Vacarestii dintre doi Nicolae (2)

Istoria Vacarestiilor de pana la cutremur a fost dezbatuta in prima parte a acestui articol, pe care o recomand inaintea lecturii de mai jos.

Jos porcaria ! 

In afara de cutremur, anul 1977 mai aduce o lovitura Bucurestilor : Directia Monumentelor Istorice este desfiintata, iar patrimoniul arhitectural al tarii ramane la discretia sotilor Ceausescu, dublati de primarul Gheorghe Pana, vicepresedintii primariei Dumitru Necsoiu si Nicolae Iordache, precum si de directorul Proiect Bucuresti de pe-atunci, Constantin Jugurica si arhitectul-sef al capitalei, Paul Focsa. –>

Pe 2 decembrie 1984, Nicolae Ceausescu face o vizita inopinata la complexul brancovenesc si dupa mai putin de 2 ore de discutii decide daramarea lui si construirea unui tribunal in acea zona. Ulterior proiectele comuniste s-au reorientat spre o sala a sporturilor (sugerata initial in Ciurel), dar si spre un centru sportiv-cultural Daciada (devenit ulterior Sala Polivalenta pentru Cultura si Sport). Constructia centrului a inceput cu fundatiile in 1988 si a fost apoi abandonata dupa revolutie.

Demersul nu era numai intuil, ci si absurd. In diferite harti din acea perioada se pot observa multe spatii virane, egal departate de ce se voia a fi « Noul Centru Civic » si care-ar fi putut servi drept fundatii pentru proiectele unui tribunal sau salii sportive.

Pe filmul lui Nicolaescu

In acest spectru, Sergiu Nicolaescu isi permite sa mai filmeze inca o data la Vacaresti, in 1985. Insa de data aceasta, in filmul « Noi cei din linia intai » regizorul (si de multe ori si scenaristul, producatorul si actorul principal), aduce tancuri, lansatoare de flacari si grenade, precum si varii efecte pirotehnice chiar in incinta manastirii si anticipeaza distrugerile ce aveau sa vina un an mai tarziu.

Filmarile aduc deteliorarea definitiva a portii mari, crucii si fantanii arteziene din fata bisericii.

Another one bites the dust

Odata cu trecerea timpului si constientizarea demolarii iminente, incercarile de salvare din partea BOR, a institutiilor internationale si a oamenilor de cultura devin disperate; Se apeleaza la “Europa Libera”, iar masacrul arhitectural ceausist este masiv criticat in Europa de Vest. Personalitati culturale autohtone din acea perioada, precum Constantin Noica, Geo Bogza, Mihai Sora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu, Victor Ivanovici, Florin Rotaru, Razvan Theodorescu sau Peter Derer semneaza memorii catre Nicolae Ceausescu. Totul, evident, in zadar pentru ca intre 1986 si 1987, intreg complexul sa fie facut una cu pamantul.

Absurdul distrugerilor este atins la inceputul anului 1986, cand, pe numai putin de 9 coloane, apare in revista “Saptamana”, articolul “Minciuna are picioare scurte”, semnat de Corneliu Vadim Tudor. Iata un fragment: “Hotararea conducerii de partid si de stat de a construi un centru civic, pe masura imperativelor epocii pe care o traim, a fost intampinata cu reala bucurie de locuitorii Capitalei. Nu este nici un motiv de suparare, ci dimpotriva, cetatenii orasului se mandresc sa participe in mod direct la o lucrare pe cat de nobila, pe atat de utila”.
Iar in incheiere se precizeaza (halucinant) : “Capitala Romaniei traieste acum cel mai frumos moment urbanistic din intreaga sa existenta, iar bucuria locuitorilor sai nu poate fi adumbrita de nici o propaganda ostila si mincinoasa.”

Anii ’90 si mantuirea neamului 

La inceputul anilor 1990 se incearca o reconstructie fidela a manastirii. Mai jos planul care nu s-a mai materializat niciodata.

Iata si o vedere aeriana asupra sitului, cu fundatiile viitorului Sun Plaza:

In prezent pe locul colinei unde se afla altarului bisericii de la Vacaresti se ridica Sun Plaza Mall, mai exact un hol, un magazin de jucarii, unul de animale de companie si o agentie a unei banci romanesti.
O delta urbana ocupa locul viran din fata fostei biserici.

Scarile care urca acea colina si care dadeau in aleea cu castani (observabila in imaginile din filmul « Un comisar acuza » si pe macheta), sunt singurele ramasite ale acelei istorii.

Iata si sediul administrativ al Penitenciarului Corectional Vacaresti. O prima cladire, modesta, a fost ridicata in jurul anului 1900. Dupa 1920 apare aceasta cladire, mult simplificata in urma cutremurelor. Dupa 1972, cand se inchide si inchisoarea, intra in conservare ca dupa 1974, cand se urmarea la Vacaresti renovarea totala si folosirea locului ca un muzeu al spiritualitatii medievale romanesti, cladirea aceasta urma sa-si reia rolul de sediu administrativ. Dupa 1990, adaposteste un local al Arhivelor Nationale, iar la inceputul anilor 2000 a fost completata cu o anexa uriasa in spate, spatiul initial dovedindu-se neincapator.

Resturile de coloane si capiteluri ramase din biserica Vacaresti, mutate in graba la Mogosoaia si abandonate intr-un sopron metalic.

O alta ramasita pe cale de disparitie, si anume fresca, impartita de Mogosoaia si Muzeul Cotroceni, originala din Complexul arhitectonic brancovenesc Vacaresti.

In timp ce atentia BOR este indreptata spre curtea Casei Poporului, iar cea a statului spre avize urbanistice pentru mall-uri, se pare ca se uita nu numai de demolarile ce au avut loc la Vacaresti, dar si de minimul de patrimoniu lasat in urma de aceasta : cateva fresce, coloane si imagini abandonate in depozite si prafuite in muzee.

As dori in incheiere sa le multumesc lui Marius si Raiden pentru tot sprijinul oferit (imagini inedite, adaugiri precum si mail-urile explicative ale lui Marius care m-au ajutat foarte mult in construirea acestor articole).

more at http://rezistenta.net

Vacarestii dintre doi Nicolae (2)

Istoria Vacarestiilor de pana la cutremur a fost dezbatuta in prima parte a acestui articol, pe care o recomand inaintea lecturii de mai jos.

Jos porcaria ! 

In afara de cutremur, anul 1977 mai aduce o lovitura Bucurestilor : Directia Monumentelor Istorice este desfiintata, iar patrimoniul arhitectural al tarii ramane la discretia sotilor Ceausescu, dublati de primarul Gheorghe Pana, vicepresedintii primariei Dumitru Necsoiu si Nicolae Iordache, precum si de directorul Proiect Bucuresti de pe-atunci, Constantin Jugurica si arhitectul-sef al capitalei, Paul Focsa. –>

Pe 2 decembrie 1984, Nicolae Ceausescu face o vizita inopinata la complexul brancovenesc si dupa mai putin de 2 ore de discutii decide daramarea lui si construirea unui tribunal in acea zona. Ulterior proiectele comuniste s-au reorientat spre o sala a sporturilor (sugerata initial in Ciurel), dar si spre un centru sportiv-cultural Daciada (devenit ulterior Sala Polivalenta pentru Cultura si Sport). Constructia centrului a inceput cu fundatiile in 1988 si a fost apoi abandonata dupa revolutie.

Demersul nu era numai intuil, ci si absurd. In diferite harti din acea perioada se pot observa multe spatii virane, egal departate de ce se voia a fi « Noul Centru Civic » si care-ar fi putut servi drept fundatii pentru proiectele unui tribunal sau salii sportive.

Pe filmul lui Nicolaescu

In acest spectru, Sergiu Nicolaescu isi permite sa mai filmeze inca o data la Vacaresti, in 1985. Insa de data aceasta, in filmul « Noi cei din linia intai » regizorul (si de multe ori si scenaristul, producatorul si actorul principal), aduce tancuri, lansatoare de flacari si grenade, precum si varii efecte pirotehnice chiar in incinta manastirii si anticipeaza distrugerile ce aveau sa vina un an mai tarziu.

Filmarile aduc deteliorarea definitiva a portii mari, crucii si fantanii arteziene din fata bisericii.

Another one bites the dust

Odata cu trecerea timpului si constientizarea demolarii iminente, incercarile de salvare din partea BOR, a institutiilor internationale si a oamenilor de cultura devin disperate; Se apeleaza la “Europa Libera”, iar masacrul arhitectural ceausist este masiv criticat in Europa de Vest. Personalitati culturale autohtone din acea perioada, precum Constantin Noica, Geo Bogza, Mihai Sora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu, Victor Ivanovici, Florin Rotaru, Razvan Theodorescu sau Peter Derer semneaza memorii catre Nicolae Ceausescu. Totul, evident, in zadar pentru ca intre 1986 si 1987, intreg complexul sa fie facut una cu pamantul.

Absurdul distrugerilor este atins la inceputul anului 1986, cand, pe numai putin de 9 coloane, apare in revista “Saptamana”, articolul “Minciuna are picioare scurte”, semnat de Corneliu Vadim Tudor. Iata un fragment: “Hotararea conducerii de partid si de stat de a construi un centru civic, pe masura imperativelor epocii pe care o traim, a fost intampinata cu reala bucurie de locuitorii Capitalei. Nu este nici un motiv de suparare, ci dimpotriva, cetatenii orasului se mandresc sa participe in mod direct la o lucrare pe cat de nobila, pe atat de utila”.
Iar in incheiere se precizeaza (halucinant) : “Capitala Romaniei traieste acum cel mai frumos moment urbanistic din intreaga sa existenta, iar bucuria locuitorilor sai nu poate fi adumbrita de nici o propaganda ostila si mincinoasa.”

Anii ’90 si mantuirea neamului 

La inceputul anilor 1990 se incearca o reconstructie fidela a manastirii. Mai jos planul care nu s-a mai materializat niciodata.

Iata si o vedere aeriana asupra sitului, cu fundatiile viitorului Sun Plaza:

In prezent pe locul colinei unde se afla altarului bisericii de la Vacaresti se ridica Sun Plaza Mall, mai exact un hol, un magazin de jucarii, unul de animale de companie si o agentie a unei banci romanesti.
O delta urbana ocupa locul viran din fata fostei biserici.

Scarile care urca acea colina si care dadeau in aleea cu castani (observabila in imaginile din filmul « Un comisar acuza » si pe macheta), sunt singurele ramasite ale acelei istorii.

Iata si sediul administrativ al Penitenciarului Corectional Vacaresti. O prima cladire, modesta, a fost ridicata in jurul anului 1900. Dupa 1920 apare aceasta cladire, mult simplificata in urma cutremurelor. Dupa 1972, cand se inchide si inchisoarea, intra in conservare ca dupa 1974, cand se urmarea la Vacaresti renovarea totala si folosirea locului ca un muzeu al spiritualitatii medievale romanesti, cladirea aceasta urma sa-si reia rolul de sediu administrativ. Dupa 1990, adaposteste un local al Arhivelor Nationale, iar la inceputul anilor 2000 a fost completata cu o anexa uriasa in spate, spatiul initial dovedindu-se neincapator.

Resturile de coloane si capiteluri ramase din biserica Vacaresti, mutate in graba la Mogosoaia si abandonate intr-un sopron metalic.

O alta ramasita pe cale de disparitie, si anume fresca, impartita de Mogosoaia si Muzeul Cotroceni, originala din Complexul arhitectonic brancovenesc Vacaresti.

In timp ce atentia BOR este indreptata spre curtea Casei Poporului, iar cea a statului spre avize urbanistice pentru mall-uri, se pare ca se uita nu numai de demolarile ce au avut loc la Vacaresti, dar si de minimul de patrimoniu lasat in urma de aceasta : cateva fresce, coloane si imagini abandonate in depozite si prafuite in muzee.

As dori in incheiere sa le multumesc lui Marius si Raiden pentru tot sprijinul oferit (imagini inedite, adaugiri precum si mail-urile explicative ale lui Marius care m-au ajutat foarte mult in construirea acestor articole).

more at http://rezistenta.net

Vacarestii dintre doi Nicolae (1)

Tov. Capitan: Opaaa, ce e cu (pistolul) asta?
Sergent-major Cristoloveanu
: Il tinea in loc de carte de rugaciuni.

Plutonierul Capsuna
: Am mirosit eu din prima, tov. Capitan, ca asta si-a facut ucenicia de calugar la Vacaresti… 

– B.D. la munte si la mare (1971)

Ce-am avut si ce-am pierdut

Partea a II-a a explorarii zonei Vacaresti are ca scop (re)aducerea in atentia publica a ce-a fost complexul Manastirii si ulterior Inchisorii Vacaresti. In primul capitol al acestei serii este prezentata o incursiune in Delta de dupa blocurile gri aparuta fix in spatiul din ce-ar fi fost acum cartierul vecin lacasului de cult. –>

Manastirea Vacaresti, cunoscuta si ca Inchisoarea Vacaresti, a fost un ansamblu arhitectonic construit intre 1716 si 1736 in stil brancovenesc, de Nicolae Mavrocordat si fiul sau, Constantin. In 1848, Vacarestiul devine loc de detentie pentru capii revolutiilor din principat (adusi acolo de armata rusa de ocupatie), ca apoi din nou, la 1864, in timpul marilor rascoale taranesti, aici sa fie inchisi taranii arestati de guvernul conservator. Cu aceasta ocazie manastirea devine penitenciar permanent.

In harta lui Szathmary de la 1864 vedem Manastirea Vacaresti in partea din dreapta-jos :

Au fost inchise aici personalitati politice, literare sau figuri religioase precum Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, precum si Corneliu Zelea Codreanu, intemeietorul Legiunii Arhanghelului Mihail (dupa cum el insusi marturisea, acest nume i-a fost inspirat de icoana Sf. Arhanghel Mihail, aflata pe usa din dreapta a iconostasului bisericii mari de la Vacaresti).

Totusi, manastirea traieste cele mai agitate si rapide schimbari in perioada ceausista, reusind sa treaca in numai 15 de ani de la inchisoare, la proiect arhitecural de restaurare, la platou de filmari si la santier. (intre 1986 si 1987).

Mai jos, cazarmele Vacaresti, la inceput de secol XX.


“Le-am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală” 


Un portret interesant al vietii unui detinut din Penitenciarul Vacaresti, la finele primului razboi mondial, il avem din lirica lui Tudor Arghezi. Chiar in timpul realizarii Romaniei Mari (perioada 1918-1919), acesta este inchis aici un an, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (printre care si Ioan Slavici) sub acuza de tradare (colaborator al autoritatilor germane de ocupatie).

Experienta aceasta este cristalizata in volumele Flori de mucigai” si “Poarta Neagra”. In pozele de mai sus (via Marius ambele) vedem o harta si o fotografie cu manastirea, in perioada de debut a secolului XX (si pozitionarea ei pe harta de atunci), iar in cea de mai jos o vedere de ansamblu a Inchisorii din anii ’30.

În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.

– Tudor Arghezi – “Cina” (1931)

In poate cea mai lucida imagine a Vacarestilor din lirica sa – poemul “Cina” – Arghezi face un tablou realist al scenei unei mese din inchisoare. Hotii prinsi “cate doi”, sunt tarati prin frig si noroi, iar mediul este unul cu accente grotesti (“e seara, e ploaie/o lingura grea, cat lopata,/da ciorba din doua hardaie “).
Locul prost iluminat, cu penumbre baroce da impresia unui spatiu desprins din victorianul britanic (“muncindu-se parca-n mocirili de sudoare “).

Personajele ce compun culoarea sociala a detentiei sunt slabite de conditiile aspre ale inchisoarii si de frig “livizi ca strigoii si sui,/strambati de la umeri, din sold si picior”. Este usor de imaginat starea de spirit si cea fizica a poetului, in timpul perioadei petrecute acolo.

Absurdul ispasirii pedepsei sau motivele derizorii ale condamnarii unor detinuti, sunt sugerate prin antitezele “Totuna-i ce faci : sau culci pe bogati, sau scoli pe saraci”.

Insa, este finalul poeziei ce da si numele volumului din 1931 ce exemplifica perfect conditia intelectualului roman, in spatele gratiilor manastirii-inchisoare Vacaresti:

Era întuneric.
Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

– Tudor Arghezi – “Flori de mucigai” (1931)

Panorama a complexului Vacaresti in perioada interbelica (anii ’30) – Radu Oltean / “Bucuresti 550”

Vedere de la est la vest, anii ‘70

1 – Cladirea administrativa a inchisorii. Apare pe harta dupa anul 1920. Azi adaposteste un depozit al Arhivelor Nationale.
2 – Dealul Piscului (in anii 1930 s-a inceput aici construirea unor case tip pentru functionari. Unele exista si azi, alterate de termopane si culori tipatoare).
3 – Casa Martisor, casa Tudor Arghezi (a fost incarcerat o vreme la Vacaresti).
4 – Case de zarzavagii
5 – Calea Vacaresti
6 – Blocuri de locuinte construite in anii 1960-1970. Printre ele inca mai gasim cateva case supravietuiroare. (via Marius)

In anul 1973 regimul ceausist decide dezafectarea Inchisorii Vacaresti si demareaza proiectul de restaurare a complexului brancovenesc. Sarcina este incredintata unui grup de specialisti (arhitecti, urbanisti, ingineri-constructori, etc.), in frunte cu arh. Liana Bilciurescu. Iata mai jos macheta proiectului din ’73 :

Scopul proiectului era transformarea ansamblului Manastirii Vacaresti intr-un muzeu de arta medievala romaneasca. Asadar intre ’73 si ’77, aproape intreaga latura de est a ansamblului si anume Casa Domneasca, Galeria (pe doua nivele), Paraclisul si o mare parte din Staretie a fost aproape in intregime resturata. Cutremurul din martie 1977 nu afecteaza structura de rezistenta a lacasului de cult, producand doar pagube minore.

Interesant este ca aici, in 1975, se toarna filmul regizat de Sergiu Nicolaescu , « Un comisar acuza ». Scena intrarii in inchisoare este filmata la Vacaresti, interioarele si fuga comunistilor fiind filmate in alta parte.

Din seceventele de mai jos vedem o masina care intra pe poarta metalica, trece printr-un gang impodobit cu un arc trilobat, accede intr-o curte interioare in capatul careia se deschide intrarea in alt gang. In fapt primul gang este incinta de garda construita de fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin. Al doilea gang este fapt bolta turnului de paza, din vremea lui Nicolae.


Multumiri tot lui Marius pt scenele din film si pentru precizari (precum si pt nota introductiva din “Brigada Diverse”).

In acest ritm, lucrarile de restaurare urmau a fi terminate in urmatorii 10 ani, iar ideea unuia dintre cele mai importante si mari muzee de arta medievala din sud-estul Europei, incepea sa se contureze sub forma complexului brancovenesc de la Vacaresti.

Partea a II-a aici

more at http://rezistenta.net

Vacarestii dintre doi Nicolae (1)

Tov. Capitan: Opaaa, ce e cu (pistolul) asta?
Sergent-major Cristoloveanu
: Il tinea in loc de carte de rugaciuni.

Plutonierul Capsuna
: Am mirosit eu din prima, tov. Capitan, ca asta si-a facut ucenicia de calugar la Vacaresti… 

– B.D. la munte si la mare (1971)

Ce-am avut si ce-am pierdut

Partea a II-a a explorarii zonei Vacaresti are ca scop (re)aducerea in atentia publica a ce-a fost complexul Manastirii si ulterior Inchisorii Vacaresti. In primul capitol al acestei serii este prezentata o incursiune in Delta de dupa blocurile gri aparuta fix in spatiul din ce-ar fi fost acum cartierul vecin lacasului de cult. –>

Manastirea Vacaresti, cunoscuta si ca Inchisoarea Vacaresti, a fost un ansamblu arhitectonic construit intre 1716 si 1736 in stil brancovenesc, de Nicolae Mavrocordat si fiul sau, Constantin. In 1848, Vacarestiul devine loc de detentie pentru capii revolutiilor din principat (adusi acolo de armata rusa de ocupatie), ca apoi din nou, la 1864, in timpul marilor rascoale taranesti, aici sa fie inchisi taranii arestati de guvernul conservator. Cu aceasta ocazie manastirea devine penitenciar permanent.

In harta lui Szathmary de la 1864 vedem Manastirea Vacaresti in partea din dreapta-jos :

Au fost inchise aici personalitati politice, literare sau figuri religioase precum Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, precum si Corneliu Zelea Codreanu, intemeietorul Legiunii Arhanghelului Mihail (dupa cum el insusi marturisea, acest nume i-a fost inspirat de icoana Sf. Arhanghel Mihail, aflata pe usa din dreapta a iconostasului bisericii mari de la Vacaresti).

Totusi, manastirea traieste cele mai agitate si rapide schimbari in perioada ceausista, reusind sa treaca in numai 15 de ani de la inchisoare, la proiect arhitecural de restaurare, la platou de filmari si la santier. (intre 1986 si 1987).

Mai jos, cazarmele Vacaresti, la inceput de secol XX.


“Le-am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală” 


Un portret interesant al vietii unui detinut din Penitenciarul Vacaresti, la finele primului razboi mondial, il avem din lirica lui Tudor Arghezi. Chiar in timpul realizarii Romaniei Mari (perioada 1918-1919), acesta este inchis aici un an, impreuna cu 11 ziaristi si scriitori (printre care si Ioan Slavici) sub acuza de tradare (colaborator al autoritatilor germane de ocupatie).

Experienta aceasta este cristalizata in volumele Flori de mucigai” si “Poarta Neagra”. In pozele de mai sus (via Marius ambele) vedem o harta si o fotografie cu manastirea, in perioada de debut a secolului XX (si pozitionarea ei pe harta de atunci), iar in cea de mai jos o vedere de ansamblu a Inchisorii din anii ’30.

În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.

– Tudor Arghezi – “Cina” (1931)

In poate cea mai lucida imagine a Vacarestilor din lirica sa – poemul “Cina” – Arghezi face un tablou realist al scenei unei mese din inchisoare. Hotii prinsi “cate doi”, sunt tarati prin frig si noroi, iar mediul este unul cu accente grotesti (“e seara, e ploaie/o lingura grea, cat lopata,/da ciorba din doua hardaie “).
Locul prost iluminat, cu penumbre baroce da impresia unui spatiu desprins din victorianul britanic (“muncindu-se parca-n mocirili de sudoare “).

Personajele ce compun culoarea sociala a detentiei sunt slabite de conditiile aspre ale inchisoarii si de frig “livizi ca strigoii si sui,/strambati de la umeri, din sold si picior”. Este usor de imaginat starea de spirit si cea fizica a poetului, in timpul perioadei petrecute acolo.

Absurdul ispasirii pedepsei sau motivele derizorii ale condamnarii unor detinuti, sunt sugerate prin antitezele “Totuna-i ce faci : sau culci pe bogati, sau scoli pe saraci”.

Insa, este finalul poeziei ce da si numele volumului din 1931 ce exemplifica perfect conditia intelectualului roman, in spatele gratiilor manastirii-inchisoare Vacaresti:

Era întuneric.
Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.

– Tudor Arghezi – “Flori de mucigai” (1931)

Panorama a complexului Vacaresti in perioada interbelica (anii ’30) – Radu Oltean / “Bucuresti 550”

Vedere de la est la vest, anii ‘70

1 – Cladirea administrativa a inchisorii. Apare pe harta dupa anul 1920. Azi adaposteste un depozit al Arhivelor Nationale.
2 – Dealul Piscului (in anii 1930 s-a inceput aici construirea unor case tip pentru functionari. Unele exista si azi, alterate de termopane si culori tipatoare).
3 – Casa Martisor, casa Tudor Arghezi (a fost incarcerat o vreme la Vacaresti).
4 – Case de zarzavagii
5 – Calea Vacaresti
6 – Blocuri de locuinte construite in anii 1960-1970. Printre ele inca mai gasim cateva case supravietuiroare. (via Marius)

In anul 1973 regimul ceausist decide dezafectarea Inchisorii Vacaresti si demareaza proiectul de restaurare a complexului brancovenesc. Sarcina este incredintata unui grup de specialisti (arhitecti, urbanisti, ingineri-constructori, etc.), in frunte cu arh. Liana Bilciurescu. Iata mai jos macheta proiectului din ’73 :

Scopul proiectului era transformarea ansamblului Manastirii Vacaresti intr-un muzeu de arta medievala romaneasca. Asadar intre ’73 si ’77, aproape intreaga latura de est a ansamblului si anume Casa Domneasca, Galeria (pe doua nivele), Paraclisul si o mare parte din Staretie a fost aproape in intregime resturata. Cutremurul din martie 1977 nu afecteaza structura de rezistenta a lacasului de cult, producand doar pagube minore.

Interesant este ca aici, in 1975, se toarna filmul regizat de Sergiu Nicolaescu , « Un comisar acuza ». Scena intrarii in inchisoare este filmata la Vacaresti, interioarele si fuga comunistilor fiind filmate in alta parte.

Din seceventele de mai jos vedem o masina care intra pe poarta metalica, trece printr-un gang impodobit cu un arc trilobat, accede intr-o curte interioare in capatul careia se deschide intrarea in alt gang. In fapt primul gang este incinta de garda construita de fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin. Al doilea gang este fapt bolta turnului de paza, din vremea lui Nicolae.


Multumiri tot lui Marius pt scenele din film si pentru precizari (precum si pt nota introductiva din “Brigada Diverse”).

In acest ritm, lucrarile de restaurare urmau a fi terminate in urmatorii 10 ani, iar ideea unuia dintre cele mai importante si mari muzee de arta medievala din sud-estul Europei, incepea sa se contureze sub forma complexului brancovenesc de la Vacaresti.

Partea a II-a aici

more at http://rezistenta.net

Avem (inca) o Delta – ce facem cu ea?

Care-i faza ?

Acum cativa ani, varu-miu imi povestea cu noroi in adidasi, ca a fost sa puna niste rosii « In Delta la Vacaresti ». Pentru un proiect. Mi-a spus ca aproape de centru (la 2 statii de metrou de Piata Unirii, mai exact) se afla un spatiu asemanator cu rezervatia Comana, cu stuf, ochiuri de apa, insule si multe pasari.

Recent, Vacarestii au reintrat in atentia publica, atentie cristalizata intr-o serie de articole de multe ori echivoce, gresite geografic/istoric sau mai succinte decat trebuia. Rezultatul dezamagirii lecturii, a fost o serie de expeditii in zona,ce s-a lasat cu cateva povesti, multe poze, transpiratie si acest articol.–>

Unde ?

« Delta » se afla in estul zonei verzi a sectorului 4, formata din Palatul Copiilor si Parcurile Carol si Tineretului (fosta Vale a Plangerii) si este delimitata clar la nord de Splaiul Unirii, la est de Soseaua Vitan-Barzesti, la sud de Soseaua Oltenitei, iar la vest de Calea Vacaresti. 

Actualmente, pe un spatiu de aproximativ 180-200 Ha s-a creat un ecosistem autonom (harta dreapta) pe locul fostei mahalale a Vacarestilor, traversata in trecut de lunca Abatorului (fostul drum spre Abatorul Comunal) si strajuita in sud-est de manastirea (si inchisoare) Vacaresti – harta stanga. 


Este foarte interesant de observat ca actualele « artere » ce imbraca mlastinile Vacarestiului, si ce deservesc explorarii zonei, corespund cu fostele strazi din mahala– Strada Luncei, Zarzavagiilor, Spiterului, Sezatoarei sau Drumul Luncei Vacaresti. 

Cum, frate ?

Exista mai multe speculatii/teorii asupra a ce trebuia sa devina aceasta zona dupa ’89. 

Una dintre cele mai plauzibile este ca Lacul Vacaresti trebuia sa faca parte dintr-un sistem hidrologic de aparare a Bucurestiului impotriva inundatiilor, ca si Lacul Morii, o prelungire complexa a amenajarii albiei Dambovitei. 

O alta, sustinuta si de ing. Eugen Iordachescu (cel care a translatat peste 20 de biserici, scapandu-le de la demolarile ceausiste) intr-o emisiune TV este ca pe locul maidanului, trebuia sa apara un complex sportiv si un lac, in vederea gazduirii unor evenimente sportive majore in capitala noastra. 

O a treia teorie este ca Lacul Vacaresti se voaia a fi o continuare a Lacului Mihailesti, in vederea completarii canalului Dunare-Bucuresti si ridicarii Bucurestiului socialist la rang de port fluvial. 


O certidudine ramane si anume daramarea complexului brancovenesc Vacaresti, o manastire ctitorita in secolul al XVIII-lea de Nicolae Mavrocordat, subiectul unui viitor articol. In decursul reamenajarii cursului Dambovitei, panza freatica, aflata la mica adancime, a format o parte dintre baltile actuale, care combinate cu vegetatia luxurianta si numeroasele specii de animale ce si-au gasit adapost acolo, au sugerat ideea de « Delta » urbana.  


Traseul ? 



In jurul enclavei Vacarestiilor este construit un dig, in vederea amenajarii viitorului lac, dublat la nord de versantul terasei Dambovitei. Accesul se poate face prin orice zona, insa pe alocuri mai exista bucati din fostul zid construit acum 25 ani, ce imprejmuia zona si multi caini vagabonzi, ce deservesc colibele de pe maidanele din zona. 

Traseul pe care l-am ales este sugerat cu rosu pe harta de mai sus si porneste de la Strada Gladitei, zona complexului Comercial Asmitha Gardens si se incheie in apropierea Bisericii Aparatorilor Patriei II (Piata Sudului). 

Prima parte a traseului, pe directie oblica N-NV inspre E-SE corespunde chiar fostului drum al Luncii Abatorului. Cu galben am marcat fundatia aproximativa a fostei Manastiri Vacaresti, iar cu mov (in partea de N-V) zona de inceput a Abatorului Comunal. In centrul rezervatiei se poate vedea cu albstru unul dintre cele 3 izvoare naturale ce alimenteaza in prezent lacurile si localnicii. 



Ce-i acolo de fapt « acolo jos » ? 

Multa verdeata, papura, ochiuri de apa, mlastini, cateva colibe de tigani si liniste. Foarte multa liniste, rar intrerupta de cate-un claxon nevrotic sau latrat de caine flamand. Conform National Geographic Romania, printre formele de viata salbatica din zona se afla ulii, fazani, rate salbatice, vulpi, vidre, iepuri, bizami, dihori, testoase de apa, serpi, diferite specii de pesti, precum si apox. 80 de specii de pasari, printre care si unele rare. 

Noi am vazut ceva mai putine animale, probabil si datorita orei tarzii, caldurii si afluentei destul de mare de « pelerini » prin zona. Cateva exemple : 




Pe alocuri, se mai pot observa fundatiile caselor arondate Luncii Vacaresti sau Strazii Luncei si urmele santierului lasat in spate de buldozerele ceausiste : 


Practic intreaga zona este un ecosistem complex, in dezvoltare continua, o enclava de liniste, prinsa intr-o bariera a unor mamuti urbani sinistri ca Sun Plaza, Baumaxx, Carrefour, Rin Grand Hotel, ICPE si Asmitha Gardens. 


Pare greu si poate halucianant de crezut, dar o dup-amiaza de explorare tip savana, de plimbat prin papura, fotografiat ulii sau vulturi, pescuit si admirat vidre se poate incheia cu o cafea la Starbucks, un film 3D sau niste cumparaturi la Nike, toate la cateva minute distanta. La fel ca si centrul capitalei. Voi numi asta « efectul Vacaresti », inca un anacronism bucurestean, de care s-ar putea profita economic si social foarte usor. 

SOSolutii !? 


Am citit un articol alaltaieri, pe la hipopotamul carlist, care sugera printre altele, ducerea pana la capat a constructiei lacului, impodobita de un palat sportiv si complex nautic si salvarea pasarilor pe o insula (wtf !?). O alta « solutie » era un circuit de piste pentru masini. Principala problema a acestor idei (pe langa continutul lor) este ca presupun o distrugere si reamenajare apriori. 

Totusi, in spatiul fostei mahalale Vacaresti, s-a creat deja, fara aproape niciun ajutor uman un ecosistem complex, ce trebuie doar protejat de la distrugeri si braconaj. Aparent Delta Capitalei este in planul Ministerului Mediului de transformare in zona protejata (concesionarul terenului este debitorului SC ROYAL ROMANIAN CORPORATION SA, cu suma de 17.689.860 lei, din care 8.844.930 lei reprezinta debit principal, iar 8.844.930 lei penalitati de intarziere si cu care statul roman este in procese de aproximativ 5 ani). 

Presupunand ca acest teren (interesant este ca Google Maps il marcheaza ca « Rezervatie Naturala ») va fi declarat oficial protejat, propun un sistem de tip National Park : 

– Rangeri care sa pazeasca intrarile si sa curete/dea afara toate ramasitele umane de acolo (colibele si locatarii lor, PET-urile, gunoaiele ce impodobesc « faleza » si tonele de sticla ce stralucesc in soare) ; 
– Protejarea faunei si florei locale ; 
– Trasee turistice in regim de safari, in care sa se poata admira/fotografia fauna si flora dezvoltata in zona 

– Publicitate masiva, deoarece nu cred ca mai exista foarte multe capitale cu un astfel de vestigiu natural in centrul lor, ce poate fi vizitat si valorificat turistic cu un minimum de investitii (spre deosebire de proiectele sugerate mai sus). 


Asa ca Salvati si Delta asta! De beton, blocuri turn, caini, tigani cu colibe, PET-uri, politicieni si hipopotami carlisti !

more at http://rezistenta.net

Avem (inca) o Delta – ce facem cu ea?

Care-i faza ?

Acum cativa ani, varu-miu imi povestea cu noroi in adidasi, ca a fost sa puna niste rosii « In Delta la Vacaresti ». Pentru un proiect. Mi-a spus ca aproape de centru (la 2 statii de metrou de Piata Unirii, mai exact) se afla un spatiu asemanator cu rezervatia Comana, cu stuf, ochiuri de apa, insule si multe pasari.

Recent, Vacarestii au reintrat in atentia publica, atentie cristalizata intr-o serie de articole de multe ori echivoce, gresite geografic/istoric sau mai succinte decat trebuia. Rezultatul dezamagirii lecturii, a fost o serie de expeditii in zona,ce s-a lasat cu cateva povesti, multe poze, transpiratie si acest articol.–>

Unde ?

« Delta » se afla in estul zonei verzi a sectorului 4, formata din Palatul Copiilor si Parcurile Carol si Tineretului (fosta Vale a Plangerii) si este delimitata clar la nord de Splaiul Unirii, la est de Soseaua Vitan-Barzesti, la sud de Soseaua Oltenitei, iar la vest de Calea Vacaresti. 

Actualmente, pe un spatiu de aproximativ 180-200 Ha s-a creat un ecosistem autonom (harta dreapta) pe locul fostei mahalale a Vacarestilor, traversata in trecut de lunca Abatorului (fostul drum spre Abatorul Comunal) si strajuita in sud-est de manastirea (si inchisoare) Vacaresti – harta stanga. 


Este foarte interesant de observat ca actualele « artere » ce imbraca mlastinile Vacarestiului, si ce deservesc explorarii zonei, corespund cu fostele strazi din mahala– Strada Luncei, Zarzavagiilor, Spiterului, Sezatoarei sau Drumul Luncei Vacaresti. 

Cum, frate ?

Exista mai multe speculatii/teorii asupra a ce trebuia sa devina aceasta zona dupa ’89. 

Una dintre cele mai plauzibile este ca Lacul Vacaresti trebuia sa faca parte dintr-un sistem hidrologic de aparare a Bucurestiului impotriva inundatiilor, ca si Lacul Morii, o prelungire complexa a amenajarii albiei Dambovitei. 

O alta, sustinuta si de ing. Eugen Iordachescu (cel care a translatat peste 20 de biserici, scapandu-le de la demolarile ceausiste) intr-o emisiune TV este ca pe locul maidanului, trebuia sa apara un complex sportiv si un lac, in vederea gazduirii unor evenimente sportive majore in capitala noastra. 

O a treia teorie este ca Lacul Vacaresti se voaia a fi o continuare a Lacului Mihailesti, in vederea completarii canalului Dunare-Bucuresti si ridicarii Bucurestiului socialist la rang de port fluvial. 


O certidudine ramane si anume daramarea complexului brancovenesc Vacaresti, o manastire ctitorita in secolul al XVIII-lea de Nicolae Mavrocordat, subiectul unui viitor articol. In decursul reamenajarii cursului Dambovitei, panza freatica, aflata la mica adancime, a format o parte dintre baltile actuale, care combinate cu vegetatia luxurianta si numeroasele specii de animale ce si-au gasit adapost acolo, au sugerat ideea de « Delta » urbana.  


Traseul ? 



In jurul enclavei Vacarestiilor este construit un dig, in vederea amenajarii viitorului lac, dublat la nord de versantul terasei Dambovitei. Accesul se poate face prin orice zona, insa pe alocuri mai exista bucati din fostul zid construit acum 25 ani, ce imprejmuia zona si multi caini vagabonzi, ce deservesc colibele de pe maidanele din zona. 

Traseul pe care l-am ales este sugerat cu rosu pe harta de mai sus si porneste de la Strada Gladitei, zona complexului Comercial Asmitha Gardens si se incheie in apropierea Bisericii Aparatorilor Patriei II (Piata Sudului). 

Prima parte a traseului, pe directie oblica N-NV inspre E-SE corespunde chiar fostului drum al Luncii Abatorului. Cu galben am marcat fundatia aproximativa a fostei Manastiri Vacaresti, iar cu mov (in partea de N-V) zona de inceput a Abatorului Comunal. In centrul rezervatiei se poate vedea cu albstru unul dintre cele 3 izvoare naturale ce alimenteaza in prezent lacurile si localnicii. 



Ce-i acolo de fapt « acolo jos » ? 

Multa verdeata, papura, ochiuri de apa, mlastini, cateva colibe de tigani si liniste. Foarte multa liniste, rar intrerupta de cate-un claxon nevrotic sau latrat de caine flamand. Conform National Geographic Romania, printre formele de viata salbatica din zona se afla ulii, fazani, rate salbatice, vulpi, vidre, iepuri, bizami, dihori, testoase de apa, serpi, diferite specii de pesti, precum si apox. 80 de specii de pasari, printre care si unele rare. 

Noi am vazut ceva mai putine animale, probabil si datorita orei tarzii, caldurii si afluentei destul de mare de « pelerini » prin zona. Cateva exemple : 




Pe alocuri, se mai pot observa fundatiile caselor arondate Luncii Vacaresti sau Strazii Luncei si urmele santierului lasat in spate de buldozerele ceausiste : 


Practic intreaga zona este un ecosistem complex, in dezvoltare continua, o enclava de liniste, prinsa intr-o bariera a unor mamuti urbani sinistri ca Sun Plaza, Baumaxx, Carrefour, Rin Grand Hotel, ICPE si Asmitha Gardens. 


Pare greu si poate halucianant de crezut, dar o dup-amiaza de explorare tip savana, de plimbat prin papura, fotografiat ulii sau vulturi, pescuit si admirat vidre se poate incheia cu o cafea la Starbucks, un film 3D sau niste cumparaturi la Nike, toate la cateva minute distanta. La fel ca si centrul capitalei. Voi numi asta « efectul Vacaresti », inca un anacronism bucurestean, de care s-ar putea profita economic si social foarte usor. 

SOSolutii !? 


Am citit un articol alaltaieri, pe la hipopotamul carlist, care sugera printre altele, ducerea pana la capat a constructiei lacului, impodobita de un palat sportiv si complex nautic si salvarea pasarilor pe o insula (wtf !?). O alta « solutie » era un circuit de piste pentru masini. Principala problema a acestor idei (pe langa continutul lor) este ca presupun o distrugere si reamenajare apriori. 

Totusi, in spatiul fostei mahalale Vacaresti, s-a creat deja, fara aproape niciun ajutor uman un ecosistem complex, ce trebuie doar protejat de la distrugeri si braconaj. Aparent Delta Capitalei este in planul Ministerului Mediului de transformare in zona protejata (concesionarul terenului este debitorului SC ROYAL ROMANIAN CORPORATION SA, cu suma de 17.689.860 lei, din care 8.844.930 lei reprezinta debit principal, iar 8.844.930 lei penalitati de intarziere si cu care statul roman este in procese de aproximativ 5 ani). 

Presupunand ca acest teren (interesant este ca Google Maps il marcheaza ca « Rezervatie Naturala ») va fi declarat oficial protejat, propun un sistem de tip National Park : 

– Rangeri care sa pazeasca intrarile si sa curete/dea afara toate ramasitele umane de acolo (colibele si locatarii lor, PET-urile, gunoaiele ce impodobesc « faleza » si tonele de sticla ce stralucesc in soare) ; 
– Protejarea faunei si florei locale ; 
– Trasee turistice in regim de safari, in care sa se poata admira/fotografia fauna si flora dezvoltata in zona 

– Publicitate masiva, deoarece nu cred ca mai exista foarte multe capitale cu un astfel de vestigiu natural in centrul lor, ce poate fi vizitat si valorificat turistic cu un minimum de investitii (spre deosebire de proiectele sugerate mai sus). 


Asa ca Salvati si Delta asta! De beton, blocuri turn, caini, tigani cu colibe, PET-uri, politicieni si hipopotami carlisti !

more at http://rezistenta.net