50 de conturi de Instagram de urmărit dacă-ți place Bucureștiul

La începutul lui 2016 explicam cum mi-am făcut cont pe Instagram să promovez Bucureștiul. Undeva în mai 2015 am început să postez diverse poze din București. Am crescut încet-încet și în ianuarie 2016 am depășit 3000 de Followeri. Între timp, se pare că pozele pe care le postez acolo plac din ce în ce mai multor oameni, așa că în curând voi atinge pragul de 10.000 de Followeri. Totuși, articolul ăsta nu e despre contul meu de Instagram, ci de alți oameni care am observat că postează poze interesante cu Bucureștiul. Uite 50 de conturi de Instagram de la noi pe care nu trebuie să le ratezi dacă-ți plac fotografia, arhitectura sau pur și simplu viața urbană.

CUM AM SELECTAT ↓

M-am uitat pe câteva hashtag-uri populare care adună poze din București și am intersectat ce am găsit cu lista mea personală de conturi pe care le urmăresc. Îmi place ce a ieșit! Ordinea e aleatoare și evident că lista de mai jos nu e exhaustivă, sunt doar câteva dintre persoanele care cred eu că documentează ok Bucureștiul. Am ales în special oameni care au postări preponderent cu temă urbană. Nu m-am uitat la numărul de Followeri, nu am căutat neapărat KOL (Key Opinion Leaders cu mii, zeci de mii sau sute de mii de Followeri), ci doar să fie niște poze decente și suficiente din București. Nu m-a interesat dacă am de-a face cu fotografi profesioniști sau amatori. Mă bucur că am găsit material suficient să fac articolul ăsta.

50 DE RECOMANDĂRI / FOLLOW THEM ↓

Dacă vrei să dai Follow unor oameni care chiar bagă conținut de calitate pe Instagram, astea-s sugestiile mele. M-am oprit la 50. Sunt sigur că e însă mult mai mult de explorat. Știi și alți Instagrammeri cu poze bune din București pe care nu i-am menționat? Zi-mi despre ei în comentarii, hai să completăm lista! Continue reading 50 de conturi de Instagram de urmărit dacă-ți place Bucureștiul

Guest Post: 3 days in Bucharest, uncovering chaos and The Zero Theorem

Right after spending two days visiting Brașov and Sinaia up in the Carpathian mountains, the train took us to the capital city of Romania, our last stop on a 9-day trip to the East that had started in Budapest, Hungary, on 1 August.

cazzavillanLuigi Cazzavillan is a very interesting street in downtown Bucharest

Even after having read some stuff about Bucharest – the worldwide famous Palace of the Parliament, some scary lines about stray dogs, the massive urban changes imposed by Ceaușescu in the ’80s – we must say, to be honest, that our first walk in the city, from North Train Station (Gara de Nord – n.r.) to a hostel on Luigi Cazzavilian Street was quite surprising: in less than 20 minutes we had the chance to experience Art Déco style mansions, a shirtless man shouting from the window of a crumbling Neoclassical villa and Communist skyscrapers, everything under blistering August midday heat. Continue reading Guest Post: 3 days in Bucharest, uncovering chaos and The Zero Theorem

17 videoclipuri românești din anii 2000 care-ți arată un București prea liniștit

Videoclipurile românești din prima jumătate a anilor 2000 nu prea semănau cu cele pe care le vezi la TV sau pe net în prezent. Nu exista întotdeauna producție profi, așa că trupele se descurcau așa cum puteau. În București, filmările se făceau de obicei în centru – era cea mai ușoară alegere, pentru arhitectura veche și locurile ceva mai interesante ca în cartierele de blocuri, dar nu era neapărat obligatoriu să filmezi în centru. Povestea clipului putea să existe sau nu, dar de multe ori prestațiile erau atât de false că azi ar fi catalogate drept cringe. De plasare de produse nu se auzise pe meleagurile astea, așa că puteai să urmărești acțiunea liniștit. Era epoca în care se consumau la greu videoclipuri, fiind la putere posturi de muzică precum Atomic TV (ulterior TV K-lumea), MCM și apoi MTV România. Youtube nu exista, așa că n-aveai unde să vezi clipurile altundeva decât pe niște site-uri web prost făcute, unde oricum se încărcau greu. Sau pe rețelele de file sharing, spre jumătatea deceniului (2005).

Am selectat 17 videoclipuri reprezentative făcute între 2000 și 2006, ca să vezi cum arăta Bucureștiul atunci. Hai să facem o călătorie în timp și să mergem prin locurile pe unde au filmat trupele la modă acum 13 ani și mai bine. Link spre clipurile originale direct în titlurile de mai jos ↓↓↓ Continue reading 17 videoclipuri românești din anii 2000 care-ți arată un București prea liniștit

Marian Godină și noul val de etică kantiană. Obediența oarbă față de autoritate

Pe Internet a apărut o dezbatere legată de filmulețul în care o doamnă mai în vârstă este reținută cu forța de către 12 polițiști și dusă la secție pentru că a refuzat să se legitimeze în scopul aplicării unei amenzi pentru traversare ilegală.

S-au format două tabere de opinie: una în jurul eroului popular-justițiar Marian Godină, care susține că fără obediență absolută în fața legii nu vom ajunge nicăieri ca societate și cea a persoanelor care consideră aplicarea legii în acest caz abuzivă.

Marian Godină este parte a unei noi mișcări de inspirație calvinistă promovată în spațiul public românesc. Nu întâmplător această mișcare apare în Transilvania, având alți câțiva reprezentanți care s-au inspirat din etica nemțească – Erwin Albu de exemplu, proaspătul membru al USR care apare mereu lângă Nicușor Dan, gruparea de policieni promovați în jurul lui Iohannis, etc.

Istoricește, vechile tradiții germane legate de datorie, respectarea literei legii și obediență față de autoritate s-au cristalizat în etica lui Immanuel Kant.

O perspectivă Kantiană asupra legii înseamnă că dacă în lege scrie că trebuie să legitimezi o persoană pentru orice faptă contravențională și dacă acea persoană nu prezintă actele trebuie să folosești forța pentru a o aresta, nefiind în puterea agentului care aplică legea să creeze excepții.

Dacă un om ar fi abilitat să creeze excepții înseamnă că legea nu ar mai avea caracter absolut și dacă nu ar mai avea caracter absolut înseamnă că ar fi aplicată discreționar în cazul unor persoane, pe când altele ar fi tratate preferențial.

E ușor de văzut de ce perspectiva kantiană apare drept superioară pentru unele persoane. Ea a apărut într-un moment în care instituțiile-reminiscențe feudale încă mai aplicau legea “după ureche” și serveau intereselor celor de sus. Godină s-a pus în mijlocul unui scandal în care superiorii săi refuzau aplicarea amenzilor unor persoane cu “ștaif” și a impus imperativa categorică în aplicarea amenzilor față de TOȚI membrii societății, astfel încât nimeni nu poate să fie deasupra legii. Godină este esențialmente eroul kantian al aplicării legii, “pereat mundus, fiat ius”.

Limitele acestor principii germane sunt evidente pentru oricine a citit istorie. Obediența față de lege înseamnă până la urmă supunerea necondiționată față de o autoritate. Când autoritatea, chiar și democratic aleasă, se comportă abuziv și demonic, cei care ascultă orebește de lege se poartă prin definiție abuziv și demonic.

Așa a ajuns ca o populație de oameni educați, buni prin natura lor, să permită ridicarea la putere a partidului Național-Socialist German și să stea pasivă în fața ororilor pe care liderii naziști le puneau în practică, în ceea ce Hannah Arendt numea “banalitatea răului”.

Autoarea, de origine evreu-german, scria în cartea “Eichamn în Ierusalim” despre organizatorul Holocaustului că nu simțea nicio vină pentru ceea ce făcuse și nici ură din partea semenilor săi. “Își făcuse datoria… nu numai că a respectat ordinele superiorilor, dar a respectat și legea.” (programul de exterminare a everilor devenind, la un moment dat, imperativ prin legile oficiale ale Germaniei Naziste).

Evident, legea nu are nicio valoare dacă nu este respectată. Evident, se adună multă frustrare socială dacă legea este respectată numai de “fraieri” în timp ce “șmecherii” găsesc moduri de a o ocoli.

Pe de altă parte, în ultimii ani după război, mai ales în contextul proceselor de la Nuremberg si de la Haga, etica modernă europeană s-a depărtat mult de ideea de obediență oarbă. Ordinele și legile trebuie ascultate dacă prin aplicarea lor nu se produce un rău mai mare. Sunt admise excepții de la lege în cazuri de necesitate, în cazuri sociale, atunci când atingerea valorilor sociale este atât de mică încât sancționarea unei persoane ar produce mai mult rău în familia sa (cazurile de notorietate când o familie a luat o găină rătătcită, etc.).

Godină este fără doar și poate eroul de care era nevoie într-o societate în care arbitrarul și feudalismul instituțional își făceau de cap. Însă persoane ca Godină nu își pot duce etica foarte departe. Inevitabil ajung la limite, iar arestarea unei bătrâne pentru traversarea ilegală este începutul acelor limite.

Câteodată am teama că
oamenii cred că fascismul va veni în costume de scenă
purtate de arătări și monștri
ca în filmele fără sfârșit despre Naziști.

Fascismul vine ca prietenul tău.
îți va reda onoarea,
te va face mândru.
îți va proteja casa,
îți va da de muncă,
va face curat în cartier,
îți va reaminti cât de mare ai fost cândva
va elimina pe cei infecți și corupți,
îi va elimina pe toți cei care nu sunt ca tine.

Nu va veni strigând
“Programul nostru înseamnă miliții, închisori, deportări, război și persecuții!”
– Michael Rosen

Guest Post: Bucharest, as seen by an Albanian who grew up in Greece

paris
As an Albanian who grew up in Greece in the late 1990s, during my first years of travelling abroad, the more I saw famous destinations such as Rome, Paris, Brussels, Amsterdam etc., the more I hated the architecture back in my home countries, found it pretty scary and shameful. However, during recent years, because of frequent travelling I have to say that I’ve reached a point where I get bored of great opera buildings, huge cathedrals, majestic shopping streets, lock bridges or super-modern transportation. Better said, not necessarily bored, but feeling the need for an equilibrium between worth-visiting tourist sites, which are of undebatable historical/aesthetic interest, and non-mainstream, as well as “tourist-unfriendly” areas.

Cec-Calea-VictorieiVictory Avenue (Calea Victoriei), a tourist-must in Bucharest
herastrauHerăstrău Park, the largest in Bucharest
DSC7938The Press House, a Stalinist reminder from the 1950s

Bucharest, simply put, is the city that gives the willing tourist a double perspective and offers a lot of contrasts. I’ll explain. Along with areas and buildings of “traditional” interest for the average tourist like the Parliament Palace, the Romanian Atheneum, the National History Museum (those I had the time to visit or at least see from outside) and green spaces which I really appreciate in a city, like Tineretului or Herăstrău parks, where I had the chance to have a stroll, this city really got me hooked for being “real”. It misses nothing that other post-communist capitals have, and even more. Plenty of communist housing blocks and communist institutional buildings (e.g. the Free Press House, the Parliament) make up for an evocative scenery which can touch people in different ways, from what I’ve heard other tourists whispering.

CPThe Parliament (a.k.a. the People’s House) and Union Avenue (Bulevardul Unirii)
bragadiruBragadiru Palace on historical Rahova Street (Calea Rahovei)
cotroceniCotroceni upscale district

Moreover, walking on the side of Union Avenue (Bulevardul Unirii) and behide the buildings lining it, I had the chance to see how old urban planning was severed in order to transform Bucharest into the “new city” proclaimed by Nicolae Ceaușescu (Romania’s last communist leader, ousted in 1989), i.e. wide streets packed with buildings, big boulevards highlighting what the regime wanted: its greatness. While having a walk on historical Rahova Street (Calea Rahovei), I also had the chance to see the beautiful Bragadiru Palace, the really pleasant and bustling Flower Market (Piața de Flori), and got all the way to Cotroceni upscale district. Especially in Cotroceni, one could see how the “mansion area” was simply in contrast with a nearby decaying industrial area, if I’m not mistaken.

vitanVitan residential district, a non-tourist attraction

No doubts that I would definitely suggest to curious travelers to check out this city that left a really good impression on me! It’s not only about the multiple contrasts that I encountered, it’s not only about the interesting and thrilling history surrounding every area and building I saw, but also about the half-vanished smile in the face of people that have recently suffered from poverty and political unrest. It was a thing that really captured my heart there. The quick pace of people moving around, working, shouting in this city, trying to help, sometimes even with not the best English, a vibrant nightlife especially for the youth and multi-culturalism embracing the city, are some of the things which I had the chance to experience for a short while. It really made regret only staying there for 4 days. I’m really looking forward to experience this city more next time, from a Bucharester’s point of view.

All aerial pictures with the exception of Paris, Calea Victoriei and Cotroceni district are taken from Alex Gâlmeanu’s blog.
The cover photo is also taken from Alex Gâlmeanu‘s blog.
________________________________________

Text sent by Fabio Abazzi. Follow him on Instagram.

Cum au revitalizat cafeaua și burgerii o stradă uitată din București

Sunt rare ocaziile când se-ntâmplă lucruri frumoase, utile pentru orașul ăsta și e excelent când putem să lăudăm niște inițiative foarte ok. Pentru că îndemnăm la explorare urbană și la a descoperi Bucureștiul ascuns, n-am putut decât să ne bucurăm când am văzut că pe o stradă care se-nfundă în spatele blocurilor de la Sala Palatului au apărut două localuri care inevitabil au declanșat revitalizarea unei zone moarte. E un început de proces de transformare care sperăm să continue.

Vorbim despre Bloom Specialty Coffee, afacerea lui Cosmin Mihailov și de Burger Van Bistro, afacerea lui Alexandru Manole. Practic deschise vizavi unul de celălalt, coffee shop-ul și localul cu burgeri au devenit rapid destinații preferate pentru cei care au învățat să-și facă drum prin părțile astea. Dar nu numai descoperirea unei străzi ascunse e importantă, mai important e că și Cosmin, și Alexandru livrează produse de calitate, preparate proaspăt, sub ochii clienților. Am vrut să aflăm povestea din spatele afacerii lor, așa că am stat de vorbă cu ei. Mai întâi, însă, hai să vedem de ce strada George Vraca a ajuns în starea actuală. Continue reading Cum au revitalizat cafeaua și burgerii o stradă uitată din București