Cum a fost cel mai dubios Ajun de Crăciun la București, în 14 poze

La fiecare final de an, circulă multe poze din decembrie 1989 deja devenite clișeu. Ceaușescu la balconul CC. Tancurile din Piața Revoluției. Copilul înfășurat în tricolor. Camionul plin cu revoluționari. Toate astea le-ai văzut de n-șpe mii de ori de-a lungul anilor. De data asta, m-am gândit să popularizez un set de fotografii realizate pe 24 decembrie 1989 de Mircea Ordean și publicate pe net în 2012. Am preluat 14 dintre ele, pe care vreau să le comentez. Vezi postarea inițială a lui Mircea Ordean și tot setul de poze ►AICI

→ CONTEXT

Pe 24 decembrie 1989, în Ajunul Crăciunului, românii puteau să marcheze pentru prima oară din 1948 deschis sărbătoarea asta fără să fie sancționați de autoritățile comuniste. Republica Socialistă România își trăia ultimele zile, iar Președintele ei, Nicolae Ceaușescu (secretarul general al Partidului Comunist Român), împreună cu soția sa, Elena Ceaușescu (viceprim-ministru în Guvernul RSR) fugiseră cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central al PCR din București pe 22 decembrie, cu 2 zile înainte. Fuseseră capturați apoi și duși în cel mai mare secret la garnizoana militară de la Târgoviște.

La București, în tot vidul de putere creat după plecarea lui Ceaușescu, s-a ridicat Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), alcătuit din nomenclaturiști de rang II din vechiul PCR și condus de Ion Iliescu, comunist care ocupase funcții importante, inclusiv Ministru al Tineretului. În seara zilei de 24 decembrie 1989, Iliescu, președintele CFSN, scrie pe genunchi decretul prin care numește un Tribunal Militar Extraordinar care să-i judece și să-i condamne la moarte pe soții Ceaușescu. A doua zi, de Crăciun, pe 25 decembrie,. Ceaușeștii sunt judecați, găsiți vinovați și executați prin împușcare. Ca să vezi, comuniștii uciseseră alți comuniști pentru a prelua puterea. “Revoluția” reușise.

Atmosfera din București, în ziua de 24 decembrie 1989, era una de panică, teamă și suspiciune. Psihoza teroriștilor, menținută de Televiziunea Română Liberă (TVRL) aservită CFSN, băgase spaima-n populație și o ținea departe de cercurile în care CFSN prelua ușor-ușor toate instituțiile fostei Republici Socialiste. În timp ce toți așteptau să afle soarta cuplului Ceaușescu, teroriștii trăgeau de pe clădiri, de la geamuri, trăgeau în civili, nimeni nu era sigur. Practic, oricine putea fi terorist, asta era ideea generală. Hai să vedem pe unde s-a plimbat Mircea Ordean în preziua execuției Ceaușeștilor ↓↓↓ Continue reading Cum a fost cel mai dubios Ajun de Crăciun la București, în 14 poze

Cum am găsit rasism și sexism în desenele animate The Jetsons

1964-the-jetsons
Dacă ai prins Cartoon Network în anii ’90, probabil că-ți amintești de The Jetsons (tradus la noi cu Familia Jetson), serialul ăla simpatic și futurist de desene animate create de Hanna-Barbera. Practic, toată acțiunea se învârte în jurul familiei lui George Jetson, într-un viitor nu atât de îndepărtat: anul 2062.

The Jetsons sunt la polul opus de The Flintstones, familie care trăiește într-o lume preistorică. Articolul ăsta se vrea o analiză a unor aspecte recurente din The Jetsons și o fixare în epocă, pe care sigur nu le-ai observat când erai copil și, ca mine probabil, adorai serialul ăsta. Continue reading Cum am găsit rasism și sexism în desenele animate The Jetsons

Cum au tras oierii lâna peste ochii stângii visătoare

Pe 15 decembrie 2015 oierii au descins la București, 4.000 în număr, pentru a cere Parlamentului să modifice Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic care conține două puncte care deranjează pe ciobani:

1. Se limitează numărul de câini la stână la 3; și
2. Se interzice pășunatul între lunile decembrie și aprilie;

Ce au văzut tinerii idealiști și mass media

Narativa percepută de oamenii care nu cunosc domeniul ar fi cam așa: Lobbyiști cu bani care acționează în numele vânătorilor de tip Năstase-Țiriac au vrut să reducă oieritul pentru ca să fie mai multe animale sălbatice, să împuște vânătorii liber tot ce văd prin păduri fără frică de câini. Așa că au convins parlamentarii să dea o lege care protejează “vânatul”.

Ciobanii, spirite libere, tradiționale românești, care muncesc din greu pentru hrană curată au venit să-și apere meseria și, nefiind “cu mânuși de mătase” au făcut ce nu a făcut niciun protestatar “burghez”, anume au sărit gardul Palatului Parlamentului și au intrat până la birourile deputaților.


Cum stă treaba de fapt

Prevederea legală privind limitarea câinilor există în lege din 2006. Noua lege doar a confirmat limitarea, nu a introdus-o. În mod eronat Hotnews a zis că noua lege a introdus sancțiuni noi pentru depășirea numărului de câini. Sancțiunile au existat mereu, pur și simplu nu s-au aplicat.

Deci ciobanii au protestat pentru că au aflat acum de o lege neaplicată din 2006. Și pentru că s-a interzis oieritul în decembrie-aprilie. Mai ales pentru asta. Dar o să atingem acest subiect mai încolo.

Digi24 a înrămat problema așa: legea e dată în interesul vânătorilor care vor mai mult vânat, de aia vor să reducă numărul de câini. Legea este într-adevăr întocmită la sugestia unor asociații de vânători, însă nu de tipul Năstase-Țiriac ci de tipul conservaționiștilor old-school din asociațiile de vânători care cred că e misiunea lor pe pământ să țină ecosistemul în balans.

Dar oricum, logica felului în care Digi24 a înrămat problema câinilor de la turmă m-a dezgustat. Adică, vezi domne, numai vânătorii ar fi interesați de reducerea numărului câinilor fiindcă câinii mănâncă vânatul.

Păi dacă câinii omoară vânatul logica nu te duce și la faptul că CEILALȚI oameni care iubesc animalele sălbatice, și nu sunt vânători, vor același lucru!?

E ca și cum ai acuza inițiatorii legii pentru reducerea mortalității infantile că fac jocul pedofililor. “Păi cine e interesat domle de mai mulți copii?!

În fapt, studiile chiar arată că prezența câinilor domestici sau de rasă (fie rasa și nerecunoscută, ca cea de Ciobănesc Mioritic) inhibă și afectează grav ecosistemele. Sunt studii, precum cel de aici, și aici, și aici. Societatea Ornitologică Română consideră câinii de la stână un pericol pentru biodiversitate.

Sigur că nu cred că numărul maxim de 3 câini este unul realist. Da, sună a cifră scoasă din burta parlamentarilor. Da, poate fi o exagerare. Dar nu cred că limitarea în sine este denaturată. Din contră, la milioane de oi care se plimbă pe versanți este normal să limitezi haitele de câini, care sunt și ei în număr de zeci de mii.Capture

De ce? Ursul primăvara e slab și vulnerabil și câinii sunt fresh și bine hrăniți. Ghici cine omoară pe cine. Ghici cine rade toți iepurii în cale.

Cum s-ar zice, eu chiar țin cu ursul!

Și cu montaniarzii, care au și ei dreptul să se plimbe pe munte. Sute de mii de oameni se plimbă pe munte anual și unii chiar ajung sfășiați de câini de stână. Sigur, o să spuneți că montaniarzii merg acolo de plăcere pe când oierii muncesc. Dar, dar este o plăcere accesibilă oricui, de la loganistul care bea o cafea la cabana de la șosea la pasionații de drumeții care petrec săptămâni întregi pe versanți.

Toate cuvintele astea sunt goale dacă nu vă indic și scara problemei.

INS arată că sunt 10 milioane de capete de ovine în România. Poate cifra este un pic umflată fiindcă numără și oițele care se sacrifică în același an. Dar cert este că România are oi. Multe.

De fapt este o industrie care produce milioane de euro.

Exporturile de oi către Turcia au fost reluate. Înainte ca exportul ovinelor să fie oprit, aproape 1,8 milioane de animale mergeau spre Turcia. Era o piaţă de aproape 300 de milioane de euro.” – DIGI24.

Cu consumul autothton, cu industria lactatelor și a lânii, oieritul ajunge ușor la un miliard de euro ca cifră de afaceri.

Și cu costuri mici. Oamenii care se implică în asta o duc bine de tot. De ce? Fiindcă spre deosebire de crescut porci sau găini (activitate oricum profitabilă) nu trebuie să plătești NIMIC. Efectiv furajele pentru oi sunt GRATIS PE MUNTE. Nu pe terenuri private (deși oile intră și pe acelea) ci pe pășuni montane proprietate a statului pe care oierii își plimbă oile care mănâncă și se înmulțesc GRATIS. Teoretic există o procedură de licitare asupra pășunilor comunale dar practic combinațiile cu primarii și logistica faptului că nu verifică nimeni câte oi sunt unde conduce la o devorare generală a versanților.

Apoi, după ce se îngrașă bine pe furaje gratis, din natură, oile alea se duc la export, sute de mii de capete, pe vapoare, către țări arabe, unde se mănâncă aproape numai oaie și care nu se mai satură de exporturile noastre. Și banii intră în buzunarul oierilor. Ei chiar scot bani din piatră verde.

Acum poate înțelegeți CINE a venit și a sărit gardul Palatului Parlamentului. Oameni care se scaldă în bani. Și vor să își protejeze industria.

Iar amenințarea momentului este interdiciția de a pășuna în decembrie – aprilie. Adică fix când pământul este moale și ierburile răsar. Mii te copite transformă astfel de teren rapid în bătătură, în teren sterp. Nu degeaba este pășunatul excesiv unul din cei mai mari factori de poluare și distrugere a mediului. Distrugerea ierburilor și a plantelor duce la alunecări de teren și la deșertificarea unor zone care devin sterpe.

UntitledPășunat excesiv în Carpați. Aflați mai multe despre efectele pășunatului excesiv. Foto: fundatiacarpati.ro

Nu e nimic TRADIȚIONAL în a pășuna iarna. Tradițional este ca iarna ciobanii să coboare la șes și să hrănească oile cu rezerve de furaj uscat până primăvara. Dar sigur, asta scade sporul și lactația turmelor. Deci nu e profitabil.

Acum gândiți-vă cum ar fi ca niște patroni de firme de țigări și directorii lor să fi sărit gardul Palatului Parlamentului pentru a forța parlamentarii să întoarcă în discuție legea interzicerii fumatului în spații publice.

Poate un om abuza de un stereotip “pozitiv”? Da, de exemplu cei care văd în oierii cu șubă “sălbatici nobili” pentru că așa se potrivește în preconcepțiile lor despre cine muncește, cine este exploatat, etc.

În fapt marii oieri nu sunt nici sălbatici, nici nobili, sunt afaceriști dar asta nu contează, pentru că vrem să promovăm transhumanța și valorile idilce românești la care visăm din birourile și blocurile gri în care ne ducem veacul.

Am văzut un viral care m-a enervat așa că l-am modificat. Despre dezavantajele și privilegiile vieții

De ceva vreme circulă pe Facebook viralul de mai jos (click pe poză pentru mărire):

obiceiuri-ale-oamenilor-de-succes-1-638

Ideea nu este total greșită  (deși infograficul conține multe bănănării). Da, contează mult cât de intens te aplici în viață și ce strategii alegi ca să îți depășești condiția. Însă nu pot să nu observ că imaginea este incompletă. Așa cum arată, nu face decât să promoveze o mantra de self-help care validează ideea că toți avem șanse egale dacă muncim mai mult si ne organizăm mai bine.

Realitatea este mult mai cruntă. Deși organizarea și ambiția ne împing în față, nu ăsta este singurul lucru de care depinde cursa vieții. Unii dintre noi pleacă cu un privilegiu semnificativ și alții cu un dezavantaj sever. Ideea că meritul personal te duce departe în viață în mod exclusiv este o iluzie. De cele mai multe ori, privilegiile sau handicapurile care sunt date și care nu depind de noi sunt cele care determină soarta noastră.

Iată câteva stări de dezavantaj mai jos (click pe poză pentru mărire):

privilege

Notă: nu doresc să sugerez un stereotip (i.e. să induc ideea că un dezavantaj l-ar implica pe altul), nici că e ceva rău în a fi femeie și/sau gay, însă realist, relativ la starea societății de azi condițiile astea îți aduc dezavantaje semnificative fără să ai nicio vină.

Știți ce este ironic? Nu e vorba strict de o dihotomie stânga – dreapta. Și pe vremea răposatului o bună parte din cele de mai sus erau aplicabile. Nu contau prea mult banii dar conta mult pedigree-ul.

Sigur, mulți oameni și-au depășit condiția. Auzim tot timpul despre persoane care au plecat de jos și, prin propriul lor efort, au ajuns foarte departe. Bravo lor! Din păcate, ei sunt cei despre care auzim fiindcă au o poveste remarcabilă. Aproape niciodată nu auzim de majoritatea tăcută care a depus mult efort și nu a ajuns foarte departe.

Nu o să auzi povești despre Ionel, care a muncit mult, a făcut și o facultate între două joburi, și a ajuns, în vârful carierei, șef de tură la Penny-ul din comuna vecină. Sau despre Maria, mama rămasă singură pentru care realizarea vieții a fost să își păstreze apartamentul și copilul în școală.

Capture

Ce atenuează diferența dintre cei care pleacă cu un handicap și cei care pleacă cu un privilegiu? Învățământul universal gratuit, servicii de sănătate și servicii sociale, alocații și alte ajutoare pentru părinți (inclusiv concediul de maternitate/paternitate), o atitudine și o politică incluzivă și nediscriminatorie.

ANAF! The musical.

Cum ar arăta conflictul dintre ANAF și firmele mici amendate, sub formă de musical?

În ultimele săptăpmâni ANAF a desfășurat inspecții peste tot în țară, soldate cu amenzi uriașe sau închiderea unităților alimentare și mici întreprinderi pentru excedent sau lipsă de câțiva zeci de lei din monetar.

După ani de zile în care s-au dat tunuri financiare enorme, ANAF și-a găsit dușmanul: IMM-ul cu casieri neatenți.

Cum ar arăta acest conflict în formatul Les Miserables? Am încercat să ne imaginăm un West-End musical mai jos:

ANAF vs. firme mici închise from buciuman ff on Vimeo.

Vai de capul meu ce rușine cu românii fără dinți care vor să muncească!

Din reacțiile la documentarul The Romanians Are Coming (inclusiv un protest) trag concluzia că multor români le place să fie reprezentați în străinătate de insulină, stilouri, Nadia și Domnișoara Pogany, dar nu le place să fie asociați cu oamenii săraci, știrbi, crescuți în condiții precare, care își caută de muncă ca să iasă din sărăcia lucie a satului natal.

Adică vezi doamne, putem să ne mândrim cu cei care au fost ajutați până la master sau doctorat, dar de cei care învață engleza la un charity ca să muncească ca gunoier, ca îngrijitor de bătrâni, ăia ne fac de râs, cum adică sunt ăia români? Sunt țigani, chiar indeni, chiar de pe planeta Nibiru, nu îi știu eu domne’, cu ăstia apărem noi la televizor în fața marii națiuni engleze!? Eu știu numai inventatori și muzicieni desăvâșiți!

Din păcate nu românii doctoranzi-medici-profesioniști sunt norma în imigrare, ci băieții care dorm 5 într-un pat în Manchester ca să muncească necalificat pe un șantier.

Băieții care cară saci de ciment pe santierele engleze sunt majoritatea. Numai că nu sunt toți înregistrați la MAE în evidențe. Așa că ambasadorul n-are nicio jenă să dea cu miile de tineri profesioniști de birou în sus și în jos (dintre care 4.000 de doctori, ce glumă, când erau în România câștigau cât un muncitor calificat). Nu am nimic cu ei, chiar îi stimez, dar nu simt nevoia să mă reprezinte exclusiv.

Pe mine pot să mă reprezinte oriunde omul gunoier care se trezește la 5 în cutia de carton și băieții care stau 5 în cameră și își rup spatele ca să își întrețină familiile și să își dea copiii la școală pentru ca măcar copiii lor să știe engleză și economie și programare și să nu fie știrbi și să ajungă ca miile de tineri pe care îi laudă ambasadorul.

Capture

Scrisoarea ambasadorului Român la Londra, scrisă înainte să vadă documentarul.

Foto cover: Andrei Mihai

Scrisoare: MAE