Explorează microBucureștiul și descoperă un oraș al blazoanelor uitate

Te plimbi pe stradă aproape zi de zi, dar ridici rar privirea din telefon să vezi ce e împrejur. Poate ridici privirea, dar nu observi anumite detalii. Treci pe lângă sedii de instituții, diverse clădiri, statui sau fel de fel de monumente, fără să le acorzi neapărat atenție. Articolul ăsta e fix despre ce ratezi când nu te uiți atent ce-ți oferă Bucureștiul, așa că te ajut eu cu o lupă sau un zoom să vezi exact la ce mă refer. Vorbim de microBucurești – latura heraldică și poate cel mai complet ghid al simbolisticii de stat încă prezentă prin orașul ăsta. La finalul fiecărei rubrici, o să adaug steme găsite după publicarea articolului ăstuia (bonus!).

→ ce e microBucurești?

Bucureștiul pe care mai toți îl trecem cu vederea, orașul detaliului, al simbolurilor, al lucrurilor foarte ușor de ignorat. Un București care dispare încet-încet, pentru că autoritățile, dar și cetățenii, au uitat ce însemnau stemele și blazoanele vechi. La școală nu înveți, mass-media nu se atinge de subiecte din astea, așa că nu-ți rămâne decât să faci săpături pe cont propriu. Heraldica este știința alcătuirii blazoanelor și o să vezi mai departe ce blazoane ascunde microBucureștiul. Continue reading Explorează microBucureștiul și descoperă un oraș al blazoanelor uitate

Cei care au contractat credite în CHF nu sunt “lacomi” și “proști”

Moise Guran a scris o postare de blog și a ținut ieri o emisiune despre aprecierea serioasă a Francului Elvețian, eveniment valutar care va împovăra cei 190.000 de români care au credite la locuințe în moneda Elvețiană.

Guran, în mod total bizar, i-a numit “lacomi” și “proști” pe cei care au contractat în CHF. El susține că românii trebuiau să știe că moneda elvețiană putea fluctua. Eu cunosc multe persoane care nu au cunoscut potențialul de fluctuație, știu multe persoane care nu au înțeles paginile întregi de clauze privind suportarea riscului valutar din contractul de creditare, multe persoane care nu și-au permis decât un credit în CHF – dobânzile pentru Euro erau foarte mari.

Mai mult, băncile promovau activ creditele în CHF, în special prin dialog de genul “vă putem credita cu 50.000 de euro dar, fiindcă dobânda este mai mică, vă încadrați la un credit de 60.000 de euro în echivalent CHF.” Ce să facă omul care își căuta un amărât de apartament pe o piață hiper-umflată? Și până la urmă, fără cunoștințe despre piața valutară (care este uneori o loterie, cum a zis și Guran), nu este normal să alegi dobânda cea mai mică?

Discuția pe tema suportării unor riscuri de business de către simpli consumatori este lungă. Părerea mea este că nu se poate cere unor oameni de rând să calculeze cât de real este un astfel de risc, și în consecință, să îl suporte.

Inițial, în articolul de pe blog, Guran a respins posibilitatea ca băncile să suporte și ele riscul valutar, să încaseze pierderi ca urmare a aprecierii CHF, însă în urma comentariilor furioase de pe Facebook a admis această posibilitate în emisiune.

Eu nu cred că trebuie să acoperim toate pierderile din imposibilități de plată din banii contribuabililor. M-am săturat de bail-out-uri din averea publică. Nu îl cred însă nici pe Guran când zice că nu poți cere băncilor să absoarbă pierderile că se duc direct la clienți. Că nimic nu se creează, totul se transformă. Fals. Băncile au fonduri babane din comisioane hiper-umflate și tot felul de servicii și operațiuni extra-bancare. Consumatorii au un amărât de salariu.

M-a șocat agresivitatea prezentatorului TV care acționează într-un mod cel puțin bizar. Este Căpitanul Retrospecitvă care ceartă oamenii după un șoc. Însă șocul putea la fel de bine să vină pe Euro și atunci ce făcea, certa oamenii că au fost prea prudenți și conservatori cănd au făcut credite în Euro? Că nu au ales moneda CHF care în 2008-2009 era mult mai stabilă și mai avantajoasă?