Casa bucătăresei, o delicatesă în Sălăjan!

00 cop
Capitala este plină de legende țesute de-a lungul veacurilor, care de care mai savuroase. M-am hotărât să urmăresc una din ele și am mers în cartierul Balta-Albă, unul dintre primele ansambluri majore de locuit dezvoltate în timpul regimului comunist. Se zvonea că, undeva în sudul cartierului, s-ar găsi un vestigiu interesant din fosta comună Dudești-Cioplea (demolată și înghițită de actualul cartier): o casă despre care se zice că ar fi fost salvată de Nicolae Ceaușescu însuși!

01 bucuresti_anii50București, capitala Republicii Populare Romîne – hartă din anii ’50. Așa cum se poate lesne observa, comuna suburbană Dudești-Cioplea (trecută din jurisdicția județului Ilfov la Capitală în anii ’20) era încă o entitate de sine stătătoare. Planurile erau însă ca, începând din Dristor și până spre Glina, să se dezvolte un cartier muncitoresc care să deservească viitoarea platformă industrială Titan, și nu numai. Continue reading Casa bucătăresei, o delicatesă în Sălăjan!

Dacă-n București e circ, trebuie musai elefanți!

Capitala României, în ciuda administraţiei dezastruoase și a mutilării continue a ceea ce putem numi “orașul tradițional”, mai rezervă încă foarte multe surprize trecătorului dispus să deschidă ochii și să privească atent. Eu asta încerc să fac de ani de zile, iar recent am avut satisfacția să descopăr ceva cu totul neobișnuit pentru București și pentru România.

În mod normal, clădirile vechi sunt pline de ornamente, simbolistică și fel de fel de alte elemente de fațadă care intrigă. Practic, elementele de pe fațada unei clădiri ne spun câte ceva despre proprietarul inițial: filosofia lui de viață, credința lui, anumite preferințe culturale, etc. Uneori este greu să intuim ce au vrut să transmită vechii proprietari generațiilor viitoare prin ornamentele alese pentru a le decora locuința.

hristo botev x negustoriUn ornament des întâlnit pe casele vechi din București este leul. Simboliza putere financiară, rezistență și seriozitate. Leul, regele junglei, a fost preluat ca model ornamental din Europa vestică, după ce influențele franceze și germane au început să intre în limbajul arhitectonic românesc, în a doua jumătate a secolului 19. Ca atare, găsim lei pe multe edificii bucureștene. Pe Rezistența Urbană a “rulat” chiar și un serial numit “Articol de 10 lei”, unde prezentam câte 10 lei ornamentali pe episod.

IMG_4489Din categoria elementelor ornamentale care m-au surprins fac parte berzele care ornează fațada unui imobil de locuințe colective de la început de secol 20 localizat astăzi pe colțul bulevardului Corneliu Coposu cu strada Bărăției, chiar la Piața Sfânta Vineri.

Plimbându-mă pe lângă Piața Lahovari, pe strada Dionisie Lupu, am descoperit, în curtea unei case, probabil singurele ornamente-elefant pe care le-am putea întâlni în acest oraș! Să explorăm un pic această apariție: Continue reading Dacă-n București e circ, trebuie musai elefanți!

Soarele nu apune pe strada Lucaci

Cunoscuta in Bucuresti, strada Lucaci serpuieste prin inima cartierului evreiesc bucurestean, intinzandu-se din strada Matei Basarab pana in strada Trifoi si mergand aproximativ paralel cu Calea Calarasilor.

De-a lungul acestei vechi strazi se insira tot felul de cladiri, ridicate in diverse perioade ale istoriei, fiecare cu povestea ei. Printre reabilitarile termice care nenorocesc fatadele si aduc termopane si culori tipatoare in cartiere altadata cochete, se mai gasesc vestigii ale vremurilor apuse, care merita promovate cat timp mai sunt inca acolo. Acest articol vorbeste despre descoperirea surprinzatoare pe care am facut-o pe strada LucaciContinue reading Soarele nu apune pe strada Lucaci

Soarele nu apune pe strada Lucaci

Cunoscuta in Bucuresti, strada Lucaci serpuieste prin inima cartierului evreiesc bucurestean, intinzandu-se din strada Matei Basarab pana in strada Trifoi si mergand aproximativ paralel cu Calea Calarasilor.

De-a lungul acestei vechi strazi se insira tot felul de cladiri, ridicate in diverse perioade ale istoriei, fiecare cu povestea ei. Printre reabilitarile termice care nenorocesc fatadele si aduc termopane si culori tipatoare in cartiere altadata cochete, se mai gasesc vestigii ale vremurilor apuse, care merita promovate cat timp mai sunt inca acolo. Acest articol vorbeste despre descoperirea surprinzatoare pe care am facut-o pe strada Lucaci. –>

Mahalaua Lucaci este atestata inca de la 1712, formandu-se – asa cum era obiceiul – in jurul unei biserici de lemn ridicata la finele anilor 1600 de un boier pe nume Lucaci (Lucaciu, pe grafia epocii). Intaiul lacas de cult a fost inlocuit cu unul de caramida la 1736, care a fost mistuit de flacari in Marele Incendiu din 1847. Ulterior, oamenii locului au recladit-o in forma actuala.

Interesant e ca in curtea bisericii se afla mormantul si monumentul dedicat poetului Anton Pann (foto: Cristina Iosif), care a cantat in corul bisericii Lucaci. Anton Pann are si o strada denumita dupa el, nu departe, strada pe care se gaseste casa lui, cu parterul spoit in galben-pai si per total foarte neingrijita in zilele noastre (ferestrele au trebuit sa fie sigilate pentru a impiedica vandalismul si furtul). Pe casa inca supravietuieste o placuta memoriala politizata, pe care scrie:

“In aceasta cladire a locuit a gindit si a scris in limba cea fara de moarte a norodului iubit si inteles de cei multi ANTON PANN, finul Pepelei cel istet ca un proverb (M. Eminescu).S-a asezat aceasta placa de catre Uniunea Scriitorilor din R.P.R. cu prilejul implinirii unui veac de la moartea scriitorului in anul 1954 luna noiembrie, in al zecelea an de la eliberarea poporului nostru si in al saptelea an de la proclamarea Republicii Populare Romine.”

Aflandu-ma intr-una din plimbarile mele de rutina prin oras intr-o sambata dupa-amiaza, am intrat pe str. Lucaci, ca niciodata, din capatul dinspre str. Trifoi. Strada Trifoi se infunda in spatele blocurilor optzeciste ridicate la sistematizarea caii Calarasilor, in anii ’80.

Acest segment din str. Lucaci se constituie intr-o zona rezidentiala de inceput de secol 20 populata de imobile in majoritatea lor de joasa inaltime – casee-vagon traditionale, asezate “pe lung”, vile moderniste din anii ’30, etc. Atmosfera este una linistita, desi, pe alocuri, exista si locatari mai galagiosi si ceva mai ilegali.

Mi-a atras atentia frumosul imobil masiv in stil neo-romanesc de la intersectia cu strada Medeleni (si ea blocata si deviata de blocurile depe Calea Calarasilor). Desi cu fatada degradata, cu termopane de toate felurile pe la diverse etaje in locul vechilor ferestre, cu antene parabolice si aparate de aer conditionat parazitand-o, cladirea inca se impune prin stil si volum. Inca.

Ma pregateam sa merg mai departe, cand o inscriptie de pe zidul dinspre str. Lucaci mi-a atras atentia. Spoita cu vopsea neagra, inscriptia continea si un desen. La o privire mai amanuntita, nu mi-a venit sa cred ce descoperisem: un mesaj electoral de la campania din 1946, infama campanie electorala pentru alegerile generale din 1946, de dupa al doilea Razboi Mondial, care au adus comunistii la putere si au dus, ulterior, la instalarea cu forta a Republicii Populare Romane, dupa abdicarea fortata a Regelui Mihai I.

Inscriptia de pe perete indeamna alegatorii sa voteze cu Soarele, semnul electoral al Blocului Partidelor Democrate: “VOTAND SOARELE, VOTATI …” (ultimul cuvant nu se distinge).

Am alcatuit un colaj cu materiale electorale distribuite de BPD in 1946. Blocul Partidelor Democrate era o alianta electorală a fortelor politice pro-comuniste, care includea: Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat Român (istoric), Frontul Plugarilor, Partidul National Liberal – aripa Tatarescu, Uniunea Patriotilor, Partidul National Taranesc – aripa Anton Alexandrescu si Comitetul Democrat Evreiesc (Informatii luate de pe Wikipedia). Desigur, comunistii erau cei care dictau.

BPD se promova desantat, ajungand sa isi puna mesajul electoral pana si pe timbre. Nu este de mirare, avand in vedere ca alegerile erau organizate de Guvernul pro-comunist Petru Groza, instaurat de sovietici la 6 martie 1945, in pofida opozitiei Regelui, care, constitutional, avea prerogativa numirii Presedintelui Consiliului de Ministri (Primului-ministru).

In urma unei campanii electorale in care s-au inregistrat multe violente, incalcari ale normelor democratice, nereguli majore si fraude frapante, Blocul Partidelor Democrate a fost declarat castigator al alegerilor, cu 68,70% din voturi. Practic, partidele istorice – Partidul National Liberal si Partidul National Taranesc (adevaratul castigator al alegerilor), nu au avut nicio sansa in fata BPD.

Membrii BPD purtau cu mandrie insigna aliantei, rezultatul alegerilor fiind stiut dinainte. Nu conta ce votau romanii, conta ca trebuia sa iasa cine dorea “marea prietena de la Rasarit”, Uniunea Sovietica, in frunte cu Generalissimul Iosif Vissarionovici Stalin, “cel mai bun prieten al poporului roman”, cum era numit de presa epocii.

In urma rezultatului alegerilor, Regele Mihai I a fost nevoit sa accepte un nou Cabinet Petru Groza si sa deschida sesiunea Adunarii Deputatilor in Dealul Patriarhiei, in toamna aceluiasi an. In fotografia de mai sus, Regele citeste Mesajul Tronului la deschiderea lucrarilor Parlamentului. In dreapta sa, Ministrul Justitiei, comunistul Lucretiu Patrascanu.

Incantat de descoperire, am continuat explorarea strazii Lucaci, mergand printre vechile case unde, in care in 1946 s-a auzit la radio, probabil, discursul liderilor BPD la castigarea alegerilor.

Ajuns la intersectia cu strada Traian, am observat cum modernitatea priveste nerespectuos in urma spre trecut. Casa de pe coltul din stanga a fost reabilitata termic si acum e un simplu paralelipiped, iar casa de pe coltul din dreapta are fatada incarcata cu reclame mari. O paste probabil si pe ea reabilitarea din mileniul III.

Complexitatea cladirilor de pe str. Lucaci sporeste pe masura ce ne apropiem de inima cartierului evreiesc. Aspect de la intersectia cu str. Sublocotenent Alexandru Moga (in stanga), care duce in celebra si mult-incercata strada Labirint.

Un nou vestigiu, de data aceasta sub forma unei placute ingrijit scrisa dar roasa de vreme, care anunta garajul de acolo. Era o vreme a bunului-simt.

Ultima poza, ilustrand intersectia strazii Lucaci cu strada Romulus, ne duce in apropierea bisericii Lucaci, cu a carei imagine de sus am inceput articolul.

Poate ati observat ca pe placutele instalate in anii ’90 pe aceasta strada este scrisa denumirea “Vasile Lucaciu”. Este o greseala majora. Pe toate hartile si planurile anterioare, strada s-a numit “Lucaci”, dupa boier. Vasile Lucaciu (1852-1922), a fost un memorandist transilvanean, aparent si preot. Nu am idee ce minte geniala a considerat ca denumirea “Lucaci”, inca prezenta pe placutele interbelice, trebuie “corectata”. Esec al administratiei locale care deja nu mai mira pe nimeni. Aceeasi mizerie s-a petrecut in cartierul Rahova, unde strada Sebastian (numita dupa biserica omonima) a devenit brusc, dupa 1989, strada Mihail Sebastian (romancier si dramaturg, 1907-1945), tot din incompetenta si ignoranta unor functionari. Asa ne batem joc de istoria orasului.

In incheiere, nu pot decat sa constat, din nou, ca Bucurestii sunt un izvor nesecat de surprize care se dezvaluie celor care se uita atent. Premisa este, desigur, pornirea la pas in expeditie, pentru ca, din masina, aceste “vestigii ale vremurilor apuse”, cum imi place sa le numesc, sunt aproape imperceptibile.

Update! Adrian face completari valoroase cu privire la evolutia traseului strazii Lucaci, cu planuri vechi si explicatii punctuale, si, bonus, furnizeaza un vestigiu similar cu cel promovat in acest articol. Vedeti despre ce este vorba aici.

Nota: informatiile istroice de baza despre str. Lucaci au fost preluate din cartea “Strazi vechi din Bucurestiul de azi” a lui Alexandru Ofrim si completate/ajustate.

more at http://rezistenta.net

Vestigiile vremurilor apuse (4)


Dupa episoadele 1, 2 si 3, in care prezentam de-a valma ramasitele unei societati candva prospere, m-am gandit ca acest episod sa fie mai “ordonat”.

Mai precis, ma voi referi la placutele pe care firmele de asigurari din antebelic si interbelic le montau pe cladirile clientilor. Surprinzator, se mai gasesc destule astfel de placute: –>

In Piata Natiunile Unite putem admira frumoasele blocuri Agricola (bloc st.) si Adriatica (bloc dr.), ridicate in anii ’20 pe cheiul Dambovitei de doua importante societati de asigurari: Agricola-Fonciera si Adriatica-Trieste.

Pe strada Enachita Vacarescu, o placuta ruginita si acoperita de tencuiala asteapta sa fie descoperita: AGRICOLA – SOCIETATE DE ASIGURARI BUCURESTI scrie pe marginile ovalului, in timp ce in centru se regaseste, roasa, stema medie a Regatului Romaniei.

Tot pe strada Enachita Vacarescu, pe zidul altei case, se observa o alta placuta de asigurare, ceva mai descifrabila decat prima. Este emisa de “NATIONALA” in BUCUCURESCI. Judecand dupa forma stemei regale medii, placuta dateaza dinainte de Marea Unire, cand si stema tarii a suferit modificari, pentru a ingloba provinciile alipite in 1918.

Acelasi tip de placuta, dar exemplare mai deteriorate, se gaseste pe case din strada Polona (sus) si bulevardul Marasesti (jos).

Tot de la “Nationala”, insa datand din anii ’20-’30, o placuta mai simpla si relativ intacta, pe o vila din zona Cotroceni, strada Dr. Louis Pasteur.

ARO (Asigurarea Romaneasca) este poate firma interbelica de asigurari cu cel mai notoriu sediu: cel de pe bulevardul Take Ionescu colt cu str. D. A. Sturdza (actuala intersectie bd. Magheru cu str. Pictor Verona). Blocul ARO, ulterior Patria, a fost ridicat in anii ’30 de “arhitectul regimului carlist“, Horia Creanga, generand mari controverse in randul bucurestenilor mai conservatori. Acestia erau obisnuiti cu vilele individuale de inceput de secol 20.

Mandrindu-se cu noul si modernul sediu, ARO l-a reprezentat si pe placutele date asiguratilor, cum este cazul celei de pe peretele unui imobil din strada Grigore Alexandrescu.

…la fel si pe o vila modernista din Bariera Vergului, de pe fosta Cale a Vergului (actual bd. Basarabia, fost Muncii).

Societatea de Asigurari “Generala” era un alt jucator important pe piata din perioada interbelica. Si-a ridicat un sediu existent si astazi in Piata Academiei, vis-a-vis de Universitate si asociat deseori cu mai vechea statuie a lui Mihai Viteazu.

O placuta emisa de “Generala” dupa proclamarea Regatului (1881), scoasa de sub tencuiala dupa 1990, ruginita, insa foarte lizibila, afiseaza denumirea societatii si stema Romaniei Mici, forma mare. Placuta cu pricina apartine unei case din strada Gramont, la poalele dealului Filaret.

O alta varianta de placuta “Generala”, doar cu scris, arata ca in fotografia de mai sus.

Acelasi model, mai ruginit si/sau mai acoperit, se gaseste si in alte zone de oras, cum ar fi in vechea mahala Dudesti, pe strada Aristide Pascal (foto jos).

O placuta din a doua jumatate a anilor ’30 poate fi admirata intr-una din parcelarile cu blocuri moderniste de pe partea dreapta a bd. Pache Protopopescu, nu cu mult dupa Piata Iancului. Mai precis, locul este intrarea Serg. Ion Tancu. “Steaua Romaniei” este cea care a emis aceasta placuta.

Societatea de Asigurari “Victoria” avea si ea un imobil asigurat in strada I. L. Caragiale, imediat dupa intersectia cu str. Maria Rosetti, pe stanga.

“Bijuteria coroanei” acestui episod il reprezinta o placuta ovala, curatata si “reabilitata”, gasita intr-o zona neasteptata: pe strada Tudor Vianu, care face legatura intre Calea Floreasca si Calea Dorobantilor.

De data aceasta cu tot pavilionul regal reprezentat pe el, artefactul a fost montat initial de societatea “Dacia”. Admirabil gestul proprietarilor imobilului de a pastra si evidentia un vestigiu important. Este incredibil cate astfel de placute au supravietuit regimului comunist. Banuiesc ca o metoda de a le ascunde au fost zugravelile.

In perioada comunista, singura societate de asigurari era cea controlata de regim: ADAS – Administratia Asigurarilor de Stat. Firma de pe Palatul Nifon (Calea Victoriei colt cu strada Doamnei) nu a disparut inca, probabil pentru ca este bine ascunsa de blocul “Delta Dunarii”, ridicat dupa 1977.

In final, recomand sa vedeti si ce a gasit Stefan, pe Bucurestii noi si vechi. Este foarte interesant.

UPDATE!Dan mi-a trimis o placuta pe care a gasit-o pe strada Antim. Vestigiul este emis de UNIREA – Societate Generala de Asigurare Mutuala. Judecand dupa stema Romaniei figurata in centru, placuta este din vremea Vechiului Regat, spre finele secolului 19.

more at http://rezistenta.net