori ascunse.

Dupa infamul Pantalone, prietena lui, Argentina, s-a trezit ca vrea sa copieze de-a-ntregul articole de la mine. Prostia nu are limite.

Am intrat un pic mai mult si in partea industriala de inceput de secol 20 a orasului, prin explorarea Fabricilor de Bere “Bragadiru” (Rahova) si “Luther” (Grivita).

Luna mai a fost marcata de prezentarea in premiera a unor seturi de fotografii inedite, cu prilejul a trei date importante: 1 Mai 1945 (“Primul 1 Mai liber!), 9 Mai 1945 (“Ziua Victoriei”) si 10 Mai 1945 (Ziua Nationala pana in 1947) – festivitatile de la Bucuresti, desigur. Paralele, comparatii, comentarii interesante.

Constient de disparitia galopanta a pietrei cubice de pe strazile Capitalei, am scris o pledoarie pro paviment in doua parti: prima, cu imagini istorice si a doua, cu imagini din prezent.

Poate cel mai de succes articol al meu din 2010 este cel legat de mostenirea evreiasca bucuresteana, in care trec in revista lacasurile de cult mozaic (temple, sinagogi) inca existente in Capitala.

Am aniversat 2 ani de la lansarea serialului “Articol de 10 lei”, pana acum cea mai completa galerie de lei ornamentali bucuresteni din online-ul romanesc.

A urmat mai departe episodul 15 si vor mai urma si altele.

O noua vizita la Constanta, un nou prilej de a remarca eclectismul acestui oras fascinant. Imagini foarte interesante din timpul plimbarii organizate de Joe.

M-am bucurat, ca orice roman, de alegerea unui brand turistic demn de tara noastra.

O panorama in premiera a Caii Rahovei in anii ’20 mi-a permis realizarea de paralele si identificarea de imobile disparute sau inca existente. O calatorie frumoasa in vremuri apuse.

Tot in 2010 m-am ocupat, in sfarsit, de tratarea zonei Dealului Arsenalului, unde se afla Casa Republicii, Casa Academiei si alte constructii ale noului Centru Civic ceausist. Intr-o serie de trei articole de investigatie, am relevat amanunte importante si am pus in vedere problemele generate de demolarile masive din anii ’80. Pentru inceput, am comentat pe marginea unor imagini in premiera cu santierul Casei Republicii. Am descoperit apoi secvente filmate in 1980 in Dealul Uranus. Le-am analizat in amanunt. Poate cel mai solicitant articol de investigatie a fost cel legat de comorile ascunse de pe Maidanul Academiei. A fost nevoie de o vizita in zona, printre caini maidanezi si gunoaie, dar rezultatul a meritat efortul!

Cronica obisnuita a Zilelor Bucurestilor, slab organizate in 2010.

Descoperirea unui decret semnat de Ceausescu a insemnat marcarea pe harta Bucurestilor a Pietei Marx-Engels, in Bucurestii-Noi. Detalii si fotografii, aici.

Am laudat Panopixel pentru fantasticele panorame 360 oferite.

Cel mai important eveniment urbanistic al anului – inceperea lucrarilor la noua diametrala nord-sud – Buzesti-Berzei-Uranus au insemnat evacuari, demolari si inceputul unui serial care va continua in 2011. Primul episod a tratat cladirile disparute de pe strada Buzesti, iar al doilea – pe cele de pe strada berzei – imagini istorice, imagini actuale, comparatii si povesti surprinzatoare.

Dupa vremea execrabila de 1 Decembrie, am conchis ca nu se mai poate si ca ne trebuie neaparat o alta Zi Nationala!

Cu intarziere, s-a inaugurat la Piata Palatului noua statuie ecvestra a Regelui Carol I – un esec exorbitant ridicat in slavi de autoritati, cu concursul Casei Regale. Povestea inaugurarii, intr-un reportaj de la fata locului.

Trecand in revista articolele trecute despre decembrie 1989, mi-am pus intrebarea cat de liberi ne simtim in 2010.

Evaluarea subiectiva a luminilor de sarbatori din Capitala s-a petrecut in preajma Craciunului. Diverse zone centrale, diverse aranjamente, de succes sau oribile, au fost pozate, catalogate si comentate.

Am incheiat anul cu “Republica, mareata vatra!”, in care prezentam modul absolut ilegal in care s-a instaurat la 30 decembrie 1947 republica in Romania. Steme regale, steme republicane, analize, dar si comparatii nemaiintalnite, in ultimul articol pe anul 2010.

Cam cu asta m-am ocupat in ultimul an. Voua cum vi s-a parut 2010, prin prisma articolelor? Care v-a placut cel mai mult? Ce asteptari aveti de la 2011, prin aceeasi prisma?

La multi ani cititorilor si un An Nou rezistent!

more at http://rezistenta.net

Raiden – Retrospectiva 2010


Prima mea interventie pe anul 2011 este o recapitulare a celor mai importante articole de anul trecut. Asa cum am facut si la retrospectiva pe 2009, voi rezuma principalele subiecte de care m-am ocupat in 2010. Este o sinteza utila, zic eu, si se poate evita cautarea anevoioasa a articolelor. In orice caz, tabloul mare al anului 2010 in ce ma priveste arata cam asa: –>

Anul 2010 a inceput cu relatarea calatoriei pe Valea Prahovei, prin Brasov si prin Sighisoara, cu fotografii frumoase.

Revenind la Bucuresti, am postat primul articol in care transformarile Pietei Unirii se impletesc cu povestea unei familii la plimbare prin zona, in anii ’50 (fotografii in exclusivitate).

Am continuat cu un top 10 al cladirilor disparute din Capitala, extins apoi la top 20 si incluzand si constructii care si-au schimbat radical infatisarea. O aducere-aminte necesara!

De ziua intaiului Presedinte al Republicii noastre, am facut o trecere in revista a biografiei lui Nicolae Ceausescu, folosind poze de arhiva inedite.

In 2010, am fost la Ziua Portilor Deschise organizata de Camera Deputatilor la Palatul Parlamentului (Casa Republicii/Poporului). Un photo walk si dialoguri interesante cu personaje si mai interesante, in articolul dedicat.

Au urmat apoi doua articole de investigatie, care au necesitat eforturi in identificarea anumitor cladiri. Am povestit despre trei mutari si trei mascari spectaculoase, petrecute in diverse etape ale regimului comunist. Articole de exceptie, cu intamplari de exceptie!

2010 nu a fost lipsit de aparitii in presa, in ce ma priveste. Atat de mult au placut articolele de investigatie de care faceam vorbire mai sus, ca ziarul Adevarul de Seara s-a hotarat sa ma plagieze. Un razboi al declaratiilor si e-mailurilor, imbibat cu tupeu si nesimtire, aici.

Pe partea pozitiva, am acordat un interviu ziarului Ring si un interviu ziarului Gandul, alaturi de colegii de la Bucurestii vechi si noi.

2010 a marcat aparitia “pe piata” a blogului Idei Urbane, coordonat de dl. Popescu. Biroul sau virtual de proiectare mi-a atras atentia de la inceput, cand a venit cu o completare fericita a articolului meu despre Rondul Udricani, in sensul unei posibile evolutii a zonei.

Am inceput sa aduc la lumina tot mai multe poze din arhive in premiera. Sarbatori uitate in Romania precum Ziua Armatei Rosii au fost readuse din trecutul tulbure prin instantanee de la ceremonie.

Si serialul Perspective a continuat, cu episodul 18 – orasul comprimat,…

…cu o provocare de a identifica imobile anonime (episodul 19),…

…cu orasul nocturn (episodul 20),…

…cu cel mai apreciat episod din serial de pana acum – despre art-deco-ul bucurestean (episodul 21),…

…cu imagini spectaculoase cu culorile toamnei in Capitala (episodul 22),…

…si, in fine, cu imagini-document luate de pe acoperisurile Casei Republicii (Palatul Parlamentului) .

Nu am omis nici articolul special dedicat seismului de la 4 martie 1977. In 2010, am citat o carte aparuta dupa cutremur, care il transforma pe Ceausescu in salvatorul natiunii. Totusi, aflam si informatii noi despre cladiri prabusite de care stiam, dar si de altele despre care nu aflasem, precum si despre transformarea ulterioara a orasului.

In al patrulea episod al serialului “Vestigiile vremurilor apuse”, am prezentat diverse placute montate de societatile de asigurari antebelice si interbelice pe cladirile asigurate. O adevarata vanatoare dupa comori ascunse.

Dupa infamul Pantalone, prietena lui, Argentina, s-a trezit ca vrea sa copieze de-a-ntregul articole de la mine. Prostia nu are limite.

Am intrat un pic mai mult si in partea industriala de inceput de secol 20 a orasului, prin explorarea Fabricilor de Bere “Bragadiru” (Rahova) si “Luther” (Grivita).

Luna mai a fost marcata de prezentarea in premiera a unor seturi de fotografii inedite, cu prilejul a trei date importante: 1 Mai 1945 (“Primul 1 Mai liber!), 9 Mai 1945 (“Ziua Victoriei”) si 10 Mai 1945 (Ziua Nationala pana in 1947) – festivitatile de la Bucuresti, desigur. Paralele, comparatii, comentarii interesante.

Constient de disparitia galopanta a pietrei cubice de pe strazile Capitalei, am scris o pledoarie pro paviment in doua parti: prima, cu imagini istorice si a doua, cu imagini din prezent.

Poate cel mai de succes articol al meu din 2010 este cel legat de mostenirea evreiasca bucuresteana, in care trec in revista lacasurile de cult mozaic (temple, sinagogi) inca existente in Capitala.

Am aniversat 2 ani de la lansarea serialului “Articol de 10 lei”, pana acum cea mai completa galerie de lei ornamentali bucuresteni din online-ul romanesc.

A urmat mai departe episodul 15 si vor mai urma si altele.

O noua vizita la Constanta, un nou prilej de a remarca eclectismul acestui oras fascinant. Imagini foarte interesante din timpul plimbarii organizate de Joe.

M-am bucurat, ca orice roman, de alegerea unui brand turistic demn de tara noastra.

O panorama in premiera a Caii Rahovei in anii ’20 mi-a permis realizarea de paralele si identificarea de imobile disparute sau inca existente. O calatorie frumoasa in vremuri apuse.

Tot in 2010 m-am ocupat, in sfarsit, de tratarea zonei Dealului Arsenalului, unde se afla Casa Republicii, Casa Academiei si alte constructii ale noului Centru Civic ceausist. Intr-o serie de trei articole de investigatie, am relevat amanunte importante si am pus in vedere problemele generate de demolarile masive din anii ’80. Pentru inceput, am comentat pe marginea unor imagini in premiera cu santierul Casei Republicii. Am descoperit apoi secvente filmate in 1980 in Dealul Uranus. Le-am analizat in amanunt. Poate cel mai solicitant articol de investigatie a fost cel legat de comorile ascunse de pe Maidanul Academiei. A fost nevoie de o vizita in zona, printre caini maidanezi si gunoaie, dar rezultatul a meritat efortul!

Cronica obisnuita a Zilelor Bucurestilor, slab organizate in 2010.

Descoperirea unui decret semnat de Ceausescu a insemnat marcarea pe harta Bucurestilor a Pietei Marx-Engels, in Bucurestii-Noi. Detalii si fotografii, aici.

Am laudat Panopixel pentru fantasticele panorame 360 oferite.

Cel mai important eveniment urbanistic al anului – inceperea lucrarilor la noua diametrala nord-sud – Buzesti-Berzei-Uranus au insemnat evacuari, demolari si inceputul unui serial care va continua in 2011. Primul episod a tratat cladirile disparute de pe strada Buzesti, iar al doilea – pe cele de pe strada berzei – imagini istorice, imagini actuale, comparatii si povesti surprinzatoare.

Dupa vremea execrabila de 1 Decembrie, am conchis ca nu se mai poate si ca ne trebuie neaparat o alta Zi Nationala!

Cu intarziere, s-a inaugurat la Piata Palatului noua statuie ecvestra a Regelui Carol I – un esec exorbitant ridicat in slavi de autoritati, cu concursul Casei Regale. Povestea inaugurarii, intr-un reportaj de la fata locului.

Trecand in revista articolele trecute despre decembrie 1989, mi-am pus intrebarea cat de liberi ne simtim in 2010.

Evaluarea subiectiva a luminilor de sarbatori din Capitala s-a petrecut in preajma Craciunului. Diverse zone centrale, diverse aranjamente, de succes sau oribile, au fost pozate, catalogate si comentate.

Am incheiat anul cu “Republica, mareata vatra!”, in care prezentam modul absolut ilegal in care s-a instaurat la 30 decembrie 1947 republica in Romania. Steme regale, steme republicane, analize, dar si comparatii nemaiintalnite, in ultimul articol pe anul 2010.

Cam cu asta m-am ocupat in ultimul an. Voua cum vi s-a parut 2010, prin prisma articolelor? Care v-a placut cel mai mult? Ce asteptari aveti de la 2011, prin aceeasi prisma?

La multi ani cititorilor si un An Nou rezistent!

more at http://rezistenta.net

Top 20 cladiri disparute


Pentru ca topul initial cu imobilele disparute din Bucuresti a avut succes, am decis sa il extind la un top 20 si, cine stie, poate la un top 30 pe viitor.

Regulile dupa care m-am ghidat si de aceasta data au fost excluderea bisericilor (apartin altei categorii) si a caselor individuale. Am facut si exceptii, in sensul admiterii unor edificii cu infatisarea schimbata radical. Bucurestii au pierdut si inainte, dar mai ales in timpul comunistilor, o mare parte din patrimoniul istoric si din orasul vechi, cu adevarat reprezentativ pentru Capitala Romaniei. In continuare, cele zece cladiri din aceasta “extensie”. –>

Fondata la 1870, Gara Targovistei, ulterior Gara de Nord, este astazi principalul nod feroviar al Bucurestilor si al tarii. Gara nu a aratat intotdeauna ca in prezent. A fost inaugurata intr-o prima forma cu celebrele “turnulete”, vizibile in ilustrata de mai sus din 1917.

Anii ’30 au adus o schimbare majora de fatada pentru cladirea garii, ea transformandu-se complet. A aparut intrarea masiva cu coloane dinspre bd. Dinicu Golescu si a au disparut “turnuletele”. A fost bombardata din greu in 1944, fiind reparata dupa razboi. Mai multe, la pas (aici si aici).

Inainte de ridicarea imobilelor moderniste de pe bd. Take Ionescu (actual Magheru) in anii ’30, aceasta artera era plina de conace si palate. Dintre acestea, se remarca Muzeul Simu, in stilul unui templu grecesc, fondat la 1910 de Anastase Simu.

Viata cladirii nu a fost una foarte lunga: 50 de ani. La inceputul anilor ’60, regimul Dej a demolat Palatul Simu si imprejurimile, pentru a ridica doi colosi fara personalitate: blocurile ONT si Eva. Muzeul Simu se situa cam pe locul spatiului verde din fata blocului Eva (actual Diverta). Cine vrea sa isi faca o idee cam cum arata Muzeul Simu, este invitat sa mearga si sa vada Biserica Greaca (Capela Legatiei Elene) de pe bd. Carol I.

O cladire stearsa aproape complet din memoria bucurestenilor este vechiul sediu al Muzeului Militar. Acesta, dupa mutarea din Palatul Artelor din Parcul Carol I, imobil care arsese, isi gasise locul intr-o cladire de pe strada Izvor, in vecinatatea Pietei Puisor, nu departe de stadionul ANEF (Republicii).

Piata Arsenalului spre str. Izvor. In stanga, Ministerul Apararii.

Ambitiile lui Ceausescu de a avea un nou Centru Civic in Capitala au dus la raderea Dealului Arsenalului si imprejurimilor. Astfel, Muzeul Militar a fost mutat in str. Stefan Furtuna (actuala Mircea Vulcanescu) in 1988, intr-o fosta cazarma a unui regiment. Sediul anterior a fost demolat, laolalta cu acoperirea stadionului ANEF. Aproximativ pe locul Muzeului Militar vechi este un teren de tenis in curtea Casei Poporului, iar vis-a-vis se inalta azi Ministerul Apararii, un monolit sinistru. Piata Puisor se numeste azi Piata Arsenalului, fiind largita si sistematizata total.

Sala Dalles nu a fost intotdeauna o extensie a unui bloc. Ea a fost inaugurata in anii ’30 ca imobil de sine statator, conform testamentului Elenei Dalles. Stilul simplist in care se prezenta lacasul de cultura contrasta cu mai somptuoasele vile de pe bulevard.

In 1959, pentru inchiderea frontului la bd. Balcescu (fost Bratianu), autoritatile comuniste au ridicat un imobil comun, utilitar. Sala Dalles originala se gaseste astazi in spatele acestui bloc, despre care a scris foarte bine armyuser.

La 1925, Hotelul Splendid de langa Palatul Regal era cel mai mare hotel bucurestean. Concurenta ii facea vecinul Athenee Palace. Imobilul masiv si impunator a fost insa bombardat in 1944 si demolat spre finalul anilor ’40.

Demolarea viza sistematizarea zonei prin prelungirea strazii Stirbei-Voda inspre Calea Victoriei. Intersectia cu aceasta din urma marcheaza amplasamentul Hotelului Splendid (evidentiat cu un careu ciclame pe imagine). Despre hotel si imprejurimile lui a scris Dan, pe Bucurestii Vechi.

Bucurestenii mai varstnici mergeau la Opereta, fost teatru Regina Maria, pe Splai, la actuala Piata Natiunile Unite. Era un imobil mic si cochet. In fotografia de mai sus din anii ’60, tramvaiul care vine de pe Splai tocmai trecuse pe langa Sfatul Popular al Raionului “Nicolae Balcescu”, dinspre zona Mihai-Voda.

Malul dinspre Casa Poporului al Dambovitei a fost si el demolat, iar pe locul caselor au aparut blocuri inalte. Chiar pe amplasamentul fostei Operete se ridica azi unul din Gemenii Sitraco (cel din dreapta), care deschid artificial-creatul bd. Natiunile Unite.

Editura Cartea Romaneasca, printre cele mai prestigioase in vremea monarhiei, isi ridicase un sediu art-deco in anii ’20 pe bd. Carol I, in apropiere de intersectia acestuia cu Calea Victoriei. La parter se gasea si o librarie de unde cititorii puteau sa achizitioneze cele mai noi carti de la editura.

Bombardamentele din 1944 au distrus si aceasta cladire, si pe cea de langa, Clubul Partidului National-Taranesc. Dupa curatarea terenului, a aparut pe locul fostei edituri un spatiu verde, mentinut pana la inceputul anilor ’60. Atunci, acolo s-a ridicat blocul Romarta, actuala agentie BRD, cladire care, desigur, nu imi place. Este lipita de blocul Academiei, prabusit partial in 1977 la cutremur. Intersectia de langa blocul Romarta s-a schimbat din Republicii cu Calea Victoriei in Elisabeta cu Calea Victoriei dupa 1989.

Poate cea mai definitorie pentru vechea Piata Unirii este Hala Unirii (Hala Mare), parte din complexul Halelor Centrale. Fusese ridicata in 1872 de antrepriza fratilor Eiffel, spune legenda. Hala reprezenta esenta comerciala a Pietei Unirii. Dupa anii ’30, odata cu demolarea restului halelor, a ramas singura.

Agitatia din jurul ei a disparut in anii ’80, cand si ea, si Spitalul Brancovenesc vecin au fost distruse pentru a face loc noului. Pe locul ei este astazi un spatiu verde triunghiular, definit de strada Halelor si prelungirea bd. Coposu inspre Splai. Despre Halele Centrale a scris Radu Oltean.

Unul dintre cele mai jelite monumente ale Bucurestilor disparuti sub lama buldozerelor ceausiste este, cu siguranta, Spitalul Brancovenesc. Fondat la 1834 de Safta Brancoveanu, a fost extins inspre bd. Maria la inceputul secolului 20. In anii ’30, peste drum de Spital a aparut o fantana.

Devenit Spitalul de Stat nr. 2 dupa instaurarea Republicii Populare, Spitalul a continuat sa fie un simbol al Pietei Unirii si al orasului. A fost insa demolat la inceputul anului 1985, pentru ca pe locul lui sa apara bd. Unirii si un bloc.

Privind astazi spre fostul amplasament al Spitalului Brancovenesc, privirea intalneste un bloc de factura nord-coreeana, situat peste o Piata a Unirii mult largita si simplificata, de nerecunoscut.

Am incercat sa tin cont pe cat posibil de sugestiile celor care au propus, in comentariile la prima parte a topului, cladiri disparute. Cele care nu au aparut au mari sanse sa apara in editia urmatoare si profit de ocazie sa indemn la cat mai multe propuneri, in limitele regulilor mentionate la inceput.

more at http://rezistenta.net

Top 20 cladiri disparute


Pentru ca topul initial cu imobilele disparute din Bucuresti a avut succes, am decis sa il extind la un top 20 si, cine stie, poate la un top 30 pe viitor.

Regulile dupa care m-am ghidat si de aceasta data au fost excluderea bisericilor (apartin altei categorii) si a caselor individuale. Am facut si exceptii, in sensul admiterii unor edificii cu infatisarea schimbata radical. Bucurestii au pierdut si inainte, dar mai ales in timpul comunistilor, o mare parte din patrimoniul istoric si din orasul vechi, cu adevarat reprezentativ pentru Capitala Romaniei. In continuare, cele zece cladiri din aceasta “extensie”. –>

Fondata la 1870, Gara Targovistei, ulterior Gara de Nord, este astazi principalul nod feroviar al Bucurestilor si al tarii. Gara nu a aratat intotdeauna ca in prezent. A fost inaugurata intr-o prima forma cu celebrele “turnulete”, vizibile in ilustrata de mai sus din 1917.

Anii ’30 au adus o schimbare majora de fatada pentru cladirea garii, ea transformandu-se complet. A aparut intrarea masiva cu coloane dinspre bd. Dinicu Golescu si a au disparut “turnuletele”. A fost bombardata din greu in 1944, fiind reparata dupa razboi. Mai multe, la pas (aici si aici).

Inainte de ridicarea imobilelor moderniste de pe bd. Take Ionescu (actual Magheru) in anii ’30, aceasta artera era plina de conace si palate. Dintre acestea, se remarca Muzeul Simu, in stilul unui templu grecesc, fondat la 1910 de Anastase Simu.

Viata cladirii nu a fost una foarte lunga: 50 de ani. La inceputul anilor ’60, regimul Dej a demolat Palatul Simu si imprejurimile, pentru a ridica doi colosi fara personalitate: blocurile ONT si Eva. Muzeul Simu se situa cam pe locul spatiului verde din fata blocului Eva (actual Diverta). Cine vrea sa isi faca o idee cam cum arata Muzeul Simu, este invitat sa mearga si sa vada Biserica Greaca (Capela Legatiei Elene) de pe bd. Carol I.

O cladire stearsa aproape complet din memoria bucurestenilor este vechiul sediu al Muzeului Militar. Acesta, dupa mutarea din Palatul Artelor din Parcul Carol I, imobil care arsese, isi gasise locul intr-o cladire de pe strada Izvor, in vecinatatea Pietei Puisor, nu departe de stadionul ANEF (Republicii).

Piata Arsenalului spre str. Izvor. In stanga, Ministerul Apararii.

Ambitiile lui Ceausescu de a avea un nou Centru Civic in Capitala au dus la raderea Dealului Arsenalului si imprejurimilor. Astfel, Muzeul Militar a fost mutat in str. Stefan Furtuna (actuala Mircea Vulcanescu) in 1988, intr-o fosta cazarma a unui regiment. Sediul anterior a fost demolat, laolalta cu acoperirea stadionului ANEF. Aproximativ pe locul Muzeului Militar vechi este un teren de tenis in curtea Casei Poporului, iar vis-a-vis se inalta azi Ministerul Apararii, un monolit sinistru. Piata Puisor se numeste azi Piata Arsenalului, fiind largita si sistematizata total.

Sala Dalles nu a fost intotdeauna o extensie a unui bloc. Ea a fost inaugurata in anii ’30 ca imobil de sine statator, conform testamentului Elenei Dalles. Stilul simplist in care se prezenta lacasul de cultura contrasta cu mai somptuoasele vile de pe bulevard.

In 1959, pentru inchiderea frontului la bd. Balcescu (fost Bratianu), autoritatile comuniste au ridicat un imobil comun, utilitar. Sala Dalles originala se gaseste astazi in spatele acestui bloc, despre care a scris foarte bine armyuser.

La 1925, Hotelul Splendid de langa Palatul Regal era cel mai mare hotel bucurestean. Concurenta ii facea vecinul Athenee Palace. Imobilul masiv si impunator a fost insa bombardat in 1944 si demolat spre finalul anilor ’40.

Demolarea viza sistematizarea zonei prin prelungirea strazii Stirbei-Voda inspre Calea Victoriei. Intersectia cu aceasta din urma marcheaza amplasamentul Hotelului Splendid (evidentiat cu un careu ciclame pe imagine). Despre hotel si imprejurimile lui a scris Dan, pe Bucurestii Vechi.

Bucurestenii mai varstnici mergeau la Opereta, fost teatru Regina Maria, pe Splai, la actuala Piata Natiunile Unite. Era un imobil mic si cochet. In fotografia de mai sus din anii ’60, tramvaiul care vine de pe Splai tocmai trecuse pe langa Sfatul Popular al Raionului “Nicolae Balcescu”, dinspre zona Mihai-Voda.

Malul dinspre Casa Poporului al Dambovitei a fost si el demolat, iar pe locul caselor au aparut blocuri inalte. Chiar pe amplasamentul fostei Operete se ridica azi unul din Gemenii Sitraco (cel din dreapta), care deschid artificial-creatul bd. Natiunile Unite.

Editura Cartea Romaneasca, printre cele mai prestigioase in vremea monarhiei, isi ridicase un sediu art-deco in anii ’20 pe bd. Carol I, in apropiere de intersectia acestuia cu Calea Victoriei. La parter se gasea si o librarie de unde cititorii puteau sa achizitioneze cele mai noi carti de la editura.

Bombardamentele din 1944 au distrus si aceasta cladire, si pe cea de langa, Clubul Partidului National-Taranesc. Dupa curatarea terenului, a aparut pe locul fostei edituri un spatiu verde, mentinut pana la inceputul anilor ’60. Atunci, acolo s-a ridicat blocul Romarta, actuala agentie BRD, cladire care, desigur, nu imi place. Este lipita de blocul Academiei, prabusit partial in 1977 la cutremur. Intersectia de langa blocul Romarta s-a schimbat din Republicii cu Calea Victoriei in Elisabeta cu Calea Victoriei dupa 1989.

Poate cea mai definitorie pentru vechea Piata Unirii este Hala Unirii (Hala Mare), parte din complexul Halelor Centrale. Fusese ridicata in 1872 de antrepriza fratilor Eiffel, spune legenda. Hala reprezenta esenta comerciala a Pietei Unirii. Dupa anii ’30, odata cu demolarea restului halelor, a ramas singura.

Agitatia din jurul ei a disparut in anii ’80, cand si ea, si Spitalul Brancovenesc vecin au fost distruse pentru a face loc noului. Pe locul ei este astazi un spatiu verde triunghiular, definit de strada Halelor si prelungirea bd. Coposu inspre Splai. Despre Halele Centrale a scris Radu Oltean.

Unul dintre cele mai jelite monumente ale Bucurestilor disparuti sub lama buldozerelor ceausiste este, cu siguranta, Spitalul Brancovenesc. Fondat la 1834 de Safta Brancoveanu, a fost extins inspre bd. Maria la inceputul secolului 20. In anii ’30, peste drum de Spital a aparut o fantana.

Devenit Spitalul de Stat nr. 2 dupa instaurarea Republicii Populare, Spitalul a continuat sa fie un simbol al Pietei Unirii si al orasului. A fost insa demolat la inceputul anului 1985, pentru ca pe locul lui sa apara bd. Unirii si un bloc.

Privind astazi spre fostul amplasament al Spitalului Brancovenesc, privirea intalneste un bloc de factura nord-coreeana, situat peste o Piata a Unirii mult largita si simplificata, de nerecunoscut.

Am incercat sa tin cont pe cat posibil de sugestiile celor care au propus, in comentariile la prima parte a topului, cladiri disparute. Cele care nu au aparut au mari sanse sa apara in editia urmatoare si profit de ocazie sa indemn la cat mai multe propuneri, in limitele regulilor mentionate la inceput.

more at http://rezistenta.net

Top 10 cladiri disparute


Bucurestii de ieri, Bucurestii de azi. Doua orase cum nu se poate mai diferite. In topul care urmeaza, am inclus edificii celebre odata. Dupa disparitie, multe au fost date uitarii, in timp ce altele nu s-au sters din mentalul colectiv.

Nu este un articol foarte exact. Informatii minimale, date aproximative, dar multe poze vechi si noi. –>

Poate printre cele mai importante cladiri ale Capitalei este Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Palatul vechi, ridicat de Regele Carol I, a ars intr-un incendiu in anii ’20 ai secolului trecut.

A fost inlocuit de Palatul nou in anii ’30, in perioada Regelui Carol al II-lea. Palatul Regal nou adaposteste in prezent Muzeul de Arta.

Teatrul National vechi se gasea pe Calea Victoriei. Bombardat in 1944, a fost demolat dupa razboi.

Pe locul lui a aparut dupa anul 2000 un hotel modern, care are atasata o replica a intrarii in vechiul Teatru. Chestionabila aceasta imbinare de stiluri.

Palatul Sturdza din Piata Victoriei, sediul Ministerului Afacerilor Straine, ridicat la inceput de secol 20, a fost si el bombardat in al Doilea Razboi Mondial. A fost demolat ulterior.

Se gasea pe locul aleii din dreapta si spatiului verde din fata actualului sediu al Guvernului, Palatul Victoria. Cele doua cladiri au coexistat o perioada scurta.

Hotelul Francez (Lafayette) se ridica in dreapta Palatului Casei de Depuneri (CEC), pe Calea Victoriei. Avariat la cutremurul din 1977, a fost demolat, desi exista parerea ca putea fi consolidat si refacut.

Pe locul terenului viran rezultat s-a ridicat in anii ’90 un colos – Bucharest Financial Plaza, fost sediu Bancorex – un edificiu care strica toata armonia belle-epoque a zonei.

Langa Hotelul Francez se gasea faimoasa Librarie Socec, ridicata la schimbarea secolului (19 cu 20) tot pe Calea Victoriei.

In anii ’30, locul fostei librarii a fost luat de Galeriile Lafayette, actual Magazin Victoria.

Prefectura Politiei Capitalei se gasea langa Libraria Socec, tot pe Calea Victoriei. Era un palat de inaltime mica, destul de simplist.

In anii ’30 a fost inlocuit de noul sediu, existent si azi.

Magazinul General de Paris se gasea la Piata Palatului Regal, langa Ateneul Roman, cam pe locul parcarii din fata restaurantului “Cina” (a se vedea conturul ciclame pe imaginea de mai jos).

A fost extins ulterior cu corpuri de cladire adapostind Jockey Club, Academia Comerciala s. a. A fost demolat la sistematizarea Pietei de la finele anilor ’30, menita sa confere o perspectiva mai larga Palatului Regal nou.

In unghiul format de Calea Victoriei si strada Buzesti, la Piata Victoriei, a existat pana in anii ’40 Palatul Societatii Functionarilor Publici, o cladire foarte frumoasa.

Avariat la bombardamente, a fost inlocuit de un spatiu verde dupa razboi. In anii ’80, ambitia lui Ceausescu de a sistematiza intreg orasul a plantat cam pe acelasi loc un bloc-mamut care adaposteste, printre altele, Comitetul Olimpic Roman.

Vechiul sediu al Ministerului de Interne si, pentru o perioada, al Consiliului de Ministri (Guvernul) se afla pe o straduta disparuta, langa Piata Palatului Regal.

A fost demolat in anii ’30 impreuna cu casele din jurul lui pentru a face loc mai marelui si mai masivului Palat al Ministerului Internelor, terminat dupa razboi. In perioada comunista, aici a fost sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. Azi, ministerul si-a recapatat palatul.

Cea mai necunoscuta cladire din acest top este, cu siguranta, sediul Ambulantei (Salvarii) de pe Splai, care dupa 1947 a devenit Spitalul Sportivilor. Se gasea undeva intre Sfatul Popular al Raionului “Nicolae Balcescu” si Podul Mihai-Voda.

A fost demolat in anii ’80 laolalta cu restul imobilelor de pe Splai (sectiunea cuprinsa intre Piata Natiunile Unite si Podul Hasdeu), pentru a se ridica acolo blocuri din ansambul noului Centru Civic.

Este important de subliniat ca aceasta este o lista subiectiva. Cand vorbim de imobile disparute si uitate, la care altele v-ati mai gandi? Ma refer la edificii mari, nu la case individuale.

Bazandu-ma pe propunerile primite, voi posta intr-un viitor apropiat episodul 2.

more at http://rezistenta.net

Top 10 cladiri disparute


Bucurestii de ieri, Bucurestii de azi. Doua orase cum nu se poate mai diferite. In topul care urmeaza, am inclus edificii celebre odata. Dupa disparitie, multe au fost date uitarii, in timp ce altele nu s-au sters din mentalul colectiv.

Nu este un articol foarte exact. Informatii minimale, date aproximative, dar multe poze vechi si noi. –>

Poate printre cele mai importante cladiri ale Capitalei este Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Palatul vechi, ridicat de Regele Carol I, a ars intr-un incendiu in anii ’20 ai secolului trecut.

A fost inlocuit de Palatul nou in anii ’30, in perioada Regelui Carol al II-lea. Palatul Regal nou adaposteste in prezent Muzeul de Arta.

Teatrul National vechi se gasea pe Calea Victoriei. Bombardat in 1944, a fost demolat dupa razboi.

Pe locul lui a aparut dupa anul 2000 un hotel modern, care are atasata o replica a intrarii in vechiul Teatru. Chestionabila aceasta imbinare de stiluri.

Palatul Sturdza din Piata Victoriei, sediul Ministerului Afacerilor Straine, ridicat la inceput de secol 20, a fost si el bombardat in al Doilea Razboi Mondial. A fost demolat ulterior.

Se gasea pe locul aleii din dreapta si spatiului verde din fata actualului sediu al Guvernului, Palatul Victoria. Cele doua cladiri au coexistat o perioada scurta.

Hotelul Francez (Lafayette) se ridica in dreapta Palatului Casei de Depuneri (CEC), pe Calea Victoriei. Avariat la cutremurul din 1977, a fost demolat, desi exista parerea ca putea fi consolidat si refacut.

Pe locul terenului viran rezultat s-a ridicat in anii ’90 un colos – Bucharest Financial Plaza, fost sediu Bancorex – un edificiu care strica toata armonia belle-epoque a zonei.

Langa Hotelul Francez se gasea faimoasa Librarie Socec, ridicata la schimbarea secolului (19 cu 20) tot pe Calea Victoriei.

In anii ’30, locul fostei librarii a fost luat de Galeriile Lafayette, actual Magazin Victoria.

Prefectura Politiei Capitalei se gasea langa Libraria Socec, tot pe Calea Victoriei. Era un palat de inaltime mica, destul de simplist.

In anii ’30 a fost inlocuit de noul sediu, existent si azi.

Magazinul General de Paris se gasea la Piata Palatului Regal, langa Ateneul Roman, cam pe locul parcarii din fata restaurantului “Cina” (a se vedea conturul ciclame pe imaginea de mai jos).

A fost extins ulterior cu corpuri de cladire adapostind Jockey Club, Academia Comerciala s. a. A fost demolat la sistematizarea Pietei de la finele anilor ’30, menita sa confere o perspectiva mai larga Palatului Regal nou.

In unghiul format de Calea Victoriei si strada Buzesti, la Piata Victoriei, a existat pana in anii ’40 Palatul Societatii Functionarilor Publici, o cladire foarte frumoasa.

Avariat la bombardamente, a fost inlocuit de un spatiu verde dupa razboi. In anii ’80, ambitia lui Ceausescu de a sistematiza intreg orasul a plantat cam pe acelasi loc un bloc-mamut care adaposteste, printre altele, Comitetul Olimpic Roman.

Vechiul sediu al Ministerului de Interne si, pentru o perioada, al Consiliului de Ministri (Guvernul) se afla pe o straduta disparuta, langa Piata Palatului Regal.

A fost demolat in anii ’30 impreuna cu casele din jurul lui pentru a face loc mai marelui si mai masivului Palat al Ministerului Internelor, terminat dupa razboi. In perioada comunista, aici a fost sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. Azi, ministerul si-a recapatat palatul.

Cea mai necunoscuta cladire din acest top este, cu siguranta, sediul Ambulantei (Salvarii) de pe Splai, care dupa 1947 a devenit Spitalul Sportivilor. Se gasea undeva intre Sfatul Popular al Raionului “Nicolae Balcescu” si Podul Mihai-Voda.

A fost demolat in anii ’80 laolalta cu restul imobilelor de pe Splai (sectiunea cuprinsa intre Piata Natiunile Unite si Podul Hasdeu), pentru a se ridica acolo blocuri din ansambul noului Centru Civic.

Este important de subliniat ca aceasta este o lista subiectiva. Cand vorbim de imobile disparute si uitate, la care altele v-ati mai gandi? Ma refer la edificii mari, nu la case individuale.

Bazandu-ma pe propunerile primite, voi posta intr-un viitor apropiat episodul 2.

more at http://rezistenta.net